Ştire şocantă: Marea Britanie nu este izolată în Europa
| 16/04/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, International, Politeia Digest, Stiri Europene |
Sub titlul „ Ştire şocantă: Marea Britanie nu este izolată în Europa” (Shock news: Britain not isolated in Europe) ziarul de centru-dreapta The Times, care apare la Londra, a publicat un articol semnat de Thomas Kielinger, un articol interesant despre absurdul relatiilor dintre Marea Britanie si Uniunea Europeana reprezentate de dna Angela Merkel si de dl David Cameron. Am hotarat sa continui seria de articole in care incerc sa atentionez legaturile multiple dintre provocarile Europei si pericolele la care este expusa lumea in care traim si ne dorim sa apartinem.
Thomas Kielinger (născut în 1940) este corespondentul în Marea Britanie al publicaţiei Die Welt şi autor al cărţii Elizabeth II: Das Leben der Queen (nu este tradusă în limba română). A început să lucreze la această publicaţie în 1971 în 
funcţia de critic literar, după care a devenit corespondent-şef la Washington DC. Ulterior, Kielinger a devenit redactor-şef al revistei germane Rheinischer Merkur, dar a revenit la Die Welt în anul 1998 în postul actual.
The Times este decanul cotidianelor britanice (1785), Times a fost mult timp cunoscut în toată lumea şi considerat ca fiind vocea “establishment”-ului britanic. În pofida marei difuzări, influenţa sa a diminuat considerabil de la cumpărarea sa în 1981 de către grupul lui Rupert Murdoch “News Corp” şi noua tendinţă cu mai mult sport şi ştiri despre celebrităţi.În scopul atragerii tineretului, ziarul a adoptat un format compact (tabloid) în 2004. Site-ul web găzduieşte între altele ziarul literar de referinţă – TLS, “The Times Literary Supplement”, conţinut multimedia şi rubrica “Comment Central”, care adăposteşte blogurile ziariştilor proprii dar şi ale celor din alte ziare ale lumii anglofone. Arhivele, cu plată, reproduc paginile ziarului de la crearea sa în secolul XVIII.
***
Angela şi David – relaţia amoroasă dintre ei trebuie să fie una dintre cele mai interesante din recenta istorie politică. În urmă cu şapte ani, aveau divergenţe serioase pentru că noul lider conservator le ceruse eurodeputaţilor din formaţiunea sa să părăsească Partidul Popular European, locul unde sunt grupaţi toţi conservatorii cu idei de dreapta, inclusiv creştin-democraţii Angelei Merkel, şi să se alăture unui nou grup politic de centru-dreapta creat de David Cameron.
Dacă i-aţi putea vedea acum… La sfârşitul săptămânii au celebrat venirea primăverii împreună, însă şi alături de Samantha, Joachim şi copiii lui Cameron, pentru a fi totul în regulă. Ce metamorfoză! Premierul britanic nu şi-a mai luat niciodată întreaga familie într-o vizită externă care are un conţinut politic atât de dens, iar Angela Merkel nu a mai conferit atât de multă apropiere niciunui alt oaspete, străin sau german, la reşedinţa guvernamentală oficială de la Schloss Meseberg [unde Cameron şi Merkel au petrecut sfârşitul de săptămână].
Probabil că ideea conform căreia naţiunile nu au prieteni, ci doar interese este doar o axiomă de filosofie politică. Dar, într-o perioadă de criză, sigur este util dacă protagoniştii reuşesc să adauge prietenie la relaţiile formale şi dacă, procedând în acest fel, reuşesc să consolideze obiective comune.
Un termen nepotrivit
Jurnaliştii tind să ignore aspectele care unesc oamenii, preferând să evidenţieze dramele aversiunii şi divergenţele. Acest lucru s-a întâmplat după discursul rostit de Cameron pe teme europene în ianuarie, ocazie cu care 
premierul britanic cerea returnarea prerogativelor decizionale la nivel naţional. Însă s-a acordat puţină atenţie discursului pe care cancelarul german l-a rostit în aceeaşi săptămână la Davos. Şi Angela Merkel a vorbit despre necesitatea ca Uniunea Europeană să implementeze reforme pentru stimularea competitivităţii şi pentru atenuarea alienării profunde pe care europenii o resimt faţă de “uniune”, un termen nepotrivit în acest moment, dacă a fost vreodată unul corect.
În astfel de chestiuni, Cameron şi Merkel au opinii similare. Chiar şi în problema deranjantă a “competenţelor” pe care Londra le vrea înapoi de la Bruxelles, distanţa dintre cei doi lideri se micşorează. Acuzaţiile privind abuzuri asociate discursului său au stârnit un gen de comentarii în Germania care tind să arate că speculaţiile privind izolarea Marii Britanii în Europa sunt inadecvate.
Michael Meister, vicepreşedintele grupului parlamentar al partidului Angelei Merkel, a fost întrebat la sfârşitul săptămânii trecute care este poziţia Guvernului german faţă de ideea malignă a lui David Cameron privind “revizuirea competenţelor” – idee pe baza căreia este propus referendumul privind apartenenţa Marii Britanii la UE pe care premierul l-a promis pentru anul 2017.
“Avem nevoie de compromisuri”, a răspuns Meister. “Aşteptăm argumente”, a adăugat el. În mod semnificativ, oficialul german a admis că “au loc discuţii intense” în legătură cu ideile premierului. Exact pe această temă a fost întâlnirea de la Meseberg.
Capcană mortală
Este prematur să spunem dacă este necesară o modificare a actualelor tratate UE, iniţiativă la care Merkel şi apropiaţii ei se opun. Mai important, datorită abordării directe a lui Cameron, vechea problemă a “deficitului democratic” care riscă să erodeze proiectul european a dobândit o nouă urgenţă. Şi stabilirea unor termene-limită este utilă, chiar dacă David Cameron ar putea fi mort din punct de vedere politic până în 2017.
În mod sigur, Angela Merkel nu vrea ca noul său prieten britanic să cadă în capcana mortală europeană. Afinitatea dintre ei este amplificată puternic de convingerea strategică a Angelei Merkel că, din punctul de vedere al Uniunii Europene, pierderea Marii Britanii dar câştigarea Croaţiei, Bulgariei sau României a devenit un lucru logic şi de bun simţ.
Dar există şi un criteriu intern în calculele cancelarului. Dacă doreşte să îşi menţină actuala cotă a popularităţii până la alegerile din septembrie, este mai bine să se apropie de David Cameron şi de ideile lui privind deschiderea pieţelor financiare şi responsabilitatea democratică mai degrabă decât să adopte ideile etatiste şi instinctele protecţioniste franceze.
În Germania, există o armată secretă de simpatizanţi ai lui Cameron care aplaudă abordarea pragmatică a acestuia faţă de UE, abordare pe care politicienii germani îndrăznesc rar să o adopte. Frustrarea pe care contribuabilii germani o resimt din cauza poverii acordurilor de asistenţă financiară a generat unele clivaje politice agresive. Angela Merkel nu doreşte să îşi atragă mai mult dispreţ printr-o atitudine de contestare a unui premier britanic care este mai popular în Germania decât presa ar permite să se creadă.
Ce ar urma
De curând, germanii şi-au adus aminte cum influentul fost cancelar Helmut Kohl le-a impus acceptarea monedei euro. “Am acţionat ca un dictator”, recunoştea Kohl, în mod cinic, într-un interviu acordat în 2002 şi difuzat abia săptămâna trecută. Oponenţii pe care el îi califica la sfârşitul anilor 1990 drept “inamici ai statului” au creat acum un nou partid, Alternativă pentru Germania, care va declanşa o dezbatere mult-aşteptată despre efectele pe care le-ar avea revenirea la marca germană asupra viitorului ţării.
Noul partid va trebui să primească cel puţin câte 2 000 de semnături în fiecare din cele 16 landuri germane pentru a putea participa la alegerile federale. Conform unui recent sondaj, aproximativ 25% dintre alegători au declarat că ar putea opta pentru formaţiunea Alternativă pentru Germania în scrutinul din septembrie. Însă doar 5 000 dintre ei au dat semnături până acum.
“Groaza de ceva de după moarte / Tărâmul neexplorat de unde / Nu mai revine nimeni” – acesta este sentimentul care îi frământă pe alegătorii eurosceptici din Germania atunci când se gândesc la situaţia care ar urma în eventualitatea dispariţiei monedei euro. În acelaşi timp, ei nu au încredere în politicieni, mai ales dacă îşi amintesc cum Helmut Kohl i-a forţat să renunţe la marca germană.
În schimb, David Cameron, prin stilul său direct şi deschis, este considerat un lider dacă este să ne luăm după inimile germanilor şi Angelei Merkel. Fie ca relaţia lor romantică să reziste pietrelor şi săgeţilor acestor vremuri dramatice. Articolul original in The Times aduce in limba romana PressEurop
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
