Liber linteus: O poveste cu mumii
| 03/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte |
Vezi postarea despe Civilizatia Etrusca. In mare, este vorba de mumie egipteana ajunsa in Europa, mumie care era infasurata cu un manuscris Etrusc (Liber linteus – Cartea de Pânza), probabil singurul pastrat de posteritate, manuscris care ne-a ajutat mult sa intelegem istoria, religia si cultura acestui maret popor.
Povestea este despre raposata Nesi-hensu, sotia croitorului Teban (Egipt), Paher-hensu. Paher, care desi avut si plin de bani, nu si-a dorit sa-si ingroape consoarta cu multa cheltuiala, cumparand pânza de in la “mana a doua”. Fara indoiala aceasta Nesi-hensu a ramas in istorie, pentru o lunga perioada de timp ca sora regelui Stefan, crestinatorul ungurilor, printesa a Ungariei. Dupa o perioada, Nesi a devenit pastratoarea secretului limbii unui popor de mult apus.
In 1848, un functionar croat din administratia Imperiului Habsburgic, care slujea la Cancelaria Regala a Ungariei, pe nume Mihajlo Barić, demisioneaza si pleaca in Egipt, cautandu-si o viata mai palpitanta. Ajungand in Alexandria, conform modei timpurilor lui, cumpara un sarcofag cu o mumie de femeie, un fel de suvenir al calatoriilor lui in Orient.
Deoarece mumiile aduse din Egipt nu mai erau o raritate, Mihajlo Barić “transforma” mumia egipteana in respectabila sora a regelui ungar. La un moment dat el o expune in totalitate, scotand-o din fâsiile de pânza cu care era imbalsamata.
Dupa moartea lui Mihajlo Barić in 1859, mostenita fiind de fratele lui Ilija Barić, preot catolic sloven, care nu si-a dorit “mortaciuni” la domiciliu a fost donata (unii spun vanduta) Muzeului arheologic din Croatia, Slavonia si Dalmatia din Zagreb. Aici a gasit-o marele egiptolog german Heinrich Brugsch, care a crezut ca are de a face cu hieroglife egiptene scrise intr-un Demotic (stil de scriere a hieroglifelor egiptene) ciudat. In 1877, Heinrich Brugsch care nu a reusit sa descifreze nici macar un cuvant din textul respectiv, a cerut ajutorul unui alt mare expert, englezul Richard Burton (nu sotul lui Liz Taylor), care a constatat corect ca nici vorba de egipteana ci mai degraba rune (corect!) arabesti (aiurea!) care traduceau “Cartea Mortilor” (si mai aiurea!).
In sfarsit, in 1891, fragmentele ajung la Viena, capitala imperiului si acolo la un alt expert, Jacob Krall. Krall, expert in limba Copta, isi da seama ca fragmentele scrise nu au nici o legatura cu Egiptul si sunt de fapt o limba continentala, probabil Etrusca.
Asadar, cu ajutorul ignorantei unor colonisti latini, manuscrisul a ajuns in Egipt. Cu ajutorul unui bogatas avar ele s-au pastrat pentru vecie. Alt ignorant avid de chilipiruri l-a intors in Europa. Fratele ignorantului un alt ignorant pe deasupra si bigot, le vinde / daruieste unui muzeu care pana la urma stie ce sa faca cu ele.
De unde putem trage concluzia ca ignoranta, snobismul si bigotismul pot ajuta la ceva daca Dumnezeu o doreste! Asta a fost povestea Nesi-hensu, consoarta croitorului si pastratoarea secretelor Etrusce.
“Liber linteus” – Studiu Epigrafic si Lingvistic
Liber linteus este cel mai lung text cunoscut redactat în etruscă, o carte veritabilă, scrisă pe pânză, care a fost fragmentată pentru înfășarea unei mumii egiptene. Trei fragmente au dispărut. Mumia se află în muzeul național al 
Croației din Zagreb. Textul caligrafiat în negru și roșu, pe 12 coloane, provine din sec. I î.Hr. și conține circa 230 rânduri, respectiv 1.200 de cuvinte lizibile. Repetițiile sugerează un caracter ritual al textului. I se mai spune “calendarul religios”, care prevede data și locul pentru fiecare zi pentru ceremoniile dedicate zeităților.
Deoarece sunt mentionate in textul manuscrisului o serie de deitati etrusce locale locul in care a fost scris textul poate fi localizat in sud-estul Toscanei, langa lacul Trasimeno, loc in care se afla vestigiile a patru localitati etrusce – Arezzo, Perugia, Chiusi si Cortona. Vechime exacta a manuscrisului nu a putut fi calculata. Avand in vedere unele elemente epigrafice si ca limba folosita inca nu includea elemente latine si nu era in stadiul de declin al culturii etrusce, o data aproximativa o situeaza in perioada dintre anii 300 – 250 î.Hr. Persoana care a scris sau a redactat manuscrisul era fara o indoiala o persoana culta, cu o intelegere religioasa exceptionala, probabil un preot etrusc.
Manuscrisul ajuns la noi contine 12 rubrici scrise de la dreapta la stanga. Fiecare rubrica reprezinta o pagina. Primele trei rubrici au fost distruse, asa ca nu putem cunoaste titulatura originala si numele autorului / proprietarului care de obicei apareau pe prima pagina. Ultima pagina este nefolosita (blanco) care ne da posibilitatea de a concluziona ca este sfarsitul manuscrisului.
Textul salvat contine 230 de linii incluzand 1200 de cuvinte lizibile scrise cu ajutorul unei cerneli de culoare neagra. Diacriticele si liniile care diferentiaza “paginile” / rubricile sunt inscriptionate cu o cerneala rosie. Fâsiile de pânza erau pliate in stil roman, asemanator spre exemplu cu felul in care Iuliu Cezar isi trimitea mesajele de pe campul de lupta Senatului Roman sau isi pastra memoriile.
Deoarece limba Etrusca nu a fost descifrata in totalitate, numai o parte din manuscris a fost tradus. Din ceea ce a fost tradus este clar ca este vorba de un fel de calendar religios care continea o lista a sarbatorilor si imnurilor religioase cantate in aceste sarbatori. Acest calendar este extrem de similar cu cele folosite in Roma, cu 100 – 200 de ani mai tarziu. Putem intalni ritualuri, liturghii si imnuri asemanatoare pastrate in limba Latina din Roma antica (Libri Rituales), probabil in mare parte imprumutate de la vecinii Etrusci.
Cum a ajuns acest valoros manuscris Etrusc in Egipt este enigmatic.; probabil ca cu ajutorul unor emigranti latini in primul sau al doilea secol d.Hr., cand Egiptul a fost populat si de o emigratie de origina romana, negustori sau functionari coloniali. Probabil ca proprietarul fasiilor de panza fina nu mai cunostea limba Etrusca si nici nu a inteles valoarea adevarata a fâsiilor repective si le-a vandut unui mestesugar care se ocupa cu imbalsamarea rituala obisnuita in Egipt. Fapt este ca aceste fâsii au folosit la imbalsamarea unei matroane egiptene pe nume Nesi-hensu, raposata sotie a unui croitor bogat, pe nume Paher-hensu din Teba (Thebe), oras in Egiptul antic. Stim toate aste dintr-un papirus ingropat cu aceasta matroana
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
