Egipt: O democraţie eşuată (1) – Unde a greşit Mohamed Morsi?
| 04/07/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica |
Am urmarit evenimentele din Egipt incepand cu data de 27 ianuarie 2011 si pana la deznodamantul “democratic” de la sfarsitul acelui an. Am publicat aprope 20 de articole legate de acest subiect, 15 dintre aceste articole au fost publicate pe blogul Politeia Veche si preluate de Contributors / Hotnews. Astazi, dupa o perioada de aproape un an si jumatate, reiau aceste articole (vezi lista din bibliografie) pentru ca, exact ca si atunci, consider ca Egiptul a fost si a ramas cea mai importanta tara araba din Orientul Mijlociu si inima culturii arabe incepand cu secolul al XIX-lea. Ceea ce se va intampla in Egipt o sa influenteze profund destinul a milioane de oameni in Nordul Africii si in intregul Orient Mijlociu.
***
Mohamed Morsi a fost inlaturat de la guvernare printr-o lovitura de stat, indiferent cat de mult se incearca transformarea acestui eveniment in altceva. Merita Morsi sa fie inlaturat? Fara indoiala si numai pentru singurul motiv ca acest presedinte a incercat printr-o democratie “originala” sa acapareze puterea totala, transformand Egiptul intr-o teocratie islamica, suprimand minoritatea creata dupa alegerile 2012 cu o totala lipsa de consideratie fata de drepturile acestei minoritati.
Important de retinut ca in alegerile parlamentare din 2011-2012 partidele religioase (islamice) au castigat 73,9% [Fratii musulmani (FJP) 47,2%, Al Nour (Salafi) 24,7% si Al-Wasat (islamisti moderati) 2%] din totalul voturilor electoratului egiptean, deci Presedintele Morsi putea trece prin parlament orice legislatie si-ar fi dorit si a si facut-o. Intrebarea a fost si a ramas – este Egiptul o tara atat de religioasa cu un electorat secular atat de mic? Raspunsul este unul – NU, dar rezultatul alegerilor reflecta trei fenomene esentiale: primul, a fost disperarea saraciei si lipsa de speranta a multor milioane de oameni si doi, frontul islamic comun eficient care s-a alaturat “Fratilor Musulmani” in fata unei opozitii laice dispersata si imposibil de unificat. Al treilea motiv a fost fara indoiala slabiciunea vechii conduceri a armatei, care a fost considerata de majoritatea populatiei ca factor reactionar, care a colaborat cu dictatura lui Mubarak. Aceasta acuza adusa armatei in evenimentele din noiembrie 2011 au slabit pozitia de mediator politic (power broker) pe care traditional a avut-o armata egipteana.
Unde a gresit Mohamed Morsi? exact acolo unde gresesc toti politicienii din tari care se doresc democratii functionale, fara institutii puternice si traditii democratice: (1) in loc sa aiba grija de electoratul care l-a propulsat in fruntea statului s-a ocupat de politica partizana, incercand sa acapareze toata puterea politica, calcand in picioare opozitia firava si traditiile laice destul de puternice ale Egiptului; (2) a decapitat conducerea armatei brutal si fara sa ia in considerare implicatiile acestui act si fara a avea alternative in sanul 
sustinatorilor lui; (3) a fortat refugierea masiva de capital prin mesaje islamiste care au speriat investitorii straini existenti si au anihilat orice posibilitate de investitii straine in viitorul apropiat al Egiptului; (4) a facut schimbari majore in personalul birocratic al tarii inlocuind mii de functionari cu oamenii “Fratiei” care nu au avut nici un fel de expertiza practica in administrarea tarii. (5) a inchis ochii la persecutii crunte impotriva minoritatilor religioase si in special impotriva populatiei crestine copte (aproximativ 1o – 15 milioane de cetateni; nu existe cifre clare), care are o diaspora americana de 1 milion de cetateni americani; (6) a creat involuntar o coalitie in fata careia nu avea nici o sansa: o populatie de zeci de milioane de votanti dezamagiti, populatia laica, care s-a vazut amenintata moral, crestinii copti, care s-au simtit amenintati fizic si in sfarsit armata. Fara indoiala ca aceasta inlocuire fortata a lui Mohamed Morsi a fost facuta cu aprobarea Statelor Unite si Uniunii Europene.
A reusit cu ceva Mohamed Morsi sa fie diferit de Hosni Mubarak pentru poporul sau? Nici vorba! Din cele aproape 80 de milioane, in grupa de varsta 17-30 de ani sunt 60% someri. Frustrarea absolventilor de universitati, care nu-si gasesc un loc de munca, este clar o problema care a rabufnit puternic si a creat o masa critica a protestatarilor. Pentru cine cunoaste societatea araba, chiar si cea seculara, faptul ca un tanar ajunge la varsta de 30 de ani necasatorit este o problema. Pentru a te casatori in aceasta societate, chiar secular, dar traditionalista, trebuie sa fii aranjat. Loc de munca si casa. Statutul femeii este greu si nedrept in majoritatea statelor arabe, dar nici un tata nu-si da fata daca mirele nu poate asigura o minima securitate economica si aici nu ma refer de loc la traditia numita “mohar”, adica la faptul ca trebuie sa aduci plocon pentru ca respectivul tata sa-si dea acordul. Fara slujba si locuinta, de unde plocon?
Scriam intr-un articol publicat la data de 31/01/2011 (Ce nu ştiu dictatorii?)
Nu cred ca Egiptul va deveni prea repede o democratie functionala si nici nu cred ca multe se vor schimba legat de soarta milioanelor de tineri sau mai putin tineri care doresc sa munceasca si sa nu ajunga la mana milei “Fratilor Musulmani”, sper insa ca dictatorul urmator, direct sau indirect, probabil si el general, sa fie mai atent si mai aproape de nevoile poporului lui, cel putin la inceput.
Cred ca am avut dreptate!
Maine vom publica o prezentare a noilor conducatori, in special al Generalului Abdul Fatah Al-Sisi, om interesant.
Articole anterioare
Tahrir intre democratie si anarhie (2)
Tahrir intre democratie si anarhie (1)
Egipt: Lume nouă, oameni vechi
O quam cito transit gloria mundi
O revolta intr-o imagine
Structura unei revolte in Lumea Araba
Revolta aliaţilor
Intoarcerea Fraţilor
1001 de nopţi – Ziua şacalilor
Ce nu ştiu dictatorii?
1001 de nopţi – Prinţii deşertului
Cine câstigă, cine pierde şi cum rămâne cu democraţia?
1001 de nopţi: Orientul în flăcări
Mubarak, ultimul Faraon?
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Theophyle,
o parte dintre legaturile cu Politeia nu functzioneaza.
merci!
Multumesc nikule,
cred ca am rezolvat 🙂
Am citit din articole , foarta multa informatie de calitate . Inca mai am de citit .
Explozia demografica a Egiptului de la 40 de milioane la 80 de milioane in treizeci de ani mi se pare o adevarata bomba cu ceas . Ce sa le dai de lucru/mancare ?
Sunt tineri si furiosi . In plus dezechilibru pe sexe . Reteta de revolutie .
Pe de alta parte daca o sa dea jos de la conducere pe CIA-Muslim Brotherhood si o sa puna sa zicem pe Al Nour au dat din lac in put . Nu prea vad cale usoara de iesire pentru ei .
Mare tara , ciudat popor.
Salut Theophyle
Islamismul asta de radacina iraniana poate creste doar unde sint bani multi pentru pomana . In Egipt nu e cazul.
Inlocuirea unor corupti cu alti corupti si mai flaminzi , fara o strategie nationala de dezvoltare, seamna enorm cu o democratie “originala” laica experimentata pe niste meleaguri mioritice si care a dus la aceleasi rezultate . Parerea mea doar ca mamaliga nu explodeaza .
Stef,
nici vorba de radacini iraniene, total alta mancare de peste. Aia sunt shiiti astia sun suniti, au islamismul lor nu mai putin radical, poate si mai radical Restul e ok 🙂
cu ce se deosebeşte extremismul şiit de cel sunnit?
pe cât am citit eu – nu mult – şiiţi par a fi mai exaltaţi cu credinţa lor în imamul ascuns, cu loialitatea faţă de familia profetului
in mare asa ar trebui sa fie. Varianta sunita a celui mai extremist islam suna este Wahhabi-smul. Sa ne fereasca Dumnezeu. Este prezent si in Balcani, din nefericire.
http://web.archive.org/web/20050507090328/http://www.globalsecurity.org/military/world/gulf/wahhabi.htm
Multumesc pentru articole Theo!
foarte bun articol; care tara araba are realmente astazi o democatie functionala?
Multumesc sarut mana,
in mare, Libanul!
Nu stiu!