Iohannis joacă la rupere. Ruperea țării
| 07/10/2021 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Spre deosebire de Basescu in vremurile lui bune, care gandea cu 3-4 mutari in fata adversarilor, Iohannis gandeste cu 2 mutari in spate. Altfel spus, abia dupa ce se intimpla dezastrul vine si-l constata cu ingrijorare (primul pas in spate: defazarea cronologica) si, mai mult, gaseste alti vinovati decat cei reali (al doilea pas in spate: prostia crasa si/sau minciuna sfuntata).
In cazul de fata, vinovati sunt cei din USR (ne spune el).
Nu e vinovat Citu si el insusi, ca au dat afara din Guvern doi ministri USR, incalcand acordul de guvernare si relatiile politice dintr-o coalitie.
Nu sunt vinovati cei din PSD, care au initiat motiunea.
Nu sunt vinovati cei din PNL, care s-au aliat cu PSD-ul pentru a amana in Parlament motiunea depusa de USR+AUR, lasandu-i timp de respiro imbecilului de le Victoria pentru a castiga sefia PNL (si nu i-a folosit la nimic…).
Vinovati sunt cei din USR ca nu au mai suportat dusul cu zaharelul desfiintarii SIIJ, cu repararea legilor Justitiei, cu jaful la drumul mare din PNLD3 (a se vedea dovada clara de azi despre ce inseamna alocarea discretionara a banilor de la buget de catre Guvern catre primairile PNL), cu numirile de canapiste si smecheri prin consilii si AG-uri. USR-istii sunt vinovati, ca nu se poate negocia cu ei.
Trebuie sa intelegem jocul la rupere al Presedintelui: orice in afara de USR. De aceea ii antagonizeaza, de aceea incearca sa impinga in fata naratiunea cum ca Guvernul a cazut din cauza USR.
Nu, Guvernul Citu a cazut din cauza unei motiuni initiate de PSD si votate si de PSD+AUR+USR.
Daca este sa gasim vinovati, USR-istii nu sunt singurii si nici nu sunt principalii. Si trebuie sa discutam public si despre:
– motivele care l-au impins pe Iohannis sa nu il mai inghita pe Orban,
– motivele care l-au impins pe Iohannis sa ceara revocarea lui Stelian Ion cu mana lui Citu
– motivele care il imping pe Iohannis sa arda zilnic puntile de negociere cu USR.
Sa discutam public si despre aceste motive si mai ales de scopul urmarit de actiunea lui Iohannis.
Si sa intelegem si unde duce un raspuns ca aceasta:
Ați susține un guvern minoritar PNL UDMR, cu susținere PSD în Parlament?
Am văzut că în media sunt multe opinii și variante. Pe mine nu mă interesează teoria chibritului, ci un guvern care să poată gestiona bine România și asta voi căuta.
Ati citit bine si ati inteles, cred, si intentia: pe Iohannis il intereseaza gestionarea statului, nu reformarea sau imbunatatirea lui (a propos, cand ati auzit ultima data cuvantul “reforma” in gura Presedintelui)? Si, sub pretextul ca USR-ul nu vor accepta sa il voteze pe Citu (care va fi re-propus), Iohannis va spune, dupa a doua sau a treia runda de consultari, ca partidul care s-a angajat solemn sa ajute la gestionarea Romaniei in criza este….ati ghicit, PSD-ul.
Jocul lui Iohannis este simplu ca buna ziua: nu va ceda un milimetru in fata USR-ului, stiind ca acestia nu vor accepta sa intre din nou la guvernare cu Citu, si atunci va parea indreptatit sa gireze o coalitie PNL-PSD (care PSD il va accepta pe Citu daca i se va planta in coasta un vicepremier pe nume…Dancu sau unul similar; asa-i ca revedeti scenariul care l-a paralizat pe Ciolos?). Tot ce face este sa antagonizeze USR-ul si, daca acest lucru nu e suficient, sa ii puna in fata unei alegeri de genul “Citu sau nimic”.
E un joc la rupere, si de rupt se va rupe tara, lasata pradata in mana a doi carnasieri (PNL si PSD, carora le sticlesc ochii dupa cele 80 de miliarde de euro), in ghearele pandemiei si crizei energetice care se prefigureaza. Tot ce vrea el este o “gestionare” a Romaniei care sa ii lase lui timp sa schieze, sa joace golf si sa probeze costume. Altii sa se ocupe de “gestionare”, iar el sa primeasca tinichele fara valoare in Germania si sa se pozeze cu dubiosi care sunt foarte apropiati de FSB.
Nu il deranjati cu fleacuri de reforma in ultimii 3 ani de mandat.
Lui Iohannis i se rupe de Romania si nici macar nu se mai ascunde.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Indata ce am terminat acest editorial, am citit si replica USR, care e impecabila:
https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25088774-usr-replica-pentru-iohannis-incetati-fake-news-asta-nu-abandonat-guvernarea-vreti-reforma-sau-vreti-mai-dati-sansa-psd.htm
Buna ziua
Din nefericire ce se întâmpla acum va avea urmări cel putin 10 ani…primul partid reformist apărut după 1990 va fi distrus și odată cu asta speranțele unei generații
ieri,citeam despre vaccinarea in Portugalia și,comparativ,România ….acolo politicienii “nu s au băgat” nu și au dat cu părerea …urmarea :peste 90%vaccinati….la noi politicienii pricepuți la “toate” și au arătat pe deplin “capacitățile”
Salutare si aici! 🙂
Iohannis crede ca dupa ce “rezolva” el criza asta (asa cum vrea el etc), pur si simplu toate vor fi uitate si toate se vor desfasura ca inainte.
Eh, parerea mea e ca nu e chiar asa. Din momentul primei declaratii de dupa motiune, Iohannis a intrat in alta zodie, de data asta: cea a adevaratului ghinion. Pentru el nimic nu va mai fi ca inainte nici in timpul mandatului, dar nici dupa ce il termina.
Eticheta pe care singur si-a pus-o in dupa-amiaza votarii motiunii de cenzura (si pe care vad ca are grija sa si-o lustruiasca in fiecare zi) ii va ramane ca o tinichea de coada pentru tot restul vietii. Om trai si om vedea.
PS: norocul lui Iohannis este ca in acest moment PSD nu are un prezidentiabil cat de cat votabil si/sau cu notorietate. Iar fara PSD nu poate exista suspendare samd. Altminteri, as putea face pariu ca, in cazul unei suspendari, Iohannis ar ajunge sa fie si demis.
Da, a intrat plavanul pe ireversibil si nici macar nu-si da seama… dar nici nu i-ar pasa prea mult la ce mentalitate are.
Buna ziua
Eu stiu? Am mai scris eu mai demult despre Iohannis ca fiind ceea ce nemtii numesc Schaufensterpuppe. Poate se viseaza sef al Comisiei Europene. Sau presedinte ONU, FAO, UNICEF, ceva. D-astea de care-i plac lui. Vitrine…
Salutare! 🙂
Cred ca tocmai si le-a ratat pe astea… mai ales ca a adus recent in fata personaje noi prieteni in lantul de iubire si cu FSB-ul rusesc, in afara de precedentul cu varanul voiculescu.
Cred ca o sa devina presedinte / sef. / consigliere / imparat / etc la organizatia FUCK mai degraba, din grupul SNAFU
https://www.g4media.ro/cel-mai-mare-ziar-din-germania-critici-la-adresa-lui-klaus-iohannis-caderea-guvernului-este-o-infrangere-pentru-presedinte-in-ciuda-angajamentului-pentru-nepartizanat-a-facut-campanie-masiva-pent.html
Scuze AA, n-am vazut ca ai dat deja linkul!
Nici o problema. Merita dat de 100 ori 🙂
“[…]
Postarea integrală a lui Stelian Ion:
“Klaus Iohannis ar trebui să își scoată din vocabular zilele acestea câteva cuvinte: cinism, orgoliu, țâfnă. Și asta nu pentru că le folosește la adresa USR PLUS, ci pentru că, de fapt, se autocaracterizează, sunt cuvintele care îi descriu cel mai fidel propria prestație din ultima vreme.
E bine că a avut minima decență să nu nege că mi-a sugerat explicit să renunț la proiectul de desființare a SIIJ aflat la vot în Senat pentru a relua acest demers la calendele grecești, odată cu noile legi ale justiției (blocate tot de echipa lui câștigătoare). Risca să se afunde prea mult în minciună.
În rest, felul cum atacă în continuu USR PLUS ne demonstrează clar ce intenții a avut de la bun început: refacerea mascată a USL-ului (PNL și PSD fiind partidele „mature” la care face referire) și crearea unui climat de liniște și siguranță pentru tocarea discreționară a bugetului statului și banilor europeni, fără ca procurori curiosi să pună prea multe întrebări.
Președinte eșuat, stat eșuat.”
[…]”
https://www.g4media.ro/stelian-ion-presedinte-esuat-stat-esuat-iohannis-a-avut-minima-decenta-sa-nu-nege-ca-mi-a-sugerat-explicit-sa-renunt-la-proiectul-de-desfiintare-a-siij.html
Bună ziua!
Nesimțitul plăvan mut de la Cotroceni poate să zică (și) altfel, despre „reformă”: „bullshit”, cum grăia, într-un interviu, un alt „clasic” încă în viață, abia ieșit de la „facultatea” de la Rahova!…
Și, pe urmă, cum la schi nu poate merge, că nu e zăpadă, nici la Mamaia, că e cam rece, va pleca să joace golf, pe (lângă) plajele de la Miami…
Buna seara!
Draga citi, m-ai uns la suflet cu materialul tau!
Azi m-a scos din rabdari Iohannis cu declaratiile lui.
Pe langa romani, isi primeste pleaftura si de la nemti, ceea ce ar trebui sa-i cada greu:
https://www.aktual24.ro/publicatia-germana-faz-analiza-devastatoare-pentru-iohannis-usr-urmareste-reforme-hotarate-in-timp-ce-liberalii-sustinuti-de-presedintele-republicii-se-remarca-de-ceva-vreme-prin-incercarile-fr/
Draga Cedric, buna seara 😃
Raspund de pe drumul spre casa.
Iohannis e interesat doar de marea liniste, in care sa se jefuiasca bugetul iar el sa mearga la taiat panglici in costum de aviator sau de chelner.
Conferinta de azi a fost de un cinism care il face invidios pana si pe Nastase. Nu am vazut atata opacitate sfruntare si lipsa de empatie nici la El Insusi.
Buna seara
1- citesc măsurile de purtare a măștii in București.
In Italia sunt obligatorii în toată țara . De la inceputul pandemiei și inclusiv în zilele noastre când vaccinarea masivă a redus colosal numărul de morți și noi infectați.
Mișto sa descoperi apa caldă. Cu întârziere mare că pentru asta ești și retribuit .
2- Nu vă așteptați nimic util de la Iohannis.
El executa ordine și atît. Orbește , fara judecată, cum a făcut toată viața.
Identic ca foștii activiștii de partid în RSR. Aia retribuiți și angajați in structurile de propaganda a partidului.
Cine comanda AZI e clica in frunte cu Voiculescu .
Sloganul actual e ” Citu cu oricare preț la butoane”.
Bani multi , foame mare si lupi flamanzi.
E un plan cu multa istorie în spate.
Incepe cu FSN care era noua denumire a PCR , cu furtul valutei din conturile firmelor de comerț exterior ( doar securitatea avea acces la ele și Voiculescu cu alți generali au băgat mâna imediat).
In paralel se gândeau și la viitor. Trimis tineri ALESI în străinătate pe acei bani. Doar că erau puțini dolari raportat la foamea de valută a tuturor.
Așa unii au studiat în USA ca Citu , alții la Londra, alții la Moscova. Ca Turcan. Ai vezi imediat.
– mediocritate intelectuala ( ca la aia care i-au ales și achitat cheltuielile)
– ascensiune fulminanta in partide și politică.
Oricare partid nou apărut era la ordin și cu lideri impuși anticipat. De la Partidul Umanist , la partidul Noua Republică, partidul Diaconescu, Romania Mare și terminând cu PMP.
PDL a fost o aripă avidă de ciolan și funcții .Atît. Absorbit de PNL. 😀
Se oferea astfel periodic boborului o preudo democrație. Nimic mai mult .
Adevărații concurenți a acestei bande au fost PNȚCD și PNL.
Primul a dispărut capusat de ofițerii sub acoperire , al doilea a fost denaturat deinfiltratii aceleași structuri .
USR e ceva din afara sistemului creat, transformat la comanda.
Deci e periculos. Toată artileria propagandei pe ei , justiția mobilizată sa dea cu ei de pământ.
AUR e parte a sistemului. Destui pensionați speciali in el că sa pricepi că e doar un fel de UNPR cosmetizat. Tinut in rezerva că nu se știe niciodată. Veți vedea in timp cum creste , cum apar noi lideri cu ascensiune fulminanta.
PS.
Sosoanca nu e o noutate.Cindva facea parte din echipa Adrian Năstase. A fost reactivata.
Face circ că sa fie in memoria tuturor. Nu se știe niciodată dacă e necesar sa fie promovată fulger ca Vadim Tudor. ( ăla mort și cu fratele general de securitate )
Iohannis e deci doar un pion in acest joc pentru putere și bani.
Iar Citu , garantul distribuirii banilor după cum sunt indicațile.
Romania si romanii ?
Un moft tovarăși. Mămăliga nu explodează.
Eu zic ca e mult mai simplu:
– Caragiale s-a nascut in 1852
– In 1907 avea 55 de ani si prinsese toata evolutia noului Stat Roman ca om tanar, apoi ca barbat matur. Adica a facut observare in timp real pana in acel moment (si dupa, dar nu conteaza asta)
– Tot in 1907, Caragiale scrie ceea ce acum s-ar numi o analiza a rascoalei si a cauzelor ei, pentru un ziar nemtesc. Ziarul i-o publica, dar o si cenzureaza. Caragiale completeaza analiza si o publica el in Romania, dar asa cum o concepuse
– Rezultatul se numeste “1907 din primavara pana’n toamna” si se gaseste aici:
https://ro.wikisource.org/wiki/1907_din_prim%C4%83var%C4%83_p%C3%A2n%C4%83%27n_toamn%C4%83
– Din 1907 si pana acum s-a scurs mai bine de un veac, iar peste poporul roman au trecut doua razboaie mondiale, vreo 4 lovituri de stat, tot atatea dictaturi, capitalism, 45 de ani de comunism, din nou capitalism etcsamdscl. Toate observatiile lui Caragiale din acea scriitura sunt de o actualitate inspaimantatoare
– Cititi, va rog, continutul link-ului in intregime si trageti Dvs concluzii, unele dintre ele direct aplicabile multor comentarii ale Dvs (si ma refer strict la cele de pe Politeia)
– Apoi, ca o consecinta, va rog sa nu mai tot insistati cu ce si cum e in Romania, ce e bine si ce e rau, ce au si ce nu au romanii, cum sunt sau cum nu sunt vs cum ar trebui sa fie etc. Pentru ca de cand exista acest Stat, in aceasta forma de organizare politica, romanii atata au putut, atat pot si atat vor putea produce. Pentru vesnicie. Pana la proba contrarie, romanii nu sunt in stare sa livreze mai mult/mai bine, orice s-ar intampla
– Mie imi pare nespus de rau sa constat asa ceva despre ai mei si regret ca asta e situatia. Dar inteleg si ineluctabilul ei. Fatalitatea, daca vreti
– Eu iau Romania si Romanii asa cum sunt, nu cum ar trebui sa fie, nu din fanteziile mele (onirice sau nu), nu din fantasmele mele; eu nu dau buzna pe forumuri sa fac Neamul si Tara de cacat pentru ca nu sunt asa cum vreau eu sa fie, ca stiu eu mai bine, ca ma cheama Procust si am eu o metoda…
– Multumesc pentru intelegere
Meserie, referinta !
Sectiunea asta continand solutia problemei ar trebui tradusa, pentru contextul actual – produs de porcii criminali oligarhici si sculele lor supreme care au inrobit poporul mult si prostalau:
“[…]
I-or fi trebuind firește țării multe reforme economice; dar pe acestea nu oligarchia noastră, cum o cunoaștem, ar avea interesul, și mai puțin capacitatea și autoritatea, să le facă dintr’odată; numai țara însăși și le-ar putea face încet-încet potrivit trebuințelor și intereselor ei.
Pentru aceasta ea are acuma nevoe de o singură reformă – și precum zice un înțelept istoric, “cînd a ajuns neapărată o reformă, și i-a sosit ceasul îndeplinirii, nimic n’o mai împiedică; ba, totul o ajută” – o singură reformă:
Abolirea alcătuirii politicii de uzurpare, desființarea celei mai odioase sisteme boerești, fără boeri și boernași numărați, ci cu nenumărați ciocoi și cioclovine, – și intrarea întregii țări în stăpînirea dreptului ei întreg de a hotărî asupra avutului și onoarii ei, asupra soartei și destinelor ei, după voința lui Dumnezeu, numai prin voința ei.
Atît mai rău pentru cine, orb sau orbit, amăgit de alții or de sine, nu înțelege această supremă necesitate a existenței Statului romîn ! Așa dar, mai întîiu; destul cu casta de strînsură din vîrfuri pînă’n gunoaie ! destul cu mamelucăria inică ! destul cu absurdul anachronism, ibrida Constituțiune archontologică, pe care ar trebui s’o punem cu minte și cu liniște la archivă, făr’a mai aștepta momentul cînd s’o vedem arsă cu un alaiu și cu o pompă mult mai puțin veselă decît cele cu cari a fost ars odinioară Regulamentul organic !
[…]”
Buna dimineața.
Nu pot fi de acord .
Caragiale prinde exact întruchiparea României DE ATUNCI.
Care era ANALFABETA majoritar. Deci foarte ușor de manipulat , simplu de supus.
Suntem în 2021. Analfabetismul a dispărut.
A rămas doar cel funcțional.
Actualmente mentalitatea conducătorilor descrisă de Caragiale e schimbata.
Nu mai sunt arendași , boieri cu mega terenuri , rege sau tărani exploatați.
A rămas subdezvoltarea dar indiferenta tălpii țării nu mai e in floare.
Dovada lupta crunta pentru puterea care asigură accesul la banii UE.
Ce se strânge în tara sub forma de taxe și impozite sunt firimiturile care merg la astâmpărarea foamei.
Insufficiente pentru pofta de îmbogățire și atunci se lupta pentru a acapara puterea. Unica strada care permite accesul la banul împrumutat. Și care împrumut trebuie sa fie mereu mai mare decât cel făcut de predecesori.
Taberele în lupta sunt ca talebanii . Triburi , bande , găști.
Nu au alt interes decât puterea pentru bani și absolut nici o strategie pentru nație.
Azi se pupa , mâine se pot înjură reciproc, poimâine iarăși pupat .
Și exact ca la un spectacol cu marionete , in spate si nevăzuți de public , sunt papusarii. Cei care trag sforile de legătură cu marionetele.
Nu exista un regizor suprem. De aia spectacolul e afascinant.
Se improvizează exclusiv după interesul momentului.
Banul.
Accesul la el oferă multe variante.
Da. Am mari indoieli ca ati citit intreg textul din link. Cred ca vorbiti iar pe sec si aproximativ, ca de obicei. Nu exclud insa nici posibilitatea ca Dvs sa fi citit textul si sa fi inteles altceva decat mine. In aceasta ipoteza, nu mai e nimic de facut, oricare dintre noi ar fi inteles textul anapoda.
In schimb, (si) pentru ceilalti cititori/comentatori Politeia, am sa aduc aici cateva fragmente din aprecierile lui Caragiale despre sistemul politic si social din Romania lui 1907, sistem observat, repet, de un om care a crescut odata cu Statul Roman modern vreme de 60 de ani.
Iar daca de la 1866 (via 1907) si pana azi pare a nu se fi schimbat mare lucru (politic si social) in functionarea societatii romanesti si a Statului in sine etc, atunci eu ma simt indreptatit sa trag din nou concluzia (trista) din comentariul meu initial: Neamul asta atat poate genera el in materie de democratie si viata sociala de model european. Nu e nicio rusine si nicio nenorocire, insa. Atata putem, atata facem. Si poate e chiar mai bine daca ne cunoastem limitele si defectele si le si recunoastem…
PS: In subsidiar, rugamintea mea legata de comentariile Dvs pe Politeia ramane valabila. Pentru ca cel putin trei sferturi din ce tot comentati Dvs aici e cuprins in ce scrie mai jos.
Iata fragmentele extrase de mine:
(…)
“Pe de-asupra acestei realități, ia să vedem acum ce politică, ce administrație, ce cultură intelectuală se fac în acest Stat. Partidele politice, în înțelesul european al cuvîntului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noue de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în Romînia. Cele două așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sînt, în realitate decît două mari facțiuni, avînd fiecare, nu partizani, ci clientelă. Capii facțiunilor sînt mai mult sau mai puțin ambițioși politicieni. Firește că nu punem la îndoială nici patriotismul, nici curatele lor intențiuni: “toți, toți, cum zice Antonius, sînt bărbați onorabili !” Iar clientela este plebea incapabilă de muncă și ne-avînd ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul ibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi libercugetători și răspopiți, învățători analfabeți – toți teoreticieni de berărie; – după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili”
(…)
“Administrația e compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămînzind în opoziție. Cînd cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă… Plebea, clienții, cu studenții universitari și școlarii din licee, conduși uneori de profesori universitari, cer numaidecît răsturnarea guvernului. Facțiunea de la putere, supranutrită, este incapabilă a mai ține pept torentului popular, adică facțiunii răsbite de foame; iar Regele, gelos de reputația europeană de liniște și ordine a Statului său, este silit să congedieze, avec force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimități în Parlament, pentru a însărcina pe capul opoziției cu formarea unui nou cabinet, cu disolvarea Parlamentului și a tuturor consiliilor județene, urbane și rurale, cu convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui nou Parlament și unor noi consilii, – care toate, după bunele obiceiuri consacrate, sînt firește aproape unanime partizane ale noului guvern”
(…)
“Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentației naționale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. (…) A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală -de la prefecți și secretari generali de ministere, pînă la cel din urmă agent de poliție și pînă la moașa de mahala – se înlocuește,… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămînzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rînd din trei în trei ani, ba și mai des uneori”
(…)
“De la o administrație astfel recrutată și constituită pe termene provizorii, se înțelege că numai seriozitate și scrupuluri nu se pot pretinde. Toți oamenii de afaceri, începînd de la arendașul care plătește milioane arendă și sfîrșind cu micul precupeț, care învîrtește în mizerele-i daraveri abia cîțiva lei, sînt rançonnés, în proporție, de către acești baroni feudali mari și mici, cari se numesc agenții administrației Statului romîn”
(…)
“Rar, din cînd în cînd, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer – cine știe ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s’a lăsat prea stîngăcește mituit. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepții onorabile. De aceea, cu un zîmbet plin de amărăciune, Romînul numește țara lui patria bacșișului și hatîrului. Cu așa parlamente se fac legi peste legi – cu așa administrație se aplică. Justiția ?… Judecătorii de pace și membrii tribunalelor de primă instanță, afară de prezidenți, sînt amovibili, ca și agenții și funcționarii ordinari. În justiție, poporul n’are încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu și prestigiu; și între această justiție fără prestigiu și poporul sceptic, se resfață formidabila și excesiv numeroasa clasă a avocaților – cea mai prosperă în Romînia după a arendașilor mari. Avocații constituiesc grosul intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a bărbaților de Stat”
(…)
“Să vedem acuma cum se fac în Statul romîn educația și cultura publică, în ce scop se fac și ce rezultate dau.
Toate școalele, de la cele populare pînă la Universități – școale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moașe, de muzică, de alte arte, facultăți de toate ramurile culturii înalte – toate dau mai mult sau mai puțin d’emblée absolvenților lor drepturi la dignități și funcțiuni publice. Astfel școala romînă, în loc de la fi un mijloc de educațiune și cultură a poporului și a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întîietate între cetățenii, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi și privilegii. Și din ce în ce, din gradul cel mai de jos pînă la cel de sus, școalele sînt niște fabrici de funcționari, de salariați publici și de avocați – o pletoră de semidocți, fără caractere, fără omenie, adevărați cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuesc numai decît onoruri cît de multe fără nuciun merit și cîștig cît de mare fără multă osteneală.
Aceste fabrici alimentează oligarchia publică ce stăpînește exclusiv țara romînească. Din aceste fabrici ese și se premenește și crește, în oarba luptă de concurență pentru repurtarea rangurilor, distincțiunilor și profiturilor, oligarchia de aventură. An cu an apar proaspeți pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii și patrioții, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltați, șoviniști, naționaliști, iredentiști, antisemiți, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trîndavei plebe, servanta oligarchiei. Familiile sîrmane din plebea orășenească, lipsite de orce mijloace de producție, trăind din mică precupeție, or din slujbe sau slujbușoare, or din cîrciumăritul de mahala, ori din meserii mai puțin ușor de mărturisit – toate aspiră, grație școalelor naționale, să-și vadă copiii cît mai degrabă, după vîrsta majoratului, în cel mai rău caz funcționari; în cel mai bun, măcar deputați ministeriabili, dacă nu chiar miniștri…. Și, ca la cele mai absurde loterii, și aci, nu toate iluziile sînt amăgite.
Așa se recrutează oligarchia care stăpînește țara romînească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orce scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, și puțintel noroc – și cariera strălucită e gata. Așa se face concurența; așa se parvine; așa se intră în rangurile nobiliare ale oligarchiei romîne. Astfel dar, nuciun salt social dela o generație la alta, oricît de enorm, nu este exclus. Dintr’un fiu de țîrcovnic ese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr’un fiu de familie istorică, mari boeri pînă eri, ese un escroc, care moare victima vițiului, cînd a scăpat de pușcărie, grație intervenției rudelor influente; dintr’un copil de cîrciumăraș, un avocat ilustru, care, în cîțiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr’un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduș electoral, la solda unui ambițios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru.
Asta, în țara romînească, se numește cu tot seriosul sistemă democratică… Și oligarchia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz fals-cultă, pe cît de incapabilă de producție utilă or de gîndire, pe atît de lacomă la cîștiguri și onoruri, își arogă puterea întreagă a Statului (…) Împărțită în două bande, ce se numesc cu pretenție istorice”- liberal și conservator, – bande mai nesocotite decît niște seminții barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu , – această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut eri, preface mîine legile făcute azi, ca poimîine să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără altă sistemă decît numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizațiuni numite aci democratice”
(…)
ETC