Cartile Interzise (8) Index librorum prohibitorum
| 24/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Opinii |
Interzicerea fatisa a cuvantului scris, insotita de penalitati care puteau duce de multe ori pana la eliminarea fizica a autorilor, apare in occidentul european dupa Conciliul de la Trento (Conciliul Tridentin) cel de-al nouăsprezecelea sinod ecumenic, tinut între 1545 – 1563, pentru clarificarea problemelor apărute odată cu Reforma protestantă. Dupa acest conciliu apar doua liste de lucrari interzise. Prima lista a fost o listă de cărti si autori, denumită în latină Index librorum prohibitorum (Index cărtilor interzise). Lista a fost publicata de Inchizitia catolica în 1559, sub pontificatul papei Paul al IV-lea. A doua lista, denumita Index Expurgatorius era o listă de cărti ce puteau fi citite numai după cenzurarea unor fragmente considerate inacceptabile
Oricine citea, poseda sau participa la producerea ori răspândirea unei cărti interzise, trecute pe lista cartilor interzise, era pedepsit prin excomunicare. Orice bun crestin avea obligatia de a denunta autoritătilor orice caz de încălcare a acestui ordin papal. Aceasta lista a cartilor interzise a fost reînnoita aproape in fiecare deceniu si a fost publicata până în anul 1948. Dupa al Doilea Conciliu Vatican (cunoscut sub numele de Vatican II) din anul 1966 s-a emis o decizie care a suspendat aparitia listei . În cei aproape cinci sute de ani, catalogul a suportat 32 de editii. Editia a 32-a, publicată în 1948, cuprindea 4000 de titluri cenzurate din varii motive: erezie, imoralitate, sexualitate explicită, incorectitudine politică etc.
Din indexul celor interzisi total (Index librorum prohibitorum) au facut parte – Giovanni Boccaccio, Dante Alighieri, Heinrich Heine, Victor Hugo, Jean de La Fontaine, Alphonse de Lamartine, Michel de Montaigne, Charles de Secondat, baron de Montesquieu, François Rabelais, Jonathan Swift, John Locke, David Hume, Erasmus din Rotterdam, Baruch Spinoza, John Stuart Mill, Henri Bergson, Arthur Schopenhauer si Friedrich Nietzsche.
Cei care faceau parte din lista celor cenzurati, dar permisi dupa ciopartirea textelor, au fost si – Voltaire, Rousseau, Diderot, etc.
In Tarile Romane, controlul asupra productiei de carte revenea tot in seama bisericii, care publica numai carti eclesiastice si istorii moralizatoare conform moralei crestine. O directiva a lui Mihail Suţu, din 25 iulie 1784, introducea insa si la noi cenzura oficiala, denumita “cenzura domneasca“. In pitacul (decretul) domnitorului, adresat mitropolitului, se promulga: “de azi inainte, far’de a nu ne arata prea sfintia sa intii cu anafora si far’de a nu se da voia noastra, sa nu se cuteze tipografii ni vre un vivlion, nici macar altfel de scrisoare sau hirtie veri cum a da in tipar“.
Pe de alta parte exista cel mai complet codex de provenienta romaneasca ce cuprindea apocrife biblice complet interzise de bisericile occidentale si orientale, pe numele lui Codex Sturdzanus. Codexul cuprinde texte copiate între 1580 – 1619 de popa Grigore din Măhaci (azi Măhăceni, judetul Alba). Codexul donat de Dimitrie A. Sturdza Academiei Române a fost pus la dispozitia lui B.P. Hasdeu, care s-a decis să-l studieze, dându-i denumirea sub care este cunoscut până azi. Despre textele extraordinare din acest codex – intr-o postare urmatoare. De mentionat ca acest codex contine texte bogomilice (vezi Gnosticismul (4) Erezii medievale – Bogomilismul) Apocalipsul Apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora mortii, Legenda Sf. Sisinie.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
