Magazin Economic Octombrie [1] 2013 / România şi Europa
| 15/10/2013 | Autor theophyle Categorii: Economie |
Oficial al Comisiei Europene: Rata şomajului în rândul tinerilor români este de 25 la sută, inacceptabil de mare.
Zoltan Kazatsay, directorul Direcţiei Ocupare, Afaceri Sociale şi Incluziune din cadrul Comisiei Europene, a 
declarat, la Bucureşti, că România are o rată a şomajului “inacceptabil de mare” în rândul tinerilor şi dacă nu se vor lua măsuri, va fi dificil de trecut peste impactul globalizării.
“Cifra tinerilor fără un loc de muncă este dramatică, de aproximativ 24 la sută. În Uniunea Europeană, ratele medii de şomaj au ajuns la 22,5 la sută, fiind destul de mari. În România este inacceptabil de mare rata şomajului în rândul tinerilor, 25 la sută“, a spus oficialul european.
Directorul Direcţiei Ocupare, Afaceri Sociale şi Incluziune a mai spus că, la nivelul Uniunii Europene, 7,5 milioane de tineri nu apar în statistici.
“7,5 milioane de tineri nu sunt cuprinşi în sistemele de învăţământ, nu muncesc şi nici nu se instruiesc. Nu ştim ce fac. Costurile sunt uriaşe. Trebuie să fim serioşi, criza e serioasă şi continuă în UE. (…) Tinerii dispăruţi misterios din statistici trebuie aduşi înapoi, trebuie să aibă un loc de muncă“, a precizat Kazatsay.
El a atras atenţia că generaţiile viitoare nu vor fi calificate şi a precizat că speră ca România să folosească cele 220 de milioane de euro, alocate pentru sprijinirea tinerilor, pentru a asista cel puţin 300.000 de persoane. SURSA
Noul defavorizat: tânăr, sărac, tânăr, şomer.
Fenomenul sărăciei tot mai concentrate pe segmentul tânăr de populaţie a fost numai sporadic evidenţiat la nivelul factorilor de decizie, şi atunci la îndemnul instituţiilor internaţionale. Practic, vârsta nu constituie un criteriu luat în seamă la anchetele întreprinse periodic în gospodării.
Un studiu al Blocului National Sindical (BNS), întreprins la finele anului trecut, arăta că peste jumătate dintre elevii şi studenţii care îşi încheie studiile intra în şomaj sau inactivitate. Mai precis, 37% dintre ei intra in somaj şi 18% intra in inactivitate.
Potrivit aceluiaşi studiu, nici angajarea nu constituie o garanţie. A crescut semnificativ probabilitatea ca o persoana ocupată să treacă în şomaj sau inactivitate, de la 3,3% in 2010 la 7,7% in 2011. Aceast fapt arată ineficienţa politicilor de susţinere a păstrării locurilor de muncă, noii angajaţi fiind cei mai susceptibili de a fi disponibilizaţi.
Pierderea locului de muncă survine cu o probabilitatea de trei ori mai mare la persoanele cu educaţie scăzută decât la cele cu studii medii şi superioare, de patru ori mai mare în mediul rural decât în mediul urban şi de şase ori mai mare pentru cei care lucrează în regim de lucru temporar faţă de cei aflaţi în regim de lucru permanent.
La nivelul domeniilor de activitate, cele mai vulnerabile categorii de personal se localizează în agricultură, tranzacţii imobiliare şi construcţii. De exemplu, în pofida unui an agricol bun, 20% din salariaţii din agricultură au intrat în şomaj sau inactivitate pe parcursul anului 2011. Pe termen scurt, efectul constă în majorarea cheltuielilor bugetare de asistenţa socială şi inflamarea tensiunilor sociale.
Pe termen lung, se va manifesta tot mai pregnant debalansarea sistemului asigurărilor sociale şi diminuarea resursei de forţă de muncă prin plecarea în afara ţării, cu consecinţele de rigoare asupra PIB-ului potenţial şi a dezvoltării sustenabile. SURSA: Curs de Guvernare – Citeste in articol si o comparatie cu UK.
Coeficientul Gini plaseaza Romania la marginea Europei
Coeficientul Gini masoara inegalitatea distributiei veniturilor si a fost dezvoltat de italianul Corrado Gini cu aproape 100 de ani in urma. Valorile sale variaza de la o tara la alta si, pentru aceeasi tara, in decursul timpului. Matematic, el deriva din forma curbei Lorenz, care exprima ponderea din avutia nationala detinuta de o parte a populatiei. Ultimele 
date aratau o valoare minima de 0,23 pentru Suedia si 0,70 pentru Namibia, in conditiile in care 0 semnifica o egalitate absoluta a veniturilor (toti cetatenii sa aiba exact aceleasi venituri) iar 1 o inegalitate maxima ( avutia concentrata la o singura persoana).
La intrarea in UE, Romania se situa exact la media statelor membre (0,31). In jurul valorii de 0,25 se afla un grup de state din care fac parte Japonia, Danemarca, Belgia, Cehia, Slovacia si Ungaria. Valori similare cu cele de la noi se inregistreaza in Austria si Croatia, dar si in tari precum Etiopia sau Ghana.
Franta, Olanda, Elvetia si Canada au un nivel de inegalitate sensibil mai ridicat ( circa 0,33), situatie care se amplifica treptate in Italia si Marea Britanie (0,36), SUA si Turcia (0,40), China si Rusia (0,45) si tot asa pana la Paraguay, Chile si Columbia (0,57).
Pentru a avea o imagine mai clara referitor la aceste cifre, un coeficient Gini de 0,50 semnifica faptul ca un sfert din populatie detine trei sferturi din avutia nationala iar restului de trei sferturi ii revine numai un sfert. Avantajul acestui tip de estimare este ca nu depinde de marimea populatiei si nici de situatia sociala sau politica.
La noi, evolutia a fost initial lenta, in sensul cresterii inegalitatii, cu valori succesive de 0,28 pana in 1998, 0,29 in 1999, 0,30 in 2001, 0,31 in 2004 si 0,32 in 2008. Criza a accelerat puternic inegalitatea sociala. Valentin Lazea, atragea atentia la mijlocul anului trecut [2011] ca am ajuns deja la un coeficient Gini de 0,36, situat la limita de sus a UE.
“Cea mai mare parte a populatiei poate trai mai bine, in mod sustenabil, daca exista un contract social intern, prin care paturile bogate sa accepte sa cedeze o parte din veniturile lor paturilor sarace. Aceastea din urma, insa, trebuie sa dovedeasca faptul ca merita un astfel de sacrificiu“, afirma atunci Valentin Lazea.
Salvarea trebuie sa vina de la dezvoltarea clasei mijlocii. Cert este ca trebuie luate rapid masuri de contracarare a tendintelor ce ne duc spre capitalismul mai dur de sorginte americana sau chiar spre America de Sud. Revenirea la modelul social european presupune, insa, nu atat orientarea de beneficii catre paturile cele mai sarace, cat sporirea numarului celor situati in clasa mijlocie. Aceasta clasa constituie liantul intre bogati si saraci si cu cat este mai puternica, cu atat previne o explozie sociala, rezultata din combinatia intre o mare masa de defavorizati si o patura subtire de imbogatiti.
Faptul este revelat de directia gresita in care ne trimit masurile luate de guvernele recente, preocupate de saraci, aducatori de voturi facile si de mediul de afaceri, din motive declarat ideologice si, de fapt, din motive de firme personale si ale apropiatilor. SURSA. Banca Mondiala – Coeficientul Gini 2012
Clasa mijlocie în criză: Evoluția inegalității în România – de la valori socialiste la valori ultracapitaliste.
Criteriul de departajare l-au constituit evoluțiile ponderilor la nivel național ale cvintilelor de venituri ( cele cinci grupurile succesive de câte 20% din populație ordonate după mărimea veniturilor). Acestea s-au modificat cu mai puțin de un procent în cel mai bun caz, două procente în cazul mediu și mai pronunțat în varianta diferențierii mai rapide a veniturilor.
În grupul din care făcea parte și România, cincimea cu veniturile cele mai scăzute rămânea, însă, în toate cazurile undeva între 9% și 10%, în timp ce cincimea cu cele mai mari venituri se situa la 35% – 37%. Adică inegalitatea era mai mică decât în Marea Britanie ( reper al OCDE, cu 7% și, respectiv 40%).
Creșterea coeficientului Gini ne plasa sub Bulgaria și Cehia, dar peste Polonia, Ungaria și Slovacia. În toate țările, pierderile relative de venituri s-au acumulat către cincimea cea mai bogată a populației, pe fondul unei diminuări cu circa un sfert a nivelului de trai.
România a marcat o diminuare de 24% a veniturilor gospodăriilor de muncitori, 20% în cazul celor de agricultori și 23% la pensionari.
Ar fi de subliniat că pensionarii din România beneficiau, la egalitate cu cei din Polonia de cea mai mare rată de înlocuire a veniturilor din muncă (88%), cu excepția Ungariei ( 92% ). Asta în timp ce țări precum Cehia (61%), Letonia(59%) sau Lituania (58%) se situau pe cu totul alt palier.
Ceea ce explică și o bună parte dintre nemulțumirile actuale, în pofida politicii susținute propensionari din ultimii ani (creșterea pensiilor după 2006 a depășit cu mult creșterea salariilor, apoi pensiile au fost menținute, pe când salariile nu).
[…]Evoluţia iniţial lentă în sensul creşterii inegalităţii, plecată de la valori ale coeficientului Gini situate aproape de reperul ”socialist” de 20% s-a accelerat după criza din 1997- 1998. Pragul ”capitalismului european” de 30% a fost traversat în 2001, pentru ca cele mai recente estimări să ne plaseze la circa 35%. Respectiv peste Franța și Olanda și aproape de Marea Britanie și Italia.
Pentru referință, trebuie menționat că SUA se află, împreună cu Turcia la nivelul de 40%. Fostele mari centre de putere ale comunismului mondial, Rusia și China, împart în prezent o poziție ”supracapitalistă”, cu 45%, mai aproape de Africa subsahariană decât de democrațiile occidentale. Prin contrast, Suedia a înaintat pe calea egalizării veniturilor până la un coficient Gini de 23%.
In România, nu doar raportul dintre cei mai bogați și cei mai săraci cetățeni s-a deteriorat, dar și clasa mijlocie, poziționată în cvintilele 2,3 și 4 a avut de suferit din redistribuirea produsului realizat la nivel național. Practic, clasa mijlocie a suportat în cea mai mare măsură politica socială de susținere a celor mai săraci, în timp ce contribuția celor mai avuți a fost relativ redusă. Integral la Curs de Guvernare
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Seara buna
O mare diferenta intre noi si altii .
In vest au facut datorii pentru a reconstrui natiunile distruse de WW II . Au construit infrastructura fara de care nu exista industrie si comert , autostrazi cu duiumul , au dus curentul electric si in creierii muntilor. Au construit spitale moderne si eficiente (desi aveau presiunea fiscala mult mai mica ca cea din RO de azi ), au scolarizat (si bine ) popoarele , au creat universitati competitive .Printre altele , acest motor de investitii a eliminat definitiv si diferenta intre sat si oras .
La romani ? Pur consum pe datorie , pur ciolan de impartit cu clientela politica si nu doar prin datorie de stat . Inclusiv prin generalizarea spagii .
Infrastructura inexistenta , 41 % din populatie cu WC in curte , la groapa . Scoli ramase la nivele extrem de scazute , universitati de risul lumii (putine exceptii) . Cu astefl de strategii , nu e demirare ca emigrarea a fost , este si va fi principala supapa de salvare a sute de mii de romani (indiferent ca e criza sau nu ) . BM ne spune ca avem cea mai mare crestere a emigrarii din intreaga Europa de dupa 2008 ? Neimportant 🙁
Important sa ne sadisfacem clientela care finanteaza din greu politicul si partidul . Atit si inclusiv prin imprumuturi .
Priveste la Ministerul muncii , tabelul cu pensile romanilor . Incepind cu cele sub 40 de lei lunar si citi beneficiaza de ele . 🙁
Se termina cu cele peste 5.000 lei lunar (din rusine nu publica specific si citi au pensia de 16.000 lei lunar ) dar uita sa spuna ca in categoria pensilor mari (peste 2.000 lei lunar ) sint apropape in totalitate , baby pensionati .
De unde clasa de mijloc ? Nu se creaza prin OUG si pensie speciala .
http://www.mmuncii.ro/j3/images/buletin_statistic/pensii_trim_II_2013.pdf
Pagina 11 .