Românii: cei prezenţi, cei absenţi, si cei de ceară
| 29/09/2012 | Autor theophyle Categorii: Economie |
Cei de ceară. Oamenii de ceară sunt cei care-si topesc viata traind vietile altora. Oameni care nu au reusit sa-si construiasca o viata independenta si duc o existenta banala, consumandu-se prin conflictele altora, luptele altora, succesele sau infrangerile altora. Oamenii de ceara traiesc intr-o iluzie continua ca participa nu prin participarea activa, ci prin vorbele aruncate spre cei asemanatori lor sau unora neatenti la caracterul lor specific.
Oamenii de ceară nu au realizat nimic niciodată, au trait asistati de toate regimurile care au avut, au si vor avea nevoie de ei. Cine le-a dat a fost bun, cine i-a trimis sa-si construiasca o viata adevarata si sa-si castige painea de toate zilele a devenit răul suprem, el a fost focul care le-a dovedit ca ei sunt oameni de ceară, incapabili sa-si traiasca o viata proprie fara sa depinda de oricine sau orice inafara de ei insusi.
Oamenii de ceară sunt greutatile de plumb atarnate de picioarele unui stat care trebuie sa supravietuiasca. Aceste greutati de plumb sunt legate prin lanturile dependentei construite si promovate de vanzatorii de visuri nerealiste care ii indoapa cu surogate de visuri la limita subzistentei.
Acesti oameni sunt cei care doresc intotdeauna moartea “caprei vecinului” si vor accepta orice in afara unei vieti decente dependente de vointa sau putinta lor. Din nefericire pentru societatea in care traiesc, oamenii de ceara construiesc lesne tipare in care se formeaza alte generatii de oameni de ceara.
***
Cei absenţi. Conform OCEDE – International Migration Outlook 2011 (pp. 314 –315), in 2009 lucrau in afara granitei Romaniei (temporar sau permanent) 3 milioane de romani, o mica parte din ei insa cu forme de emigrare in tarile in care traiesc si lucreaza. Absolut nimeni nu poate spune cati vor ramane definitiv in afara Romaniei si cati se vor reintoarce. Un lucru este aproape sigur – copiii lor, nascuti in afara tarii de bastina a parintilor, probabil vor ramane in locurile unde s-au nascut, adoptand nationalitatea gazdelor. Potrivit studiului, 48% din romanii plecati provin din mediul rural si 52% din mediul urban. Cea mai mare parte a lor – 86,2% au studii medii, in timp ce numai 12,4% au studii superioare. O mare parte a romanilor cu studii superioare (44%) emigreaza in state din afara Uniunii Europene, cum ar fi Canada sau Statele Unite. Aproximativ unul din cinci dintre acestia emigreaza chiar daca au un loc de munca in Romania. Mai mult ca sigur ca cel putin o treime din acesti oameni pot fi clasificati ca electorat, care poate fi pozitionat in dreapta esichierului politic.
Ceea ce s-a intamplat in Romania poate fi asemuit numai cu rezultatul unui razboi devastator. Numai intr-un razboi o tara isi pierde 30% din resursele umane de buna calitate la varsta de creativitate maxima (25-45). Socoteala este simpla – daca Romania are 9 milioane de oameni activi si mai mult de doua milioane si jumatate (probabil trei) isi gasesc soarta in afara granitelor tarii, cam asta este rezultatul. Romania a trecut un “razboi de tranzitie”, in care o mare parte a populatiei ei active s-a salvat plecand in bejenie. Un argument extrem de greu de combatut. Faptul ca o mare parte din acesti oameni mai contribuie intr-un fel sau altul la economia nationala trimitand bani, de multe ori legati sufleteste si material de cei ramasi acasa, nu atenueaza cu nimic faptul ca ei isi percep viitorul in afara granitelor Romaniei. Hotararea acestor oameni a survenit de multe ori fortat, din lipsa unor alternative viabile si a unei sperante intr-un viitor mai bun. Pentru a intelege proportiile adevarate ale hemoragiei umane de care sufera Romania in zilele noastre va amintesc ca pierderile umane ale Romaniei in cel de al II-lea Razboi Mondial au fost de 4,2% din populatia tarii, care au insemnat cam 25% – 28% din populatia activa a Romaniei in granitele dinaintea razboiului (19,934,000).
Romanii plecati in strainatate au strans in ultimii zece ani economii in valoare de 100 de miliarde de euro, pe care le tin in bancile straine sau sub forma de cash. Conform datelor BNR, in 2010, romanii plecati la munca in alte state au trimis in tara 3,8 miliarde de euro, insa, incepand cu 2000, au existat si ani cand nivelul s-a ridicat la 7 – 8 miliarde de euro. Fiecare roman din strainate trimite bani acasa de 2 – 4 ori pe an si spera sa se intoarca in tara intr-o perioada medie de 5,4 ani. S-a mai precizat ca aproximativ 70 la suta din ei lucreaza in sectorul formal, iar 5% au firme proprii sau contracte de tip PFA, iar 80% din ei au dreptul sa lucreze legal in tara in care au emigrat.
***
Cei prezenţi. Economia stă pe o piramidă inversată – 5,3 milioane de pensionari, 4 milioane de copii şi adolescenţi sub 18 ani, 1,2 milioane de bugetari, 400.000 de angajaţi din companiile de stat şi sunt susţinuţi din contribuţiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajaţi rămaşi în mediul privat. La aceştia se adaugă cei 3-4 milioane de români care practic nu se regăsesc în nicio statistică, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistenţă.
Datele statistice sunt clare: structura populaţiei României ilustrează un model de economie care nu va fi funcţional pe termen lung, atâta timp cât vor exista mai mulţi asistaţi social decât contribuabili: 5,3 milioane de pensionari, 8,2 milioane de asistaţi social (aici sunt introduşi şi copii), 1,2 milioane de bugetari şi 400.000 de angajaţi din companiile de stat sunt susţinuţi din contribuţiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajaţi rămaşi în mediul privat.
În România, la o populaţie de 19 milioane de locuitori (cât rezultă din datele parţiale ale recensământului din 2011), există 4,3 milioane de salariaţi (în mediul privat 3,1 şi în instituţiile şi companiile statului 1,2) şi 5,3 milioane de pensionari. Adică un salariat susţine pensia a 1,2 pensionari.
În Polonia, la o populaţie de 38 de milioane de locuitori, există 13,8 milioane de angajaţi (dintre care în sectorul public lucrează 3,6 milioane) şi 7,3 milioane de pensionari, adică doi salariaţi polonezi susţin pensia unui pensionar.
Datele Eurostat sunt clare: în Marea Britanie, Olanda, Germania ori Suedia există un salariat la aproape doi locuitori. Mai aproape de noi, Ungaria are 4,4 milioane de salariaţi la o populaţie la jumătate – 10 milioane de locuitori, iar Grecia are 4,4 milioane de angajaţi la 11 milioane de locuitori.
Datele statistice ne arată că la noi peste opt milioane de cetăţeni ocupaţi, dar doar 4,3 milioane de salariaţi. Ce spun aceste date? Că munca nu este înregistrată. Când ai 13,8 milioane de angajaţi poţi susţine 7,3 milioane de pensionari, precum în Polonia. Când un salariat susţine 1,2 pensionari, ca în România, banii trebuie găsiţi în altă parte, alta decât contribuţiile.
***
Groaznic destin, in care incet dar sigur oamenii de ceara devin majoritate. Oameni de ceara si vanzatori de visuri surogate, mari preoti ai minciunii urii si perversitatii sociale. Aici ne aflam, restul sunt palavre! Ghilotina cifrerelor nu poate fi amanata la nesfarsit si…un raspuns pentru Victor Ponta de ce nu vin investitorii rusi? Pai Victoraş, investitorii ruşi stiu ca mâine vor primi ploconul mai ieftin de cât azi!
Surse- cifre, imagini si citate:
ZF – Economia stă pe o piramidă inversată
ZF – Economia românească pierde 20 de miliarde de euro pe an
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
