Întoarcerea la naţiune
| 08/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Opinii, Stiri Europene |
Nota: Articolul a fost publicat de FAZ (Frankfurter Allgemeine Zeitung), Întoarcerea la naţiune (Europa in der Krise – Zurück zur Nation), semnat de Dirk Schümer. a fost tradus in limba romana de PressEuropa.
Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a fost înfiinţat în 1949, este un mare cotidian conservator – liberal, fiind o referinţă pentru oamenii de afaceri şi pentru 
intelectualii germani prin suplimentul sau literar, “Foileton”. FAZ este cel mai difuzat cotidian german în străinătate şi are una dintre cele mai răspândite reţele de corespondenţi din lume, ceea ce-l face independent faţă de agenţiile de presă. Mic detaliu: pe prima pagină nu existau fotografii înainte de 2007. Accesul la site-ul web, care conţine între altele dosare de actualitate în “audio-book”, este în mare parte cu plată. În schimb, redacţia suplimentului “Foileton” prezintă critici de noi apariţii editoriale, descărcabile gratuit. Apare la Frankfurt, in limba germana. Circulaţie : 369 000.
Dirk Schümer s-a nascut in 1962 si este un cunoscut eseist si editorialist german, scrie pentru suplimentul Foileton (cultură şi idei) al cotidianului german FAZ. Expert in probleme Europene, este autorul unor carti interesante, dintre care doua mi-au placut foarte mult, din nefericire ambele nu au fost traduse in limba romana. Cititorilor de germana le recomand cu caldura – Das Gesicht Europas (Faţa Europei) si Gott ist rund. Die Kultur des Fußballs. (Dumnezeu este rotund. Cultura fotbalului)
Întoarcerea la naţiune
Uniunea Europeană este cel mai bun lucru care se putea întâmpla continentului de la căderea Imperiului Roman încoace. Pentru ca statele atât de expansive ale Occidentului să nu se mai atace reciproc a fost mai întâi 
nevoie de o catastrofă totală. Dupa 1945 nici un om raţional nu-şi mai putea căuta salvarea în naţionalism deşăntat. Ideea europeană era simplă: printr-o integrare graduală a economiilor vor fi eliminate orice motive sau orice posibilităţi logistice de recurgere la forţă între două sau mai multe state. Cine ar trage asupra sie însuşi?
Acum visul a devenit realitate. Continentul este din punct de vedere administrativ şi juridic cel mai puternic spaţiu economic de pe pământ. Fără conflicte interne, fără sărăcie în masă, fără dictatură. Şi acum? Acum Europa pare terminată.
Monedă apreciată în mod artificial
Moneda comună se clatină şi este “apreciată” de o mână de bancheri disperaţi şi politicieni, prin infuzia de credite de nevoie. Imigraţia transformă UE într-o ruletă a morţii pentru masele disperate care trec Marea Mediterană pe şalupe şubrede. În pacificarea Orientului apropiat, fiecare ţară poartă propriul război colonial. Sau se fofilează discret.
Astăzi ţăranii italieni învaţă într-un mod drastic ce înseamnă o piaţă comună. De exemplu atunci când nu mai pot vinde niciun produs în Hamburg cu destinaţia Rusia din cauza unor germeni periculoşi. Franţa mizează pe centrale atomice chiar la graniţa cu Germania, în timp ce nemţii preferă să construiască mori de vânt. Danezii construiesc în zona Schengen containere pentru proaspătul personal de frontieră pentru că tot răul vine evident doar din străinătate. Şi cine ar dori să-i explice unui muncitor calificat slovac că pensia sa va fi redusă deoarece grecii, care şi-au ascuns ani la rând bilanţurile, vor să se întindă în continuare la soare la numai 53 de ani (vârstă de de pensionare)?
Mai trebuie să ne mirăm atunci că politica vehementă anti-UE este recompensată acum cu 20% dintre voturi? Mai surprinzător este faptul că fracţiunea Basta! rămâne atât de mică. Faptul că Europa mai este susţinută de unii are de-a face doar cu trecutul.
Cetăţeanul uitat complet
Uniunea cu tot mai multe reglementări, care a interconectat statele membre fără ca acestea să observe, a fost introdusă pe uşa din dos. La început nu era vorba decât despre oţel şi cărbune. Apoi a fost vorba despre producţia de curent electric. Apoi despre agricultură. Pe urmă de vămi. Apoi de justiţie. Apoi despre controalele la frontieră. Pe urmă de monedă. Şi acum este vorba despre tot. Niciun cetăţean n-a fost întrebat vreodată.
Nu întâmplător Hans Magnus Enzensberger a ales Europa – ”monstrul blând Bruxelles” – ca principal duşman. Departe de a contesta achiziţiile civilizatorii ale UE, el identifică centrala birocratică a Uniunii de la Bruxelles ca vinovat care ameninţă, cu pretenţiile sale de centralizare şi de reglementare, să facă din continent o “casă de corecţie”. El rupe deliberat un tabu atunci când atacă frontal UE, deşi este el însuşi un beneficiar al generaţiei paşnice. Devine el astfel aliatul lui Wilders, Kaczynski, Le Pen şi a multor altora? Bineînţeles că nu.
Populismul de dreapta, despre care se vorbeşte în media ca despre un cancer, este în fond nimic altceva decât o ideologie pompoasă, xenofobă, care nu are decât un singur nucleu de creştere: naţionalismul. Instinctiv masele votanţilor europeni se întorc acum la ordinea veche, deoarece cea nouă funcţionează mizerabil.
Aici este cheia problemei. Europa este, aşa cum spune Enzensberge, un fenomen al “post-democraţiei”. În majoritatea ţărilor membre proiectul era atât de fără alternative, încât niciodată chestiuni precum Comunitatea economică europeană, Schengen sau Euro nu au fost supuse la vot. Bunăstarea, datorată deschiderii pieţelor şi ajutoarelor structurale, a venit atât de automat, încât până şi naţiuni mândre precum Ungaria şi Polonia şi-au transferat suveranitatea abia obţinută, fără să se plângă, Bruxelles-ului.
Trebuie oprită maşinăria prea complexă a Bruxelles-ului
Chiar şi cu toată bunăvoinţa clasei politice, toate acestea n-ar fi funcţionat niciodată pentru că lipsesc lucruri importante: Europa nu are o opinie publică comună. UE dovedeşte că democraţia nu poate reuşi niciodată fără un discurs comun. Parlamentul European, care rar are ce spune, este stabilit în scrutinele naţionale. Ştirile, figurile politice, culturile de dezbatere şi tradiţiile au rămas pur naţionale. De aceea, majorităţi de stânga şi de dreapta votează regulat împotriva tuturor partidelor când este vorba despre Europa. În acest caz majoritatea elitei poliglote şi conectate internaţional nu mai achiesează.
Europa trebuie deci limitată la ce mai înţeleg europenii într-o oarecare măsură şi la ce pot valorifica apoi cu buletinul de vot. Aceasta nu este fabrica de lobby şi compromisuri de la Bruxelles, în a cărei sală a maşinilor sunt elaborate astăzi 80% din legile noastre. Ci ar fi o Europă a naţiunilor democratice.
Europei i se va face astăzi un serviciu doar atunci când funcţionarea acestei maşinării supercomplexe va fi întreruptă. Toate procesele de decizie trebuie să devină din nou democratice şi apoi naţionale, regionale sau locale. Toate extinderile trebuie să fie oprite. Iar euro se va prăbuşi oricum.
În definitiv, există un stat care tocmai şi-a încheiat faza naţională şi s-a dedicat complet UE. Nu întâmplător este vorba despre cea mai europeană ţară dintre toate: Belgia. Acolo democraţia s-a evaporat uşor în încrengătura de interese regionale. E adevărat că se mai ţin alegeri, dar nu mai există guvern. Funcţionarii sunt manevraţi de UE fără ca afacerile să fie deranjate. Suveranitatea populară, politica în sensul ei propriu-zis, sunt pierdute. Dacă nu vrem ca acesta să fie destinul nostru al tuturor, nu există decât o cale pentru Europa: revenirea la naţiune şi la democraţie.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“Dupa 1945 nici un om raţional nu-şi mai putea căuta salvarea în naţionalism deşăntat.”
Autorul nu-i cunoaste pe politicienii nostri. Are aici cel mai bun exemplu de “nationalism desantat.”
Cat despre restul articolului, eu am rezerve. A nu se uita ca nici un inceput nu este usor, cum nici schimbarea de mentalitate nu este usoara.
Poti sa ai la aceeasi masa pe, sa zicem… unul ca Barosso si unul ca ….cine?! sa zicem Fenechiu, sau Crin? Nu ma refer la functii, ci la modul de a gandi. Mie mi-ar fi nu doar rusine dar si greata. Si atunci spun: oare e chiar atat de rau ca UE se implica, si ca incearca sa ne traga de par pentru a scoate capul din hazna? Sigur, nu trebuie sa ne pierdem identitatea, dar atat timp cat nu avem coloana vertebrala si iubire de tara, cum sa ai pretentii sa fii auzit spunand: “because I have a voice”, cand tu defapt minti, inseli, batzocoresti si ocarasti munca altuia ca acea voce.
Si ca sa dau si un exemplu, am un amic de spune ca lui i-a fost bine si pe vremea lui… si pe vremea …lui, asa ca nu-l intereseaza prea tare cine vine atat timp cat mai are putin si se vrea la pensie (pensia fiind scopul lui, fara gluma). Iar cand l-am intrebat daca pe fata lui a intrebat-o, si daca a facut ceva pentru a-i asigura un viitor mai bun aici in tara, raspunsul a fost stupefiant: “Pai sa plece in Germania”. Adica la de-a gata. Aici in tara sa-mi fie mine bine iar pe copil il trimit la “aia”, sa-i fie bine “acolo”. Pai asta nu-i ipocrizie si lasitate?
Concluzia; Romania a ramas la anii ’45, iar romanilor, in larga lor majoritate, le place haznaua, chiar daca pute, pentru ca este calda. Izvorul de apa limpede este prea rece, asa ca … mai bine “da-i inainte la spanzuratoare” daca pozmagii nu-s inmuieti.
Draga maya,
noi nu suntem un exemplu pentru nimeni si pentru nimic. Ne vom adapta sau vom disparea ca stat!
Merci fain Theophyle 🙂
Multi ar fi tentati sa-l bage-n categoria euro-cinicilor/scepticilor pe domnul Schümer. Eu l-as numi realist mai degraba.
Tot in opinia mea: clue-ul actualei stari de fapt este: moneda apreciata in mod artificial. A fost nevoie de asta pt a sustine politicile socialiste. Evropa trebuie sa-si intoarca fata (si politicile) spre minoritatile care produc. Altminteri se va romaniza*.
_____________________________________________
* multi sunt de parere ca termenul corect ar fi grecizare
Salut Ken,
Schümer este un eseist clasic deja. Cu o putere extraordinara de a-si promova ideile si ale sustine, El este autorul care sustine adevaruri neplacute justificandu-le foarte coerent. Jurnalist adevarat intr-o mare de falsitate si faliment al jurnalismului de calitate.
Buna seara,
Eu nu reusesc sa inteleg de ce exemplul Belgiei este prezentat la “asa nu”. Si prin extensie, de ce nu poate aduce plus valoare Romaniei aplicarea lui? Sunt constient ca drumul e lung, intortocheat si plin de denivelari dar alternativa nationalismului si a statului national mi se pare mai rea sau cel putin depasita.
Sunt mandru de originea mea (Tara Motilor) dar ma pot integra in orice loc din Europa unde se respecta un minim de reguli. Si cred ca nu sunt singurul care simte asa.
Salut Codrin,
1. Pwntru ca Belgia este de fapt guvernata indirect de UE. Daca UE paraseste Belgia nu sunt sigur ca ea mai rezista ca stat unitar;
2. Vorbim de principii care nu pot fi aplicate de la un nivel personal X sau Y la nivelul unor comunitati statale;
3. Romania mai are nevoie de inca 2 sau trei generatii de “dezintoxicare” pe care numai natura sau bunul Dumnezeu poate sa-l produca. In Romania traiesc inca 2-3 generatii irecuperabile civic. “Statul trebuie sa dea pentru ca de aia e stat” (Nea Iancu)
Va multumesc pt. raspuns,
Primele 2 afirmatii nu suporta comentariu; sunt perfect de acord cu ele.
Cea de-a treia afirmatie, desi de o trista realitate, nu cred ca se poate constitui in sustinerea ideii de stat national sau nu ar trebui. Acelerarea procesului de “dezintoxicare” nu vad sa se intample expunand mai mult valorile nationale in detrimentul cooperarii si a explorarii altor culturi (natiuni).
Cred ca sansa noastra este sa ne “deschidem” mintea spre ceilalti de langa noi nu sa privim peste gard din batatura proprie.
Codrin,
usor de spus, greu de sustinut practic. Societatea romaneasca nu a ajuns la nivelul de dezvoltare civica care permite o coagulare civila-cetateneaca. Noi traim inca perioada miturilor fondatoare, pe asta chiar o pot dvedi. Vezi ce i-au facut lui Lucian Boia cand a incercat sa scrie niste adevaruri simple si pline de bun-simt, si asta nu de la “popor” ci de la anumiti intelectuali pe bune sau nu prea. Un asemenea pas implica toleranta, inexistenta la majoritatea noastra!