Timişoara ’89 – Punctul 8 şi deturnarea unei revoluţii autentice
| 19/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Eveniment |
Una din marile neimpliniri ale revolutiei din 1989 si crearea unei posibilitati reale de reformare completa a societatii romanesti, formarea unei clase politice autentice si reprezentative idealurilor revolutiei a fost neadoptarea nationala a 
“Proclamaţiei de la Timişoara,” document facut public la data de 12 martie 1990. Tot ceea ce se intampla astazi in Romania este legat de ceea ce s-a petrecut atunci sau mai bine zis ceea ce nu s-a petrecut.
“Proclamaţia de la Timişoara,” a fost un document facut public la data de 12 martie 1990. Documentul a fost redactat în urma manifestatiei populare din Piata Operei din Timişoara. Proclamaţia de la Timişoara a fost redactata de George Şerban (1954 – 1998) si Alexandra Indrieş (pe numele său real Gloria Barna şi, după căsătorie, Gloria Lillin 1936 – 1993).
Cea mai bine cunoscută doleanta a “Proclamaţiei de la Timişoara,” este paragraful (punctului) 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securităţii să nu aibă dreptul de a lucra în funcţii publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcţia de preşedinte.
“Proclamaţia de la Timişoara” a fost sprijinita de aproape 4 milioane de cetăţeni, care au semnat apeluri pentru introducerea punctului 8 în legea electorală. Aplicarea punctului 8 a fost si una dintre principalele cereri ale Golaniadelor. Succesul limitat al Proclamaţiei a fost atribuit rezistenţei structurilor securitatii, unite cu cele ale activistilor comunisti.
Punctul 8
Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (…)”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
bun gasit
de fapt, acel punct 8 era cheia, ce frumos ar fi putut fi. De fapt, nu frumos, cit normal, Apoi, o vreme se mai putea spera. Ceea ce tot vad prin jur este deznadejde, self esteem la pamint, resemnare cit cuprinde si iarasi deznadejde. Nu mai zic de neincredere, in aproape orice. Ar fi nevoie de un cabinet psi pe fiecare strada.