1 Decembrie – Ziua Națională. A spune, a face, a tăcea
| 01/12/2022 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
La mulți ani, România! La mulți si sănătoși ani, români!
Scriam acum un am câteva rânduri, pe care le voi relua, căci nu am cum să nu mă gândesc la cei care ne-au făcut nouă posibilă această zi națională. Și nu am cum să nu mă gândesc și azi la ei…
Sa ne amintim azi de 1 decembrie 1918, de cei care au facut posibila acea zi mare (de generatia pașoptistă, de Carol I si de Ferdinand – regii modernizatori ai statului -, de politicienii modesti care au pus inaintea interesul national mai presus de interesul de partid), de cel care a imortalizat-o pe pelicula fotografica, Samoila Marza si de semnificatia ideii de “unire” pentru un popor care, secole de-a randul, a stat sub semnul dezbinarii.
Sa ne amintim azi de cei care au suferit pe campurile de lupta, in primul si in al doilea razboi mondial, aparand “saracia, nevoile si neamul”, iar nu conturile in banca, vilele obtinute din contractele cu statul, functiile obtinute cu recomandare si sprijin de la partid, ca sa intelegem ce inseamna cu adevarat sa iti iubesti patria.
Sa ne amintim azi de cei schingiuiti in temnitele comuniste care par azi sfinti desprinsi din icoane, de cei deportati in Bărăgan, de cei din Basarabia deportati de sovietici in Kazahstan, de romanii din Boian-ul bucovinean care au emigrat de foame in Canada, ca sa intelegem cu adevarat sentimentul de dor.
Sa ne oprim o clipa din discursurile sforaitoare si din fuga dupa cele materiale si sa ne intrebam: acestia, care acum sunt mutati la ceruri si imbratisati de Domnul, de ce au putut si noi nu mai putem să ne iubim țara?
***
Nu am cum să nu aplaud și să nu fiu de acord cu definițiile date, contrastiv, patriotismului fals, de Ovidiu Nahoi (aveți articolul inca de dimineata în Revista Presei):
Este paseist. Prezentul, cum spuneam, este tragic. Iar falsul patriot se cantonează într-un trecut imaginar, cu voievozi vorbind ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu, un trecut imaginar cu țărani și țărănci ca din Festivalul Cântarea României, cu popi și dascăli. Un trecut imaginar la care, dacă ar tânji doar el, ar mai fi cum ar mai fi. Dar un trecut imaginar în care și-a propus să ne arunce pe toți.
Este antieuropean. Falsul patriot opune țara Europei. Țara trebuie apărată de Europa, cu influența ei nefastă. El uită – sau, poate, habar nu are – că România, țara pentru care el se dă de ceasul morții, a apărut tocmai în concordanță cu evoluțiile de pe cuprinsul Europei. Că România înseamnă tocmai proiectul – încă neterminat – de ieșire din praful Imperiului Otoman și ajungere în Occident.
Și ce poate fi mai bun decît să redescoperim, ca antidot la acest patriotism de mucava, adevăratul patriotism despre care vorbea nimeni altul decît I.C. Brătianu:
”Manifestările de patriotism se pot face si prin ce spui, se pot face mai ales prin ce faci, si cate odată se fac prin ce taci. Și nu și reaminteșce d. Cantacuzino că d-sa este representant al municipalităței Bucuresci și că pe timpul pe care l-a pierdut de a căuta în dicționar cuvinte fórte frumóse si de a construi frase fórte cadentate, putea să-l întrebuințeze din punct de vedere patriotic și în alt mod” (IC Brătianu lui MG Cantacuzino, 12 ianuarie 1906, dezbatere parlamentară)
A spune, a face, a tăcea. Iată cele trei verbe care pot descrie foarte bine patriotismul: cel declarativ, cel acțional, cel iubitor prin tăcere.
De prea mult timp ne-am obișnuit să vedem și să practicăm patriotismul de vorbă. E ca și cum am învăța pe alții despre virtute, dar noi nu am practica-o niciodată. Patriotismul românesc este aproape în întregime unul discursiv. Zace un Cațavencu aproape în fiecare patriot de duzină.
Patriotismul de faptă e greu, căci presupune să ieși voit din celebra “meditație la sensum vieții și al morții” despre care am aflat cu toții, nu-i așa, că îl caracterizează pe ciobănașul din Miorița. Românul e contemplativ când vine vorba să facă ceva. Brusc e prins de “marile ritmuri cosmice”. Brusc are un “fior metafizic”. De aceea îi este greu să devină patriot cu fapta. Și nu din alt motiv scriam anul trecut:
Donăm din bucatica noastra pentru cel mai sarac decat noi? Punem umarul la un efort la care cel de alaturi se vede ca e depasit? Facem ceva bun si in afara curtii/locuintei noastre?
Ei bine, fraților, vremurile ne-au adus un răspuns mai rapid și mai dureror decât credeam acum un an. Și drept să vă spun, poate pentru prima dată în mod real, vâzând cum oamenii de rândși voluntarii i-au primit anul aceasta și încă îi primesc pe refugiații ucraineni, m-am simțit mândru de compatrioții mei care au dăruit din puținul lor celor aflați în suferință.
Poate pentru prima dată după o lungă perioadă în care am văzut doar vorbe sforăitoare, am văzut pe viu în acest popor adevăratul patriotism, cel primitor de străini, de orfani și pe văduve, alungați de război.
Da, patriotism cu fapta, patriotism de care se vor mândri urmații noștri, au arătat anul aceasta toți cei care au primit, au donat, au ajutat, au făcut un mic gest pentru confrații noștri ucrainieni, greu încercați.
Căci ce altceva este gestul de a-l primi ce pe cel nevoiaș în casa ta și de a-l omeni, de a-l apăra, de a-l alina, de a-i da un loc unde să pună capul? La ce îți folosește o țară de care te mândrești dacă cel aflat în suferință nu are loc în ea? La ce îți folosesc valorile strămoșești dacă nu dai dovada ca ele sunt vii, și nu doar vorbe de declamat în piață?
2022 a fost, frați români, anul în care oamenii de rând și voluntarii au silit, prin exemplul lor, ca și politicienii să ia, câine-câinește, exemmplu bun, și să ajute Ucraina.
Și aceasta este cea mai bună dovadă că România are încă resurse de patriotism adevărat, care se face, nu care se declamă!
Și în acest elan pe care l-a văzut o lume întreagă, s-au simțit uniți, cred, toți care care, plecând din țară sau rămânand în ea, prin tot ceea ce fac bun, duc cinste României prin tăcerea lor despre faptele bune. Căci are patriotismul și momentul în care trebuie să tacă, pentru a lăsa să vorbească faptele, după vorba biblică: “taci tu, și lasă să vorbească faptele tale!“.
Căci, dacă e faptă bună, până la urmă tot află alții de ea, spre exemplu și imbold.
Pentru toți românii, din țară, din diaspora, de oriunde cuvântul dor, cuvântul iubire, cuvîntul mama, cuvîntul tata, cuvântul copil, cuvântul țară mai înseamă ceva, pentru toți aceștia, cu inimă mare spun în această zi, înainte de a tăcea și de a lăsa amintirile, visele și speranțele să vorbească:
La mulți ani, România!
La mulți ani, Români!
Mereu vom putea fi mai buni, pentru că mereu alții de dinaintea noastră au fost mai buni ca noi!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“REPORTAJ. 1 Decembrie cu diaspora românească din Danemarca. 80 de electricieni români lucrează într-un șantier naval din Skagen: „Oamenii de sus nu sunt pregătiți, sunt zero. Din cauza sistemului, nu avem nimic în țară”
În 2017, șantierul naval din Mangalia începe să meargă din ce în mai prost, așa că sute de muncitori emigrează. Electricieni navali cu experiență lucrează acum într-un șantier în cel mai nordic oraș din Danemarca, în timp ce familiile lor au rămas în România. Acestea sunt o parte din poveștile lor, pe care Libertatea le publică de Ziua Națională a României….”
https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj-1-decembrie-diaspora-romaneasca-danemarca-electricieni-skagen-4364874
“Maia Sandu, mesaj pentru români de 1 Decembrie: „Moldova privește către România cu recunoștință și speranță”
„România este iubită în Republica Moldova pentru umărul pe care ne putem baza când ne este greu”, a transmis Maia Sandu, într-un mesajul adresat cu ocazia Zilei Naționale a României, potrivit unei postări pe pagina de Facebook a președintei din Republica Moldova, care deține și cetățenia română. ….„România este iubită în Republica Moldova pentru umărul pe care ne putem baza când ne este greu, pentru ajutorul imens și necondiționat oferit cetățenilor noștri, pentru susținerea puternică acordată aderării la Uniunea Europeană. România este iubită pentru limba română, în care am crescut ca într-o casă părintească, și pentru istoria comună – o istorie a curajului și a luptei pentru libertate”, transmite Maia Sandu…..”
https://www.libertatea.ro/stiri/maia-sandu-mesaj-de-ziua-romaniei-4365339
Si parca pentru a confirma ceea ce scriam despre sprijinul pentru Ucraina, un articol emotionant…
https://ziare.com/felicitari-ucraina/felicitari-soldati-ucraina-romania-ziua-nationala-radu-hossu-1775486
“Momentele emoționante, cu felicitările transmise în limba engleză, au fost adunate într-un colaj de către Radu Hossu, românul din Brașov implicat în acțiuni de caritate pe teritoriul Ucrainei. Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Mai mulți soldați ucraineni aflați pe front au ținut să felicite România de 1 Decembrie: “Sunteți o națiune incredibilă, mulțumim pentru că ne ajutați! La mulți ani!””