Ziarul de Duminică – 25 noiembrie 2012
| 25/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Opinii, Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Dilema Veche. “Pînă şi bulgarii…”– de Stela Giurgeanu.
„România se află pe ultimul loc“ a devenit deja o sintagmă. Ne-am obişnuit atît de mult cu discursurile în care este invocată „înapoierea“ ţării noastre şi, implicit, a 
noastră, încît am devenit aproape imuni (ba, mai mult, ajungem uneori să ne amuzăm prosteşte) cînd ni se flutură clasamente care ne situează pe locurile codaşe în Europa sau în lume, în mai toate domeniile. Pornind de la social la economic şi politic, dacă este să ne luăm după statistici, ţara noastră pare un soi de muribund, ţinut în viaţă doar de respiraţia artificială, ale cărui şanse de revenire sînt aproape nule. Iar asta nu din reaua-voinţă a corpului medical – cum am fi tentaţi uneori să ne răzvrătim contra acelei „conspiraţii mondiale“ care ne-a fost din vremuri străvechi potrivnică –, ci din propria inerţie şi comoditate. Sănătatea, educaţia, administraţia, civismul sînt, în mare, motoarele unei societăţi. De ale noastre atîrnă încă nu numai bolovanii grei ai istoriei, ci şi unii noi, adăugaţi timp de mai bine de 20 de ani de la Revoluţie. Şi pentru că vorbim de această perioadă destul de generoasă de timp: ce am făcut, cum am valorificat şansa reală la democraţie? Ne-am dezvoltat oare într-un mod veritabil, am mers înainte, încercînd să reconstruim sau să punem temelii noi societăţii, ne-am lăsat pe tînjeală, bătînd pasul pe loc sau, în unele cazuri, chiar am involuat? Integral in Dilema Veche
Revista 22 . Măgarul și vecinul – de Andrei Cornea.
Cum să dai mandat pentru Bruxelles unui om politic lipsit de experiență internațională, ale cărui declarații sunt mereu suspecte de duplicitate și pe al cărui cuvânt s-a văzut că nu te poți baza?
Închipuiți-vă pe cineva cam sărac, cam leneș, cam prieten al paharului, care primește un ajutor substanțial de la un vecin mai gospodar; un ajutor, spun, nu un împrumut. Condiția este să fie harnic, cinstit, să cumpere lucruri folositoare pentru familie, să se chivernisească cât de cât. Dar insul bea o parte din bani, pe alții îi joacă și îi pierde, o parte se duce pe articole de lux inutile, o altă parte i se fură la tripou și abia a zecea parte intră în gospodărie, dar și aici contabilitatea e suspectă. Între timp, vecinul cel darnic și care muncește zi și noapte are și el unele necazuri; copiii au nevoie de bani pentru studii, trebuie schimbat automobilul cam vechi etc. Unele economii ar fi binevenite. Se gândește ca, data viitoare când mai dă bani amărâtului, să mai taie din ei; măcar, zice el, să folosească de data asta bine tot ce-i dau! Dar celălalt e nu doar sărac; e și măgar: amenință că nu acceptă să i se dea mai puțin decât prima dată; altminteri, promite că va zbiera și că, dacă tot nu va primi ce vrea, se va pune de-a curmezișul drumului ca măgarul, ca să nu mai treacă nimeni pe acolo. Ce credeți că se va întâmpla? Nu-l va da afară vecinul pe scări în jos, lăsându-l fără nimic? Nu-i va trânti ușa în nas cu orice altă ocazie? Nu-i va da el măgarului chiar și un bici pe spate? Integral in Revista 22.
Contributors. Cu ce preț, dle Blaga? – de Miron Damian.
Eu am mare nevoie sa devin deputat si o voi face cu orice pret”
(Alin Trășculescu, candidat ARD la alegerile parlamentare)
Cu orice preț?
În aceeași zi în care declarația de mai sus era făcută publică, apărea o alta, oarecum similară, de la conducerea partidului. Dl Blaga, însă, își expunea opinia în această privință perfect voluntar: ARD s-ar alia cu PNL după alegeri, fără nicio condiție legată de Crin Antonescu. De fapt, ar negocia o alianță cu PNL fără nicio condiție prealabilă. Cu alte cuvinte, dacă înțeleg bine, cu orice preț.
Ce noimă posibilă ar putea avea o astfel de declarație? Cui anume s-ar adresa ea, și cu ce scop? Am văzut ulterior o explicație, pe surse, cum că nu-știu-ce studii ar arăta că electoratul USL s-ar demobiliza în perspectiva ruperii Uniunii. Îmi vine să râd. Nu spun că explicația e falsă, la ce contra-performanțe am văzut din acest punct de vedere, nu m-aș mira ca într-adevăr să fi existat vreun consultat, probabil bine plătit, care să vină cu această – cum să-i zic? – găselniță de geniu. E posibil ca niciun consultant sau lider să se fi întrebat cum vor reuși dnii Blaga și co. să fie mai convingători, pentru electoratul care votează USL, decât liderii USL. Sau poate, cine știe?, să fi sperat ca aceștia din urmă să nu aibă vreo replică? Să nu strivească corola de minuni a alianțelor post electorale? Mister.
În schimb, știu ce reușește să facă o astfel de declarație. Reușește să dea o lovitură serioasă principalei surse de vot pe care o mai are ARD: votul negativ. De fapt, cred că e singura care a rămas la un nivel consistent, chiar și mașinăria de partid cred că a devenit între timp destul de debilă. Or, dacă ținem cont de situație, ce-au făcut e o gafă uluitoare, monumentală. În principiu, celor de la ARD le-ar fi fost practic imposibil să-și îndepărteze acești alegători, pentru că votul lor n-avea de-a face cu ei: votau orice forță politică, orice candidat cu condiția să fie împotriva USL. Or, cum poți să ceri acestora votul, în același timp în care anunți că ești în căutarea unei alianțe necondiționate cu o parte – partea cea mai radicală – din Uniune? ”Votați împotriva USL – pe viitorii lor aliați”?
Și atunci, repet, de ce? Iar gafa asta e doar ultima dintr-un șir, șir care la rândul său are un model, un tipic. Are și o explicație, dar ca să ajung acolo trebuie mai întâi să arăt, să exemplific în ce situație a ajuns PDL/ARD. Integral la Contributors.
PoliticStand. Nea Panfil și bugetul european – Threedots.
Motto: “Principiul al treilea al mecanicii, numit și principiul acțiunii și reacțiunii, ne spune că dacă suntem în rahat și vrem să ne scoatem trăgându-ne singuri de păr, mai tare ne afundăm.”
În bucătăria familiei But, Izaura este în al nouălea cer. Panfil a plecat de acasă de vreo trei ore și ea își poate lăsa gândurile să zburde în voie la “luceafarul ei de după amiază” cum îl numește în forul intim, pe Antonescul Național.
În timp ce este scufundată în complicata operație de depozitare a gogonelelor, pentru iarnă, Izaura fredonează ușor un cântec de-al lui Ștefan Hrușcă:
Dinspre grădini de parfum, florile ies în alai,
Vino iubito acum, vino cu primul tramvai.
Crini, trandafiri, toporași, vor să ne prindă nuntași,
Și să ne cumpere iar, sufletul dulce-amar”
Vocea ei, suavă că o bucată de șmirghel frecată pe un tomberon ruginit se scurge lin printre buzele întredeschise, fremătânde, căpătând accente de fanfară de alămuri la trecerea prin strungăreața dintre cei doi dinți din față lați ca două lopățele de infanterist, strungăreață suficient de largă să poată introduce o stafidă de dimensiuni medii în gură, fără să descleșteze dinții.
Mai departe nu știe versurile, dar nu contează. Alea 4, arhicunoscute, repetate până la obsesie, sintetizează tot ce are ea mai drag. Trei simboluri, trei iubiri.
Crinul, trandafirul și toporul.
Primul, pe care îl poartă în inimă, este simbolul iubirii ei nemărturisite. al doilea pe care îl poartă în cuget este simbolul de partid (Izaura deși îndrăgostită înfiorător și fără speranță de șeful liberalilor, se simte ideologic vorbind, parte componentă a PSD), și al treilea pe care îl poartă în hormoni îi aduce aminte de vremurile trăite cu o înfiorare vecină cu orgasmul ca muncitoare la APACA, când ea și tovarășele ei apaludau cu insuflețire hoardele gingașe de mineri venite pentru un festival floral în capitală. Integral la PolitiStand
Revista 22. Moştenirea generalului Petraeus – de Octavian Manea.
Pe 9 noiembrie, generalul David Petraeus a demisionat din funcţia de director al CIA, în urma unei aventuri extraconjugale cu Paula Broadwell, autoarea biografiei All In: The Education of General David Petraeus.
Probabil că nimic nu rezumă mai bine atmosfera Washingtonului sau consensul din campanie (o Americă decisă să se concentreze prioritar pe reconstrucţia de acasă) ca retragerea generalului David Petraeus din serviciul public. Indiferent de motive, plecarea lui Petraeus este simbolică. Este ultimul act al unei reorientări strategice pe care Administraţia Obama şi-a propus să o imprime secvenţial încă din prima zi de mandat, departe de elementele gravitaţionale care au definit epoca post 11 septembrie. Iar „Dave“ devenise, în imaginarul echipei de la Casa Albă, esenţialmente o marcă înregistrată, asociată costisitoarelor campanii de nation-building şi contrainsurgenţă din Irak şi Afganistan. Şi, în mod inevitabil, filozofia generalului Petraeus era legată de acestea. Într-un fel, el nu s-a numărat niciodată printre apropiaţii Comandantului Şef. Şi acest lucru s-a văzut cu ochiul liber chiar săptămâna trecută, când, în prima conferinţă de după alegeri, Obama a ţinut să le atragă atenţia republicanilor că, dacă „au o problemă cu Susan Rice, atunci au o problemă cu mine“. Obama nu a ieşit niciodată să îl apere într-un mod similar pe cel mai de succes general american. Spre deosebire de Petraeus, Rice este „omul preşedintelui“.
Ascensiune şi declin
Am vizitat prima dată Wasingtonul în iunie 2009, pe fondul dezbaterilor privind conturarea strategiei pentru Afganistan. În think-tank-uri pivot precum Brookings Institution (care tocmai dăduse oameni cheie precum Philip Gordon, devenit celebru în România în această vară, sau Susan Rice) sau Center for New American Security (CNAS), se vorbea despre aplicarea principiilor care salvaseră Irakul, pe celălalt front al războiului împotriva terorii. Consensul era că Afganistanul fusese privat nu doar de resursele necesare pentru a avea un impact decisiv asupra talibanilor, dar şi de filozofia contrainsurgenţei, creditată ca fiind esenţială în stabilizarea Irakului. „În Irak, am reînvăţat imperativul curăţă-menţine-construieşte («clear-hold-build» – expresie cheie în terminologia contrainsurgenţei), dar şi importanţa antrenării trupelor gazdă. Acum, ne pregătim să aplicăm aceste lecţii în bătălia afgană“, mi-a spus atunci John Nagl, unul dintre autorii Manualului Petraeus (un Manual care va defini principial campaniile din Irak şi Afganistan). Deloc întâmplător, în acelaşi an, revista Foreign Policy avea să îl nominalizeze pe Petraeus pe locul 8 în top 100 cei mai influenţi gânditori globali. Era în „spiritul timpului“. Integral la Revista 22.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
🙂
Buna dimineata tuturor 🙂
” poate că președintelui chiar îi pasă de interesul național” – fara “poate ca”!
ria,Buna dimineata,
Problema a fost, este si intotdeauna o sa fie, cam ce inseamna “interes national” si despre ce natiune discutam – despre “geto-dacii din Teleorman”, “crescatorii de pepeni din Dabuleni” sau pitipoancele din Dorobaniti?! O natiune cu liderii pe care ii prezinta isi anuleaza apriori interesul national!
“Interesul national” este sa devenim cu totii o natiune;am sentimentul ca pina acum ne-am cam jucat cu aceasta notiune.
Buna ziua si buna sa va fie inima!
😆
Buna Ziua maya 🙂
Theophyle
😆
Servus!
Sa traiesti ca trebuiesti si multa,multa sanatate!
Am citit ca esti “virusat” cu raceala de sezon!
Am citit cu mare placere si atentie articolele propuse de Theophyle! Ca si de obicei bine si la fix alese!
La fix, insemnind – “atentie”!!!
La articolul lui Andrei Cornea as avea doar atit de adaugat:
😆
http://www.evz.ro/uploads/RTEmagicC_invitatie.JPG.jpg
Propun si eu un articol bun…..
“Ziua…..”noaptea mintii”
Sorina Matei
http://sorinamatei.blogspot.ro/
si inca unul
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/romane-dormi-linistit-antonescu-viseaza-pentru-tine-87433.html
Andrei Panţu
“Dacă Traian Băsescu a lansat sintagma de preşedinte-jucător, Crin Antonescu are acum şansa să devină primul preşedinte-visător din istoria românilor. Se pare că, atunci când nu se răţoieşte surescitat la Angela Merkel sau când nu are fantezii tiranice în care Parlamentul biciuieşte nestingherit Constituţia, premierul Victor Ponta are un discurs mai degrabă plictisitor, cu un efect de-a dreptul soporific pentru cei din jur. Altfel nu se explică somnul de frumuseţe în care s-a adâncit ieri fostul preşedinte interimar”
si inca unul si gata 😆
Angela Tocila
Super!
“Votantul USL nu vrea să voteze cu inima, în concluzie votează așa cum face de când se știe: cu curul. Așa va face mereu pentru că el e deștept și știe cum merg lucrurile în țara asta. Lui i se pare normal să decidă el pentru toți. Cui nu-i place, să plece din țară, Să rămână el cu băieții ăștia doi care le zic bine, care vor să îndrepte Constituția, să-l dea jos pe Băsescu ca mai apoi, să deschidă în sfârșit robinetul cu lapte și miere doar pentru el, votantul USL”.
http://politicstand.com/votantul-usl-caracteristici-generale/
Super articolul Angelei Tocila, mai ales ca a gasit si o ilustratie corespunzatoare…..
Resalut
1 – O noua fata in politica italiana . Berlusconi se recandideaza . Acum chiar sint curios sa vad cite voturi va primii . 🙂
2- Legat de accidentul cu romani de ieri din Italia , 3 victime erau femei .
Maya vad ca mi-ai facut o selectie interesanta. E ok. Problema este cu Voxpublica care este un site pe care nu-l agreez nici macar cand scriu de bine. Nu-ti sterg linkul, te rog insa, daca poti sa nu mai folosesti linkuri din acest site.
Pentru interesati:
Frank Lloyd Wright-2 / Arhitectură organică
buna ziua, Ca intotdeauna, ma bucur sa fiu aici Desi uneori ma mai si mohorasc (sper ca n-am facut o inventie). Oricum, e foarte bine. Multumesc.
Buna Ziua,
Cu placere 🙂
Buna ziua 🙂
interesanta selectie, multumiri echipei redactionale pentru efortul facut.
Buna mar 🙂
Multumesc in numele “echipei”
bunä sä vä fie campania,
romanii sä intzeleagä, cu fosti fsn si securistii , SRS,felix,ghise,
PORUMBACU etc
nu se poate reforma romania. eu tot mai sper.
buna ziua cu intarziere 🙂
sa aveti o zi buna in continuare.
Si tie iti urez o continuare de zi buna 🙂
Postare noua 🙂
“Alea iacta est” sau barbut pe malurile Dâmboviţei