Femei reale şi puţin imaginare
| 08/03/2014 | Autor theophyle Categorii: Opinii, Ziarul de Duminica |
Sunt femei care m-au influentat profund in viata mea intelectuala, unele care au existat, altele care nu stim cat au existat sau daca au existat, bineinteles ca nu am cunoscut personal pe niciuna dintre ele. Cred ca ziua de 8 martie este o zi buna sa le omagiez mentionandu-le.
In primul rand doua figuri feminine imaginare total, ambele entitati partenere ale lui Yahve, Aşera si Şehina (am scris despre ele AICI si daca doriti si AICI) o alta figura mitologica probabil insa reala a fost Maria Magdalena (despre ea am scris AICI cateva postari). Dupa acestea, in ordine alfabetica ma gandesc la Anna Akhmatova, Karen Armstrong, Vicki Baum, Pearl S. Buck, Emily Dickinson, Anne Frank, Marilynne Robinson, Françoise Sagan, Madame de Staël, Virginia Woolf. Datorez fiecareia din ele altceva, dar pana la urma, ele pentru mine alcatuiesc un intreg intelectual.
De la Ahmatova am invatat lirica tragica, de la Karen Amstrog (singura in viata) am invatat ca in lupta intre fizic si spirit, spiritul poate castiga, am mai invatat ca toleranta este posibila si nimeni nu are monopolul adevarului nici macar savantii. Vicki Baum m-a invatat cum sa scriu clar si sa reusesc sa simplific cele mai comlicate lucruri. De la Pearl S. Buck am invatat cum poti deveni sincretic si sa-ti traiesti viata in lumi diferite unind frumosul din ambele. Emily Dickinson este dupa parerea mea cea mai buna poeta a limbii Engleze, Harold Bloom o considera egala lui Walt Whitman, eu cred ca ea este peste el cu cel putin o clasa, limba ei este ultimativul limbii Americane moderne.
Anne Frank este pentru mine intruchiparea durerii unei neimpliniri si monstruozitatea fiintelor umane care ucid suflete nevinovate, Marilynne Robinson este artista nuvelei, nimeni nu poate scrie atat de bine antagonismul vietii Americane, nuvela ei de frunte Gilead a aparut si in limba romana, superba carte, de la ea am invatat cum poti construi diverse intrigi care se unesc si se despart ca bratele unui rau.
Françoise Sagan este ultima romantica a Europei, puterea talentului ei a fost covarsitoare, cum naiba poate o fata de 18 ani sa scrie o carte la nivelul Bonjour Tristesse si sa nu se sinucida dupa ce a terminat-o. Forta destructiva a caracterului ei a fost balansata intotdeauna de marele ei talent, de la Sagan am invatat senzualitatea scrisului.
Madame de Staël este tot ceea ce nu mai exista astazi, ea este visul pierdut al prezentului si inferioritatea lui spirituala, ea este dorul pentru o viata mai molcoma si mai spirituala. Virginia Woolf reprezinta un reper al geniului “neinteles”, impins de aceasta neintelegere pana la nebunie. De la Virginia Woolf am invatat ceea ce nu este voie de facut, sa-ti amesteci realitatea literara cu cea in care traiesti. Creatia este paralela si nu in loc de.
Astazi este exact ziua in care trebuie sa ne amintim de placerile simtite prin operele acestor genii feminine.
La multi ani doamnelor si domnisoarelor!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
MUltumesc.
Multumesc pentru articolul zilei. Frumoase ganduri pentru aceasta minunata zi de primavara.
O zi senina alaturi de cei dragi.
La multi an Paula,
cu placere!
La Multi Ani Doamnei Desy 🙂 !
multumes,
la multi ani si la voi 🙂