“După 24 de ani” cu Doru Mărieş
| 21/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Eveniment, Ziarul de Duminica |
Doru Mărieș este președintele Asociației 21 Decembrie din București și membru al Partidului Forta Civica, iar pana la ultimele alegeri din Forta Civica a fost Vice-Presedinte al partidului si membru BPN; din cate stiu nu si-a dorit realegerea 
in aceasta functie. Ultima discutie pe care am avut-o cu domnul Mărieș a fost inaintea alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012, personal am fost sigur ca va reusi sa castige un loc in Partamentul Romaniei, din nefericire am gresit.
În mai 2011, Teodor Mărieș a câștigat procesul intentat statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe motiv că a fost urmărit și supravegheat ilegal în 1990. Curtea de la Strassbourg a decis ca România să-i plătească lui Mărieș daune morale în valoare de 6.000 de euro.
Doru Mărieș s-a născut la 28 august 1962 în Valea Chioarului, o localitate din județul Maramureș. A urmat cursurile Liceului de Construcții și Arhitectură. Din acea perioada a devenit sportiv de performanță. A refuzat să se înscrie în PCR si bineinteles ca a refuzat să aiba relații cu Securitatea.
Politeia: Ce ne puteti spune despre viata Dumneavostra inainte de ‘89/ Copilarie, adolescenta, familie?
Doru Mărieș (DM): M-am născut în Maramureş. Copilăria mi-am petrecut-o într-o familie de ţărani, cu o stare medie, participând alături de părinţi, dar mai ales de bunici, la toate activităţile agricole cu mare plăcere. În timpul liber “furam” coşul şi mergeam la pescuit, “băteam mingea pe maidan” sau “alergam îngheţat acasă de la derdeluş”. Înainte de revoluţie, în adolescenţă, singura mare dorinţă pe care am avut-o şi mi-a lipsit, a fost posibilitatea sa spun ceea ce gandeam, astazi o incadram frumos in “libertatea de exprimare” deranjându-mă constrângerile de tip politic ale regimului, le consideram absurde.
Politeia: Puteti sa ne povestiti cate ceva din modul cum ati petrecut primele zile de la 21 decembrie si pana sa zicem sfarsitul lui ianuarie ’90?
DM: Primele veşti despre ceea ce se întâmpla la Timişoara m-au prins într-un orăşel adormit, Caransebeş. Din primul moment am simţit imboldul de a mă implica, de-a lua parte la un moment istoric, pe care încă îl credeam irealizabil. Nu ştiam încotro să o iau şi între Timişoara şi Bucureşti am ales capitala. Simţeam că acolo trebuie să se întâmple ceva care să rupă Istoria în două: o parte a întunericului, ce trebuia să dispară şi lumina libertăţii pe care o visam milioane de români. În 21 Decembrie, în jurul orelor 12.00, m-am alăturat celor 25-35 de demonstranţi din faţă de la Intercontinental. Reprimarea de la Dalles m-a prins în prima linie, dar Soarta a fost bună cu mine şi am scăpat (în gangul de la Dalles sângele ajungând la un lat de palmă). În 22 decembrie am intrat pe geam în sediul CC ajungând primul la etajul 6, confruntându-mă cu cei din garda personală a dictatorului (altercaţie fizică consemnată în declaraţiile de la Parchet şi în cărţi). Momentul Libertăţii l-am trăit pe acoperişul sediului CC, descătuşarea celor peste 1 milion de români (cât cuprindeai cu privirea pe Calea Victoriei şi până la Cişmigiu) ce scandau „Libertate” şi „Ole, ole, Ceauşescu nu mai e” am simţit că mă desprinde şi mă ridică la Cer. Din primele zile ale lui ianuarie 1990 am participat la proteste alături de societatea civilă incipient infiinţată şi partidele istorice până la arestările din 13 şi 18 iunie 1990.
În 12 martie 1990, fiind în Timişoara, am fost primul semnatar din „provincie” al Proclamaţiei de la Timişoara.
Politeia: Ce s-a intamplat pe 21 decembrie din punctul dumneavoastra de vedere?
DM: Ziua de 21 Decembrie 1989 aparţine celei mai curate trăiri revoluţionare a românilor. Fără lideri politici, fără organizaţii subversive şi fără tenebroase ascunzişuri, românii se ridicau cu miile şi rezistau eroic în faţa unui aparat represiv aliniat dictaturii ce ne-a înveninat sufletele atât amar de vreme. Baricada din 21 Decembrie 1989 a despărţit nu numai pe oprimaţi de cei ce s-au jucat până atunci cu destinele lor, ci şi arunca în trecut o lume de care nimeni, în afară de câţiva nu s-a despărţit cu vreun regret.
Politeia: Ati facut de doua ori un gest suprem, gest care ar fi putut sa va omoare, de ce? Era atat de important? Nu ati gasit o alta cale sa protestati? Ati simtit ca nu se poate altfel?
DM: Am făcut greva foamei de 4 ori: 1990, Rahova – Jilava: 46 de zile, 2009 – 74 de zile pentru respectarea deciziei CEDO, în final obţinând o copie a Dosarului Revoluţiei, 2010 – 78 de zile în baza aceleaşi decizii CEDO am obţinut desecretizarea documentelor ce aparţineau MApN, MAI, STS şi votarea Legii Lustraţiei, iar din noiembrie 2011 – 100 zile pentru Legea Imprescriptibilităţii crimei şi Legea Lustraţiei. Cel mai mare duşman al Viitorului nu sunt neapărat oamenii răuvoitori, ci Inerţia. Aceasta trebuie destrămată, indiferent de sacrificii. Am recurs chiar şi la acţiuni extreme pentru a o învinge şi, iată, am repurtat câteva victorii. Bătălia însă nu este nici pe departe câştigată. Am obţinut documentaţii importante despre cele petrecute în Decembrie 1989, dar mai sunt foarte multe de aflat. Oricând sunt gata de orice sacrificiu, dacă altfel nu se poate pentru a dobândi ADEVARUL care ne-a trimis în pământ aproape 1500 de compatrioţi.
Politeia: Credeti cu adevarat ca vinovatii pentru crimele din ’89 vor fi pedepsiti pe acest pamant?
DM: Pierderea credinţei în Justiţie ar fi un imens handicap istoric. Sigur că până la urmă vinovăţiile, indiferent ale cui, vor fi sancţionate înainte de a ne săvârşi noi de pe această lume. Altfel s-ar destrăma oricare dintre valorile în care oamenii cred de când au început să îşi facă semnul Crucii. Desigur, nu avem voie să ne lăsăm furaţi de vreun iureş vindicativ, de aceea mă aflu şi eu printre aceia care încearcă să întregească puzzle-ul savamolniciilor comuniste. Instanţe avem, probe continuă să se adune, imprescriptibilitatea crimelor din perioada 1945 – 1989, Revoluţie şi Mineriade am obţinut-o prin lege, drept pentru care nimic nu mai poate sta în calea actului de dreptate.
Politeia: Ce fel de oameni reprezentati, de fapt cine sunt membrii asociatiei pe care o conduceti?
DM: Mă aflu în deosebit de onoranta poziţie de preşedinte al Asociaţiei “21 Decembrie 1989”. Observaţi, vă rog, faptul că ne-am restrâns plasarea calendaristică la o singură zi. Este Ziua Sfântă a Sincerităţii româneşti, atunci când oameni curaţi şi-au dezvelit piepturile în faţa gloanţelor unor nemernici. Din asociaţia noastră fac parte adevărate Monumente Morale, români în faţa cărora ar trebui de atunci şi de acum încolo să ne plecăm! Cu atât mai mare este încărcătura responsabilităţii mele de a fi liderul unor asemenea români.
Politeia: Cum vedeti dumneavoastra clasa politica actuala? Difera de cea de acum 10 ani? Credeti ca am progresat?
DM: Din păcate, nu putem vorbi de o clasă politică autentică în România. Nu avem de-a face decât cu gruparea într-o direcţie sau alta a unor intenţii oneroase, restrânse la nişte indivizi ce s-au profilat ca lideri, nedesemnaţi, de fapt, decât de decidenţi asemenea lor. Degradarea morală a atins culmi pe care nici cei mai pesimişti dintre noi nu le-ar fi bănuit. Despre un uşor progres poate fi vorba după aderarea la Uniunea europeană, cel puţin în partea dreaptă a eşicherului politic.
Politeia: Cum vedeti astazi experienta de la Timisoara 2012 si incercarea de a va alege anul trecut sau ce credeti ca nu a mers acolo bine?
DM: Nu i-aş spune experienţă deoarece nu am văzut nimic nou ca mod de organizare, iar cuvântul “onoare” a fost terfelit şi de adversari, dar mai ales de aliaţi. Motiv pentru care mi-am impus să uit această “experienţă”. Şi totuşi, am rămas în suflet cu amintiri plăcute, una o să o amintesc aici: 1 decembrie 2012, în Piaţa Operei, de Ziua Naţională, am dăruit steguleţe multor îngeri nevinovaţi şi am primit câteva mii de strângeri de mâini, de la părinţii sau bunicii acestora. Am realizat atunci câtă simpatie există la Timişoara pentru ceea ce am făcut în legătură cu Revoluţia română. Acesta a fost motivul pentru care nu am rămas surprins de cele 22 de procente obţinute în alegeri, deşi, aliaţii au avut grijă cu 5 zile înainte de scrutin să îmi scoată toţi observatorii numiţi de FC, în secţiile de votare, „numărând” voturile doar ei.
Politeia: Cum vedeti anul petrecut la conducerea PFC si de ce nu ati dorit sa fiti reales VP in BPN-ul lor? Credeti ca unii oameni ca dumneavoastra nu se pot regasi in politichia marunta din partidele existente astazi?
DM: Fiind în prag de sărbători, bunul simţ îmi spune, cu scuzele de rigoare, că nu este momentul să răspund la această întrebare.
Vă urez dumneavoastră și cititorilor Politeia sărbători frumoase şi LA MULŢI ANI!
Multumesc Domnule Marieș, AMIN!
P.S. vezi articolul pe care l-am publica acum un an pe Politeia Veche – Despre oameni, titluri, politicieni şi simboluri
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua
Felicitari Politeia pentru acest interviu. Tot respectul pt domnul Maries si pentru lupta dusa impotriva bolsevicilor din aceasta tara.
Salutare si aici !
Cat timp fostii ofiteri secu/MApN/Militie care au comis crime inainte, in dec. `89 si dupa nu numai ca raman nedeconspirati ba sunt chiar avansati la grad de generali, lupta domnului Maries n-are sorti de izbanda.
E vorba de :
– ofiterii care au facut parte, inainte de `89, din organele represive ale sistemului (nu au existat securisti buni);
– ofiterii care au coordonat/executat asasinarea romanilor care au iesit in strada sa protesteze (dosarele revolutiei si chiar ale mineriadelor).
Ei sunt camuflati de fostii si actualii politicieni decidenti pe baza unui troc : sustinerea la putere in schimbul tacerii.
Asta e, de fapt, sistemul ticalosit.
Toata circoteca cu cele peste 1 mil. de dosare predate la CNSAS e doar o abureala.
Pt. ca au fost predate doar dosare lipsite de importanta, ale unor turnatori.
Dosarele ofiterilor raman conspirate, in continuare, din considerente de “securitate nationala”.
Bietul Ticu Dumitrescu, cred ca se intoarce in mormant.
De dosarele revolutiei si mineriadelor nu mai spun, probabil ca se vor rezolva in urmatoarea suta de ani…
Salut timi,
sper ca foarte curand sa am posibilitatea sa-l razbun, cel putin partial si fara prea mare efect pe Ticu Dumitrescu fost coleg de chinuri si teroare cu parintele meu. Sa-i odihneasca Dumnezeu!
Sa-i odihneasca, prietene, dupa toata neodihna suferita in inchisorile comuniste.
Din nefericire, asasinii au ramas nepedepsiti.
Iar urmasii lor ne dau lectii de “democratie originala”, din viloaiele lor si cu buzunarele pline cu banii nostri.
in fiecare zi ma gandesc la lipsa de dreptate de care avem parte noi si ei prin jertfa lor, care astazi arata ca lipsita de rezultate. Ma simt inselat si mai mult pentru ca de multe ori cei care ne inseala sunt cei pe care i-am crezut tovarasi de drum si de idealuri
buna ziua
“…faptul că ne-am restrâns plasarea calendaristică la o singură zi. Este Ziua Sfântă a Sincerităţii româneşti, atunci când oameni curaţi şi-au dezvelit piepturile în faţa gloanţelor unor nemernici…”
asa e /fara acei oameni din 21 Decembrie si fara curajul lor ar mai fi durat destul!ei si timisorenii sunt singurii care merita respectul nostru
salut intamplator,
21 decembrie a fost ziua adevaratei revolutii populare! Si bucurestenii de la baricada de la Intercontinental, cei calati de taburi merita acelasi tribut de recunostinta!
Buna Ziggy,
multumiri, pentru mine tot ce este anticomunist este sfant! Doru este chiar un om deosebit!
Buna seara tuturor…
Multumesc d-le Maries,multumesc Theophyle 🙂
Cu placere Diana,
cu multa placere 🙂
Sunt probleme in PU. Mihail Neamtu a aparut si oamenii il huiduiesc la greu!
http://www.b1.ro/live.php
Neamtu fost imbrancit de cateva ori, pana a prins ceva viteza. 🙂
Motiveaza ca “era acolo la un parastas pt. cei cazuti in dec. `89”..
omul asta nu intelege ca nu este sub nici o forma din pisa asta? Putin bun-simt!
Buna seara tuturor si felicitari ptr interviu.
Buna Clemy,
merci 🙂
Intrebare: mai sunt oamenii la Universitate? Se vede pe vreo televiziune?
au fost aproximativ 5000 de oameni in PV
Buna seara,
se transmite pe b1 dar sa le fie rusine pt comentatorii invitati: mai devreme a fost Marius marinescu care il lauda pe ceausescu, iar acum e libidinosul de Condurateanu. Trebuie privit fara sonor.
Buna seara 🙂
Cu stiri proaspete… am fost la universitate, am fost la Caragiale, din pacate nu cunosc pe nimeni personal (decat cateva figuri de pe FB), m-am lipit la ei…
A fost destul de fasait… nu stiu daca noi ca popor suntem asa prosti de ramanem mereu incremeniti in proiect… sau a fost pur si simplu manipulare: de la stegarul ala cam sarit, la Craciunul rosiei montane si altii obsedati de cerintele bisericii … Grupul meu a fost OK, s-a facut tot ce s-a putut, din pacate s-a putut foarte putin. Am vazut si niste tineri cu Ctrl-C=FSN/Ctrl-V=USL – foarte isteata postare, mi-a placut, dar apoi i-am pierdut din vedere… Oricum la Guvern au ramas putini, aveam, pe drum, la un moment, dat impresia ca suntem peste 10k, dar nu am experienta la estimarea numarului… 🙁
Am plecat in final, (tija din picior si-a spus cuvantul) cu impresii amestecate… regret ca nu am re-cunoscut pe nimeni din Politeia… imi cer scuze daca a fost cineva, eu va stiu doar dupa nick-name… in plus uitasem si ochelarii acasa..
Buna seara. Pacat ca participarea a fost sub asteptari. Probabil ca multi sunt ocupati cu ale porcului si asteapta ca altii sa resolve “problema” clasei politice. Asta daca inteleg ca avem de-a face cu o problema.
Seara buna
Dane , lipseste organizarea , lipseste finantarea .
Romania din punct de vedere a difuzarii internetului , nu e USA si nici macar Italia unde un comic poate aduna zeci de mii de persoane si a obtine voturile reale a peste 2 milioane de alegatori .
Pina nu ajunge informatica la comunitatile mai mici orasenesti (inclus la tara ) si pina nu ajunge si cutilul la os , slabe sperante sa obtii o constinta civica larg difusa la romani .
Asta e strict legata de politica , de cultura generala , de legea partidelor si ca urmare se vor pune piedici permanente in a invata “boborul” sa judece singur dar si sa invete din experienta pozitiva a altora . (ca din “realizarile” negative a strainilor , sintem campioni in a copia tot )
am fost Dan, din nefericire nu ne-am intalnit. Nu-i nimic o vom face data viitoare!
hm .. cine il vede pe mihail caine de circ acum ,cum se comporta in fata domnului Maries, isi da seama unde a fost antrenat . un alt “produs” expirat al reformistului coabitac.
sunt mandru ca Maries este prietenul meu! Putini oameni au onoarea lui. Este un om de onoare care reprezinta tot ceea ce este curat, frumos si adevarat in Romania.
mare magar Neamtu asta – are limbajul unui agent provacator!
si tupeul 😉
Ziggy.
vrea sa-i vad pe nemernicii astia fac greva foamei aproape pana la moarte pentru un principiu – asta vreau sa vad!
ar trebui sa se mai nasca odata toti si sa invete intai ce e ala principiu. niste maidanezi care traiesc in alta lume.
o sa-l invete cu picioarele daca nu reusesc cu capul!
sunt multi nemernici ca el, crede-ma, Spamul meu ii suporta si pe ei. Un nemernic marsav il compara pe Turambar , care a fost amicul meu pana a trecut liniile, cu Maries. Mari nemernici suporta si netul asta! Gandacii sunt o rasa greu de starpit!
DTT e eficient doar ca acum e interzis . 🙂
as face o exceptie!
buna seara;frumos
http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/noua-personalitati-raspund-intemeiaza-credinta-lor-cred-dumnezeu-1_52b4215fc7b855ff56e0d395/index.html#
Felicitari pentru articol! Felicitari pentru interviu! Dl Teodor Maries este un om extraordinar, un luptator adevarat, un EROU! Ma inclin cu respect in fata dumnealui!