Umberto Eco: “Vertigo. Lista infinită”
| 02/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Ziarul de Duminica |
Nota: Am hotarat ca in fiecare sfarsit de saptamana sa prezint o carte care mi-a placut cu recomandarea sa o cititi si domnille voastre in timpul liber pe care il puteti dedica lecturi.
***
“Vertigo. Lista infinita” (The Vertigo of Lists – The Infitinity of Lists sau in original, La Vertigine della Lista) este ultimul eseu ilustrat care vine sa completeze alte doua eseuri ilustrate – “Istoria uratului” si “Istoria frumusetii”. Scris in 2009 , publicat in acelasi an in Italia si Romania (Editura Litera), eseul este un document al maiestriei enciclopedice ale lui Umberto Eco.
Dupa Robert Badinter (avocat, profesor si politician), Toni Morrison (nuvelista si jurnalista), Anselm Kiefer (pictor si sculptor) si Pierre Boulez (muzician, compozitor si dirijor), Umberto Eco a fost invitat de curatorul Luvrului, unde a petrecut ultimii doi ani in prepararea acestui eseu-ilustrat. Eseul se ocupa probabil cu unul din cele mai triviale subiecte posibile: “listele” in literatura, artele plastice si muzica. Conclude Eco acest eseu – “behind each list is the 
sense of ineffability”, adica “in spatele fiecarei liste exista un sens inefabil.” Cat de adevarat si cat aceste liste cu care ne petrecem viata sunt o parte din caracterul nostru, preocuparile cotidiene, din ceea ce stim sau dorim sa stim, din ceea ce am facut si ceea ce mai avem de facut. Eseul este o incursiune in arta, literatura si muzica cu un singur scop: de a evidentia obiceiul uman de a insira intr-o anumita ordine lucruri de acelasi fel sau lucruri diferite. Extrem de interesanta incercarea lui Eco de a sublinia capacitatea artelor figurative de a sugera enumerari nesfarsite, chiar si atunci cand reprezentarea este strict limitata la dimensiunile tabloului. Vom intalni “listele” marilor autori literari de la Homer (Iliada) si pana la James Joyce. Vom citi cartea biblica a lui Iezechiel, enumerandu-si profetiile si razbunarile Domnului.
Scrie Eco: “Exista enumerari limitate, care au scopuri practice, precum catalogul tuturor cartilor dintr-o biblioteca; dar exista si cele care vor sa sugereze marimi nenumarate si care ne angreneaza în valtoarea infinitului”.
Continua Eco: “În Iliada, întalnim doua modalitati de reprezentare. Prima este exemplificata prin descrierea scutului lui Ahile de catre Homer: este o forma desavarsita si completa în care Vulcan povesteste ceea ce se cunostea despre un oras, zona din jur, razboaiele si riturile închinate pacii, specifice acestuia. Cealalta apare odata cu neputinta poetului de a face cunoscute numarul si identitatea tuturor razboinicilor ahei: desi cere ajutorul muzelor, trebuie sa se limiteze la asa-zisul, de altfel nesfarsitul, catalog al navelor, care se termina, într-o forma ideala, cu etcaetera.
In artele plastice isi gaseste Eco “listele” – de la autorii medievali si pana la ultimii modernisti, de genul lui Andy Warhol, pe care-l numeste un colectionar de enumerari aproape obsesiv. Bineinteles, listele literare predomina, citim despre “listele” lui Homer, Victor Hugo, James Joyce, Georges Perec, Gertrude Stein, Christophe Tarkos si Olivier Cadiot. Listarile muzicale le vom intalni in Boleroul lui Ravel. Eseul in traducerea romaneasca contine 408 pagini, inclusiv ilustratiile. Ca de obicei, greu de citit si mai greu (uneori) de inteles. Nu pentru toata lumea! P.S pentru interesati doua recenzii ale eseului – prima si al doua si exceptionalul interviu la Der SPIEGEL: We Like Lists Because We Don’t Want to
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Inca o postare pe care ma grabesc sa o expediez mai departe. Poate, poate, mai stii ? mai urneste ceva, macar curiozitate. Desi citeodata, ma cam sperie “lista mea”, ma rog, nu in totalitatea ei.
Multumesc,
Cu placere 🙂