BRIC devine BRICS (6) – Africa de Sud
| 04/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Economie |
In 2010, Africa de Sud (RAS – Republica Sud Africana) a incercat sa se alăture grupului BRIC; procesul de admitere oficial începand din luna august a aceluiasi an. Africa de Sud a devenit oficial o natiune membra la datam de 24 decembrie 2010, după ce a fost invitată în mod formal de către ţările BRIC să se alăture grupului redenumit BRICS, cu un “S” care reprezinta Africa de Sud. În aprilie 2011, preşedinte sud-african Jacob Zuma a participat din 2011 summit-ul BRICS din Sanya, China, în calitate de membru cu drepturi depline.
Grupul de state BRIC si mai apoi BRICS a avut loc reuniuni la nivel înalt anuale (summits) începând cu anul 2009. Înainte de admiterea Africei de Sud au avut locu două summituri BRIC, în 2009 şi 2010. Membri BRICS, asica formatul care includea Africa de Sud a avut un pprim summit în 2011. Ultimul summit BRICS a avut loc în India la 29 martie 2012. Despre aceasta ultima intrunire voi discuta mai detaliat in articolul care conclude acesta serie de analize.
***
Africa de Sud
Sumar. Africa de Sud (RAS) este un stat care ocupa toata extremitatea sudica a confinentului African. Africa de Sud are 2798 de kilometri de coastă la Oceanul Atlantic si Oceanul Indian.La nord se învecinează cu Namibia, Botswana si Zimbabwe, la est cu Mozambic si Swaziland, în timp ce Lesotho este un stat independent complet înconjurată (enclava) de Africa de Sud. Teritorial, Africa de Sud este impartita în 9 provincii. Provinciile sunt împărtite în 52 de regiuni: 8 metropolitane si 44 de municipii raionale. Municipalitătile raionului sunt sub divizate în 226 municipalităti locale. Municipalitătile metropolitane,cu cele mai mari populatii urbane, exercita functiile raionale si locale.
Înainte de colonizarea europeană, teritoriul Africii de Sud a fost populat de triburi de boşimani si de hotentoţi; pe la inceputul sevolului al XVI-lea o federatie de triburi numita colectiv, bantu, migreaza din nord (regiunea Niger-Congo) devenind in timp majoritara. Populatia alba din AS denumesc (gresit) bantu toată populatia africană de culoare.
Scurt istoric: Colonizarea Europeana a regiuni a fost începută de olandeziprin întemeierea in 1652 a Coloniei Capului, când olandezul Jan van Riebeeck, în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Est, a înfiintat primul port aprovizionare pentru corăbiile companiei pe drumul spre Oceanul Indian. Pe parcursul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea a crescut constant numărul de colonisti care si-au extins controlul în zona Capului.
Regatul Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei Capului Bunei Sperante în 1795, folosindu-se de Revolutia franceză ca pretext. Având în vedere interesele sale strategice din Australia si India, Marea Britanie a dorit să folosească Cape Town ca un port intermediar pentru cursele lungi ale comerciantilor săi spre Oceanul Pacific. Britanicii au cedat Cape Town Tărilor de Jos în 1803, dar după aceea Compania Olandeză a Indiilor de Est a dat faliment, a dispărut si influenta comerciantilor olandezi. Prin războaie împotriva cafrilor, purtate în secolele 18-19 de buri si de englezi, acestia si-au lărgit considerabil posesiunile. În deceniul 4 al secolului 19, burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar din deceniul 6 al secolului 19 republicile Transvaal si Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902).
În 1910, se creează Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal si Transvaal, care participă la primul război mondial de partea Angliei, iar la al doilea război mondial de partea Aliatilor. În 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Natiunilor si, mai târziu, de O.N.U.
In anii postbelici, autoritătile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând apartheid-ul. La 31 mai 1961, Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală si s-a retras din Commonwealth. Ca urmare a politicii de apartheid si a ignorării rezolutiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974 să suspende participarea delegatiei autoritătilor sud-africane la lucrările sale.
Izolarea Republicii Africa de Sud s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) si a proclamării independentei Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la Pretoria a lansat atacuri împotriva republicilor Zimbabwe, Botswana si Zambia (1986), pe care le-a acuzat că sprijină miscarea SWAPO (Angola) si Congresul National African.
Amploarea miscărilor de protest ale populatiei de culoare a determinat introducerea stării de urgentă pe întreg teritoriul (iunie 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publică internatională luptei împotriva apartheid-ului a constrâns guvernul să facă un sir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului National African. În 1991, s-a adoptat o legislatie prin care apartheid-ul a fost abandonat.
Populatia: RAS a avut o populatie estimata in 2010 la aproape 50 de milioane de locuitori, avand între statele africane cea mai numeroasă populatie indiană 
si populatie albă de origine europeană. Tara a devenit patria unor popoare numeroase din Africa, Asia si Europa (buri) care provin, in mare parte, din Marea Britanie si Olanda. Populatia de culoare provenită din alte regiuni sunt numiti „Khoisan” fiind urmasii sclavilor care au fost adusi majoritatea din coloniile olandeze din India de est.
Procentul cel mai mare din numărul populatiei îl reprezintă populatia neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi si Ndebele, procentul populatiei de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt albi (europeni), populatia numită de culoare (8,9%) sunt de provenientă africană foarte diferită si include si mulatri. Populatia de origine asiatică (2.5 %), mai ales indiană au fost adusi pe plantatiile de trestie de zahăr din Natal pe la mijlocul secolului XIX, in majoritatea lor trăiesc în provincia KwaZulu-Natal, dar si o populatie urbana care au emigrat in secolul XX din India.
Religiile in SA: 73,52% din numărul populatiei sunt de religie crestină (catolici, protestanti sau anglicani). Cei care practică religii traditional-etnice indigene sunt în număr de peste 6 milioane(aprox.15%). Musulmanii reprezintă 1,45% din numărul populatiei, Hindusii 1,25%, adeptii Credintei Bahá’í 0,5%, Evreii 0,17%, Budistii si cei care urmează una din religiile traditionale chineze reprezintă la un loc 0,03 din totalul populatiei. 3,2 milioane (aprox. 8,08%) se declară nereligiosi.
Economia: Economia Africii de Sud este o economie de piată, considerata de forumurile internationale ca functională. Africa de Sud are economia cea mai dezvoltată din Africa, inclusiv Nordul magrebian. In majoritatea ei, economia RAS bazată pe exploatarea si prelucrarea unor resurse minerale extrem de variate si bogate ai dispunând de o infrastructură modernă, inclusiv cea financiar-bancară.
În afară de faptul că detine cvasimonopolul unor rezerve minerale de peste 80% din rezervele mondiale de mangan, 60-65% din cele de platină, peste 40-45% din cele de aur, 50% din cele de crom si al productiei în domeniu,RAS este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu s..a.m.d)
PIB-ul RAS: nominal a fost conform estimarilor 2011 de 422 de miliarde de USD si cel PAC (Paritatea puterii de cumpărare) de 544,6 miliarde de USD. Per capita fiind de 7.158 USD (2010), nominal si 11.000 USD cel PAC (2011 estimat). PIB-ul RAS este compus din: 2,5% agricultura, 31,6% industrie 65,9 servicii, tot conform estimarilor 2011.
Industria: prelucrătoare este concentrată în 4 mari regiuni industriale: Transvaal(minerit, metalurgie, constructia de masini s..a.m.d.), Cape (rafinarea petrolului, industria alimentară si usoară), Port Elizabeth (metalurgie, mijloace de transport, textile) si Pretoria (autovehicule, industrie chimică, alimentară).
Agricultura: conform estimarilor 2011, agriculura reprezinta cam 2.5%, din PIB, , cu o mare varietate de situatii (de la ferme ultramoderne, la agricultura de subzistentă), cu un echilibru între cultura plantelor (cereale, trestie si sfeclă de zahăr, bumbac, tutun, citrice, vită de vie) si cu o zootehnie performanta (ovine – locul 1 în Africa, ca efective si ca productie de lână -, apoi caprine, bovine si porcine). Balanta agricolă este excedentară, RAS fiind un exportator mondial important de produse agricole.
Reteaua de transport este bine dezvoltată (30% din reteaua feroviară si, respectiv, 45% din parcul de autovehicule ale Africii), porturi active si aeroporturi internasionale ce asigură legături cu restul lumii. Balansă comercială constant excedentară, principalii parteneri fiind Marea Britanie, SUA, Italia, Germania, Japonia.
Turismul este legat prioritar de vizitarea numeroaselor zone naturale ocrotite, contribuie, de regulă, cu aproape 3 – 3,5 md. $/an la bugetul tarii.
Africa de Sud, spre deosebire de alte piete emergente, a avut probleme in recesiunea inceputa in 2008. Recuperare a fost produsa in mare parte din creşterea consumului public şi privat. Volumul de export şi investiţii private nu au fost încă recuperate pe deplin. Rata de creştere a fost estimata la 3,5% in 2012. Creşterea PIB-ului pe pe cap de locuitor s-a dovedit a fi mediocra, creştere fiind de aproximativ 1,6% – 2,2% in ultimul deceniu.
Economia RAS – Republica Sud Africana – Update 2010-11
GDP: $422 billion – nominal (2011 est.); $554.6 billion – PPP (2011 est.)
GDP growth: 3.4% (2011 est.)
GDP per capita: $7,158 (nominal 2010); $ 11,000 (PPP 2010)
GDP by sector: agriculture 2.5%, industry 31.6%, services 65.9% (2011 est.)
Inflation (CPI): 5% (2011 est.)
Population below poverty line: 35.7% (2006 est.)
Labour force: 17.67 million economically active (2011 est.)
Labour force by occupation: agriculture: 9%, industry: 26%, services: 65% (2007 est.)
Unemployment: 23.9% (2011 est.)
Main industries: mining (world’s largest producer of platinum, gold, chromium), automobile assembly, metalworking, machinery, textiles, iron and steel, chemicals, fertiliser, foodstuffs, commercial ship repair.
Exports: $94.21 billion (2011 est.)
Export goods: gold, diamonds, platinum, other metals and minerals, machinery and equipment
Main export partners: China 13.7%, US 10.1%, Japan 8.7%, Germany 7.3%, UK 7.1%, India 4.3% (2010)
Imports: $92.86 billion (2011 est.)
Import goods: machinery and equipment, chemicals, petroleum products, scientific instruments, foodstuffs
Main import partners: China 13.4%, Germany 11.2%, US 7%, Saudi Arabia 5.3%, Japan 4.7%, Iran 4.3%, UK 4.3% (2010)
FDI: $73.6 billion (31 December 2011 est.)
Gross external debt: $47.66 billion (31 December 2011 est.)
Public debt: 35.7% of GDP (2009 est.)
Revenues: $104.7 billion (2011 est.)
Expenses : $126.5 billion (2011 est.)
Economic aid: ODA $19 billion, 0.2% of GDP (2004)
Credit rating:
Standard & Poor’s: A (Domestic); BBB+ (Foreign)
Outlook: Stable
Moody’s: A3
Outlook: Stable
Fitch: BBB+
Outlook: Stable
Foreign reserves: $50.26 billion (31 December 2011 est.)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
