Geopolitica: Vremuri tulburi (1)
| 22/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, GeoPolitica |
Articolul de fata nu este nici conspirationist si nici nu incearca sa prezinta o teza de felul discursurilor insolite, care insotesc necesitatile conspirationiste de pe marginile societatii moderne, indiferent de pozitionarea lor ideologica sau sociala, ci mai degraba o prezentare a unor evenimente care genereaza fenomene care depasesc cu mult normativul unei perioade de colaborare institutionala la nivel global.
Cand scriu aceste randuri lumea este bantuita de 5 conflicte armate “calde”, 3 in Africa unul in Orientul Mijlociu si unul in Asia. Cam 20 de conflicte “inghetate” cu un potential exploziv ridicat si inca cateva cu un potential “mediu”.
In primul rand notiunea de razboi pe care o avem cu totii nu mai este fezabila in timpurile pe care le traim. Incaierarile frontale dintre armate regulate care incearca sa se decimeze reciproc au trecut de mult. Astazi vorbim de alte situatii care fara nici o problema pot fi denumite impreuna ca elementele separate ale unui singur “conflict”, care a inceput candva si se va termina Dumnezeu stie cand.
Faptul ca nu a existat pe meleagurile Europei un razboi de mai mult de jumatate de secol este complet incorect. Nu ma refer numai la “Razboiul rece”, in lumea bi-polara care a fost desfintata la inceputul anilor ’90, ci la “razboiul foarte cald”, care a avut loc in Iugoslavia dezmembrata a anilor ’90 ai 
secolului trecut. Razboiul respectiv a fost foarte aproape de un conflict mondial. Cel mai aproape a fost in 1999, cand o unitate britanica (afiliata NATO), apartinand KFOR, care debarcasera in aeroportul din Pristina a fost aproape de un conflict sangeros cu un desant rusesc, care a incercat sa cucereasca aeroportul din mana britanicilor.James Blunt, atunci ofiter in armata britanica (astazi star rock britanic), care pazea aeroportul Pristina, a relatat intr-un interviu la BBC din 2010 intamplarile petrecute si ordinile pe care le-a primit cu ocazia acelui eveniment. Povesteste Blunt ca Generalul Wesley Clark (pe atunci comandantul suprem al fortelor NATO) i-a dat ordin sa traga in rusi. In ultimul moment ordinul a fost revocat de Generalul britanic Sir Mike Jackson, comandantul direct al ofiterului Blunt cu o fraza devenita intre timp celebra – “I’m not having my soldiers responsible for starting World War III” pe scurt “nu voi permite soldatilor mei sa declanseze al III-lea Razboi Mondial.” Puteti vedea interviul de la BBC al Generalului britanic Sir Mike Jackson, aici.
Nici timpul si nici locul nu-mi permit sa analizez “Razboiul Iugoslav”, va rog insa sa ma credeti ca a fost un “razboi proxi” in toata regula, cand multe interese au fost slujite in afara de cele ale etniilor diferite care alcatuiau Iugoslavia.
Daca ne uitam la evenimentele de atunci si privim la ceea ce se intampla astazi ajungem la concluzia ca destructurarea violenta a Iugoslaviei a fost un joc de copii mici fata de ce avem parte astazi. Inainte de a continua, as mentiona cateva lucruri care ma preocupa:
1. Majoritatea conflictelor “adormite” de pe teritoriul European nu si-au gasit o rezolvare practica. Ma refer la Moldova-Transnistria si Cipru (teritoriile sub ocupatie turca); Georgia – Abhazia si Osetia de Sud;
2. Repozitionarea politica in Europa si extinderea Uniunii Europene creaza cateva grupuri cu interese divergente de multe ori;
3. Din punct de vedere economic-fiscal/monetar, avem doua grupuri de state – Statele din zona care au aderat la moneda unica si cei care sunt in afara ei;
4. Din punct de vedere geo-strategic, avem statele “intermarum” de la Marea Baltica la Marea Neagra, care au probleme cu o colaborare stransa cu Rusia si state ale Europei centrale si de vest, care doresc o colaborare mai intensa cu Rusia;
5. Sub umbrela NATO s-au gasit diferente de opinii cu ocazia multora dintre conflictele recente (Libia si Orientul Mijlociu). Mai mult decat atat, “Grupul de la Visegrad”,care parea ca si-a trait traiul, a fost inviat recent cu posibilitati de extindere geografica. Sunt experimentate aliante complementare cu SUA din partea Poloniei si a Romaniei ca polita de asigurare suplimentara.
6. Exista o competitie subterana dintre Germania si Franta in multe domenii, cel mai fatis ar fi “modernizarea Rusiei”, dar si divergente la nivel monetar si organizatoric in functionarea institutiilor Uniunii Europene;
7. Animozitati economico-financiare dintre Franta si Germania dintr-o parte si Marea Britanie din cealalta. De fapt animozitati care continua de pe timpul “scepticismului Thatcher”, care s-au accentuat acum sub noua guvernare conservatoare de la Londra;
8. Retragerea mai mult sau mai putin subtila a Statelor Unite din obligatiile militare fata de Europa si destabilizarea spontana (sau organizata) a flancului sudic si sud-estic al Mediteranei cu ocazia “anotimpurilor schimbatoare” in Orientul Mijlociu si Nordul Africii;
9. Criza economica si sociala profunda a unor state membre ale Uniunii Europene (PIIGS) care consuma resurse enorme, care nu mai au de unde sa ajunga din Europa si posibila intrare in scena a unor state din afara Europei (China / BRICS);
10. Schimbari radicale de regimuri in Orientul Mijlociu, partial simpatetice Europei si Uniunii Europene cu altele, la nivelul unor dificile incertitudini (Vezi Tunisia, Libia, Egipt, Siria, etc.)
Desi sunt inca pe atatea evenimente care merita sa fie mentionate, ma limitez la cele 10 de mai sus. In cateva articole viitore am sa incerc o trecere in revista a evenimentelor care ne pandesc in aceste vremuri tulburi.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna seara,
Politica Germaniei poate fi privita ca o amenintare la adresa Romaniei?
Senzatia mea e ca nu sunt atat de prieteni (i.e. au interese mai degraba complementare decat comune) cu rusii incat sa le dea mana libera in Europa de Est, ci, mai degraba, sa le tempereze excesele si sa-i sprijine sa nu se dezintegreze ca stat in urmatoarele 3 decenii. Problema e ca rusii au obiceiul sa priveasca atidudinile mai binevoitoare ca semne de slabiciune…
Daca-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan.
Salut Ovi,
nu exista o singura politica germana, ci cateva politici si de aici pericolul adevarat. Si acolo ca si aici se ciocnesc doua cutrente de gandire diferite. Deocamdata ambele “coabiteaza” 🙂
“Nici timpul si nici locul nu-mi permit sa analizez Razboiul Iugoslav”
Păcat, mi-ar fi plăcut o analiză din partea ta. Atunci nu aveam vârsta să înţeleg ceva, dar ştiu cât de stresaţi erau ai mei – singura dată când au fost interesaţi de ştirile externe. Temerea majoră era că urmează dezmembrarea României după acelaşi scenariu, cu SUA şi Germania susţinând Ungaria. Bineînţeles cu maica Rusie intrată în joc toată compătimirea pentru sârbi s-ar fi topit ca zăpada la soare.
Oare s-ar fi declanşat într-adevăr un conflict major atunci, cu Rusia slăbită?
“Repozitionarea politica in Europa si extinderea Uniunii Europene creeaza cateva grupuri cu interese divergente de multe ori;”
Aşteptăm continuarea.
“Retragerea mai mult sau mai putin subtila a Statelor Unite din obligatiile militare fata de Europa”
Păi abia s-au instalat aici, să sperăm că nu-şi vor face bagajele prea curând.