BRIC, BRICS (3) – China
| 09/04/2012 | Autor theophyle Categorii: Economie |
Sumar. Potrivit Băncii Mondiale, aportul Chinei la creşterea mondială, în 
2007, a fost estimat la 16% şi pentru prima dată a depăşit contribuţia SUA la acest capitol. Realizările obţinute de China reprezintă rezultatul a mai mulţi factori, unul dintre principalii fiind, acceptarea proprietăţii private. Un alt factor a fost deschiderea economiei spre exterior. Ea s-a produs pe mai multe căi: liberalizarea şi intensificarea relaţiilor de export-import, crearea unor imense zone economice libere/speciale (ZEL/ ZES: Shenzen, Zhuhai, Shantou, Ziamen etc., mărimea fiecăreia dintre acestea devansând ca proporţii Transilvania), care au atras investiţii străine directe (ISD) semnificative, precum şi sporirea intrărilor de valută obţinută de chinezii, care lucrează în afară hotarelor respective, această ţară fiind principalul furnizor de forţă de muncă în plan mondial etc. Trebuie de menţionat faptul, că preţul relativ scăzut al forţei de muncă a constituit un alt important „secret” al minunii chineze. Actualmente China are o forţă de muncă tânără, cu un coraport favorabil (6:1) dintre angajaţi şi pensionari. Concomitent, ea atrage forţă de muncă, încă mai ieftină, din exterior (din ţările vecine).
China este un mare producător de bunuri agricole. Producţia de cereale în 2006 a depăşit 490 mil. tone, asigurând cu produse 22% din populaţia globului, deşi dispune de o suprafaţă de 10% din total, inclusiv ( 2005, mil. t) porumb – 139,5; grâu – 97,4; precum şi cartofi – 73,4; carne – 10,2 etc
Liberalizarea si revolutia economica a lui Deng Xiaoping. In 1978, dupa moartea lui Mao Zedong, Deng Xiaoping a renunţat la dogmele vechi şi a declanşat o amplă reformă economică, orientată spre o liberalizare controlata si treptata, atat internă cat şi externă. Concepţia majoră a noii orientări a fost formulată în cunoscuta teză – „o ţară, două sisteme” (economice şi politice). Orientarea nouă a fost inclusă în Constituţia ţării, adoptată ulterior (4 decembrie 1982), care trebuia de jure sa cuprinda atât concepţiile lui Mao, cât şi principiile “economiei socialiste de piaţă” ale lui Deng Xiaoping. Constituţia din 1982 consfinţea atat dreptul la proprietatea privată, dar îi si rezerva acesteia un statut principal, prioritar şi nu secundar (complementar) în economia naţională. Vorbim de anul 1982, cu 7 ani inainte de caderea comunismului in Europa de Est. Dupa aceste prime reforme, China elaboreaza un program secret, care trebuia in aproximativ 100 de ani sa ajunga la nivelul Europei si sa devina locul doi in lume, dupa Statele Unite. Supriza este ca in anul cotiturii (Il sorpasso), in care China va ajunge la nivelul economic al Statelor Unite ar putea fi 2027. Nesperat pentru chinezi.
China a pornit de la situatia in care în anul 1978, economia Chinei era comparabilă din punct de vedere al valorii nominale cu cea, de exemplu, a Slovaciei din 2006. Produsul intern brut (PIB) absolut constituia 362,4 mlrd. yuani sau 43,8 mlrd. Dolari. Balanţa comercială era negativă: exportul – 9,75 mlrd. dolari, iar importul – 10,89 mlrd. In 2010 China a devenit a doua economie mondiala, dupa SUA.
Pe parcursul a aproape trei decenii (comparativ cu 1978) valoarea comerţului exterior a crescut de peste 85 de ori (în 2007), inclusiv a exporturilor de 100 ori şi a importurilor de „doar” 73 ori. Cota exporturilor în PIB a crescut de la 22%, în 1978, până la 36% în 2006. Ritmurile de dezvoltare a acestui sector au fost devansatoare celor ale creşterii generale economice, iar exporturile au depăşit importurile, în acest ultim an de gestiune, de 1,23 ori. Ca mărime absolută a comerţului exterior din 2004, China (fără Hong Kong) a devansat Japonia, fiind depăşită la acest indicator doar de SUA.
China secolului XXI. China este tot mai frecvent calificată ca fiind 
laboratorul lumii din secolul XXI, similar caracteristicii respective atribuite Marii Britanii cu două secole în urmă, si Statele Unite in secolul XX. Potrivit Băncii Mondiale, aportul Chinei la creşterea mondială, în 2007, a fost estimat la 16% şi pentru prima dată a depăşit contribuţia SUA la acest capitol. Însă principalii parteneri sunt SUA, Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud. Comerţul cu Taiwanul (China Insulară) constituie 100,0 mlrd. dol.
La solicitarea companiilor autohtone cota de impozitare a fost modificată: începând cu 1.01.2008 a fost stabilită cota unică de impozitare în volum de 25%. Acest nivel este comparabil cu cel mediu mondial (28,6%) existent în 159 state, alte 18 state vecine Chinei, având un nivel de 26,7%. Trebuie însă să enţionăm că actualmente China este inclusă (de ziarul „Forbes”) în lista statelor cu impozite mari. În 2006 companiile cu capital străin (594,0 mii), care gestionează un capital consolidat de 691,9 mlrd. dol., au achitat impozite în valoare de 795 mlrd. yuani (101,9 mlrd. dol.) sau 21,1% din totalul încasărilor.
Populatia. Mai mult de o cincime din totalul populatiei globului trăieste în 
China. Prima masurare a numărului populatiei după preluarea statului de către comunisti a avut loc în 1953. La acea data, populatia Chinei era de 582.600.000 locuitori. La cea de-a doua măsurare, care a vut loc in 1964, s-a arătat o crestere până la 694.580.000; la cea de-a treia , în 1982, măsuratorile au arătat o populatie de 1.008.180.000 (fără Hong Kong, Macau si Taiwan), făcând din China primul stat care a trecut pragul de un miliard de oameni. Intre 1953 si 1997, rata mortalitatii a scăzut de la 22,5 la aproximativ 7 la 1000 de locuitori; rata natalitătii a scăzut, de asemenea, de la 45 la 1000 de locuitori in 1953, la aproximativ 16,4 in 1997. Ca rezultat, cresterea numărului de oameni s-a micsorat de la 22,5 la mie, în 1953, la 0,9 la mie in 1997. Chiar si în aceste conditii, China tot inregistrează o crestere anuală a populasiei de aproape 11 milioane de oameni.
Sistemul financiar. Un rol determinant în dezvoltarea ascendentă a Chinei aparţine sectorului bancar. În fruntea lui se află Banca Poporului (People’s Bank of China), care exercită funcţiile de bază a unei bănci centrale. Caracteristic pentru China este dominarea băncilor de stat, care sunt obligate să crediteze întreprinderile de stat. Patru bănci de stat (Banca Chinei, Banca Agricolă, Banca Industrial-Comercială/ ICBC, Banca Populară de Construcţii) deţin monopolul în acest sector: acestora revenindu-le 90% din acumulările băneşti şi 80% din investiţii. În acest sector un rol cheie aparţine sistemul financiar al Hong Kong-ului, care reprezintă o punte de legătură dintre băncile Chinei propriu zise şi „restul lumii”.
Industrial & Commercial Bank of China (ICBC, bancă chineză de stat) cu un capital de piaţă de 254 mlrd. dol. (în urma urcării preţurilor acţiunilor de la 2,68 la 5,75 yuani la bursa din Shanghai) a devansat Citigroup, cea mai mare instituţie americană şi a devenit cea mai mare bancă din lume în funcţie de capitalizare. ICBC, în 2006, a raportat venituri de 24 mlrd. dol.
După anularea la începutul 1994 a sistemului de schimb valutar dublu a fost stabilită o rată fixă de cca. 8,3 yuani pentru 1 dol. SUA. Acest curs a suportat examenul serios din timpul crizei din mai multe state asiatice din 1998 şi, în fond, el s-a păstrat până nu demult. Din 2005 BPC, pentru a aprecia moneda faţă de dolarul SUA, a stabilit o bandă de variaţie nesemnificativă a cursului valutar, care gradual a fost majorată.
Dupa 2009-10. Criza – si tot ce este legat de ea – are doua nume, primul se numeste “Dezechilibru”, al doilea se numeste “Neincredere”. Pe plan international, China a devenit una din problemele majore si stimul al acestui “dezechilibru”. Dupa 2009, a fost evident pentru chinezi, la fel ca pentru toti cei care puteau sa urmareasca evenimentele si evolutia crizei, ca exista o necesitate imperativa de ajustare economica a dezechilibrului generat de exporturile masive ale Chinei. China a inteles ca este necesara dezvoltarea unei pieţe interne si cresterea acesteia, cu ajutorul surplusurilor masive generate de o anumita limitare a exporturile masive, in special spre occidentul aflat in criza . Salariile au crescut rapid în toate zonele ţării şi liderii chinezi au creat o asteptare pentru un standard de viaţă mai bun pentru cetatenii Chinei. Ajustarea dezechilibrului a fost generata si de faptul ca gigantul chinez a devenit cel mai mare creditor din lume deţinand aproximativ 20,8% din totalu titlurilor de trezorerie ale Statelor Unite existente in afara granitelor ei.
Fortele armate. China are o armata de 2,3 milioane de trupe active, numita Armata Populara de Eliberare (PLA), care este cea mai mare forta militară din 
lume, comandata de către Comisia Militara Centrala (CMC), o institutie politica sub comanda Partidului Comunist Chinez. PLA este constituita din Fortele Terestre (PLAGF), Marina (PLAN), Aviatia (PLAAF) şi Forţa Strategică Nucleară. Bugetul anuntat oficial al Armatei Chineze (PLA) pentru 2009 a fost de 70 miliarde dolari. Cu toate acestea, guvernul Statelor Unite susţine că cifrele inaintate de China nu sunt nici pe departe la nivelul real al cheltuielilor militare, care sunt cu cel putin o treime mai mari decat cel oficial. Expertii americani au estimat că bugetul real militar chinez pentru 2008 a fost între 105 miliarde USD si 150 miliarde USD . Potrivit SIPRI (Stockholm International Peace Research Institute), cheltuielile militare ale Chinei în 2010 au fost de 114,3 miliarde dolari (808 miliarde de yuani), fiind de fapt al doilea din lume, dupa cel al Statelor Unite.
Ca un stat nuclear recunoscut, China este considerată atât o mare putere militară regională şi o superputere mondiala in curs de dezvoltare. În august 2011, Corpul Strategic-Nuclear al Chinei detinea cel puţin 195 de rachete nucleare, inclusiv 75 ICBM (Intercontinental ballistic missile). Cu toate acestea, China este singurul membru al Consiliului de Securitate al ONU care are capacitati relativ limitate in puterea de proiecţie militara (trimiterea de trupe expeditionare la nivel mondial). Pentru a compensa acest lucru, China sustine un efort dramatic pentru a dezvolta asemenea capabilitati, inclusiv dezvoltarea unor unitati amfibii, portavioane si bombardiere strategice si o ampla reţea de relaţii militare cu armate straine aflate in aliante cu China.
Economia Chineză – Update 2010-11
GDP: $7.43 trillion (nominal: 2nd; 2011 est.); $11.31 trillion (PPP: 2nd; 2011)
GDP growth: 9.5% (major economies: 2nd; 2011)
GDP per capita: $5,184 (nominal: 90st; 2011); $8,394 (PPP: 90th; 2011)
GDP by sector industry: (46.8%), services (43.6%), agriculture (9.6%) (2010 est.)
Inflation (CPI): 5.4% 2011 est.
Gini coefficient: 48
Labour force: 780 million (1st; 2010)
Labour force by occupation: agriculture (39.5%), industry (27.2%), services (33.2%) (2008)
Unemployment: 4.2% (July 2010)
Average gross salary: $4,260 yearly (2010)
Main industries: mining and ore processing, iron, steel, aluminum, and other metals, coal; machine building; armaments; textiles and apparel; petroleum; cement; chemicals; fertilizers; consumer products, including footwear, toys, and electronics; food processing; transportation equipment, including automobiles, rail cars and locomotives, ships, and aircraft; telecommunications equipment, commercial space launch vehicles, satellites.
Exports: US$1.897 trillion (2011)
Export goods: electrical and other machinery, including data processing equipment, apparel, textiles, iron and steel, optical and medical equipment
Main export partners: US 20.03%, Hong Kong 12.03%, Japan 8.32%, South Korea 4.55%, Germany 4.27% (2009)
Imports: US$1.664 trillion (2011)
Import goods: electrical and other machinery, oil and mineral fuels, optical and medical equipment, metal ores, plastics, organic chemicals
Main import partners: Japan 12.27%, Hong Kong 10.06%, South Korea 9.04%, US 7.66%, Taiwan 6.84%, Germany 5.54% (2009)
FDI stock: $100 billion (2010)
Gross external debt: $406.6 billion (22nd; 2010)
Public debt: 43.5% of GDP (2011)
Revenues: $1.149 trillion (2010)
Expenses: $1.27 trillion (2010)
Economic aid recipient: $1.12 per capita (2008)
Credit rating: AA- (Domestic); AA- (Foreign); AA- (T&C Assessment)
(Standard & Poor’s)
Foreign reserves :$3.20 trillion (1st; 2011)
Bibliography:
China’s GDP hits 47.2 trillion yuan in 2011, People’s Daily Online.
International Monetary Fund.
GDP – real growth rate. CIA WTB.
CIA – The World Factbook”. Cia.gov.
Theglobeandmail.com”.
China still a developing nation Op-Ed Contributors”. chinadaily.com.cn.
Doing Business in China 2012″. World Bank
World Bank
Sovereigns rating list. Standard & Poor’s.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
