Eternul eșec al “dreptei” românești. Capăt de linie sau restart?
| 11/06/2016 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Redactat de @Clemy
Succesul aparent neasteptat al lui Nicusor Dan si al USB si esecul dureros al PNL au readus in discutie problema innoirii din temelii a clasei politice romanesti. Sunt voci care se intreaba cum se face ca innoirea clasei politice incepe mereu de la stanga esicherului politic si nu din zona dreptei anticomuniste. PSD isi schimba, ritmic, presedintele si garnitura de vicepresedinti dupa fiecare tur de alegeri, iar la PNL sefii raman batuti in cuie chiar si daca pierd. Dreapta a avut numeroase oportunitati de a construi o miscare organica dar a ratat, cu obstinatie, toate aceste oportunitati. Iar cei care isi pun aceste intrebari nu vor sa isi aminteasca fapte relativ recente. Sa amintim cateva episoade ale jumatatilor de masura pe care a incercat mereu sa se construiasca o “noua” dreapta.
Prima tentativa de a construi o dreapta separata de partidele istorice a fost reprezentata de infiintarea Aliantei Civice la inceputul anilor ’90. Pentru cei prea tineri ca sa isi aminteasca si pentru cei care au uitat, amintesc ca dupa alegerile din 20 mai 1990, a devenit evident nu doar ca partidele de opozitie erau prea slabe pentru a se opune FSN, dar si ca ele nu acopereau decat o mica parte a electoratului. Dupa 40 de ani de inactivitate si propaganda comunista, PNTCD, PNL si PSDR (Partidul Social Democrat Roman), aceste partide apelau in primul rand la memoria sentimentala a electoratului. Dar aceasta memorie era relativ limitata la familiile cu o traditie politica si la acei putini votanti care ascultasera cu atentie ani de-a randul Europa Libera. Pentru electoratul de rand, Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Sergiu Cunescu, Radu Campeanu, etc erau absolut necunoscuti. In plus, Ion Ratiu si Radu Campeanu veneau din Occident dupa ani de exil. Mai multi militanti pro-democratie au inteles ca era necesara formarea in primul rand a unei miscari civice, care sa educe populatia si apoi alcatuirea unei formatiuni politice care sa devina complementara partidelor istorice. Succesul initial al Aliantei Civice a constat in faptul ca era condusa de personalitati cunoscute ale vietii intelectuale ca Ana Blandiana, Remus Rusan, Nicolae Manolescu si Petre Mihai Bacanu. Sub flamura AC, societatea civila s-a mobilizat, capitala a cunoscut marsuri de protest, iar dreapta a aratat ca exista lideri capabili si in afara partidelor traditionale. Transformarea AC intr-un partid (PAC) a fost un pas absolut logic, asa cum si infiintarea CDR, care a strans alaturi partidele traditionale, PAC si AC, Asociatia 21 Decembrie si Asociatia Fostilor Detinuti Politici a fost o necessitate a vremurilor. A fost meritul lui Corneliu Coposu care a inteles ca doar o opozitie unita putea face fata FSN/PSDR, mai ales in conditiile in care dupa mineriada din septembrie 1991, FSN a inceput sa fie contestat de stanga stransa in jurul fostului premier Petre Roman. Marele success al CDR a fost victoria din 1996 si alegerea lui Emil Constantinescu ca presedinte.
A fost insa si inceputul sfarsitului pentru aceasta formula politica. Nimeni nu stie cum ar fi evoluat aceasta formula in conditiile in care Corneliu Coposu nu ar fi murit in toamna lui 1995. Dar este absolut cert ca inca inainte de decesul acestuia influenta liderilor AC (Ana Blandiana si Petre Mihai Bacanu) in CDR crescuse semnificativ. Propulsarea lui Victor Ciorbea in functia de premier de catre aceeasi lideri a contribuit la cresterea tensiunilor din interiorul CDR, iar AC, in loc sa incerce formarea unui pol politic diferit de partidele istorice, a devenit din ce in ce mai asociata cu PNTCD si a incercat sa-si impuna propria agenda politica.
Esecul electoral din 2000, care a dus la disparitia PNTCD ca forta politica si supravietuirea la limita a PNL si PD, a pus punct primei tentative de transformare a dreptei. Alianta DA a constituit pana la urma un compromis politic, care si-a vazut limitele chiar mai repede decat era de asteptat. Conflictul ulterior, din anii 2008, dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu a trimis pe fata PNL in bratele PSD si a creat nevoia redesenarii dreptei.
Noul PDL (format din PD si partidul meteoric PLD) a parut pentru un moment sa fie aceasta dreapta, desi aceasta formatiune politica isi avea originea in trunchiul FSN. Dar evolutia ulterioara a acestui partid a dovedit ca un Leviathan ca PDL, construit pe baza unei retele de lideri locali (“partidul primarilor” cum il vedea la un moment dat Traian Basescu), nu poate fi reformat din interior.
Sa revenim insa mai aproape de noi si sa ne amintim ca in ultimii ani ai mandatului presedintelui Basescu au aparut doua alte noi forte politice (diferite radical ca origine): Noua Republica condusa de Mihai Neamtu si Forta Civica condusa de fostul premier Mihai-Razvan Ungureanu. Doi lideri extrem de muncitori care au luat tara la picior in tentativa de a consolida o noua dreapta de nuanta europeana. Nici una din aceste miscari nu a reusit sa consolideze suficient suport electoral. Iar daca Mihai Neamtu a pierdut pe propria lui mana neexperimentata si imatura datorita stilului de conducere, Forta Civica a fost victima unor masinatiuni de culise si calcule meschine ale BPN-ului, care nu ii onoreaza pe cei care au pus umarul la pierderea ascendentului pe care aceasta formatiune incepea sa o arate (a scris @Citi doua episoade clare despre sacrificiul inutil al lui MRU, aici si aici). Citez doar din episodul al doilea:
“Din pacate, oamenii din BPN-ul partidului nu au mai avut rabdare si curaj si, desi la acea sedinta in care s-a aprobat fuziunea cu PDL li s-a explicat (cu legea in mana, timp de 15 minute) ca fuziunea nu se poate face pana la prezidentiale si ca este mai bine pentru partid si pentru dreapta sa se faca doar o alianta electorala, au votat pentru fuziune. Pot exista multe explicatii, insa personal cred ca au intrat in joc axiomele 2 si 4, precum si contextul politic al izolarii FC de catre celelalte partide din dreapta (a se vedea episodul anterior, ultima parte). Pur si simplu partidul a dat dovada de frica, lipsa de viziune, instinct de supravietuire si lasitate. Desi mai sunt 2 ani pana la alegerile parlamentare si exista, slava Domnului, timp si potential de crestere, partidul a preferat sa se adaposteasca de potopul pesedist anuntat de sondaje sub o manta de vreme rea. In felul aceasta, de planul lui MRU de a expanda bazinul dreptei s-a ales praful“
FC si MRU au fost vazuti ca un potential pericol atat de lideri ai PDL, cat si de Traian Basescu. Asa se face ca in 2012 o alta miscare politico-civica si-a facut aparitia: Miscarea Populara. Pastorita juridic (prin detinerea numelui) si sentimental de Traian Basescu (prin impunerea Elenei Udrea ca sef), initial aceasta miscare a creat ceva emotie in electoratul de dreapta si a adunat suficienti militanti de buna calitate. Munca acestor oameni onesti, dar miopi politic, s-a facut zob atunci cand la conducerea PMP s-a instalat, cu voia si binecuvantarea lui Traian Basescu, tocmai Elena Udrea.
***
Acestea sunt cateva motive pentru care dreapta se afla acum in impas. Dupa atatea tentative esuate din ambitii personale, leadership amator sau incompetent, fara o viziune ideologic-coerenta, dreapta nu se poate detasa de actualul PNL. Personal, cred ca inainte de a cauta lideri pentru aceasta miscare, o noua dreapta ar trebui sa inceapa prin a-si clarifica ideologia. Romania se afla intr-o conjunctura politica conform teoriei lui Fernand Braudel, nu doar pentru ca se afla in fata unor alegeri, ci mai ales pentru ca ideologiile politice in Occident se realiniaza.
Asistam la sfarsitul internationalismului politic si al credintei intr-o unitate politica si economica Europeana si la ascensiunea populismului nationalist.
Dreapta romaneasca viitoare va trebui sa inteleaga ca nu poate sa aiba succes fara sa isi inteleaga propriul electorat, cel din Romania, nu cel din mintea consultantilor scumpi sau a sefilor obositi. Insa acest proces de clarificare ideologica va dura si nici o formula politica viabila nu va putea fi construita de acum pana la alegerile generale.
USB, ca miscare anti-sistem (aflata, slava Domnului, la distanta astronomica de miscarile anarho-marxiste din Grecia sau Spania, nu ii fie cu suparare secretarului general al PNL, Ilie Bolojan, care a preluat ieri, constiincios si transpartinic (coincidenta? da de unde!) exact discursul lui Victor Ponta despre USB, cum ca ar fi o miscare anarhista) are sanse sa faca o figura frumoasa in toamna si de aceea Nicusor Dan si Clotilde Armand vor trebui sustinuti chiar si de simpatizantii dreptei care nu se regasesc acum in politica schizoida a PNL-ului, si nici in europenismul absolut si gaunos al Monicai Macovei (disparuta complet din peisaj la aceste alegeri locale). PNL-ul insusi plateste greu (si nu o va recunoaste niciodata) incapatanarea de a nu fi sustinut la Capitala pe Nicusor Dan, retragandu-l pe Predoiu. Daca ar fi facut-o, PSD nu ar fi dat primarul Bucurestiului.
Clotilde Armand are chiar un potential superior lui Nicusor Dan de a deveni un lider national. Si nu ar fi prima data in istoria Romaniei cand un strain s-ar dovedi mai patriot decat romanii “neaosi”. Carol I si Regina Maria sunt doua exemple perfecte. Le datoram, ca natiune, ultimilor doi, mai mult decat altor polticieni nascuti si crescuti in Romania.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna seara
Pierzi alegerile dar castigi functiile :)) http://www.stiripesurse.ro/pnl-da-lovitura-cu-oamenii-lui-basescu-pmp-a-luat-caimacul_1138358.html
ps : intre ei , penalii : Inspectoratul Judeţean de Poliţie Ilfov a deschis un dosar penal pentru coruperea alegătorilor după ce în spaţiul public au apărut înregistrări audio în care liderul PNL Ilfov, Marian Petrache, discută despre mobilizarea oamenilor la alegerile din 05 iunie. http://www.mediafax.ro/politic/dosar-penal-pentru-coruperea-alegatorilor-din-ilfov-dupa-aparitia-unor-inregistrari-audio-liderul-pnl-ilfov-parchetul-sa-cerceteze-daca-s-a-incalcat-legea-la-ilfov-garantez-ca-nu-au-ce-sa-gaseasca-15471021
Din 1990 si pina azi , tot politici de stinga au fost aplicate de toate partidele si aleantele perindate la guvernare .
Sau poate ma insel .
– Cindva ceva guvern a privatizat (in castig ca in pierdere orica prost e capabil sa o faca ) industria muribunda socialista .
– A finantat intens agricultura pentru a devenii exportatoare de produse agricole si nu materii prime care se reintorc prin import sub forma de suc de rosii sau conserve (exemple simple) .
– A introdus profesionalitatea ca unic parametru de promovare in cadrul administratiei de stat .
– A introdus raspunderea personala in aceiasi administratie prin inlaturarea definitiva a persoanelor dovedite juritic corupte sau parvenite cu diplome masluite . Realegerea primarilor aflati dupa gratii , mentinerea in aparatul de stat a unor condamnati definitivi , a unei gasti de posesori de diplome plagiate-copiate-cumparate , e clar masura de dreapta 🙂
– Datoria publica a fost exclusiv folosita pentru dezvoltarea tarii prin crearea infrastructurii necesare , a sprijinirii IMM autohtone si nu pentru bunastarea materiala a unor categorii de privilegiati .
De departe de unde scriu , nu vad dreapta asta romaneasca . 🙂 🙂
Buna seara,
excelenta analiza, multumeiri Clemy 🙂 Se pare ca USB a inceput sa coaguleze oameni de calitate in jurul ei, sa speram ca nu se vor poticni.
Azi a fost miting si au aprut figuri noi in piata.
http://www.stiripesurse.ro/gabriel-liiceanu-la-primul-protest-dupa-90-fraudarea-votului-atac-la-democra-ie_1138386.html
buna dimineata 🙂
http://politeia.org.ro/ziarul-de-duminica/ziarul-de-duminica-12-iunie/47183/