Cartile Interzise (11): Tăbliţele de smarald (“cartea lui Thot”)
| 06/09/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Dosare, Esoterica, Opinii |
Thot, a fost zeul egiptean al lunii, cunoscut ca “mana si inima lui Ra“, fiind si zeul cunoasteri, scrisului si a intelepciuni. Dinastia Ptolemeică, ultima dinastiei egipteana, între 305 – 30 î.Hr. de de origina elena l-a asimilat transforamdu-l in 
Hermes cunoscut in antichitatea timpurie si ca Hermes Trismegistos (vezi aici, articolul despre el). In vechime el a fost reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis incepand cu dinastia a XVIII-a se transforma intr-un barbat cu cap de babuin. Thot era zeul cu mana si inima lui Ra, intelectualul suprem, “inventatorul” scrisului si patronul nostru, al scribilor (cum sa nu-mi iubesc patronul?) si judecatorul mortilor. Hermes Trismegistos a fost o sincrezie elenistica din perioada in care Egiptul a fost guvernat de dinastia Ptolomeica. Acea perioada infloritoare, in care era clar ca zilele politeismului erau numarate, o populatia orientala, pagana si elenizata avea nevoie de un simbol monoteist intr-un fel acceptabil si asemanator cu Mesia Crestinilor.
Un text cunoscut si descoperit relativ devreme a fost “Cartea Mortilor” Trismegistos (vezi aici, articolul despre aceste texte) o culegere de formule (retete) magice (sau descantece) destinate sa-i permita mortului sa infranga orice primejdie in drumul spre lumea de dincolo . “Cartea Mortilor” este o compozitie eterogena , cu formule mostenite din “Textele piramidelor” si din cele ale sarcofagelor , cu imprumuturi din diverse epoci.
Traditiile sustin ca fiul lui Ramses al II-lea, Khamwese (Khaemweset), avea in posesie “Tăbliţele de smarald” scrise de Toth, cu care a obtinut putere asupra pamantului, apelor, corpurilor celeste, graiului animalelor si chiar a mortii. Se pare ca mortii puteau fi invitati, folosind aceasta carte, si efectele ei se puteau manifesta si la mare distanta. Considerand aceste tăbliţele un mare pericol i Khamwese le distruge. Totusi, despre aceaste tăbliţele se spune ca a fost copiate cu grija si s-au pastrat de cate preoti ramasi loiali zeului.
Prima tăbliţă revela misterele cerului, pamantului, abisului, muntilor, marii si limbajului animalelor. Cea de a doua tăbliţă a revelat soarele stralucind pe cerul nocturn si in jurul acestuia au aparut umbrele Zeilor. Se povesteste ca dupa ce a citit toate tăbliţele, Nefer-Ka-Ptah preotul lui Isis si ajutorul printului Khamwese i s-a infatisat insusi Toth, care l-a rapus. Mumia lui Nefer-Ka-Ptah (gresit confundat cu un faraon sau cu printul Khamwese) a fost ingropata cu cartea in maini si a ramas asa, pana a fost gasita de catre Appolonius din Tyane.
Tăbliţele de smarald a lui Thot (“cartea lui Thot”) au fost interzise zeci de ori incepand cu perioada lui Ra’amses al II-lea si pana in Evul Mediu o data cu aparitia Inchizitei catolice.
Au circulat zeci de versiuni diferite, existand chiar o perioada in care toti alchimistii si magicienii sustineau ca detin copii ale acestei carti. Este interesant de notat faptul ca majoritatea acestora au avut un sfarsit tragic avand parte de accidente ciudate dupa ce au povestit depre continutul acestei carti.
Singura reminiscenta anica (si palpabila) despre aceasta carte si / sau continutul ei este Papirusul judiciar din Turin, care descrie un complot impotriva faraonului Ra’amses al III-lea al doilea faraon din Dinastia a XX-a (1221 – 1155 î.Hr.), considerat ultimul suveran important al Noului Regat., care s-a finalizat prin executarea vinovatilor si arderea cartii blestemate a lui Toth. In orice caz o legenda interesanta cu niste urme arheologice care ii atesta vechimea.
Scrisul Heratic
Pana recent a persistat idea ca Heroglifele egiptene au fost impreuna cu cuneiformele Sumeriene primele sisteme de scris in istorie. Ultimele descoperiri si interpretari paleografice iau in considerare ca Hieratica a fost antecedenta scrisului hieroglific, sau cel putin paralela cu acesta. Denumirea limbii- Heratica apartine lui (Sf.) Clement din Alexandria in secolul al II-a d.Hr. care a numit-o grammata hieratika, adica “scriere preoţeasca.” Limba Heratica a inceput sa fie folosita in perioada proto-dinastica, fiind functionala paralel cu cea heroglifica. [1] Prin anul 650-630 i.Hr. limba a incetat sa fie folosita, fiind inlocuita cu scrisul Demotic pentru subiectele administrative, ramanand totusi functionala in textele religioase pana pe la inceputurile secolului 3 d.Hr.
Scrisul Demotic
Demotic, de la grecescul dēmotikós, “popular”, este scrisul care inlocuieste Heraticul in mai toate textele care nu sunt religioase. Acest scris aparut in Egiptul de jos (adica in delta Nilului) prin secolul al 7-lea i.Hr este imediatul precedent al scrisului Coptic. Herodot este primul care-l aminteste si-l “boteaza”. Scris cu majuscula “Demotic” se refera la cel egiptean, cu litera mica demotic (Greek) se refera la cel Grec. Trei perioade de dezvoltare are acest scris: (1) perioada timpurie intre anii 540 pana in anii 400 i.Hr (dinastiile 25 –27) adica pana in peroiada Persana; (2) perioada Ptolomeica, intre 33—30 i.Hr; (3) perioada Romana 30 i.Hr.–452 d.Hr. cele doua ilustratii sunt din perioada meridonala, adica Ptolomeica.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Fascinant! Multumesc!
Scrisul heratic si demotic apartin perioadei meridonale, adica ptolomeica?
O seara placuta alaturi de cei drag!
Buna seara,
nu! heratic este foarte timpuru dezvoltat paralel heroglifelor (XX-XVIII i.Hr) Demotic este foarte tarziu (sec III-II i.Hr)
Scuze! ooof, mereu gresesc!
am trimis un messaj la…sasii- saxonii transilvaniei si ma pregatesc pentru cel din jurnalul de calatorie – israel/gradinile baha’i
Am retinut acest citat dintr-un link din articol: “Pentru mine “Cartea Egipteana a Mortilor”, pe care am citit-o acum 20 de ani (si recitit recent), este inceputul unei lungi si frumoase calatorii in vechea istorie a omenirii.”