Les seigneurs (oldies)
| 27/09/2013 | Autor theophyle Categorii: Arta |
Édith Piaf s-a nascut in 1915 pe numele ei adevarat Édith Giovanna Gassion. Şi-a luat pseudonimul “Piaf” (vrabie in argot) în anul 1935 cand a debutat formal. Édith Giovanna afost fiica cântăreţei ambulante Line Marsa (de origine italo-algeriană) 
şi a acrobatului de circ Louis Gassion. Édith a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroană a unui bordel în Bernay, localitate din Normandie, iar mai târziu, în cartierul Belleville de la periferia Parisului. Primul său mare succes datează din ianuarie 1937, când obţine un angajament la teatrul “ABC” din Paris cu numele artistic de Édith Piaf, iar impresarul Raymond Asso îi înregistrează discul cu “Mon légionnaire“. Dotată cu o voce capabilă de nuanţe infinite şi plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care-i va caracteriza pe artiştii intelectuali de pe “rive gauche”, din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim. Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de teatru “Le Bel indifférent”. Despărţită de Raymond Asso, Édith începe o legătură amoroasă cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant, pe care îl părăseşte pentru compozirorul Michel Emer, care compune pentru ea melodiile. La începutul anului 1959, în cursul unui concert triumfal la New York, Édith se prăbuşeşte epuizată pe scenă. Internările în clinici se succed una după alta. În ciuda stării sale de sănătate deplorabile, cucereşte din nou Parisul în 1961 într-un concert în sala Olympia, cu noul său chanson, “Non, je ne regrette rien“.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M5gpBncR8zI&feature=related]
Jacques Brel (născut Jacques Romain Georges Brel), desemnat într-un sondaj din 2005 de publicul francofon din ţara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile s-a născut s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieţii sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului şi este înmormântat în Insulele 
Marchize, alături de Paul Gauguin. În 1953 înregistrează primul său disc, conţinând două cântece (La Foire şi Il y a) şi vândut în 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian « Les Trois Baudets » şi director artistic la Philips, îl invită la Paris. În iulie acelaşi an îl întâlneşte pe Georges Brassens. La apogeul carierei, în 1966, decide brusc să renunţe la viaţa muzicală şi îşi încheie activitatea pe scenă prin celebrele concerte de adio de la sala Olympia din Paris (6 octombrie – 1 noiembrie). Îşi ia adio de la publicul din Bruxelles printr-un concert susţinut la Palais des Beaux-Arts pe 15 noiembrie. Între 25 martie şi 25 aprilie 1967 va realiza un ultim turneu în Québec iar pe 16 mai va apărea pe scenă pentru ultima dată, la Roubaix. În 1977, în ciuda bolii care avansează, se întoarce la Paris pentru a înregistra ultimul său album, apărut pe 17 noiembrie. Se reîntoarce în insulele Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franţa metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineaţa, la spitalul Avicenne din Bobigny.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bRCBpMmhrgg&feature=related]
Georges Moustaki, nascut in Alexandria (Egipt) la data de 4 mai 1934, Giuseppe (Yussuf) Mustacci mai tarziu devenit 
Georges Moustaki a fost unul din cei mai mari autori si interpreti ai şansonului frantuzesc in cea de a doua parte al secolului XX. Moustaki a compus peste 300 de cantece pentru cei mai mari interpreti francezi ai timpului – Edith Piaf, Yves Montand, Dalida, Françoise Hardy, etc., cantand el insusi cu succes. Cele mai cunoscute cantece ale sale raman “Milord” (1958), compus pentru Edith Piaf si tradus in lumea intreaga, si “Le Métèque” (1969), interpretat mai intai de Pia Colombo, al carui refren a facut ocolul planetei. Cariera lui Moustaki ca solist vocal a luat aripi în anul 1966, când primul său album, Le Metèque, s-a bucurat de un succes imediat. În anii ce au urmat Moustaki a continuat o activitate deosebit de prodigioasă, înregistrând zeci de discuri, din care multe s-au bucurat de succes. Georges Moustaki a fost si un intelectual serios, poliglot si pasionat de pictura, a locuit vreme de peste 40 de ani pe insula Saint-Louis din Paris.Georges Moustaki a murit la 23 mai 2013 in varsta de 79 de ani.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tEQvRXRtIlg]
Charles Aznavour, născut Shahnour Varenagh Aznavourian, la data de 22 mai 1924 la Paris. Aznavour este un cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană. Este unul dintre cei mai simpatizați și mai 
longevivi cântăreți francezi, fiind totodată și unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți francezi în restul lumii. A apărut în peste 60 de filme și a compus peste 1000 de cântece, din care aproximativ 150 în engleză, 100 în italiană, 70 în spaniolă și 50 în germană. Statutul lui de icon al culturii populare franceze este o ironie pentru un om care se identifică cel mai îndeaproape cu mostenirea sa armeana.Si-a facut debutul, pe scena şi pe ecran, la vârsta de nouă ani, în 1933, în piesa de teatru “Un Bon Petite Diable” şi în filmul “La Guerre des Gosses”. In 1947 se alatura cantaretei Edith Piaf intr-un mare turneu in Franta, iar mai tarziu o insoteste in State pentru o serie de spectacole in New York. Traverseaza granita in Canada si se stabileste in Quebec unde sustine spectacole la Gold Pheasant Club impreuna cu Roche timp de 40 de saptamani,11 spectacole pe saptamana cu peste 600 de persoane prezente la fiecare show. Influentat de Edith Piaf, el renunta la colaborarea cu Roche si se alatura editorului muzical Raoul Breton , alaturi de care compune Je Hais les Dimanches pentru Juliette Greco, precum si cantece pentru Maurice Chevalier. Născut într-o familie de emigranți armeni din Paris, se simte foarte atașat de comunitatea armeană. În urma cutremurului ce a răvășit Armenia în 1988, pune bazele unei fundații cu scopul de a ajuta zonele sinistrate, fundație numită Aznavour pour l’Arménie. În onoarea sa, o piață din Erevan îi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1KcBiZ4EA-I]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hyCom4PuAHI]
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna seara;
asa ” oldies” sa tot fie!!! l-am ascultat intr-un concert live acum 2 1/2 ani pe aznavour;uluitor
parca as completa si cu george brassens
https://www.youtube.com/watch?v=yeVwgtcaOGU
merci,theo!
cu placere dragule, cu mare placere 🙂
Bun (foarte) gasit
Multumesc. Parte din “discoteca” (niste rafturi din biblioteca – pe vechi, ca pe nou, de la inceput de ’90, a cam disparut, si din magazine. parca si din case) alor mei era destinata lor, adica si lor. Iar Meteque-ul devenise un fel de imn al “gastii” cu care culmea, nu ne vedeam decit rarissim in Cj, dar vara de vara ne intilneam in Vamalia (sau Vama Veche. Pe care, dupa 1992, m-am jurat sa n-o mai vad veci)
Salut ! 🙂
Joe Dassin :
http://www.youtube.com/watch?v=abfQQ1hzN9M
Eu acum sunt “indragostit” de o doamna din Algeria, Souad Massi:
http://www.youtube.com/watch?v=KTms12ZKGaA
ce noapte de inima albastra 🙂
ce ani,ce interpreti,ce melodii frumoase 🙂
Postare noua
Sfârşit de săptămână – 28 Septembrie / Portul Constanţa, un cadou PSD pentru Mazăre
E “mana” lui Demeter , n’est ce pas? 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=pzvqwJaUcuY
nu,
de data asta eu sunt vinovatul 😆