Zborul lui Dan. In memoriam @DanSu
| 02/10/2017 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
@DanSu a plecat fulgerator dintre noi in data de 23 august 2017, exact acum 40 de zile.
Spre tristetea mea si rusinea mea, am aflat aceasta veste neagra abia in data de 12 septembrie. August fiind pentru mine o luna de pauza iar contul meu de FB servind doar de doua-trei ori pe an, vestea adusa de un membru al blogului in septembrie despre moartea lui Dan a cazut peste mine ca un trasnet. M-am simtit golit pentru cateva secunde, apoi peste masura de trist si, nu stiu de ce, mai singur si foarte rupt de lume.
Dan-Corneliu Suhanea era un prieten virtual pe care nu l-am intalnit niciodata in persoana, insa pe care il simteam la fel de apropiat ca si cum ne cunosteam de o viata. Imi trimitea editorialele, la fel cum i le trimitea regretatului †Theophyle, cu firescul cu care i le trimitea si sotiei, Delia, pusa mereu in Cc la mesaje. Schimbam cateva vorbe pe mail, insa mai degraba dialogam pe blog, public. Eram de acord in intregime cu ce scria, si nu aveam nimic de adaugat. Gandeam la fel in chestiunile sensibile, desi diferenta de ani era notabila.
Era “de-al casei”, ca toti membrii Politeia, insa el era unul dintre cei doi editorialisti de prima mana (alaturi de @Clemy) Fiecare dintre ei imi scria cand putea, cand avea timp si cand simtea ca are de spus ceva. Si @DanSu a avut mereu de spus ceva ce merita citit si uneori chiar pus in rama!
Cand redacta vreun diagnostic politic, taia ca un laser, desi scriitura sa era de un bun simt desavarsit. Nici un cuvant vitriolant peste masura acceptabilului, nici o vorba de sudalma, nici o rabufnire la nervi, mai colorata stilistic.
I-am admirat mereu increderea pe care el o avea in common sense, in capacitatea bunului simt de a rezolva probleme pe care mintile intortocheate se chinuiau sa le desfaca, inutil. Era informatician insa de fapt “simtea” solutiile, avea un feeling incredibil al simplitatii si elegantei rezolvarilor. Nu gandea ca un homo technicus, ci ca un homo rationalis, iar pentru el ratiunea nu era putere de calcul brut, ci capacitate de a rezolva, clar si onest, probleme starnite de mizeria umana.
@DanSu spunea intr-un editorial ca era “prea batran ca sa (mai) viseze”. Eu cred ca era prea tanar ca sa plece, insa Dumnezeu a hotarat altfel. Azi, cand ii scriu pentru ultima oara numele cu @, inainte de a i-l ortografia ca pe al iubitului †Theophyle, cu †, pentru a semnala ca acum a zburat spre cele ceresti, va aduc un editorial in care †DanSu se descria singur, ca intr-un fel de introspectie publica. Un fel de testament spiritual, pe care la vremea aceea l-am citit ca o scriere de genul de “cum vad eu lumea” si pe care o readuc azi in atentia Comunitatii Politeia, ca ultim omagiu pentru †Dan, in ziua in care traditia crestina spune ca sufletul omului se infatiseaza la judecata Domnului.
La implinirea celor 40 de zile de la trecerea la cele ceresti, spun, cu tristete dar si cu nadejdea invierii, vesnica lui pomenire!
Zbor lin, †DanSu, odihna cereasca si taifas calm cu prietenul †Theophyle!
***
Zbor deasupra unui cuib de curci
Redactat de †DanSu in data de 10 aprilie 2017
Probabil sunt o fire mai realistă, în sensul de “realist” vs umanioare. Visele le am tot tehnice, nicidecum “onirice”. Când visez că zbor, mișcările îmi sunt tehnic corecte, fac un tonou doar dupa ce mă asigur de înălțimea potrivită, intru într-un picaj accentuat câștigând viteza necesară ascensiunii care urmează. Sau când trec – bătând din mâini (nu aripi), peste clădirile din oraș, fac câteva volte ca să câștig înălțimea necesară. La aterizare, mă poziționez pe verticală (dar cu viteză suficientă), iar cu mâinile (nu cu aripile), bat pe diagonală, suficient pentru o frânare aerodinamică și în același timp pentru a evita o cădere bruscă. De obicei aterizarea se petrece undeva lângă un canton sau măcar o barieră, dar aproape mereu lângă o cale ferată. Cu ieșirea din pantă, redresare și în final apuntare. Oricum, toate manevrele aeriene sunt tehnice, picaj pentru a câștiga viteză și portanță, modificarea profilului aerodinamic (ma rog – rotunjimea burții nu apare în vis), a unghiului de atac și așa mai departe – cu redresarea finală.
Nu m-am visat niciodată scriind, sau citind, ci doar zburând. Zburând tehnic – corect, cât am învățat și eu la școala de planorism – nu vă ducă gândul mai departe. Libertatea zborului cu planorul este o experiență umană peste mecanicitatea zborului motorizat. E opinia mea, nu săriți cu gura. De la 20.000 de metri, nu prea vezi lumea ca de la 200-300 de metri. Și oricum treci mult prea repede peste ceea ce vezi. Planorul e mai vizual, mai tihnit. Nici macar avionul de pasageri. Acolo de fapt stai într-o cutie de conservă și nu prea vezi nimic. Placerea zborului e nulă, cel mult te poti amuza cu un pahar cu apa sa vezi daca pilotul ia corect virajul, sau mai face câte o joacă. Până la urmă plăcerea e in cabina de pilotaj, dar doar pilotii au voie acolo.
Nu și politicienii. Ăștia se zboară a’m proasta peste tot. Dragnea ca un fluturaș peste codurile penale, Iordache care nu-și pune întrebări ci zboară din întrebare într-alta, Tăriceanu care “sboară” ca “un copil de casă/Ce umple cupele cu vin…” chiar dacă-l cheamă Calin 😉 . Băsescu nu bea vin ci whiskey și el oricum nu zboară ci plutește. Udrea care s-a vrut vultur(easă) a devenit doar o cioară penală…
Dincolo de politicieni, sau în spatele lor, marea vină a situației furăciunilor din România este a mass-media – care nici nu zboară și nici nu latră când are osul în gură. Dacă cineva e mai vinovat decat politicienii, acest cineva s-ar numi media. Zilele trecute, din emisiunea lui Eugenia Vodă a ieșit plângand Emilia Șercan, în timp ce Tolontan a rămas triumfător pe tot aerul emisiunii. S-a discutat suficient în media despre asta. Să fie clar, nu-i iau apărarea nici lui Emiliei Șercan și cu atât mai puțin lui Tolontan sau să o apreciez pe madam Vodă. A fost o partidă de cuțite înfipte între borfași, cu diferenta ca Emilia a luat reusit sa iasa din trustul lui Vantu si cu capul sus, dar si cu mustrari de cuget – lucru care dovedeste o constiinta curata. Borfași care se cred apărătorii legalității și a bunului simț nu au constiinta si nu plang decat dupa bani. Mulți – primiți de la Vântu, mulți primiți de la Voiculescu și nesfârșiți primiți de la buget. Emilia Sercan, dupa ce a iesit de la Vantu, nu a mai lucrat nicaieri. A fost o execuție a unui jurnalist finalmente corect de către doi soldați mafioți, toți în slujba unor fagimilii mafiote. Non-știre. Non-emisiune. Lipsă de bun simț din partea “profesionistei” Voda. Că una regretă, altul mustăcește, cealaltă scoate pistolul – poate într-un roman ar prinde bine. Dar e un avantaj și în asta. Mă refer la avantaj pentru noi. Când se bat fagmiliile, când încercă sa cucerească noi teritorii, când se împușcă între ei – simbolic sau real – începe aerul să devină mai respirabil. Măcar ăia vechi pleacă. Ăștia noi stau cu frica că vor veni ăia și mai mai noi. Dar poporului nu-i place așa. Vorba lui nea Iancu: “- O tiranie ca in Rusia… Nu mai merge, ma-ntelegi, constitutia, care aceea ce vezi ca se petrece, nu poti pentru ca…”.
Bun, nu era Putin pe vremea lui Caragiale, dar multi invidiază tirania ca-n rusia. Cappo de tutti capi, doamne ce bine ar fi să fiu eu, Tariceanu, Dragnea, Ilici, Băsescu. Bineînțeles că nimeni nu suporta alt “capo” decât al său. Nici măcar Tăriceanu, care mereu e politicos și cu capul plecat să nu-l taie sabia: “Trăiane – poate vorbești tu…”. Slugă. Nu e cu nimic mai departe nici Dragnea. Tot o slugă. Era mai fericit cu Ponta, că nu era pe știri, putea fura liniștit curent la locul lui de la Teleorman. Acum se fură ca o slugă în călduri. Tocmai a descoperit ce bine să ai slugoi. Grindeanu – Tăriceanu, mai ales dacă slugoii se dau mari. Boieri. Amedeo Lăzărescu – furăciunea de vieți și destine. Ce bine e să le dai peste nas ca un director analfabet: “eu știu tot, eu vă dau tot voi nu sunteți decăt niște nimeni făra mine”.
Credeam că pot survola liniștit această lume de curci bete. Când zbori, lumea ți se relevă alfel. Nu pot. Undeva trebuie să cobori pe pământ. Trebuie să aterizezi și să supraviețuiești acolo unde cobori. Lângă o cale ferată peste care un mecanic nu ține cont de nimic. Ei sunt, conduc un tren numit Romănia, și nu țin cont de nimic. Degeaba zbori, ei te vor lovi când cobori. Nu încetinesc, nu sunt prudenți, singura lor pedală e accelerația. De parcă viteza în sine e o valoare. Să furi tot mai mult șî apoi să fugi cu trenul – e singura lor valoare. Nu să zbori – zborul e incontrolabil, las că ajungi tu la un canton sau o barieră unde să cobori. Îți furăm și aripile. Te și vindem la securitate, păcat ca aia nu mai cumpără ca pe vremuri. Și visele. Mizerabili. Odioși.
Sunt prea bătrân sa mai am vise cu zboruri. Sper să viseze copii mei. Unul s-a și apucat sa educe lumea la NASA europeană. Celălalt la EA. Ambii disprețuiesc cuibul de curci de la Victoria sau de la Parlament. Sunt prea mici, sunt sub nivelul de atenție mondial. Adică sunt normali.
Pentru ce se zbat Dragnea, Grindeanu, Iordache, Iliescu, Băsescu, Ponta? Nimic peste nivelul lor de râme politice. Nimic deasupra. Nimic construit – totul distrus. Asta e o miză? Ce miză…Ceva dolarei la teșcherea – doar atât e miza lor? Curci bete – asta sunt, nici un centimetru deasupra. Olguța karatista, da salarii si m… la tot poporul, fără număr, fără număr. Pentru ce? Miza ei e simpla inflație? Dragnea da m… la tot primarul. Pentru ce? Unde speră să zboare, decat în banala pușcărie? Tăriceanu se însoară cu toate curvele tinere doritoare de bani și articole la pagina cinci. Ce speră să obțină?
Una din plăcerile mele este să pun ceva boabe unde vin derbedeii (cum îi numesc eu). O cohortă de porumbei obraznici, care în momentele când nu le pun, vin și mă ceartă gluguind pe o margine de fereastră. Apoi, resemnat, mă întorc iar la politicienii mei, niște cucuvele bete, care nu gluguiesc ca porumbeii recunoscători, ci mă înjură ca Nicolicea, care angajatul meu fiind, consideră că nu e plătit pe inteligența lui. Eu sunt un optimist, pe inteligență lui nu aș da nici un ban… dar mă rog e opțiunea lui să se considere inteligent.
Uneori ma întreb – de unde viața asta când trebuie să analizez rahaturile tuturor curcilor de politicieni? Ce păcate am de ispășit?!
***
Credit prima imagine : Ovidiu Bojan. †DanSu e in stanga.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
RIP!
salut, Tibi! Crede-ma, mi-e greu sa descriu sentimentul de tristete si frustrare ce m-a cuprins cand am aflat, atat de tardiv, ca Dan a plecat dintre noi 🙁 Dumnezeu sa il odihneasca in lumina neinserata!
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Dureros cand sunt pierduti (chiar virtual) Oameni care inteleg; se pierde viata adevarata asa.
Salutare!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Unii dntre noi pleaca prea devreme, doar cu speranta in suflet…
Dumnezeu sa il odihneasca !
Inca o pierdere ireparabila pentru Politeia. Pacat ca dispar oamenii buni.
Cedric, in 8 ani de zile aceasta Comunitate a pierdut fondatorul si unul dintre editorialistii de prima mana. S-au dus la Domnul, chemati de El.
8 ani e enorm pentru un blog si o Comunitate. Enorm. Eu insumi am imbatranit, nu mai sunt cel din 2009, si timpul meu ca administrator aproape ca nu mai exista. Vom vedea ce va fi in anul care vine (2018), care este pentru mine un an in care incerc sa conciliez si viata profesionala, si cea de familie, si blogul.
Disparitia lui DanSu mi-a accentuat sentimentul ca aceasta Comunitate vine de foarte departe, si a vazut atat de multe, incat unii dintre noi s-au mutat la Domnul si dezbat acolo, insa fara grijile lumesti.
Iar noi, cei ramasi, ne chinuim sa supravietuim in lumea in care ticalosii misuna pretutindeni.
Groaznic, nu-mi vine sa cred…… 🙁
Dumnezeu sa-l odihneasca! 🙁
https://www.youtube.com/watch?v=rrVDATvUitA
Dumnezeu sa-l odihneasca! Vesnica lui pomenire!
Doamne, odihneasca-se în pace!
Îmi pare atât de rău.
@Desy și @City, mult curaj! Condoleanțe familiei.
Încă o pierdere grea, extrem de dureroasă! Nu l-am cunoscut personal, dar avea o căldură sufletească, o înțelepciune, aș zice venită din vremuri imemoriale!
Dumnezeu să-l odihnească!
Condoleanțe familiei!
🙁
Dumnezeu să-l odihnească !
Condoleanțe familiei.
PS mulțumim pentru ceea ce ne-ai dăruit
@DanSu . Somn uşor ! ?
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Mare pacat. O sa lipseasca mult comentariile sale. Ii multumim in gand si prin rugaciune pentru tot ce ne-a daruit.
@DanSu La revedere si somn usor prieten virtual.
P.S. Ma ingrozeste ca o data cu el mai dispare o particica din lumea buna si frumoasa pe care o cunosteam, iar noi ramanem din ce in ce mai singuri.
@nana, acelasi sentiment il am si eu, crede-ma… 🙁
of Doamne
salutare all
acum aflu si eu citind postarea
socant si deprimant.A fost un om bun si corect.
D-zeu sa-l odihneasca intre cei drepti. !
salut, mircea, salut… o disparitie subita, derutanta si care lasa mai saraci, pe familie si pe noi, care i-am citit ani de zile editorialele si comentariile.
Bună seara.
Dumnezeu să-l odihnească!
Încă un ”optimist incurabil” cum se autodefinea chemat la Domnul, RIP.
Buna seara,
un eveniment care i-ar fi bucurat si pe cei plecati dintre noi:
http://www.ziare.com/stiri/justitie/curtea-constitutionala-a-incalcat-legea-si-constitutia-instanta-de-judecata-confirma-abuzul-ccr-1483532
O mare victorie a Eleninei Nicut!
Cedric, fabulos precedent si mai ales fabulos curaj al Eleninei Nicut, care a avut curaj sa mearga in instanta (desi speta nu era grea, incarcatura simbolica e enorma si trebuie curaj pentru asta) sa ceara anularea unei mizerii a CCR.
Excelent punctat de catre CAB: “Hotararea” CCR de cenzurare a unei opinii separate nu are caracter jurisdictional, ci este act administrativ, deci CAB e competenta sa il anuleze. Ideea ca insasi CCR incalca Constitutia este o palma grea peste obrazul gastii lui Dorneanu.
“Prin Hotararea 1/2017, CCR incalca insasi Constitutia, mai precis art 31 din legea fundamentala potrivit caruia:
” (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal”.
acuma, sa speram ca CCR nu va castiga la recurs, la ICCJ.
Buna seara. Regret enorm disparitia lui. O sa-mi lipseasca editorialele scrise in stilul inconfundabil @DanSu. Dumnezeu sa-l ierte.
Dumnezeu sa l aseze in ceata dreptilor pe Dan;
John si Dan (si @clemy)au fost cei care m au convins sa “scriu” aici/
Au fost singurii despre care am crezut ca sunt bine intentionati,pe blogul lui patrascoiu,acolo unde i am “intalnit”
Nu boci omule, eu n-am murit inca 🙂
Buna dimineata…
Doamne fereste! Asa se intelege ce am scris despre dvs?am vrut doar sa spun ca sunteti una din persoanele care m au influentat sa,scriu pe aici
Multumesc ptr aprecieri dar contributia mea a fost una minora.
Am aflat de trecerea catre cele vesnice ale lui Dan pe Facebook. Eram prieteni virtuali si jucam aceleasi jocuri online. Imi lipseste deja enorm. Repet ce am scris dupa ce am aflat de disparitia lui fulgeratoare: Dumnezeu sa-l ierte si sa-l tina in lumina lui vesnica.
buna, Clemy! 🙂 cei drepti dintre noi se duc la Domnul, iar noi ramanem sa ratacim intr-o vale a ticalosilor!
Asa e din pacate!
buna dimineata! 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-3-octombrie-cod-negru-stacojiu-la-ccr/55607/
Dumnezeu să îl odihnească!
Bună seara
Dumnezeu să-l odihnească
Astazi a plecat la cele vesnice si sotia lui Dan. Nu au vrut probabil sa fie despariti decat din august pana in octombrie. Ce veste trista. Dumnezeu sa ii odihneasca impreuna!
Dumnezeu sa o ierte si pe ea, ce veste tragica 🙁