Borderland: România
| 21/03/2014 | Autor theophyle Categorii: Dosare, GeoPolitica |
Rezumat-extrase
Articolul a fost publicat de Stratfor in luna Noiembrie 2010. Originalul in limba engleza poate fi citit pe Politeia Digest.
Nimic in istoria proprie nu le spune romanilor ca guverneaza soarta lor. Trecutul este o lectie despre cum soarta ii stapaneste pe ei sau cum sufletul lor este captivul istoriei. Ca natiune, romanii au sperante modeste si asteptari temperate de acest trecut.
Incepand cu geografia. Muntii Carpati definesc Romania intr-un mod aparte. In loc sa serveasca drept granite, protejand-o, Carpatii divid printr-un arc tara in trei parti: Muntenia, Transilvania si Moldova. Acest lucru reprezinta tragedia geopolitica a Romaniei. Nici una din parti nu este usor de aparat. Transilvania a fost guvernata de Ungaria din sec.11 apoi de Otomani si in sfarsit de Imperiul Austro-Ungar. Moldova a fost si ea sub Imperiul Otoman si sub Rusia. Singura data cand Romania a fost unita – inceputul sec.XX. Romania a fost o natiune timp indelungat, dar rar a fost unita ca stat-natiune. Dupa ce a devenit o natiune-stat, balansand intre Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman si Rusia, cu Germania ca realitate mai departata, dar puternica, Romania a petrecut anii dintre razboaie incercand sa gaseasca un echilibru intre fascism, monarhie si absolutism, fara sa-l gaseasca.
Pentru a intelege Romania ca aliat trebuie sa amintim ca atunci cand Uniunea Sovietica a inceput contra-atacul de la Stalingrad, a lansat trupe contra Romaniei si Ungariei. Romanii au reusit sa se pozitioneze ca luptatori, murind pentru Germania, fiind masacrati de Sovietici. Aceste actiuni au dus la ocuparea Romaniei de catre Sovietici, romanii dezvoltand o strategie unica impotriva lor. Romanii si-au pastrat identitatea nationala si o politica externa independenta la un pret ingrozitor in libertatea personala si bunastarea economica. Asta, in timp ce Ungaria s-a revoltat contra sovieticilor si a fost zdrobita, iar Cehoslovacia a incercat sa creeze un regim comunist mai liberal, totusi loial sovieticilor, si a fost zdrobita si ea. Romania a construit un regim mai rigid si mai opresiv chiar fata de Uniunea Sovietica in acel timp. Sovieticii stiau ca NATO nu-i va invada, mai ales prin Romania, asa ca atata timp cat regimul romanesc ii tinea pe oameni din scurt, rusii puteau sa tolereze manevrele in politica externa.
Romania de astazi nu poate fi inteleasa fara sa-l intelegi pe Nicolae Ceausescu. Stalin si-a numit la putere in toate statele comuniste oameni scoliti la Moscova – cu exceptia Romaniei –Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dupa moartea lui a venit la putere alt comunist roman – N. Ceausescu. Acest lucru a asemanat Romania cu Jugoslavia lui Josip Broz Tito in politica externa, dar a fost un cosmar in politica interna. Ceausescu a decis sa plateasca datoria externa nedorind sa-i fie dictata politica din cauza datoriei si a platit-o prin exportul tuturor produselor romanesti. Acest lucru a dus Romania la saracie lucie. Electricitatea si caldura erau lucruri rare, mancare nu se gasea intr-o tara care producea destula.
Securitatea, cu eficienta si brutalitate, a oprit orice revolta. Nimic nu lucra mai bine in Romania ca Securitatea. Un exemplu de eficienta se gaseste in cartea Hertei Muller, de origine romana, care a castigat Premiul Nobel in 2009, – The Appointment. Am citit cartea ca sa ma pregatesc pentru calatoria in Romania si am constatat ca nimic nu reusea sa rupa sufletul unui om mai bine ca Securitatea. Pretul pe care l-a platit Romania pentru autonomie a fost sa-si administreze pumni in fata mereu. Chiar si caderea regimului in 1989 a fost originala fata de celelalte tari vecine. Nu a fost nici o Revolutie de catifea, ci una sangeroasa, iar in final familia Ceausescu a fost executata, iar Securitatea s-a imixtat in societatea civila, fiind confundata cu o liberalizare de catre academicii din Vest si de catre reporterii acelui timp.
Romania a iesit din 70 de ani de catastrofe continue visand lucruri simple si neavand iluzii ca acestea vor fi usor de obtinut sau ca le vor putea controla. Ca toti vecinii lor, dar poate cu o intensitate marita, romanii au crezut ca salvarea lor sta in organizatiile Vestului. Daca li s-ar permite sa acceada in NATO si mai ales In UE, acestea vor avea grija de securitatea lor nationala, ca si de nevoile economice. Romanii au dorit sa devina Europeni pentru ca a fi numai roman era periculos.
Cand ma gandesc la Romania imi vine in minte termenul „prizonier institutionalizat”. In SUA cand cineva sta in inchisoare prea mult devine „institutionalizat”, adica nu mai poate sa se imagineze traind independent, fara ca cineva sa-i spuna intotdeauna ce sa faca. Pentru Romania, independenta nationala a fost un proces de acomodare fata de natiuni si imperii mai puternice. Asa ca, dupa 1991, Romania a cautat pe altcineva careia sa i se subordoneze. Mai mult, Romania a atribuit acestor entitati – NATO si UE -puteri extraordinare. Odata intrata in ele totul va fi bine. Si pana recent asa a fost, in termenii nevoilor modeste ale unei victime istorice. Problema Romaniei este ca aceste sanctuare sunt in mare parte iluzorii. Se uita la NATO pentru aparare, dar NATO este o organizatie consensuala si un singur membru poate bloca orice decizie. Romanii par sa prefere iluzia confortabila.
In UE este o tensiune structurala adanca, sistemica. Principala putere economica este Germania, al doilea exportator mondial, cu o economie structurata in jurul acestor exporturi. In Romania, salariul scazut permite dezvoltarea economiei in jurul exporturilor. Dar Europa este dominata de o superputere in materie de export, iar Germania exporta in Romania, lasand prea putin spatiu aici pentru dezvoltarea economiei. In 2007, Romania a exportat bunuri in valoare de 40 mld.USD si a importat cca 70 mld.USD. In 2009, a exportat aceiasi 40 mld.USD, dar importul s-a redus la 54 mld.USD. 40% din comert este cu Germania, Franta si Italia, partenerii majori din UE. Dar Germania ramane principala problema pentru ca mare parte din exporturile catre Germania sunt dinspre companii proprietate germana, operand in Romania.
Dupa recesiune, economia Germaniei creste iar, in Romania – nu. Deoarece exista un sistem in care motorul principal este un exportator, acesta domina procesul de stabilire a regulilor si este greu pentru Romania sa profite de cel mai important activ – munca calificata si salarii relativ mici.
Asta se adauga legislatiei UE care trebuie implementata in Romania si care a fost gandita pentru tari dezvoltate, ceea ce nu este cazul Romaniei. Vorbind cu un antreprenor local despre legislatia romaneasca si cum se acomodeaza, nu am primit un raspuns clar sau mai degraba nu am inteles decat mai tarziu. Sunt legi si sunt relatii. Relatiile inlesnesc legislatia. In Germania asta s-ar numi coruptie. In Romania este supravietuire. In Romania, un antreprenor care respecta legislatia UE ar da faliment rapid. Poate ca Romania este corupta, dar legislatia UE impusa unei tari in curs de dezvoltare duce la evaziune ca unica strategie rationala.
Fiind parte din UE si NATO romanii tin departe demonii. Si asta reprezinta un punct de tranzitie in istoria Romaniei si afirmarea tarii ca apartinand unor institutii democratice. Presupun ca o balanta nefavorabila a comertului exterior si absenta unor garantii de securitate reale reprezinta un pret mic de platit. Nu sunt roman, asa ca nu pot simti increderea romanilor in aceste institutii de aici, din Brussels.
Romania, ca si celelalte state, au luat cunostinta de reintoarcerea Rusiei ca putere si asta ii ingrijoreaza, mai ales din cauza Moldovei, care a fost teritoriu romanesc, luat de Sovietici prin tratatul cu Hitler precum si alte parti de tara dupa al doilea razboi mondial. Daca la viitoarele alegeri din Moldova castiga comunistii, trupele rusesti vor fi la granita Romaniei. Oficialii romani poarta discutii cu NATO despre asta, dar Germania doreste o implicare activa a Rusiei in NATO si nu tensiuni intre NATO si Rusia. Europenii de Vest nu vor sa fie tarati intr-o paranoie hranita de strategii americani care doresc sa retraiasca Razboiul Rece.
Am aratat doua alternative oficialilor romani. Una este Intermarium – o alianta, poate in cadrul NATO, poate nu – cu Polonia, Slovakia, Ungaria, Romania si Bulgaria. Dar planificarea militara este un lucru, iar executia planurilor militare – altul. Romania este prinsa intr-o criza de achizitionare a avioanelor militare, cu trei alternative. Alta alternativa este cumpararea de nave pentru blocarea Marii Negre. Dar, pentru ambele alternative nu sunt bani.
Marea Neagra este o parte critica a realitatii romanesti, iar Turcia este a patra tinta de export pentru Romania si unul din partenerii majori care importa mai mult decat exporta din Romania. Turcia este o forta militara serioasa si chiar daca nu cauta o confruntare cu Rusia, nu este obedienta fata de aceasta. Si Turcia este membra NATO, ca si celelalte state pe care le-am mentionat, nu este nici o incompatibilitate intr-o strategie duala prin Intermarium si Marea Neagra.
In aceasta regiune frica de trecut domina inca, iar planificarea strategica si militara de tip american este indepartata. Romanii au iesit dintr-o lume a terorii, o parte construita de ei insisi. Pentru ei, a deveni european este o terapie si ceva care va pastra demonii afara din tara si din suflet. Dar cand traiesti cu memorii rele, traiesti cu umbrele realitatii.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut… pe seara
Buna analiza. Pe fond. Dar…
comrade cisma (de exemplu) o fi platit datoria externa prin exportul tuturor produselor romanesti numai ca acea datorie fusese rezultatul unui ambatz cretinoid de sorgine comu’istoida. Iar paralela cu Tito este fortata. La Josip Broz era pragmatism. comrade cisma era doar fudul (ca oricare pr*st care “se respecta”).
Natiune? n-am prea fost vreodata. Stat? mai degraba cu sens administrativ. Intre niste hotare. Care in cel mult doua decenii nu vor mai exista.
Ziua buna…
Aceasta analiza contine printre multe lucruri de bun simt si cateva perceptii care daca ar deveni -sa zicem- axiome geopolitice, ar fi extrem de periculoase pt. Romania..
Si ma refer in primul rand la afirmatia lui Friedman ca prezenta Carpatilor in interiorul si nu pe granitele tarii ar reprezenta ˝tragedia geopolitica a Romaniei˝.Cum ar veni, acest aspect ar reprezenta o vulnerabilitate majora..
Deindata ce pui problema in acest mod una dintre solutiile sugerate ar fi ca , din moment ce Romania nu poate fi ˝tinuta˝ in actuala configuratie atunci raspunsul logic ar fi ˝redesenarea˝ ei intr-o configuratie mai logica geostrategic..Adica , dupa logica articolului, o Romanie cu granita pe Carpati ar fi mai ˝logica˝, in logica articolului lui Friedman,,..Intr-un fel sau altul..
De aceea acea afirmatie este nu numai falsa, ci si foarte periculoasa intr-o anumita configuratie posibila de forte..
Si afirmatia este falsa pentru ca…
Afirmatia este falsa pentru ca lucrurile stau exact invers..Amplasamentul firesc al unei ultime redute de aparare este in interiorul iar nu la marginea teritoriului de aparat.O aparare care isi pune miza majora pe obstacolele -naturale sau nu- de la granite, poate sa se duca sa se culce…
Carpatii intre granite nu sunt o tragedie (aka vulnerabilitate) geopolitica asa cum spune Friedman ci exact invers..Sunt un formidabil multiplicator de adancime strategica.
Corect. A se vedea Franta cu a ei Linie Maginot.
linia maginot era la frontiera,reduta carpatilor este in interior. pare destul de clar adiferenta.