Se află România-2012 în momentul ‘46 ? (1)
| 08/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, Magazin Istoric |
Prolog
Alegerile parlamentare din România in anul 1946 au marcat un pas decisiv spre destabilizarea Romaniei democrate și instaurarea regimului comunist în țară la sfârșitul anului următor (1947). Rezultatele oficiale ale acestor alegeri îi dădeau câștigători pe comuniștii români (PCR) și pe aliații lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facțiunea proguvernamentală țărănistă din jurul lui Nicolae Lupu și Comitetul Democrat Evreiesc. BPD – Blocul Partidelor Democrate, alianța electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formațiunea politică a prim-ministrului), Partidul Național Liberal-Tătărescu, facțiunea țărănistă a lui Anton Alexandrescu și Uniunea Patrioților.
BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare și a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, și PNȚ. Deși există unele dubii asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD și aliații lui nu au câștigat mai mult de 48% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNȚ ar fi câștigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianță cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfințeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliații), PNȚ, 32 de mandate iar PNL doar 3. Istoric vorbind rezultatele indica un fals total, abject si ticalos!
Drumul spre alegerile din ’46
La mijlocul lunii decembrie a anului 1945, reprezentanții Aliaților, Andrei Vîșinski din partea Uniunii Sovietice, W. Averell Harriman din partea Statelor Unite și Archibald Clerk-Kerr din partea Regatului Unit, au vizitat Bucureștiul și au căzut de acord cu organizarea de alegeri generale pentru luna mai a anului următor, pe bazele înțelegerilor semnate în timpul discuțiilor de la Ialta. Cu toate acestea, și în ciuda protestelor opoziției, guvernul prosovietic al lui Groza și-a permis să amâne alegerile, promulgând pe 17 iunie un decret pentru stabilirea noii proceduri electorale.
Momentul convocării alegerilor a coincis cu cel al înrăutățirii relațiilor dintre Uniunea Sovietică și puterile occidentale și al izbucnirii Războiului Rece, marcat de discursul “Cortinei de fier” al lui Winston Churchill de pe 5 martie 1946. În acele momente, Aliații occidentali erau mai interesați să sprijine forțele anticomuniste din Grecia. Există teorii plauzibile care sustin că România a fost abandonată, de vreme ce țara părea pierdută pentru cauza democratii occidentale, iar interesul imediat al occidentalilor, în mod special al britanicilor, era centrat mai degrabă pe păstrarea controlului asupra Greciei și, prin aceasta, a rutei strategice spre Canalul Suez.
Data alegerilor a coincis cu cea de-a patra aniversare a Operațiunii Uranus (încercuirea armatei germane a șasea,armatei a treia și a patra română,și o parte din a patra armată germană Panzer.Operațiunea făcea parte din Bătălia de la Stalingrad), un moment în care armata română și cea a Germaniei suferit o înfrângere de proporții pe frontul de răsărit. În însemnările sale, generalul Constantin Sănătescu, un adversar declarat al comuniștilor și al lui Petru Groza, considera că data alegerilor nu a fost aleasă întâmplător, (“pentru a ne sfida”).
După 23 August 1944, partidele de stânga și-au crescut aderenții de mai multe ori. Comuniștii, care-și ținuseră prima lor conferință legală în octombrie 1945, au început o campanie masivă de recrutări. Printre noii veniți în tabăra lor se aflau și foștii legionari ai lui Sima.. Până în 1947, numărul comuniștilor a crescut de la 1.000 în 1944 la mai mult de 700.000 în 1947. Se pare că, în Blocul răsăritean, creșterea efectivelor PCR-ului era cea mai masiva.
În mod similar, în noiembrie 1946, efectivele Frontului Plugarilor prezidat Groza erau estimate la 1.000.000 – 1.500.000 de membri sau la numai 800.000.
În această perioadă, documentele de arhivă arătau că BPD conta ca între 60-65% din voturile pe care sperau să le obțină să vină din partea electoratului Frontului Plugarilor. Până la momentul alegerilor, Frontul condus de Groza fusese supus la numeroase presiuni pentru sprijinirea programului comunist, după o scurtă perioadă de conflict, datorată opoziției frontiștilor la programul declarat al comuniștilor pentru colectivizarea agriculturii.
Partidul Social Democrat care fusese atras într-o colaborare strânsă cu PCR-ul încă din anul 1944 (ca parte a Frontului Unic Muncitoresc), a avut de asemenea parte de o creștere constantă a efectivelor. PSD era dominat în perioada de dinainte de alegeri de aripa procomunistă condusă de Ștefan Voitec și Lothar Rădăceanu. Această facțiune procomunistă a eliminat din partid grupul reformist al lui Constantin Titel Petrescu în martie 1946. Constantin Titel Petrescu și sprijinitorii săi aveau să înființeze un mic partid, care se declara moștenitorul de drept al social-democrației române. Liderul comunist Ana Pauker nota cu insatisfacție că unii dintre membrii Partidului Social Democrat erau în continuare ostili comuniștilor; era vorba în principal de intelectualii din partid și de mulți membri de rând
Partidul Național Liberal-Tătărescu, care se autodeclara reprezentantul clasei de mijloc și sprijinitorul capitalismului, a trecut intr-o alianta totala cu PCR.
În conformitate cu documente din epocă ale comuniștilor, Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), reprezentantul minorității maghiare, avea relații relativ tensionate cu PCR-ul, fiind suspectată de “șovinism” Pentru comuniști era însă foarte folositor să păstreze relații cât mai bune cu UPM-ul, pentru asigurarea securității Transilvaniei de Nord. Alt grup etnic din cadrul BPD era Comitetul Evreiesc, apărut pe 22 aprilie 1946, după ce elemente comuniste se infiltraseră în corpurile reprezentative ale evreilor români.
În acele timpuri, elementele de stânga sau comuniste se infiltraseră în cea mai mare parte a instituțiilor media și de cultură. La un moment dat, generalul sovietic Ivan Susaikov l-a avertizat pe Nicolae Carandino, editorul-șef al ziarului de partid al țărăniștilor Dreptatea, să-și tempereze tonul criticilor la adresa BPD-ului, amintind că “... guvernul Groza este Rusia Sovietică însăși!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua si buna sa va fie inima!
😆
Necesara lectie de istorie pentru a nu mai repeta……….
maya,
te asigur ca o sa uitam! Suntem un popor de “uituci”, poate singurul din regiunea in care traim. Nou ne placem sa ne aducem aminte extrem de selectiv 🙁
Salutare tuturor.
Aidoma unei persoane ce a suferit o trauma severa, romanii dau dovada de amnezie selectiva in ceea ce priveste trecutul, mai recent sau mai indepartat. Este un fals “coping mechanism” pe care, din nefericire, constructia creierului il baga la inaintare in mult prea dese ocazii.
Salut 🙂
Suntem o tara care trece dintr-o sincopa in alta, un popor de complexasi usor de manipulat si fara un gram de patriotism si civism adevarat!
Eu zic sa ramanem optimisti si sa nu dramatizam.
1. PCR si BPD erau forte relativ noi in politica romaneasca de atunci, azi toata lumea stie cat de cat cine este USL.
2. Partidele istorice au dezamagit mult electoratul roman in perioada interbelica.
3. Legionarii, Carol al II-lea si Antonescu au terminat democratia romaneasca(procesul a durat mai mult de 10 ani) pregatind terenul pt dictatura comunista.
4. Sa nu uitam de trupele sovietice. Azi pe teritoriul Romaniei sunt trupe americane si suntem membru NATO.
5. URSS castigase atunci un razboi, azi Rusia este o tara slab dezvoltata care depinde de exportul de resurse naturale.
6. Tradarea la romani e o mare problema. Ma astept la cativa ardei care sa treaca la “Partidul National Popular Liberal”.