Cicero: De Officiis (Despre datorie)
| 14/01/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Politic, Opinii |
Moto: “Meminerimus autem etiam adversus infimos iustitiam esse servandam” (I, 41) Trebuie sa ne amintim ca justitia trebuie observata [simtita] si de cel mai umil om.
“De officis” este un eseu fundamental pentru oricine are pretentii politice sau sociale. De fapt poate pentru toti cetatenii luminati si culti ai unei natii. Eseul scris in ultimul an al vietii lui Cicero este o concluzie lasata cu “limba de moarte”, un fel de mostenire istorica a marelui orator, scriitor si politician roman. Scriu despre acest eseu pentru ca intr-o postarea de pe Politeia (Veche) m-am folosit de un moto din acest eseu – Summum ius, summa iniuria! – Justitia suprema, injustitia suprema! Cicero (De officiis, I, 10, 33).
Eseul a fost scris sub forma unei scrisori catre fiul sau (Marcus Tullius Cicero Minor) care se afla in Atena. Desi in format epistolar este mai mult decat clar ca eseul a fost scris pentru o audienta publica. Desi Cicero a scris multe opere mai valoroase, personal imi este cel mai drag. Nu cred ca un intelectual isi poate termina viata intr-un mod mai perfect.
Cicero a fost un stoic, deci in mare parte eseul se ocupa cu cele doua repere principale ale filozofiei stoice: onoarea si avantajele unui comportament pragmatic. La fel ca Zenon din Citium (Kition), Cicero crede ca intre cele doua nu poate fi gasit un antagonism – poti fi pragmatic si sa ramai onorabil, deoarece morala este derivată din legile naturii. Acceptarea acestei evidente compensează durerea si nefericirea, împacă binele cu răul, viata cu moartea.
Eseul este un omagiu adus “dreptului natural” (Ius Naturale), doctrină care se bazează pe credinta că există o lege naturală universală, care rezultă din ordinea divină a cosmosului sau din natura ratională si socială a umanitătii.
Acest eseu al lui Cicero este unul din putinele preluate in totalitate (si fara sa-i modifice sensul sau sa-l cenzureze) de Biserica Crestina prin parintii bisericii si invatatii crestini ai primelor secole. In anul 390, Sf. Ambrozie il declara legitim conform dogmelor. Sf. Augustin, Sf. Ieronim si in special Sf. Toma Aquinas il analizeaza si il citeaza in scrierile lor. Extraordinar de mentionat ca “De officis” este a doua carte tiparita de Gutenberg, dupa vestita Biblie.
La fel de interesant de mentionat ca Voltaire a scris ca: “nimeni nu a scris ceva mai intelept decat acest nemuritor eseu”. Poti sa fii un intelectual fara sa-l citesti pe Plato sau Aristotel, mai greu fara cunoasterea acestui eseu.
Epilog: “non nobis solum nati sumus ortusque nostri partem patria vindicat, partem amici” Nu suntem nascuti pentru noi insine, ci pentru tara natala si prietenii nostri care sunt o parte din noi [si noi o parte din ei]. (I, 22)
Textul in limba engleza il aveti aici
Textul in limba latina il aveti aici
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
CICERO, a simtzit cand a rostit reperele, onoare si pragmatism, dar
frumos cum nu se esclud una pe alta.
Buna theo 🙂
exact!