Ziarul de Duminică – 6 ianuarie 2013
| 06/01/2013 | Autor theophyle Categorii: Opinii, Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Adevarul. Ştiri de vacanţă. Andrei Pleşu
Se încheie un an greu. Toate televiziunile, mai ales cele „de campanie”, au oferit, luni de-a rîndul, o foarte bogată masă de ştiri, dezbateri, dezvăluiri, care de care mai nărăvaşe, care de care mai „breaking”. Acum că jocurile sunt 
făcute (sau prefăcute), că politicienii se refac la munte, că ziariştii şi comentatorii au mai curînd dezamăgiri şi furii reziduale, decît sesiuni de luptă sîngeroasă, totul intră în regim de „normalitate”. Ne destindem. Desigur, hîrjoana politică nu se stinge peste noapte. Încă se mai încearcă mici incendii prin fundul curţii: de ce au căzut la învoială preşedintele cu primul ministru, cum va reacţiona dl. Băsescu la propunerile dnei Pivniceru privind şefia DNA şi a procuraturii generale etc. Dar, faţă de vîlvătăile de mai ieri, astea sunt mofturi, „ciupeli”. Scena se umple de cu totul alte evenimente şi informaţii. Cum spuneam adineauri, intrăm în „normalitate”. Dar cum arată, la noi, „normalitatea” gazetărească? Să răsfoim…
În prim plan, sunt buletinele meteo. Ni se promite, zi de zi, un pronostic limpede asupra perioadei imediat următoare, dar şi asupra următoarelor trei luni. Eu unul rămîn mereu nesatisfăcut. Aflu că vom avea temperaturi „apropiate de normele climatologice”, „precipitaţii în limitele obişnuite”, dar şi că vine peste noi un an plin de catastrofe, incluzînd, de pildă, 15 cutremure pe lună în Vrancea. Am văzut chiar, nu mai ştiu pe ce canal, şi o versiune talk-show a ştirilor meteo: un moderator şi doi specialişti combat intens, cu hărţi şi cifre, dinaintea unor telespectatori care, în fond, nu aveau decît mici curiozităţi de moment. Ei bine, nu! Ni se explică mai întîi cum a fost anul trecut, apoi cum a fost pe la alţii, iar la urmă, catedratic, ce ne-ar putea aştepta (de regulă temperaturi „apropiate de normele climatologice” şi „precipitaţii în limitele obişnuite”). Integral in Adevarul.
PoliticStand. Mic dicționar bilingv. Threedots
Motto: “Niciodată nu contează ce faci. Contează ce spui că vei face”.
La revenirea în noul an 2013, întrucât ne stă în față un viitor cu o lejeră tentă de roșu închis (bătând spre negru, de închis ce e) și o prognoză de îmbunătățire 
a nivelului de trai care tinde vajnic spre nivelul metroului, trebuie să înțelegem în primul rând mecanismul guvernării de care “ne bucurăm”. Întotdeauna guvernarea unei țări s-a dovedit a fi o activitate delicată. Nu e deloc ușor ca pentru orice acțiune, să găsești un program guvernamental de intensitate egală și de sens opus. Nu e ușor să fii ministru, pentru că trebuie să-ți amintești toate minciunile pe care le-ai spus și toate promisiunile pe care le-ai făcut (evident fără a avea nici cea mai mică intenție de-a le respecta) și cu atât mai puțin prim-ministru, pentru că pe lângă minciunile tale trebuie să-ți amintești și minciunile tuturor miniștrilor din cabinetul tău. O grămadă de cabinete din diferite țări și-au bătut capul să găsească o soluție la dilema asta, la găsirea soluției guvernării perfecte.
În cazul României soluția s-a dovedit a fi bilingvismul. Adică una promiți în limba română și alta faci în limba uslașă. Ca atare, ne-am gândit să venim în întâmpinarea dorinței cititorilor noștri de-a înțelege ceva din guvernarea actuală și am elaborat un mic dicționar de traducere româno – uslaș. Nu avem pretenția că este un dicționar exhaustiv; este mai mult un mic ghid de înțelegere a mecanismului de traducere raportat la cele două limbi. Ghidul cuprinde câteva exemple de traducere, existând speranța că la finele parcurgerii lui, românul să fie cât de cât familiarizat cu metodologia de traducere și să poată efectua individual traduceri ulterioare. Integral la PoliticStand.
Deutsche Welle. Viitorul aparţine capitalismului. Rodica Binder
Între prefixele ”neo” şi „post”, o serie de concepte ale lumii moderne sunt supuse dezbaterii: democraţia, capitalismul, liberalismul.
La cumpăna dintre ani, una din cele mai frecvente întrebări care se face auzită este încotro se îndreaptă omenirea? Deşi răspunsurile oscilează între optimismul de circumstanţă şi pesimismul incorigibil, cert este că, şi în viitorul apropiat, vom asista pe mai departe la triumful neabătut al capitalismului. Neabătut din simplul motiv că, deocamdată, capitalismul nu are adversari, după cum recent remarca Colin Crouch, unul din cei mai incitanţi politologi şi sociologi contemporani, autor, între altele, al unui tratat despre post-democraţie şi despre ciudata supravieţuire a neoliberalismului.
În numărul din ianuarie al revistei de cultură politică „Cicero”, Crouch reia cîteva din tezele sale, în cuprinsul unui interviu. Faptul că supravieţuirea neoliberalismului este bizară, surprinzătoare, neaşteptată, luînd chiar unele trăsături dogmatice, se datorează unor cauze concrete, enumerate parţial de profesorul britanic. Crouch consideră că tocmai criza a determinat o revenire „atavică” a neoliberalismului, aceasta fiind cea mai flagrantă dovadă a vitalităţii acestuia.
Pe de altă parte, în politica europeană din ultima vreme s-a putut constata o accentuare a măsurilor neoliberale. Unul din efectele vizibile ale acestei tendinţe este fragilizarea statului social. Germanii, crede Crouch, procedează corect atunci cînd apără menţinerea componentelor sociale, într-un context în care, aşa cum s-a întîmplat în ultimii ani, succesul economic se lasă măsurat în funcţie de gradul de dereglare a pieţii muncii. Integral la Deutsche Welle
Dilema Veche. Trei lecţii de la o generaţie emigrată. Olivia Sgarbură
În octombrie 2011, am primit un e-mail de la cîţiva dintre primii mei studenţi: strîngeau fonduri pentru un coleg bolnav şi, printre alte acţiuni, organizau un flashmob la Universitate. Le-a ieşit, şi nu cred că pînă atunci mai văzusem o generaţie întreagă de absolvenţi de Medicină reuniţi de un motiv neprofesional, facultativ, ba chiar mai mult, filantropic. A fost prima lecţie pe care am primit-o de la ei: solidaritatea poate exista şi între medici.
O lună mai tîrziu, doar 75% dintre ei au susţinut rezidenţiatul, restul semnase contracte cu clinici din alte ţări. Şeful de promoţie era deja acceptat ca postdoctoral fellow la Cornell University în New York. Unii dintre ei îşi petrecuseră ultimii doi ani de facultate învăţînd limba germană, pentru a atinge un nivel care să permită începerea rezidenţiatului în Germania. Alţii au aşteptat finalul facultăţii pentru a demara cursurile. O parte s-a îndreptat spre Marea Britanie, Belgia sau Spania. Dintre cei care s-au înscris la rezidenţiatul românesc şi l-au promovat, alte cîteva procente au aplicat apoi pentru instituţii din Franţa.
M-am întrebat de ce solidaritatea care i-a unit în jurul luptei cu boala colegului lor nu i-a adus împreună pentru a transforma profesia de medic în România într-o carieră acceptabilă după toate standardele, cum s-a întîmplat în Slovacia. Întrebarea a renăscut în acest an, imediat după ce am susţinut examenul de medic specialist. Eram în faţa unei evidenţe: generaţia mea eşuase. Majoritatea ne-am început rezidenţiatul aici şi l-am terminat altundeva. În ţară, eu am făcut parte dintre norocoşi: am lucrat într-un centru unde se realizau toate tipurile de intervenţii chirurgicale, de la transplant la chirurgie robotică, aşa că plecarea mea în Europa s-a petrecut în spiritul legii nescrise a chirurgiei „nu e recomandat să fii elevul unei singure şcoli“. Însă o parte dintre colegii mei au ajuns în spitale în care nu aveau medicamente sau aparatură. Alţii nu puteau să-şi plătească nici chiria din salariul de 1200 de lei şi nu aveau părinţi care să-i poată ajuta. Cîţiva colegi erau ignoraţi de către conducătorii lor de rezidenţiat şi nu aveau parte de training. Alţii nu suportau ideea de a fi dependenţi de şpagă. Sau fiecare avea cîte puţin din aceste motive. Integral in Dilema Veche.
Contributors. Sergiu Nicolaescu şi comunismul românesc. Ioan Stanomir
Moartea lui Sergiu Nicolaescu va genera în spaţiul nostru mediatic acelaşi gen de lamentaţii encomiastice pe care l-a născut şi moartea lui Adrian Păunescu. 
Ca şi acesta din urmă, regizorul a întruchipat modelul de succes simbolic şi comercial în România lui Nicolae Ceauşescu. Urmărite, admirate, comentate, producţiile sale au intrat în folclorul urban. Replicile şi personajele sale au devenit parte din identitatea colectivă. După revoluţie, canonizarea regizorului nu a fost pusă în cauză – de la poziţia de autor al filmelor cu care au crescut generaţii de români, Sergiu Nicolaescu a făcut tranziţia la postura de senator FSN. Continuitatea cu România socialistă era reconfirmată, încă o dată, prin continuitatea acestei cariere. Filmele realizate în regim de libertate au dus mai departe , fără umbră de revizuire morală sau intelectuală, liniile imaginarului ideologic din epoca stalinismului naţional. Elogiul mareşalului Antonescu era în perfect acord cu ideologia autarhică şi naţionalistă dominantă la mijlocul anilor 1990. Integral in Contributors
Capital. Ministerul Râului, Ministerul Ramului. Oana Osman
Puteaţi mai multe, domnule Ponta! Mult mai multe ministere pentru progresul ţării! De ce ați creat încă un post nou de ministru doar pentru Buget? Nu s-ar fi gestionat mai bine banii statului, în logica separării instituţionale pe care aţi prezentat-o, dacă înfiinţaţi şi un minister al TVA-ului, şi un minister al accizei şi, de ce nu, un post de ministru delegat pentru formularul 200?
De ce nedreptăţiţi formele de relief, animalele şi plantele? Cum să creaţi o instituţie nouă, de strânsură de prin atribuţiile ministerelor Agriculturii şi Mediului, doar pentru „Ape, păduri şi piscicultură“? Doar râul şi ramul merită ministru nou? Mai gândiţi-vă! Poate aveaţi mai puţine tensiuni cu partenerii politici dacă creaţi posturi de miniştri şi pentru păsările cerului, pentru animalele de casă, pentru cereale şi leguminoase. Munţii nu merită şi ei ministrul lor? Întrebaţi la partide, sigur au propuneri.
Cu economia aţi fost mai generos, dar era loc de mai bine. Oamenii de afaceri vă tot spun că de la stat aşteaptă, în principal, să îi lase în pace. Acum, pot fi lăsaţi în pace de trei miniştri speciali! Unul va veghea la liniştea IMM-urilor, a firmelor din turism şi a mediului de afaceri în general, altul la confortul companiilor din energie, iar altul se va abţine să încurce, imediat ce se va decide denumirea finală a ministerului, fie „Competitivitatea“, fie „Industria şi Comerţul“, fie, pur şi simplu, „Economia“. Mai greu va fi să stabilească liniile de demarcaţie dintre atribuţiile fiecăruia şi cum se vor ocupa, de la înălţimea fotoliului de ministru, de domenii în care activează majoritar agenţi privaţi, dar în rest se vor descurca bine. Integral in Capital.
Europa Libera. „Comedia politicii” la români. Prof. Alexandru Călinescu
De ce este România altfel? – se întreabă istoricul Lucian Boia într-o pasionantă carte recent apărută, iar printre aspectele care, din păcate, ne singularizează se 
află şi „comedia politicii”, aflată – ireversibil, s-ar zice – sub semnul neautenticităţii. Ca şi în nenumărate alte momente ale istoriei, românii cred că totul se poate „aranja”, că important este să te „descurci”, că e absolut normal să faci compromisuri. Ceea ce am văzut în ultimele zile a dat încă o dată măsura acestei lumi în care albul devine mîine negru şi în care cuvîntul dat nu are nici o valoare. În campania electorală, ţinta social-liberalilor a fost preşedintele Băsescu iar acesta, la rîndul lui, a răspuns atacurilor în aşa fel încît să nu lase vreo poliţă neplătită. Orice punte de legătură părea tăiată între preşedinte şi cel care, prin victoria în alegeri, ar fi trebuit confirmat în funcţia de prim-ministru, Victor Ponta.
S-au construit tot felul de scenarii, s-au avansat tot soiul de speculaţii, s-a vorbit despre asul din mîneca lui Băsescu, despre trădătorul din rîndurile social-democraţilor ş.a.m.d.. Cînd colo, ce să vezi? Duşmanii ireductibili se întîlnesc frumos, în miez de noapte, la Cotroceni, cad la pace, semnează un document pe care Traian Băsescu îl flutură în faţa camerelor de luat vederi atunci cînd îl înmînează mai-marilor Uniunii Europene. Iar acea mult aşteptată şedinţă de la palatul Cotroceni, cînd preşedintele trebuia să se consulte cu partidele pentru a decide asupra noului premier, durează fix 20 de minute. Alegerea, în ciuda declaraţiilor belicoase ale lui Băsescu din timpul campaniei, era deja făcută. Integral la Europa Libera.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut 🙂
Apropos de cele 3 lectii de la o generatie emigrata
Noi comunitatile de pe bloguri cum am fi receptat demisia spontana a majoritatii medicilor din spitale, la fel ca in Slovacia ? pentru cresterea salariilor ?
Stiu cum am receptat greva magistratilor pentru aceleasi cresteri, impuse fortat.
Stiu cum ar fi reactionat USL pozitiv in opozitie negativ acum la putere (pe invers cu guvernele Boc)
Cum am recepta o greva fiscala a imm-urilor sau o punere in somaj pentru 3 luni a jumatate din angajatii buticarilor ?
Buna TDS,
Daca nu se incearca nu vom cunoaste niciodata adevarul 🙂
Cred ca stiu:
Atentat la siguranta nationala, atentat la integritatea statala, 🙂
Ca sa faci asta trebuie sa o faci coordonat, deci iti trebuie un partid, care sa si profite dupa aceeia.
Organizatorii ar consulta direct online si ar trimite buticarilor materiale tehnice ce ii pot ajuta sa reziste cu personal la jumatate 3 luni.
Si:
La o greva a buticarilor toata clasa politica intr-o “monstruasa coalitie” ar pune toate serviciile sa decapiteze iar judecatorii sa condamne, o astfel de miscare care i-ar lasa fara lefuri o bucata de vreme. Caci poti fi la putere sau in opozitie……… dar fara leafa e mai nasol.
bun gasit.
Iertare, dar asta – greva halatelor albe (si nu ma refer la naucii aia de Sanitas, pt care si medicii platesc cotizatie, fara ca asta sa li se para anormal !!) nu se va intimpla niciodata, stiu ce spun, trust me. Am lucrat cu ei in postuniv vreo 15 ani, orice sansa de agregare pe bune in interese comune este exclusa. Prea suntem complesiti sa navetam intre doua clinici si 3 private (or una, da’ buuna), or pur si simplu sa stam si sa asteptam onor clientela, si, mai am, da’ mai bine ma opresc acum, mai am treaba. Un singur adaus: starea actuala a sistemului este e mai mult decit convenabila majoritatii. Si multi din colegi au plecat scirbiti de modul de ocupare a posturilor, pe vechiul sistem pcr plus ceva consistent direct in natura sau cash. Or si si
buna Arletty 🙂
Pai daca majoritatea celor ramasi le convine starea sistemului de aici , iar restul au plecat deja, inseamna ca apele s-au separat la medici. Fiecare este acolo unde ii place dar din ipocrizie se mai vaieta din cind in cind . Iar noi astia care murim de grija altora…. chiar nu avem alte hobbyuri
Buna ziua 🙂
Off topic! Constat ca toata lumea este cu ochii pe acest blog si mai constat ca unii pur si simplu nu mai rezista, devin nevricosi 😆
Buna mar,
Mde’ materialele publicate sunt interesante, comentariile si mai interesante 🙂
Un articol pentru interesati – Platon – Despre democraţie în “Republica”
Frumoasa si interesanta selectie, multumiri 🙂
Cu multa placere 🙂
multzumesc pt. acest rezumat, din articole si diferite scrieri,
este intersesat SI sä vezi cum percepe cineva,cum
se manifestä la cele scrise:
MIE MI SE PARE F:F: SLABÄ SOCETATEA CIVILÄ IN ROMANIA,
este surdo-mutä.
este f. grav, de aia si haita rosie isi face de cap, päcat.
tot la fel de grav, este lasitatea si indiferentza intelectualilor,
sigur unii au fost cumpäratzi stim, dar restul??????
buna ziua
motto-preluat de la alexandru calinescu
“Indiscutabil e doar faptul că avem o ţară dominată strivitor de USL şi că aceasta nu are astăzi în faţă nicio forţă care să i se opună”
cine se incumeta? cine preia rolul opozitiei reale?de regula murphy spune” nu face azi ce poti lasa pe maine”/incep sa cred ca murphy e penelist;cu cat mru si FC amana sa-si asume rolul opozitiei cu atat mai mult cresc sansele ca grecia sa devina un exemplu palid comparativ cu romania!
chiar nimeni nu intelege ca grecia este astazi unde este ca cele doua partide-socialisti&neodemocrati-au pactizat si au alternat la putere 30 ani?
rezultatul il vedem..chiar nu exista nimeni in clasa politica lucid?
cand guvernul ” secretizeaza” bugetul=eufemism pentru degringolada in care este,cand in ianuarie vin facturile ” regularizate” la intretinere-si e evident cum vor fi,cand in spitale deja se spune ca anul trecut a fost mai bine,cand se dubleaza numarul ministerelor,,,cand…cand
chiar nu e nimeni care sa vada mai mult decat ” tragedia nationala=moartea lui nicolaescu”/
incep sa cred in ” teoria conspiratiei”,adica,romania e un teritoriu de experimente pentru inginerii sociale
buna ziua tuturor! Romania e de mult un loc de joaca si diverse experimente. iar “socialismu” sau “dreapta” exista in Romania doar asa la nivel declarativ. noi avem fsn de stanga , fsn de dreapta si “alternanta la putere ” .sa nu zica lumea ca nu e democratie.
buna ziggy,
greu de combatut teza fesenismului bicefal 🙂
cel mai recent experiment al fesenismului bicefal l-a simtit dl Ungureanu pe propria piele.si noi alaturi de dansul. urmaresc din cand in cand pe la tv si vad cum se chinuie vuvuzele latrinelor tv sa-l duca in derizoriu pe MRU. acest domn le sta in gat tuturor fesenistilor. 😀
salut intamplator,
pprobabil ca solutiile se nasc dupa crize sociale adanci. Nu suntem deocamdata acolo 🙁
DL MRU, trebuie sä iasä mai des, cu declaratzii si punctual
contra minciunilor lui Ponta, s-au atacurile la JUSTITZIE(CSM)
romanii au menoria scurtä, se pare mai scurtä decat a altor
popoare.
Ponta este un mare mizerabil, oameni care se pricep si stiu
precis situatzia, vorbsc despre o inscenare cu acel institut,
sä manipuleze : STIA TOT TIMPUL CARE ESTE SITUATZIA
chiar si de anul trecut. Ponta este un escroc mizerabil.
Salut Theo,
Si eu sper ca o sa iasa. O sa vedem ce se configureaza imediat saptamana viitoare.
Sigur va iesi. E arma cea mai puternica pe care o are in secunda asta: iesitul in parlament. Ca la televiziuni…. il vor neglija pe cit posibil. Si cu Nasul tv, digi, si b1 din cind in cind nu faci mare lucru
@intimplator
Da, opozitia vinde o marfa vaga care ar place la multi dar nimeni nu vrea sa o cumpere.
Ai dreptate dar mersul firesc al ultimilor 500 de ani merge in sensul USL,
Elita pro-europeana va trebui sa invinga si sa nu se bazeze pe evolutia benigna fostilor securisti. acum deja constituiti in casta.
Dar membrii acestei elite pro-europeana sunt putini, sunt saraci, nu sunt recunoscuti la nivel de elita decit prin universitati si in revista 22 si scuze …. sunt confuzi.
Salutare !
A propos de Nicolaescu, trebuie spus ca Ceausescu n-a aparut de unul singur.
El a fost creatia unor Paunescu, VC Tudor, Nicolaescu, Eugen Barbu, Breban, Everac si alti profitori din clica.
Multi dintre ei au populat CPUN/Parlamentul.
Jegul comunist, care baloseaza societatea romaneasca.
atzi uitat pe arivistul Dinescu.
Exista o initiativa TOMS Shoes. Ei vand pantofi. Reclama lor este: Daca tu cumperi o pereche de la noi, noi facem cadou o pereche de pantofi noi unui copil sarac.
….
Intrebare:
Daca TOMS deschide magazin in Romania. iar visavis se deschide unul romanesc care ofera aceiasi pantofi la un discount de numai 10%, da toms faliment ? si daca da , in cat timp ?
vorbeam cu niste persoane interesate de politica din romania.
totzi spun, Pivnicera este capul mafiei AMR, pe care ii manipuleazä
ca pe falsii revolutzionari. penalii mafiotzi romani, plätesc bine,
altfel erau demult condamnatzi Voiculescu,Voicu,Borbely,Oprisan;
DRAGNEA, Fenechiu si altzi escroci- pt. amanäri si tergiversäri nu
se inflameazä AMR?
@theophyle 12.45
si comunismul si nazismul au aparut in timpul sau dupa crize sociale adanci;
15 pct cat a avut zeroteve,e un simptom deloc incurajator
Salut pe toata lumea,
2 articole noi Dada (Dadaism) – 1 si Trista soarta a intelectualitatii !
SKORPY,scria
dece nu s-au opus judecätorii, cand si-a depus candidatura d-na. H,
ci nunai dupä ce a castigat? S-A SPERIAT MAFIA si a dat sms-uri, etc.?
o sä vedetzi ce atacuri vor fii, si la dl. Däniletz.
dar deja la UE, am rugat sä observe comportamentul unora……..
http://www.evz.ro/detalii/stiri/scandal-intre-sefii-magistratilor-judecatori-contra-procurori-horatius-dumbrava-csm-s-1.html?fb_source=ticker&fb_action_ids=4047872805955&fb_action_types=og.likes
merci, Anca. E grav, e pur si simplu grav ce fac Dumbrava si Neacsu.
salut, Dumbrava nu era si el din tabara “reformatorilor”?
era si nu mai e de fapt de mult.
Cu placere! Se poate totusi intampla ceva cu mandatul dnei Haineala? Astia sunt tare disperati.
legal, nu. insa pot incerca aialalti lovitura, dupa reteta clasica.
madam Temnicera isi joacä rolul in mafia uslinoasä.
catä nerusinare si agresivitate are in ea.
eu as opta pt. escluderea lui Neacsu si Dumbravä,
este inadmisibil ; ca magistrat sä ai asemenea atitudine primitivä,agresivä,
s-au au fost plätitzi, ce dezamägire, dar e bine de stiut ” cine sunt”
TEMNICERA ;are atitudinea unei comisarin KGB
f. grav, si ei numesc aceastä persoanä a-politicä?
NU POT PROSTII PE NIMENI:
VOSGANIAN, un om nerusinat, ce incepe sä arunce murdärii
dar sä dea exemple, nerusinatul ästa a furat fugetul romaniei
cu Täriceanu, si dupä ani de duduialä ,nu mai iera nimic.
porcii ies la atac, unde e conventzia?, le este fricä de justitzie?
cititzi cat de nemernic este Vosganian, pt. cä PRESEDINTELE tzine parte Justitziei
spune “cä sunt a lui BÄSESCU”
Mi-l amintesc pe Vosganian din 1996, in perioada in care era unul din capii PAR.(A venea de la alternativa). Parea destul de rezonabil, in timp insa – involutie la greu. Cap – coada – dezamagitor – nu ca as fi avut cine stie ce asteptari, dar parea usor diferit de majoritatea caricaturilor “politice” (imi vine foarte greu sa ii numesc politicieni; sau ca ceea ce ar face ei ar fi politica, de aia le tot pun ghilimele