Lucian Boia: Germanofilii
| 01/09/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Ziarul de Duminica |
Cartea pe titlul ei complet, “Germanofilii: elita intelectualã româneascã în anii Primului Rãzboi” a fost scrisa de reputatul istoric Lucian Boia si a aparut la editura Humanitas. Lucian Boia, nãscut în Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitãtii din Bucuresti. Opera 
sa, întinsã si variatã, cuprinde numeroase titluri apãrute în România si în Franta, precum si traduceri în englezã, germanã si în alte limbi. Boia este preocupat îndeosebi de istoria ideilor si a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrãri teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevãr si fictiune) si la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât si prin investigarea consecventã a unei largi game de mitologii (de la viata extraterestrã si sfârsitul lumii pânã la comunism, nationalism si democratie). A adus, de asemenea, noi interpretãri privitoare la istoria Occidentului si la istoria Frantei. În 1997, lucrarea sa “Istorie si mit în constiinta româneascã” a stârnit senzatie si a rãmas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei nationale.
In “Germanofilii” , Boia deja consacrat ca “spargatorul miturilor nationale” seuseste sa demonstreze risipeşte o iluzie întreţinută de istorici şi acceptată ca un adevăr: credinţa că ar fi existat în anii Primului Război Mondial, în ciuda câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o unanimitate în jurul “idealului naţional“, în sensul intrării României în conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura a presei din acea epocă, precum şi a altor documente, multe dintre el inedite, pe care istoricii “antantofili“ le-au ignorat cu bună ştiinţă, demonstrează că o parte însemnată a elitei politice şi intelectuale româneşti a avut o altă opţiune. Carte decopera cine au fost “germanofilii“, care le-au fost argumentele, cum au acţionat în timpul ocupaţiei germane şi cum au supravieţuit politic şi intelectual după triumful oarecum neaşteptat al adversarilor lor.
Cartea este formata din doua parti, in prima parte Boia se ocupa de partide, politicieni, ziaristi, scriitori, istorici, academicieni si universitari in general si mai presus de tot de opinia publica si manipularea ei. In a doua parte, Boia analizeaza comportamentul a catorva zeci de figuri proeminente declarate fatis sau ascuns “germanofile.” Printre ele putem mentiona pe Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Jean Bart, Martha Bibescu, Fratii Caragiale (Mateiu si Luca), George Cosbuc, Gala Galaction, Dimitrie Gerota, Constantin Giurescu G. Ibrãileanu, Vasile Pârvan, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici , Constantin Stere, Dem. Theodorescu, Nicolae Tonitza, George Topîrceanu si alti mai putin cunoscuti publicului larg.
” Foarte interesant este capitolul final al lucrării, un fel de epilog, acela în care aflăm ce s-a întâmplat cu „germanofilii“ şi carierele lor după război. Au avut ei de suferit în vreun fel? Unii da, alţii nu. Cel mai mult au avut de tras gazetarii antantofobi (unii din ei, precum Arghezi sau Slavici au făcut, ştim bine, puşcărie). Unii din universitari şi-au vazut compromise carierele academice (cazul cel mai notoriu e cel al lui C. Stere). Cel mai puţin au avut de suferit politicienii. În atmosfera de pupat Piaţa Endependenţii de după război n-a fost timp de analize, lucrurile au rămas în mare parte nelămurite (asemenea şi după 1989!), multe cazuri au fost muşamalizate, iar ţapii ispăşitori au fost găsiţi mai ales din presă”. (aici)
Cartea este o perfecta oglinda a societatii romanesti care nu s-a schimbat prea mult in aceasta de atunci pana in zilele noastre. Cartea ne deschide ochii asupra unor caractere care vor trece imediat prleazul in ograda comunistilor dupa 1947. Recomand aceasta carte cu placere.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna seara.
Multumim frumos de recenzie.
Legat de Primul Razboi Mondial si de “alte optiuni”, as avea o intrebare: ati putea, la un moment dat, sa scrieti un articol si despre “celelalte optiuni” care au existat in randul elitei politice transilvanene la momentul 1 decembrie 1918? Cred ca ar fi interesant de citit ceva in pe acest domeniu, in sensul “spargerii miturilor nationale”!
Indiferent de raspuns, sau de momentul aparitiei lui, va multumesc mult pentru scrierile dvs. si va urez multa inspiratie si putere de munca in continuare!
Iustin Muresanu
Buna Seara,
sigur ca da. Am sa scriu probabil in weekendul asta. Am mai scris si in trecut. Nu stiu daca ati citit:
http://politeia.org.ro/magazin-istoric/aurel-popovici-si-statele-unite-ale-austriei-mari/14708/
Buna ziua!
Da, am citit acel articol si mi-a placut. Dar ma indoiesc ca acel plan putea fi discutat in toamna-iarna 1918, data fiind pierderea razboiului de catre Austro-Ungaria si “secesiunea” celorlalte provincii. In orice caz, din p.d.v. al elitei transilvanene, acel plan presupunea interesul si acceptul celorlalte natiuni conlocuitoare ale Imperiului. Probabil ca ar fi putut fi luat in considerare ca o alternativa pe timp de pace.
Dar, strict in perioada noiembrie-decembrie 1918, cand devenea clar ca Imperiul nu va mai exista, ar fi interesant de stiut daca elita politica transilvana avea si alte optiuni decat unirea.
Multumesc pentru raspuns.
Dle Muresanu,
ar fi dureros sa vorbim astazi de optiunile ardelenilor. Totusi au fost multe incercari in afara ideologiei de unire a romanilor intr-un stat unitar. Vedeti si postarea asta (a doua parte – depre Republica Banateana)
http://politeia.org.ro/magazin-istoric/cum-sunt-romanii-altfel-banatul-de-la-glad-la-republica-banateana/3169/