2012: “go est” ! Evenimentul geopolitic al anului
| 27/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, GeoPolitica, Magazin Politic |
Interesele americane de la Franklin D. Roosevelt si pana la Obama, se rezeama pe gandire politico-militara formata din patru componente necesare implementarii ei. Aceste componente folosesc la stratificarea problemelor si folosirea metodologiilor diferite pentru fiecare nivel de probleme/interese. Prima componenta sau principiu strategic l-as numi “IGNORAREA” (Ignore) – 
daca cineva nu-ti poate fi de folos ignora-l. Exact ceea ce au facut americanii europenilor in relatiile cu China. Al doilea principiu se numeste “OCOLIREA” (Work Around) – daca parerile partenerului nu-ti convin ocoleste-l. Americanii au facut-o in interventia din Irak, i-au ignorat pe francezi si germani si si-au facut treaba cu cine a dorit sa participe. Al treilea principiu ar fi “ANGRENAREA” (Engage) – cand gasesti un minim consens angreneaza-l, exact ce au facut americanii in cazul sanctiunilor cu Iranul. Un ultim principiu al strategiilor americane este fara dubiu anticul “DEZBINĂ ŞI DOMINĂ” (divide et impera sau in originalul anglo-saxon, divide-and-rule), implementat excelent de americani in relatiile cu Rusia, cand occidentalii si rasaritenii au avut opinii absolut diferite.
Dupa o scurta si foarte concisa prezentare a noii strategii de aparare nationala a Statelor Unite descrisa intr-un document “Sustaining US Global Leadership: Priorities for 21st Century Defense“, document formulat intr-o limba de lemn care ar fi facut cinste tovarasilor se poate ajunge la trei concluzii principale – prima concluzie ar fi ca asistam la inceputurile unui nou “razboi rece” si implicit la folosirea unor “proxi” pentru rezolvarile “urgente”; a doua concluzie ar fi ca administratia Obama incearca inainte alegerilor sa minimalizeze impactul posibil al insuccesului generat de “Strategia resetarii” (Reset Strategy) care nu numai ca nu a rezolvat nimic ci a creat o sumedenie de noi probleme; in sfarsit, a treia concluzie ar putea consta intr-un transfer al prioritatilor americane dintr-o zona geografica Euro-Atlantica spre o alta zona care incepe din Orientul Mijlociu si se intainde pana in Pacific.
Daca o dorim sau nu globalizarea nu a reusit sa inlature statul national sau sa-i atenueze importanta. Probabil ca apartenenta la o natiune nu poate schimba firea umana, cel putin nu inca. Polaritatea in relatiile internationale exprima felul in care puterea este impartita si exprimata in aceste relatii. Istoria umana a cunoscut toate felurile posibile de a imparti puterea, influenta si resursele planetei intr-un anumit interval de timp istoric. De la unipolaritatea Egipteana (intre 3150 si 1285 î.Hr) la unipolaritatea Elenistica pe timpul lui Alexandru Macedon (intre 331 si 323 î.Hr) si in sfarsit la unipolaritatea reprezentata de Republica si Imperiul Roman (in perioada dintre 188 î.Hr – 395 d.Hr). Ultima perioada de unipolaritate (eu zic aparenta) a fost reprezentata de Statele Unite intre 1991 si 2001.
Bipolaritatea reprezinta impartirea puterii intre doua tabere, exact asa cum s-a intamplat pe timpul Razboiului Rece. Bipolaritatea impreuna cu arsenalul atomic au adus cea mai lunga perioada de pace din toate timpurile in Europa. Razboiele se duceau prin “ părţi proxi” si cine putea sa prospere a prosperat.
Probabil ca din 2001 lumea a intrat intr-o situatie de multipolaritate internationala, bazata pe multipolaritati mondiale si regionale. Polii de putere mondiali sunt disputati de SUA, Rusia, China, UE.
Dupa o perioada de conflicte directe, Statele Unite inceraca o intorcere treptata spre o gestionare indirecta a conflictelor anticipate, posibile, sau chiar probabile conform viziunii strategilor lor politici si militari.
Dupa o perioada de conflicte directe, Statele Unite incearca o intoarcere treptata spre o gestionare indirecta a conflictelor anticipate, posibile, sau chiar probabile conform viziunii strategilor lor politici si militari. Conform unor date neformale, este preconizata incepand cu 2015 o scadere serioasa a bugetul de aparare al Statelor Unite in perioada viitorilor 5 ani. Lipsa de eficienta in cheltuielile bugetare a fost extrem de criticata de fostul Ministru al Apararii, Robert M. Gates (vezi aici) si noile tendinte de taieri bugetare sunt deja vizibile. Vezi (T-1 si T-2). Suficient sa privim costurile enorme pe care le-au avut Statele Unite in ceea ce numim astazi “Razboiul impotriva terorismului” (War on Terror) pentru a vedea cat de mult s-a investit si cat de putine au fost rezultatele (vezi “Razboiul împotriva terorismului – structuri, doctrine şi costuri”) .
Statele Unite incearca din 2009 o retragere treptata din Europa. Astazi, dupa “conflictul libian”, si ceea ce se intampla in Siria, este mai mult decat clar – SUA nu va mai interveni direct in conflictele pe care le considera apartinand Europei, chiar si sub drapel NATO. Interventia lor fiind numai logistica si poate de sustinere aeriana si navala. In viitori ani vom vedea o micsorare dramatica a bazelor militare americane din Germania, Olanda si Italia si mutarea unor elemente in Marea Britanie si Estul Europei pentru a intari linia defensiva in fata Rusiei pe care am numit-o la sugestia Stratfor – intermarum.
Cele doua zone ramase sub atentia integrala a Statelor Unite sunt in primul rand Orientul Mijlociu, cu zone de conflict deschise intre Iran-Siria si aliatii Hizbullah-Hamas imptriva Israelului si zona sudica Arabia Saudita si statele din Golf tot in conflict cu Iranul. A doua zona mai putin “calda”, dar nu mai putin primejdioasa, este Marea Chinei si Pacificul de Vest. Aici jocul poate fi facut indirect, prin parti “proxi”, de genul Coreelor si Vietnamului. Vietnam, care a intrat direct in conflict cu China din cauza divergentelor in cazul granitelor navale in zone probabil bogate in zacaminte de gaz si petrol.
Pentru o concluzie important sa subliniem cuvintele Secretarul de Stat american al Apărării, Leon Panetta: “până în 2020, Marina americană îşi va repoziţiona forţele de la o proporţie de 50 la sută în Pacific şi 50 la sută în Atlantic, la o proporţie de 60%-40% în favoarea Pacificului – incluzând şase portavioane, precum şi majoritatea navelor şi submarinelor”. Marina americană are la dispoziţie 285 de nave, dintre care jumătate se află în Pacific. Washingtonul îşi va mări numărul de exerciţii militare din regiunea Pacificului. Panetta a făcut aceste declaraţii în faţa mai multor responsabili ai Apărării din regiune, în timpul unui dialog privind securitatea, din Shangri-La, un summit organizat de Institutul Internaţional pentru Studiile Strategice (IISS), cu sediul la Londra.
Cu aceasta ocazie, Panetta i-a încurajat pe tinerii ofiţeri să-şi consolideze legăturile cu China şi să fie atenţi la puterea acesteia în regiune. Cheltuielile militare ale Beijingului au ajuns la aproximativ 100 de miliarde de dolari anul acesta. “Armata chineză este în curs de expansiune şi modernizare. Trebuie să rămânem vigilenţi. Trebuie să fim puternici. Trebuie să fim pregătiţi să trecem peste orice greutate”, a declarat Panetta.”Dar cel mai important este să începem o nouă eră a cooperării în cea ce priveşte apărarea”, între Statele Unite şi ţările asiatice, a menţionat acesta.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Excelenta si cuprinzatoare analiza. Multumiri pentru articolele & blogul Politeia, si spor la scris in continuare!
Sarbatori fericite 🙂
multumesc, maine veti avea una noua 🙂
Multumesc si va doresc asemenea si dvs,, Sarbatori fericite ! Astept sa va citesc noul articol, cu mare bucurie, ca-ntotdeauna. 🙂