Dileme electorale: activism şi pseudo-doctrine
| 31/10/2012 | Autor theophyle Categorii: Editoriale, Opinii |
In curand vor iesi la suprafata “programele de guvernare” ale celor cu care vom vota si ale celor cu care nu vom vota, pe romaneste “ale noastre” si “ale lor.” Aceste programe contin lucruri care ar fi bine de facut, ineptii si minciuni. Bineinteles, in procente diferite, conform pseudo-doctrinelor aferente. Aceste programe sunt citite de aproximativ 5-10% din electorat, intelese cam de 3-5% din el si crezute de absolut nimeni. Inainte ca Adrean Videanu sa-mi explice cum sta cu dreapta si de ce trebuie sa votez eu cu ARD, vreau sa mentionez cateva lucruri esentiale, care pe mine ma deranjeaza mai mult decat limba de lemn a acestor programe.
Un partid politic este practic bazat pe cateva principii: (a) Primul principiu ar fi – formularea unui program si actionarea programatica; (b) Al doilea principiu ar fi – organizarea pentru a servi intereselor unor grupuri sociale, comunităţii umane; (c) Al treilea principiu angajeaza eforturile acestui partid pentru dobândirea şi menţinerea puterii politice, în vederea organizării şi conducerii societăţii, conform cu idealurile proclamate în platforma program.
Daca avem in vedere aceste principii de baza, vom avea surpriza sa constatam ca toate partidele din Romania indeplinesc foarte putin si mai de loc aceste principii. Principiul de baza, cel doctrinar, exista pe hartie, absolut neluat in seama cu adevarat de nimeni si aproape niciodata.
PDL a fost un adolescent care a crescut prea mare, prea repede. Hainele au ramas mici si peticirea lor nu a dat rezultatele scontate. Cred ca cel putin toti cititorii blogului, simpatetici sau refractari la potentialul acestui partid in viitor, trebuie sa fie de acord cu lucrurile urmatoare:
- Daca Basescu pierdea alegerile prezidentiale, acest partid ar fi intrat intr-un “congelator” politic pentru o perioada indelungata
- In aceasta perioada, acest partid ar fi trecut la un proces de reformare si remodelare;
- Aripa de stanga a acestui partid, impreuna cu electoratul ei, ar fi migrat spre PSD;
- Aripa de dreapta a acestui partid, impreuna cu electoratul ei, ar fi reformat si remodelat acest partid, inlaturand majoritatea “greilor” din pozitiile de conducere politica. La fel de bine s-ar fi putut intampla si invers, adica “greii partidului” ar fi continuat hegemonia si s-ar fi pus problema unei re-infiintari a PLD;
- Nu s-a intamplat si din nefericire, Basescu luand o mare parte din sarcinile neplacute si devenind paratraznetul lor, le-a facilitat greilor partidului continuarea dezmatului clientelar si acumularea nelinistilor si de multe ori ura subiectiva a populatiei;
- Lipsa de comunicare coerenta si lipsa de competente a gastii de la Cluj care l-a insotit pe Boc la Bucuresti (bineinteles si altii de prin alte locuri) a fortat exitul pe care il vedem (si simtim astazi).
Paradoxul partidelor romanesti consta in imposibilitatea rationalizarii optiunilor electorale din cauza a trei probleme majore:
- Inexistenta unui electorat masiv, care poate fi educat suficient si eficient pentru sustinerea unui program doctrinar;
- Din aceasta cauza exista o dependenta dramatica fata de activistii din teritoriu, la randul lor la fel de inadaptabili din punct de vedere doctrinar;
- Infrangerea ii pedepseste automat (by default) pe acesti activisti, victoria TREBUIE sa-i recompenseze.
Marea problema a majoritatii partidelor este lipsa grava de activisti originali, activisti din convingere, bineinteles ca aceasta lipsa este direct proportionala cu lipsa idealurilor adevarate ale conducerii acestor partide, mult prea “traditionale” in sensul rau al cuvantului.
Mesajele alambicate si eforturile de a dezvolta “supermarketuri” ideologice subtiaza apetitul celor care chiar doresc sa creada in “ceva” si sa activeze pentru realizarea acelui “ceva”. Limba de lemn, atat de specifica comunismului, se perpetueaza cu spor si o descoperim cu surprindere extraordinara chiar in uzul cotidian al unor tineri poiliticieni, care nu au avut nimic cu acele vremuri si chiar sunt anti-comunisti convinsi.
Alterarea democratiilor de partid (interne) a fost substantiala si la PNL si la PDL, in PSD nu a existat niciodata. Cu ocazia ultimele lor congrese, s-a trecut la “voturile pe lista” pentru a acredita gastile de partid impotriva demersului democratic normal. Aceasta metoda “pe liste” a creat in PNL un dictatoriat nefast si in PDL aproape ca l-au distrus.
Nici un partid nu va reusi sa redreseze jalnica situatie in care ne aflam si sa genereze o noua clasa politica prin acapararea puterii interne si inlaturarea activismului autentic. Vremea partidelor “ganditorilor sterpi” si a avocatilor cu sperante de propasire s-a terminat! A inceput in Statele Unite, a continuat in Europa si va sosi in anii viitori si in Romania, bineinteles dupa perioada populista, care la randul ei a inceput si o sa continue cativa ani ai viitorului apropiat.
O spun clar si fara nici un dubiu, cu o adresa la fel de clara – inlaturarea activismului autentic va distruge orice miscare cu potential existenta sau viitoare. Nimic nu ma va convinge sa accept sustinerea unor avocati in cautare de clientele (cu tot respectul pentru meserie) si fat-cats de birouri ca reprezentanti a unui activism autentic! O dreapta fara rural nu are nici o sansa in Romania.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
