Sultanul Erdoğan şi geamurile sparte ale Europei
| 10/06/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica |
Cand niste oameni te ameninta ca o sa-ti sparga geamurile ai trei posibilitati. Prima ar fi sa le dai o bataie zdravana – din nefericire nu este politic corect, nici nu este conform multiculturalismului European si in final poate arata prost in presa si in unele cercuri liberale. A doua alternativa ar fi sa-ti pui zabrele la geamuri. Nici asta nu este prea estetic si aici ai putea fi injurat destul de consistent de cei care vad lumea mai roza decat este. In sfarsit, a treia alternativa este sa-i platesti ca sa sparga geamurile la ei acasa sau eventual pe alta strada. Asta este cea mai facila optiune si asta a fost si cea preferata si adoptata de liderii occidentali in ultimii 50 de ani, astazi aceasta politica se razbuna pe Europa.
Nu trebuie sa scriu prea multe nici despre inamicitia de multe sute de ani intre Turcia si Grecia. Nici despre viziunile ciudate ale Turciei actuale pe drumul spre incadrarea lor in Uniunea Europeana. Astazi am sa scriu despre politica aproape subversiva pe care o are Recep Tayyip Erdoğan si noua primavara (acum e la moda!) neo-otomana pe care o sustine acesta impotiva intereselor europene si in special pe timpul cand veriga slaba a Europei, Grecia, sufera de mai multe probleme decat poate duce.
Scrie Guillaume Perrier in Le Monde intr-un articol intitulat “La très poreuse frontière gréco-turque, principale faille de la zone Schengen” :
“În fiecare noapte, camioane venite din Istanbul descarcă discret zeci de migranţi la graniţa dintre Turcia şi Grecia. Regiunea care se întinde de-a lungul fluviului Mariţa [Meriç în turcă, Evros în limba greacă] rămâne una dintre principalele căi de acces clandestine spre Europa. Folosind bărci, colaci de salvare sau numai frânghii întinse între cele două maluri, bărbaţi, femei şi copii traversează apele învolburate ale fluviului care serveşte drept linie de demarcaţie.”
În 2010, afluxul de imigranţi clandestini la frontieră a provocat deja “o criză umanitară fără precedent”, potrivit lui Apostolos Veizer, şeful misiunii greceşti din Medici Fără Frontiere. In 2011 si 2012 fluxul aproape s-a dublat. Migranţii intrau printr-o breşă bine cunoscută, în sudul oraşului turc Edirne : o porţiune de frontieră terestră de 12 km lungime, uşor de trecut noaptea prin câmpuri. Aproape 50 000 de persoane au fost arestate în Grecia în 2010 (nu sunt date pentru 2011-12), după ce au intrat ilegal prin această portiţă în zona de liberă circulaţie Schengen, astăzi criticată în Europa. Alte câteva mii au intrat fără a fi prinşi.
“Este un bulevard. Trebuie să închidem acest acces”, consideră Giorgios Salamagas, şeful poliţiei din Orestias, un mic oraş de frontieră grec. Guvernul grec şi-a afirmat hotărârea sa de a construi un zid anti-migranţi pentru a astupa aceşti 12 km. Iar agenţia însărcinată cu frontierele externe ale Uniunii Europene (Frontex) a reacţionat desfăşurând, în noiembrie, 175 de poliţişti din cele 27 de state membre ale UE.”
Din partea autorităţilor turce nu există nicio indicaţie a unei scăderi în tentativele de treceri clandestine sau a unei îmbunătăţiri a condiţiilor de 
tratament al migranţilor. În sud, armata care controlează graniţele şi-a înteţit patrulele de frontieră. La postul vamal Pazarkule, soldaţii scrutează împrejurimile folosind camere termice. “Am interceptat alţi 25 de algerieni în noaptea aceasta”, afirmă comandantul garnizoanei. Odată arestaţi, imigranţii sunt trimişi într-una din taberele din regiune. Cea din Edirne a acceptat să-şi deschidă porţile unei misiuni conduse de deputata europeană Helene Flautre, preşedintele Comisiei UE-Turcia. Pentru vizită, centrul de detenţie a fost pe trei sferturi golit şi curăţat de sus în jos.
Frontex continuă să efectueze operaţiuni în zonă. Dar graniţa greco-turcă rămâne greu de controlat, cu zeci de insule accesibile cu barca şi un număr din ce în ce mai mare de clandestini care încearcă să se infiltreze în aceste breşe. Afluxul spre Grecia, foarte mare din 2008, un an record cu 150 000 de arestări, este o consecinţă a misiunilor de supraveghere desfăşurate în largul coastelor spaniole şi italiene, spune Helene Flautre. 90% din intrările ilegale urmează acest traseu.
Politica Turciei este mai mult decat stravezie, santaj. Absolut santaj! Daca nu ne primiti, o sa aveti probleme cu noi! Turcia vrea sa-si joace cartea imperiala – daca nu se poate cu vorbe dulci vom avea noi grija sa vi se acreasca, cred liderii de la Ankara.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut Theohyle
“este o consecinţă a misiunilor de supraveghere desfăşurate în largul coastelor spaniole şi italiene” e o afirmatia cam fortata a respectivei Helene Flautre.
Cel putin in Italia , barcile cu imigranti din Libia (care erau de fapt somali , marocani , etc ) au scazut enorm din doua motive .
1- Criza economica italiana care nu mai asigura absorbirea imigrantilor clandestiti (anual se facea un decret de “legalizare” a acestor straini) si deci sansa de a calatorii in UE cu un document valabil .
2- Eliminarea fizica a regimului colonelului beduin si care incuraja traficul de clandestini ca arma de presiune politica pe guvernul italian in obtinerea unor avantaje .
Parerea mea e ca mafia organizata (italiana , straina , nu conteaza ) care asigura calatoriile disperatilor a gasit o alta zona geografica mai rentabila si mai usor de penetrat cu coruptia . Respectiv portiunea de granita din articol . Parerea mea .