Politeia după Theophyle: deux ans après
| 03/05/2016 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Dragi membri ai Comunitatii Politeia,
Astazi comemoram impreuna 2 ani de la trecerea fulgeratoare la Domnului a celui pe care l-am cunoscut cu totii ca Theophyle si datorita caruia exista aceasta Comunitate a romanilor din tara si din diaspora.
Viata omului este in mana Domnului iar Domnul a decis sa il cheme la Sine pe Theophyle in data de 3 mai 2014. In fiecare a treia zi din luna mai mi se strange inima cand imi reamintesc cele traite atunci si mereu imi spun ca intr-adevar socotelile Domnului sunt altfel decat ale oamenilor: impenetrabile pentru ratiune, insa accesibile pentru credinta.
Mai in varsta si mai intelept decat mine, iubitul si regretatul Theophyle nu doar ca traia acest adevar intr-un mod mai adanc, insa o si simtea mai acut. De multe ori cand ma “ameninta”, parinteste, ca imi lasa “cheile blogului” iar eu refuzam rapid si politicos, ingrozit de perspectiva unui univers in care Theophyle nu ar mai fi fost in spatele blogului. Asa ceva nu putea fi conceput si nici nu era o optiune. Nu imi doream si nu mi-am dorit vreodata sa vina vremurile in care acest blog sa aiba la comanda pe altcineva decat Theophyle.
Insa, dupa cum a decis Dumnezeu, asa s-a intimplat acum doi ani. Theophyle avea un fel aparte de a vorbi (cand o facea) despre epoca post-Theophyle, de parca o pregatea si o astepta. In definitiv, traia deja in orizontul eschatonului (“…astept invierea mortilor, si viata veacului ce va sa vie…”) si aplica asta si in viata de zi cu zi. Cel putin asa vad eu azi, caci pe vremea aceea nu (prea) intelegeam clar.
Din zecile de mii de postari scrise de el, am ales pentru Comunitatea Politeia una care dovedeste ca ceea ce simteam eu in cuvintele sale nu era chiar neintemeiat. Postarea aceea este, parca, premonitorie, si a fost scrisa in data de 2 mai 2012 (ca sa vedeti potrivire!). Dincolo de incarcatura si interpretarea politica de moment care i-a fost data atunci, ramane, cred, sentimentul acut si greu de descris (cel putin pentru mine) ca Theophyle simtea si pregatea intr-un fel aparte momentul post-Theophyle. Nu stia cand va veni, insa il simtea acut si postarea de mai jos este unul dintre putine momente cand s-a exprimat deschis.
Ramane sa cititi si sa judecati si Dvs.
Astazi Comunitatea Politeia, prin vocea servitorului Dvs care va slujeste de doi ani neintrerupt, alaturi de @Desy, ii adreseaza lui †Theophyle, in Domino, urarea
Hristos a inviat, frate Ioane! Vesnica ta pomenire!
***
Fiecare lucru are un inceput si are un sfarsit. Drumul meu ca pastor al cetatii a ajuns la final. Sper ca Politeía va continua sa fie ceea ce a fost pana astazi, o voce autentica a societatii civile, de o orientare politica asumata, necesara unei vieti politice sanatoase, intr-un stat democratic, membru al Uniunii Europene si al Aliantei NATO.
Pentru un timp va fi poate greu, cu timpul lucrurile se vor intoarce la normal si poate ceea ce o sa va aminteasca de prezenta mea vor fi cele aproape 3000 de postari publicate pe blogurile Politeía, Contributors / HotNews, Curs de Guvernare si Actualitati Europene.
Am construit acest blog si am format aceasta comunitate in cei 3 ani de activitate zilnica, incepand cu blogul de istorie, care a vazut lumina internetului la 8 februarie 2009. Politeia s-a nascut la data de 7 august 2009, deci o gramada de timp dedicat acestui proiect civic cinstit, dezinteresat si fara nici o retributie materiala, dar cu o satisfactie enorma a lucrurilor facute corect si bine.
Efortul mental si material pana la urma si-a spus ultimul cuvant. Nimeni nu poate sustine un efort de acest gen la nesfarsit. Hotararea mea nu este de loc legata de o constrangere, santaj sau indimidari de acest gen, simplu, pentru ca nu a existat nici una si daca ar fi existat poate as fi continuat sa ma lupt. Nu pot sa nu mentionez ca s-a varsat mult venin si au fost campanii de denigrare personala care m-au durut foarte tare, in special pentru ca au lovit grav pe omul de langa mine, fara de care acest proiect nu ar fi fost posibil, bineinteles ca acest om a fost @demeter, o persoana impecabila si de o frumusete spirituala si morala aproape inexistenta in vremurile pe care le traim.
Fiecare cuvant scris de mine pe acest blog a facut parte din crezul meu care ma va insoti probabil toata viata, nu-mi reprosez nimic etic si moral. Poate am gresit in sustinerea pripita a Noii Republici, sustinere pe care nimeni nu mi-a cerut-o si care pana la urma poate isi va gasi justificarea practica sau poate nu!
Pentru un timp, Politeía va continua sa publice “Revista Presei”, in care veti putea sa comentati. Deocamdata cheile blogului vor fi transmise lui @demeter, ajutata de @huniad. Sper ca @Cetatean, aflat acum in mijlocul unei activitati profesionale care nu prea ii da timp sa participe la mentinerea blogului si alti prieteni vor continua sa–si gaseasca timpul necesar pana blogul isi va forma o echipa de editorialisti la nivelul trecutului, poate chiar mai buna.
Multumesc celor peste 3 127 000 de cititori si celor mai mult de 1 400 000 de vizitatori unici pe care i-a avut blogul [vechi] pana acum. Un plus de multumiri celor care au scris cele 218 000 de comentarii pe care le-a avut blogul pana astazi.
***
Politeia (cele doua bloguri cumulat, azi):
– 9.084.969 accesari
– 396.00 comentarii
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
RIP Theophyle!
Hristos a inviat!
Sinistra zi pentru noi, cei care am avut onoarea si sansa sa-l intalnim pe Theophyle, pe acest blog.
Din pacate, nu-mi aduc aminte de aceasta postare premonitorie, poate mi s-a parut ca se refera la timpuri in care eu nu voi mai fi demult.
L-am iubit si respectat pe Theophyle cu toata credinta ca este o personalitate uriasa, cu o vasta cultura si peste toate un om integru, cu o morala impecabila.
La doi ani de la despartire, nu pot sa spun, printre lacrimi, decat “Dumnezeu sa-l odihneasca” , lui @desy-demeter sa-i dea Dumnezeu mangaiere si sa fie mandra de cat de mult a pretuit-o, iar lui @cetatean recunostinta ca ne tine adunati asa cum a dorit intemeietorul Comunitatii si ca ni-l readuce cu piosenie si pretuire.
Dumnezeu să-l odihnească! Postarea este cu adevărat premonitorie , mă îngrozește ideea că un om poate să dispară dintr-o dată mai ales că în măreția sa era foarte modest. Mulțumesc pentru această postare, era necesară.
Dumnezeu sa il odihneasca!
Cei care i-au continuat munca isi merita tot respectul. Respect!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Tot respectul pentru cei care au preluat si duc mai departe munca inceputa de Theophyle.
Dumnezeu să-l odihnească!
Mulțumiri, respect și considerație pentru munca desfășurată de cei care îi continuă munca!
Dragilor, cei care ii continua munca nu ar insemna nimic fara cei care ii pretuiesc amintirea lui Theophyle si continua sa apartina acestei Comunitati, care a trecut, iata, prin atatea!
http://manastirea.petru-voda.ro/2016/04/07/parintele-justin-parvu-discernamint-si-smerenie/
RIP Theophyle !
Hristos a Inviat!
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău, Ioan, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
RIP Theo!
Hristos a inviat!
In acesta existenta on-line nu am intalnit alt blogger cu cu o asa deschidere si gandire pozitiva. Cred ca postarile sale ar trebui structurate pe domenii:politica,istorie etc. si publicate intr-un volum. As sprijini un asemenea demers.
Adevarat a Inviat!
O idee buna. Astept detalii pe mail. desy.demeter@gmail.com
Hristos a inviat!
Imi amintesc, vag, respectiva postare si inca o asimilez cu o senzatie de gol in stomac, de vid, desi atunci nici nu puteam sa gandesc momentul si mai trist ce avea sa urmeze. Nu intelegeam si, sincer, nici acum nu inteleg cum poate sa-mi lipseasca atat de mult cineva cunoscut numai in virtual.
RIP Theophyle si sa multumim ca prin gratia lui Dumnezeu si a robului sau Ioan care acum se odihneste in pacea Sa sfanta noi suntem impreuna pe acest blog.
Numai bine tuturor.
Christos a inviat!
Mi-as fi dorit mult sa-l intalnesc pe Theophyle. Ma pregateam sa-l rog sa ne vedem “in carne si oase” dar Cineva S-a grabit sa-l ia la El. Amintirea si exemplul sau continua sa ne lumineze si astazi. Nu cred ca poti spera la mai mult dupa viata pamanteasca.
Hristos a inviat! Revista Presei! 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-4-mai-romania-furata-otravita-indobitocita/46234/