Ziarul de Duminică – 30 decembrie 2012
| 30/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Opinii, Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Contributors. “Mostenirea nespusa a lui 1989” de Adrian Cioflanca
Peisajul dezbaterilor publice de la noi din fiecare decembrie despre revoluția din 1989 este, cel mai adesea, dezolant. Frapează lipsa de noutate a abordărilor și apetitul pentru senzațional. Sunt reîncălzite iarăși și iarăși teorii fanteziste 
despre conspirații, agenți secreți, teroriști, pe care nu le poate verifica nimeni, dar sunt colportate vesel de personaje de toate felurile, multe cu aură de „specialiști”. Dau interviuri cu aer afectat, ca după un travaliu de ani în șir în arhive speciale și întâlniri privilegiate cu „personaje cheie” din timpul evenimentelor din 1989. Or, dacă te uiți atent, în spatele teoriilor lor nu se găsește mai nimic (nici studiu aprofundat, nici acces la documente, nici reflecție teoretică).
Expertiza imposturii. Oare care o fi mecanismul – mă tot întreb și sunt sigur că o fac mulți alții – după care se face selecția „formatorilor de opinie” și „specialiștilor” de pe micul ecran? Subiectul merită, firește, o tratare separată, dar, pe scurt, pare mai degrabă o contraselecție care este una din sursele răului pe care îl trăim. Televiziunea a ajuns să fabrice (pseudo)elite, construind (sau distrugând) reputații, consacrând vedete bune la toate. Azi îți vorbesc despre revoluție, mâine despre asasinatele politice din secolele XIX / XX, pot face oricând o digresiune despre comunismul interbelic sau despre monarhiile Europei, ca să continue cu o prezentare tehnică a sistemelor electorale și o psihanaliză a lui Traian Băsescu. O fac doct, arogant, șmecherește și mai mereu agresiv. În mod normal, acești spindoctors ar fi demni de comedii ale imposturii, dar ei ajung de fapt foarte puternici: influențează oameni, fac opinie publică pe post de autorități epistemice, interferează cu cariere politice și academice sau își construiesc pentru ei cariere și averi din nimic. După care te lovești de ei peste tot ca de o obsesie. Integral in Contributors.
Turambar. “De ce sper cǎ România va fi altfel” de Mirel Palada
Tocmai am terminat de citit eseul lui Lucian Boia, De ce este România altfel?
Evident cǎ multe din ideile dînsului sînt de notorietate, din genul celor care plutesc în aer, secrete a la Polichinelle. Multe dintre ele chiar sînt înfipte în atenția publicǎ cu țǎruș dureros de vorbe chiar de dînsul, în lucrǎrile sale din anii 90.
E vorba despre nesfîrșita pendulare dintre autarhie și sincronizare la restul lumii, dintre ambîțul naționalist de ciobani mioritici mîndri, barzǎ viezure brînzǎ mînz, și nevoia de modernitate, sǎ-i prindem și noi pe ceilalți din urmǎ, mama lor, cum le-am apǎrat noi catedralele cu piepturile goale.
Despre nevoia de cuvinte autohtone, neaoșe, de la noi din Dorohoi: asfalt, curent electric, plasmǎ, autobuz, Volkswagen. Despre dulcele fior mistic și dor nețǎrmurit generat de tensiunea dintre regula precisǎ, ca la Dusseldorf, și rînduiala difuzǎ, otova, du colo colo, ca la Buzǎu.
Între opincǎ și Louis Vutton, undeva pe acolo, nici prea-prea, nici foarte-foarte. De secole, de la Caragiale și de la Neagoe Basarab încoace, trecînd prin Nae Ionescu și prin Constantin Tǎnase, tot despre asta discutǎm. Integral in blogul lui Turambar.
Deutsche Welle. “Mândrie şi beton” de Cristian Ştefănescu.
Plecaţi la muncă în străinătate, revin în satele natale doar pentru a ridica mici palate în care, probabil nu vor locui. Petruţ Călinescu de la Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii a documentat acest fenomen
Racşenii, în mod tradiţional crescători de animale, sunt plecaţi astăzi majoritatea în Anglia”, notează autorul sub fotografia pe care i-a făcut-o lui Berende Iosif, sătean din Racşa Oaşului, rămas acasă, stăpân şi paznic peste proprietata copiilor. Asemeni lui sunt bătrânii din Certeze şi din Negreşti-Oaş, din Ilva năsăudeană sau din Cajvana Bucovinei româneşti. De când se ştie, ţăranul român a vrut să arate cât de mult poate, atunci când poate. La ce bun să strângi bani dacă nu te poţi făli cu ei? Şi nu neapărat teancurile de bani fac fala ci casele pe care le poţi ridica avându-i. Sau maşinile cu care te plimbi prin sat ca să le arăţi celorlalţi ce conduci tu – dar şi ca să vezi ce-a mai construit vecinul.
Remus Ţiplea este fotograf. S-a născut şi a trăit acolo, în Oaş, şi admite că, înainte să îi cunoască pe Ioana Hodoiu şi Petruţ Călinescu, nu a remarcat nimic anormal în competiţia arhitecturală dintre vecinii săi. Aşa a crescut. Sub ochii lui, lumea de acolo înălţa case mai mari, tot mai mari, tot mai la stradă, tot mai atipice locului. Certezele de altădată nu se mai zăresc. Nici Negreştii Oaşului. Nici din Ieudul Maramureşului nu va mai rămâne multă vreme satul copilăriei lui Ştefan Hruşcă.
Oamenii atâtor sate româneşti sunt plecaţi să muncească în străinătate. De fapt, nu migraţia spre locuri de muncă mai bine plătite în Vestul Europei a deschis schimbarea la faţă a satelor din nordul României. Pe vremea lui Ceauşescu, oşenii migrau să muncească în interiorul României şi se întorceau acasă numai cât să transforme banii în beton şi betonul în mândreţe de case. “Cei din Certeze au fost pionieri. Au fost daţi la Scânteia, în 1976, ca victorioşi în întrecerea socialistă”, aminteşte antropologul Vintilă Mihăilescu, explicând: „Când a început povestea cu sistematizarea la ţară, cu urbanizarea satelor şi eliberarea autorizaţiilor de construcţie doar pentru case cu parter plus etaj, oamenii din Certeze începuseră deja să-şi ridice locuinţele iar partidul i-a dat ca exemplu. Au, deci, un avans de 20 de ani faţă de restul satelor“. Integral la Deutsche Welle.
Reporter Virtual. “Ponta si-a schimbat numele in Victor Boc. Felix Atotputernicul” de Laurentiu Ciocazanu.
Stirea cu pensionarii care s-au calcat in picioare la Pitesti pentru un ajutor de 30 de lei n-a interesat prea multa televiziune intr-o Romanie care respira doar politica ieftina, 24 din 24. Si totusi, ea spune multe despre halul in care am ajuns ca societate, ca tara europeana, ca loc de trait cu pretentii de normalitate.
Imaginea batranilor disperati dupa o suma modica de lei noi – 30 RON!! echivaleaza cu minus infinit pentru grangurii agatati prin institutiile democratiei de mucava. Ea deseneaza o tara in care saracia imbogateste mai sigur decat in orice paradis financiar din lume. Investesti in saracire, castigi sigur, mult si bine!
Luna de miere intre Victor Ponta si Traian Basescu pare sa se fi incheiat inainte de a incepe. Dupa ce Dan Voiculescu l-a ciupit nitel pe Viorel prin Antene, pentru ocheadele aruncate inspre si dinspre Palatul Cotroceni, brusc, premierul a inceput sa fie tratat mai cu toleranta pe ecranele mogulului conservator. Felix nu-i prost. Cu biciul si cu zaharelul il va mentine captiv pe Viorel, ca pe un baiat de cartier.
E clar ca Ponta a ales deja. A respins, neoficial, oferta prieteniei din interes cu Basescu. Neoficial. Oficial are nevoie de relatia cu Base. Ponta ramane inca un antieuropean, in ochii greilor de la Bruxelles, in ciuda mesajului transmis de Barroso ca alegerile dau guvernul si basta. Dar Barroso stie ca spune ce spune pentru ca asa trebuie sa spuna. Si ca, de fapt, in sinea lui si a celor cu ADN european, orgiile anti-Occident ale cuplului Ponta-Antonescu nu vor fi uitate prea curand.
Voiculescu a simtit ca nu-i momentul sa-l termine pe Viorel Ponta. Asa se explica indulcirea tonului pe Antene, la scurt timp dupa atacurile dure din urma castigariil alegerilor parlamentare pe tema aducerii UDMR la guvernare. Nu-i momentul inca pentru lansarea torpilelor anti-Ponta. Sa mai treaca niste luni de criza, sa mai taie Ponta II din banii clasei muncitoare si mai vedem noi pe urma cine canta la final. Asta-i strategia lui Dan Voiculescu, omul care conduce Romania zilelor noastre. Felix Atotputernicul. Integral la Reporter Virtual.
Dilema Veche. “Cererea de minune” de Anca Manolescu
Curînd după moartea sa în 1124, Ştefan, întemeietorul comunităţii Grandmont, lîngă Limoges, apucase să facă două-trei vindecări miraculoase. Dar călugării săi erau eremiţi contemplativi şi unul dintre ei l-a ameninţat că, dacă nu încetează cu miracolele, îi va dezgropa trupul şi îl va arunca în rîu… A păstra 
concentrarea spirituală a comunităţii era mai important decît să atragă agitaţia plină de veneraţie a mulţimilor. Însă peste cîteva decenii, un alt conducător al ordinului menţiona în Viaţa sfîntului 15 noi vindecări, la care în 1189 s-au adăugat 39, pe temeiul cărora Ştefan a fost canonizat de Sfîntul Scaun. Eficacitatea miraculoasă a fondatorului sprijinea acum mînăstirea în competiţia cu noi ordine şi congregaţii religioase, asigura coeziunea unei comunităţi care nu mai număra doar contemplativi. „Momentul nu mai era propice discreţiei, ci preamăririi sfinţeniei sale în faţa contestaţiilor interne şi externe“, spune André Vauchez (în Dicţionar tematic al Evului Mediu), care menţionează cazul pentru a arăta fluctuaţia atitudinii faţă de miracol, în funcţie de diverse momente istorice şi categorii de credincioşi.
Teologii şi contemplativii au avut mereu de îmbinat – nu fără contradicţii – două exigenţe, două orientări: pe de o parte, interpretarea spirituală a minunilor credinţei; pe de altă parte, administrarea lor în terenul trăirii religioase comune, unde nevoia de minuni „palpabile“, imediat eficace, care să dea asistenţă în viaţa curentă, era predominantă. Au existat autori care au criticat sever abuzul de miraculos, impostura unor „fabricanţi de miracole“, barocul ieftin al unor predicatori, credulitatea mulţimilor. Au existat clasificări din ce în ce mai atente şi mai restrictive în acest domeniu. Dar, în genere, Biserica a folosit miraculosul minunii ca pe un mijloc convingător, spectaculos, exemplar pentru a fixa pedagogic credinţa în popor sau pentru a-şi spori autoritatea. Integral aduce Dilema Veche
Capital. “Autodenunţul unui capitalist convins” de Claudiu Şerban
Acesta este ultimul text din anul 2012. S-ar potrivi ceva gen bilanţ, care să puncteze marile evenimente economice care ne vor influenţa viitorul. Dar despre ce să vorbim?
Pe plan intern, marile evenimente au venit din sfera politicii. Marea ştire a anului este faptul că în economie nu s-a schimbat mai nimic. Cu atât mai mult prin prisma bornelor şi a traseului de parcurs agreat cu FMI – în fapt, singurul nostru program de guvernare.
Din nou FMI… Dacă nu ar fi existat, sunt convins că l-ar fi inventat românii. Nu pe post de consultant în strategii economice, oricum nu are nimeni timp de aşa ceva în ţara noastră. Suntem prea ocupaţi să ţinem scorul la răfuielile verbale ale politicienilor, în timp ce stăm aşezaţi cuminţi în faţa televizoarelor. Şi asta nu este cel mai rău lucru. Până la urmă, chiar şi chibiţi în faţa micului ecran e bine să fim. E semn că ne interesează şi că, dacă s-ar întâmpla (ce optimism!) să apară personajul pozitiv pe care-l aşteptăm de peste 20 de ani să ne scoată din sărăcie, nu l-am trece cu vederea. Ce ne facem însă că disputele politice şi campania electorală arată din ce în ce mai mult precum liga de fotbal a lui Mitică?!? Pase laterale cu laţul, şuturi la mare distanţă de poartă şi fundaşi care-şi dau cu stângul în dreptul. Într-un cuvânt, blaturi.
M-am întors la politică, în ultimul text al anului din Capital. Adică exact ce mă ceartă cititorii pe forum că fac prea des. Vorbesc prea mult despre Băsescu şi prea puţin despre TVA. Prea des despre USL şi prea rar despre cota progresivă. Integral in Capital
Vasile Dâncu & friends. “Parlamentul – o Românie în miniatură” de Vasile Dâncu & friends.
Când un jurnalist te întreabă direct și simplu, cine este de vină pentru acest Parlament ciudat, ce poți să răspunzi? Mai adaugă jurnalistul: Dumneavoastră sunteți sociolog și sigur aveți o explicație. Prima tentație este să spui că 
electoratul este vinovatul de serviciu. În fond, toată lumea știe că fiecare popor își are conducătorii pe care îi merită. La fel de rapid unii vor spune că sunt de vină responsabilii din politică, doar ei au pus oamenii pe listă și electoratul a lucrat cu materialul clientului. Am putea da vina și pe moștenirea comunistă, ea ne-a contorsionat viețile, valorile și spiritul, dar nu cred că asta ar fi prea cinstit după peste două decenii de libertate și experiență pluralistă. Atunci cum să abordăm această chestiune, fără aceste explicații directe și facile? E bună întrebarea sau este greșit pusă? Întrebarea e bună, dar este prea complexă pentru ca să poți găsi un răspuns simplu și un țap ispășitor perfect.
Sociologic vorbind, trebuie să deviem un pic discuția într-o altă direcție explicativă. Nu voi cauta un vinovat, ci vom căuta să explicăm cum s-a ajuns aici, să găsim alte fapte sociale care ar putea explica această realitate.
Iată câteva direcții în care putem porni spre un răspuns.
1. Niciodată nu a fost altfel! Nu vă enervați, dragi cititori, dar poveștile despre democrația interbelică sunt absolut false, mituri sinistre. Sper că minunții mei prieteni de la Antena 3, păzitori ai moralității absolute, nu vor sări pe mine cu bâtele, nu am spus că e bine așa, nici că trebuie să rămâna așa. Pur și simplu, așa a fost dintotdeauna în România. După elaborarea Constituției din 1863 alegerile au fost tot timpul terenul unor nereguli strigătoare la cer. Încă de atunci, democrația noastră era originală, regele numea un premier care organiza alegeri pe care le câștiga cu toate mijloacele pe care le avea la dispoziție: bani, bătăi și alte mijloace. Linșajul de televiziune încă nu era, dar se foloseau mijloace la fel de eficiente. Integral pe blogul lui Vasile Dâncu
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata!
Faptul ca la noi “nu a fost niciodata altfel” pare sa fie scuza perfecta pentru a o face lata in continuare. Ar trebui inclusa aceasta afirmatie si in noua constitutie ce va sa vina.
Sugestie pentru primul articol:
“Romania este un stat national si nu prea, indivizibil dar divizat, maleabil, ductil, unicolor, inodor daca stai prea multa vreme si te obisnuiesti, tara tuturor posibilitatilor cu privire la lucruri pe care alte tari nici nu ar indrazni sa le faca, modern spre futurist si arhaic in acelasi timp si in care scopul scuza totdeauna mijloacele.” 😀
Sa aveti o zi buna si spor la pregatirile de trecere in noul an!
🙂
Buna Moldo 🙂
Sintagmele obisnuite care sunt de fapt alibiuri pentru situatia in care ne aflam 🙁
Spor si tie 🙂
Multumesc! 🙂
In aceeasi ordine de idei, in contextul alegerilor de anul asta “mitul eternei reintoarceri” capata noi valente cred insuficient explorate. Nu mai vorbesc de transhumanta (in politica), etc… 😆
Moldo,\
cred ca a venit timpul ca lucrurile sa fie intelese , cel putin partea inteligenta a electoratului. In Romania politica este in primul lucru o afacere. Elita partidului de opozitie in frunte cu veteranul Blaga a ajuns la o intelegere cu “guvernarea” in frunte cu veteranul Sarbu. Noi (adica USL) guvernam, voi (adica PDL) mimati alegerile si la schimb nu va trimitem la puscarie pentru magariile pe care le-ati facut in ultimii 3-4 ani. Punct!
Da. Fratia dosarelor. De asta i se si pare poate elitei de opozitie ca a obtinut o victorie. Senzatia aia ca ti-a suierat glontzul pe la ureche. Mai ales in conditiile in care DNA a tocat binisor pe toata lumea si USL ar fi avut motive sa-i faca praf de tot pe PDL ca razbunare.
Nu-mi mai pun problema cum ramane cu poporul. Ca poporul nu exista in conditiile astea.
Moldo,
Poporul nu o sa existe pana in clipa cand o sa-si doreasca existenta. Deocamdata exista eletorat.
Salut 🙂
“In Romania politica este in primul rand o afacere” zice Theophyle.
Asta ma face sa gindesc ca electoratul captiv al dreptei e format mai mult de jumatate din oameni cu interese, neveste, frati cu PDL-ul. Multi din cei 15% ce au votat cu ARD fac parte din tribul urechile lungi pdl care pierd resursele daca la conducere vin urechile scurte usl. Nu uitam ca o intreaga armata de oameni – 500.000 ? 1 milion ? s-au infruptat din guvernarea pdl care a stapinit toate functiile de la local la central. Ei nu vor fi atrasi de FC daca F C nu le da serviciile inapoi lucru pe care MRU nu il poate promite. Ei il vor mentine pe Blaga sau oricum nu vor darima PDL-ul precum a cazut pntcd. Ei vor visa reintoarcerea partidului primarilor. Bleaga si ai lui au in spate cifra asta de oameni, subcalificati , cu neveste cu facultati la privat …. care nu au nimic cu dreapta … ci doar cu steagul pdl si portretul lui Boc,Blaga in cabinetul primarului.
Nu contati pe ei ….. si nu ii ignorati in acelasi timp
TDS, salut
O analiza serioasa a ultimelor alegeri arata ca atat cat a ramas din electoratul PDL este compus din 3 sau patru segmente:
1) Clienti; 2) “speriati de USL; 3) lucizi care au votat desi nu au dorit sa mai voteze PDL (din multe motive, inclusiv cele pe care le-a mentionat Cetatean; 4) electorat Basescu.
Poti vedea aici enorma catastrofa:
http://sociollogica.blogspot.ro/search?updated-max=2012-12-17T10:23:00%2B02:00&max-results=2
Ma interesa sa stiu la cit se ridica numarul 1) Clientilor. ??
Sociollogica nu il spune. El este mai usor de estimat. decit 2speriatii, 3lucizii, 4basescienii.
…
Citi sunt functionarii pusi in posturi de pdl x 3-7 ?? (includem toate neamurile care profita de posturi de la portar la director, cei cu firme cu contracte pdl si jumatate din angajatii acestora)
Deci numarul CLIENTILOR ? – Subcalificatii lor nu vor parasi PDL nici morti.
Ei sunt cei ce vor astepta pe dealuri revenirea legiunilor pdl precum daco-romanii dupa retragerea aureliana.
buna dimineata
bune reluarile din turambar si vasile dancu
radiografii ” brici”la ambii+ posibile sugestii la turambar/da,e vorba de perseverenta
Salut intamplator,
Da foarte bune. Din nefericire ambele situri nu sunt citite de cititorii nostri. Eu le citesc si chiar imi plac (uneori) 🙂
Salutare.
Eu as baga un mare caveat emptor in cazul celor doua bloguri. Nu trebuie trecut in nici un caz peste faptul ca respectivii sunt subalternii superiorilor. Abordarile lor nu pot fi prezumate dezinteresate.
Salut Eu … 🙂
In afara faptului ca fiecare are nevoie de un loc de munca si isi face treaba cum poate si / sau stie. Ambi sunt profesionisti si oameni seriosi. Daca cineva crede ca noi o sa rezolvam multe probleme discutand intre noi, greseste grav. Asta pentru tine – Turambar este un autentic om de dreapta! Poti sa-l apreciezi sau nu asta este situatia.
“Turambar este un autentic om de dreapta”
O fi, dar pentru mine asta are relevanta limitata.
Eu stiu ce au scris ribelalu si Sare’n Ochi despre interactiunile lor cu domnul Palada, si opinia mea despre respectivul nu s-a imbunatatit, ba chiar din contra.
Iar faptul ca un om e profesionist nu inseamna absolut nimic pentru mine.
—————–MODERAT——————–
Hai ca ai sarit calul —- cu foarte mult. Pentru mine conteaza. Nu vrei nu citesti. Citesti, ti-ai spus parerea. Punct!
Si eu le citesc mai demultisor pe amandoua si nu prea am motive sa le suspectez de manipulare datorita superiorilor. De obicei le citesc in registrul opiniilor alternative, din care unele idei iti pot da chiar de gadit avand acces la un mediu si la o realitate care nu imi este intrutotul familiara.
Personal am o mare repulsie fata de demonizarile fara nici un sens.
Cred ca din structura data mai sus a celor ce au votat PDL ,-15% in mod natural MRU ii va atrage pe
3 lucizi – marul gata copt – ajung doar interventiile sale din parlament.
apoi vin la convins
4 basescienii
mai greu
2 speriatii de usl
si cel mai greu – (deci dupa Paretto e mai bine o cooperare, cu racolarea nu faci nimic )
1 Clientii –
cel mai greu sunt acei clienti care nu au avut mari atuuri profesionale decit cea de membru PDL
Intrebarea ramane deschisa (dl Mateescu ??) citi sunt clientii – 3, 5,7,9% ?
TDS,
astazi MRU are un electorat hard-core de 8%. Posibilitatile de crestere sunt dependente de trei factori.
1. Ce face el si cum interactioneaza cu electoratul pe care il are deja;
2. Echipa pe care o poate forma si solutiile practice (absolut practice) pe care poate sa le prezinte;
3. Noroc
Pacat insa ca ultimul factor are atata greutate in “ecosistemul politic” curent… 🙁
Ar mai fi un factor: rata de crestere a vizibilitatii PFC in teritoriu. E adevarat ca la noi partidele sunt “garnitura” liderului-locomotiva, dar sa nu uitam ca nu locomotiva cara pasagerii/marfa, ci vagoanele.
Multumesc pentru cifra. Mi-ar fi placut sa stiu ce ii atrage in lupta pe cei 8% ? exemplu: – adica jumatate sunt incintati de performantele unei guvernari MRU iar jumatate de chestiile pe care la zice City: justitie, dreptate, eurpenism, jos Iliescu etc etc ?
………..
Daca punctul 1 se refera la electoratul pe care il are , si care trebuie doar mingiat pe cap, punctul 2 cred ca se refera la electoratul pe care nu il are dar care poate fi atras.
Si cred ca solutiile practice, programul practic, vine chiar inaintea echipei pe care poate sa si-o formeze. Ideea afacerii trebuie sa o ai chiar inainte de a angaja personalul, si poti sa incepi marketingul ei inainte de a avea toate birourile deschise.
Nu pot vorbi pentru restul, insa eu unul sunt la categoria “justitie, dreptate, europenism, jos Iliescu etc.”
da… asta e categoria @cetatean 🙂 (eu ii zic asa) .
Gresesti,
Citi ii apreciaza si ceea ce a facut pana astazi, inclusiv scurta guvernare!
Ok – dar scurta guvernare a fost curata, performanta, de buna mentenanta, dar fara schimbari dramatice de paradigma, – care nici nu se puteau face de altfel.
Oferta/contract in schimb poate face asta.
Este singur guvern din istoria Romaniei in care s-a incercat eficientizarea. Asta nu o spun eu o spun expertii, asta se numeste management by targets
Intradevar: management prin obiective, bine facut.
E mai gingas ce spun acum si e usor sa nu ma fac inteles : Aici vorbim de partea antreprenoriala a lui MRU si nu de cea manageriala.
Antreprenorul este cel ce proiecteaza o casa si o construieste. Managerul e cel ce face sa lucreze ceeace a gindit antreprenorul. Managerul este cel ce stringe gunoiul dupa Antreprenor si il controleaza pe Tehnicianul care executa.
O sa razi TDS,
Nimic senzational, exact ceea ce indeparteaza o parte dintr-un posibil electorat – profilul (personal) al omului, adica mai pe romaneste, personalitatea. Mai nimeni nu se refera la un record, avand in vedere ca omul a facut multe in politica si langa ea, ci la o anticipare pozitiva (sau negativa la cei care il resping) Cei care il sustin il sustin pentru potentialul lui si cei care il resping cam din acelasi motiv.
Omul va trebui sa faca o propunere, un contract, catre targetul vizat care daca este fair, sa nu poata fi refuzata.
Avantajul lui – putini il au – este ca poate fi crezut pe cuvant – ceeace nu este de loc putin. (in acelasi gen este Funeriu) Atit ! Covarsitoare va fi oferta pe care o va face targetului principal. Echipa care vine acasa sa iti aduca contractul la semnat e mai putin importanta acum decit termenii contractului.
Pentru interesati: Studiu: Ungaria de la Trianon încoace (şi încolo)
@ eu cu mine
ieri spuneam ca ” de dreapta” sunt cei care isi castiga painea singuri;
turambar: angajat de felix,nu a produs sondaje ” din burta”/place.nu place sondajele lui au fost corecte/realitatea nu e sinonima cu dorinta
dancu: o fi in psd-daca o mai fi-dar de multe ori( eu ii citesc blogul) opiniile sunt ” social democrate” in sensul german,si, e de preferat un adversar inteligent decat un ” spalat pe creier” sau un ” extremist al ideilor”
Citeste articolele “Sondaj Hilar cu Institutul Turambar” partea 1 si 2 de pe blogul lui Sare ca sa te edifici in privinta corectitudinii respectivelor sondaje. A, si singurul an cand sondajele alea au fost ‘corecte’ a fost 2012, si asta doar deoarece PDL-ul a pus umarul zdravana sa se ‘asigure’ ca vor iesi asa.
Cat despre Dancu, e doar un brav scribnic. Daca opiniile lui ar fi avut mai multa greutate decat cea a electronilor ce le poarta spre monitoare, treaba ar fi mers altfel. Insa cum faptele sale sunt mai grele decat scrisele (ma refer la transformarea multor pagini de stiri, initial destul de neutre, in surse de propaganda pro-PSD/USL), continui a-l pastra pe susnumitul personaj la categoria ‘necomestibili’.
http://sareinochi.com/2011/12/14/vasile-dancu-colportor-de-barfe/
@intimplator, eu as lasa lucrurile asa cum au cazut.
Sondajele sunt corecte. Intrebarile pot fi filtru la filtru – ambigui si concluzii eronate – ca in cazul “concluziei: romanii nu sunt maturi pentru un referendum” CCSB din 2010 rezultat cu : romanii vor pedeapsa cu moartea, expulzarea in ungaria a celor din HarCov, tiganii infractori retrasa cetatenia ….. etc…
@tds
” clientii”/numar
dupa ” consultari ” cu mama omida,as zice ca cel putin jumatate din ” clienti” sunt din categoria celor ce ” sug la doua tzatze”,repet,cel putin!
asa ca pe astia elimina-i din calcule;
@eu cu mine
si sare-n ochi si turambar au lucrat ” pentru clientii lor”
eu unul incerc sa vad si ” printre cuvinte”
nu cred ca saren ochi sau turambar ma pot manipula/incercati sa cititi si in cheia” daca ce spune nu e adevarat?”
Pentru interesati: O istorie a relaţiilor ruso-române (2) Începuturi
Buna dimineata!
Despre sociologii mentionati si minunatele lor sondaje sburatoare nu ma pronunt. Deja s-a iscat o mica galceava 😀
Mostenirea e nashpa oricum am privi-o. Dar si mai nashpa e ca nu s-a estompat. Pana la urma au trecut totusi 23 de ani (bai ce repede imbatranim). Macar de-ar fi ramas pe aceleasi paliere si la aceleasi dimensiuni. Dar nu. A fost precum balaurul. Dai sa-i razi un cap, ies altele in locul lui.
Cu mandria si betonul s-a “construit” rsr. Pe la sf anilor 90, intr-o contra amicala cu un nene care-mi povestea ce multe a facut comu’ismul, l-am intrebat “candid”: mai nene, dac-a facut asa de multe cum pisic s-a-ntamplat ca lista imobilelor revendicate e plina de actuale gradinite, crese, muzee, biblioteci, policlinici, spitale, sedii de institutii?.
Si ca o paranteza: am intalnit recent oameni ai caror ochi sclipeau cand le vorbeai despre betoane. Sclipirea era insa stranie. Rece. N-avea nimic din culoarea batranului ceferist care s-a bucurat ca un copil cand o masina pe carbuni a tras un dizel ramas in pana.
Introducerea lui Laurentiu pacatuieste prin uzura cliseului. “Disperarea” aceea e de fapt altceva… dar cum ziceam, zic pas sociologiei.
Textul din Dilema m-a “pierdut” pe introducere.
Claudiu are dreptate-n Capital. N-ai ce teme economice sa dezbati. Trosbalu’ e-n vacanta. Agricultura e sub nameti. Femeile definitiveaza pregatirile pt rebelion. Iar noi… ca ba’etii, facem politica 😀
Salutare! 🙂
Exceptionala selectia articolelor, as comenta la toate daca nu as fi ocupat cu alt ceva, insa am o observatie: daca te uiti la fotografia cu Ratiu in mijlocul minerilor in Parlament, vezi de de fapt ca Ratiu e acolo in mod firesc, si minerii apar de parca i-a fotoshopat cineva 🙂
Ratiu = naturaletea patriotismului.
Minerii = absurdul ciomagului
Salut Citi,
Multumesc!
Buna ziua si “La multi ani!” tuturor membrilor comunitatii (autori si comentatori) precum si cititorilor ocazionali sau celor “tacuti”.
sa nu uitam ca azi se implinesc 65 de ani de la terminarea negocierilor dintre Mihai I si dr. (real, cu doctorat luat pe bune)) Petru Groza.
La multi ani Ribe 🙂
Da un eveniment.
@ Theophyle: Desi respectul meu pentru Turambar era egal cu zero, de la articolul publicat dupa alegeri pe Voxpublica a ajuns mult sub minus. Imi cer scuze, stiu ca aveti o relatie de amicitie, dar Turambar (spre deosebire de Dancu) nu este decat una dintre slugile de baza a masinariei lui Felix. E drept ca sta mai ascuns dar “efortul” lui merita toti banii platiti de Felix.
P.S. Nu mai pun link catre Voxpublica pentru ca nu vreau sa provoc greata cititorilor. Bineinteles comentariul meu acolo nu a rezistat decat 10 minute.
Salutare, ribelalu 🙂 spune-mi cum se numea articolul, ca sa il caut eu si sa il citesc.
“Cine a avut dreptate?’ publicat 15 Decembrie
cateva citate:
“De fapt, papagalilor, n-aveați nici un interes sǎ ne credeți.”
“Cine a mîncat cǎcat?”
“Și peste douǎ zile o sǎ vedem cine a avut dreptate și cine a mîncat cǎcat și în al treișpelea ceas”
SAMD.
merci, ma uit acum 🙂
Salut pe toata lumea,
Postare noua – România şi Europa de 500 de ani