Imaginaţie
| 19/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Arta, Opinii |
Imaginea lui Dumnezeu, Imago Dei este una dintre cele mai complicate si controversate doctrine religioase existente. In Islam nici macar nu este voie sa discuti despre acest subiect. Iudaismul iti permite sa-l discuti si sa scrii despre el, dar in nici un caz sa-l reprezinti antropomorfic, zoomorfic sau in orice forma grafica. Crestinismul este mult mai darnic, dandu-ti posibilitatea sa scrii, sa discuti si sa-l reprezinti, bazandu-te pe imaginile reflectate din textele Vechiului si Noului Testament. Scrie in Vechiul Testament, nu o data ci de trei ori (Facerea – Geneza 1:26, 27 si 5:1) si in Noul Testament de nenumarate ori cand este vorba de Fiu si in Faptele Sfintilor Apostoli 17:28, cand este vorba de Tatal.
Asadar avem pe Dumnezeu care: “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”. Facerea 5:1., si noi suntem asa cum este scris in Faptele Apostolilor: “Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Sîntem din neamul lui...”
Din aceasta clipa, Dumnezeu apare cu chip si forma si tot omul poate sa-l imaginezeze, el este ca noi, dar cum? Asa cum l-au imaginat da Vinci sau Rafael sau Titzian sau Rubens sau iconografia occidentala sau cea Ortodoxa. Care este Imago Dei? Simplu, fiecare cu a lui, fiecare cu imaginea care si-a creat-o sau imprumutat-o, fiecare dupa cum si-L IMAGINEAZA.
Asadar imaginatia este unul din putinele lucruri care te indentifica individual, un fel de amprenta psihologica, asemanatoare amprentei tale digitale. Al tau si numai al tau. Bineinteles ca exista imaginar comun, bineinteles ca fiintele pot avea imagini comune despre lucruri comune, bineinteles ca exista influente genetice, etnice, culturale, religioase. Sentimentul de dragoste, tandrete si apropiere sunt bazate pe imaginarul comun intre doua fiinte. Ne este bine impreuna sexual daca imaginarul nostru produce aceeasi pasiune de la aceleasi imagini, mirosuri, gusturi si senzatii tactile. Ne este bine impreuna intelectual daca imaginarul nostru produce aceeasi satisfactie din sunetele muzicii pe care o iubim impreuna sau din dialogul pe care-l impartasim. Imaginatia este dependenta de sensorialul nostru si de materialul pastrat in memoria noastra. El se schimba si se transforma tot timpul existentei noaste fizice, imaginatia este exuberantă, irezistibilă şi nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă, optimista şi constructiva în adolescenţă, productivă şi instrumentală în tinereţe şi poate denatura intr-una amara, morocanoasa si rigidă, la vârstele avansate.
In mare se poate spune ca imaginatia poate fi constienta sau inconstienta. Sunt foarte constiente imaginile care-ti trec prin minte la volanul masinii cand ajungi la ora 2 noaptea acasa si incerci sa-ti imaginezi daca va fi sau nu scandal sau daca jumatatea ta te va crede ca ai intarziat la birou. Imaginea inconstienta este redata de visul din timpul somnului, care este trăit ca o derulare haotică de imagini, emoţii, impulsuri, dorinţe. Reveria este trăită ca o derulare de imagini animate de impliniri, ipoteze şi aspiraţii. Cosmarul este redat de frica, de nesiguranta unor neimpliniri, falsitati sau lipsa de sansa simtita de individ.
Imaginatia este dependenta de gandire, dar NU este gandire. Ambele sunt procese intelectuale, dar diferite in felul lor. Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli şi norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruenţa sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginaţia este liberă de canoane, ea putându-se mişca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci şi pe cel al fantasticului şi fantasmagoricului. Ea nu are aşadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate, de haz, de placere.
Imaginaţia este esenta stocului memorat de noi parcurgand viata, impreuna cu visele, aspiratiile si dorintele noastre. Imagini, idei, cunoştinţe sunt combinate pentru a genera noi imagini, idei, concepţii. Imaginea este “condimentata” cu materiale din cele mai profunde zone ale inconştientului, supunându-le în timpul visului la combinări şi transformări dintre cele mai variate.
Deocamdata putem concluziona ca imaginatia este unul din putinele lucruri care ne apartin noua si numai noua, ca ea produce toate proiectele noastre viitoare si este baza tuturor succeselor sau insuceselor noastre.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DVg2EJvvlF8]
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Resalut
Eu am o imaginatie foarte bolnava . Pardon , bogata . 🙂
salut,
daca zici tu? Cine sunt eu sa te contrazic 😆
Buna ziua!
Subiect maxim!
Fiecare este liber sa aiba propria imaginatie! Aici este lucrarea divina in libertatea maxima a fiecarui individ sa o foloseasca dupa modul cum o intelege ca pe o calauza, pe firul vietii.
O zi racoroasa!
Exact Paula 🙂