Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de vineri. Valorile termice vor scădea accentuat în majoritatea regiunilor, vremea devenind rece pentru această perioadă în nord, în nord-est şi în centru. Temperaturile maxime vor fi de la 12…14 grade în Maramureş, în estul Transilvaniei şi în nordul Moldovei până la 24…25 de grade în sudul Olteniei şi în sud-vestul Munteniei. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în sudul extrem şi în sud-vest, unde izolat va ploua slab. Vântul va avea intensificări în zona montană înaltă, iar în regiunile extracarpatice va sufla moderat, cu intensificări locale, temporare. Temperaturile minime se vor încadra între 2 şi 12 grade, mai coborâte, spre -2 grade, în zonele depresionare, unde se va produce brumă. Izolat se va semnala ceaţă.

 În Bucureşti, vremea va fi răcoroasă, astfel că maxima termică va fi de 19…20 de grade. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla în general moderat. Temperatura minimă va fi de 9…10 grade.

  Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 4635 RON; 1 USD = 3. 3089 RON; 1 EURO = 1. 3489 USD; Francul elvetian 3. 6326      RON. Gramul de aur 141.7706 RON.

 Derapaj la deficitul bugetar: a urcat în august la aproape 1,3%.  Deficitul bugetar a urcat după primele opt luni din an la 1,27% din PIB, respectiv 8 mld. lei, după ce în perioada mai-iulie a oscilat în jurul a 1% din PIB, în condiţiile în care evoluţia veniturilor nu a ţinut pasul cu avansul cheltuielilor. După ce în iulie bugetul a fost pe excedent, în august veniturile au înregistrat un declin de 1,7% faţă de aceeaşi lună din 2012, în timp ce cheltuielile au urcat cu 10%. În intervalul ianuarie-august veniturile au urcat cu 4,4%, iar avansul cheltuielilor a fost de 4,8% comparativ cu primele opt luni de anul trecut. Cele mai mari creşteri de cheltuieli au fost în primele opt luni la bunuri şi servicii (Ă10,8%) şi cheltuielile de personal (Ă15,2%), în timp ce cheltuielile de capital (inves­tiţii) au scăzut cu 9,7%. Pe partea de venituri, la impozitul pe profit s-a înregistrat un declin de aproape 1%, iar plusurile de la încasările din TVA şi accize au fost relativ modeste, de 3,7%, respectiv 1,5%. Analiştii au avertizat în ultima perioadă că a crescut riscul ratării ţintei anuale de deficit, ceea ce ar putea duce la tăierea investiţiilor, cu impact nefavorabil asupra creşterii economice. Ţinta de deficit bugetar pentru acest an este de 2,1% din PIB. Ziarul Financiar

Protestatari la comisia Roşia Montana: Voinţa străzii este ca proiectul să fie retras. Aproximativ 15 persoane, unele dintre acestea menţionând că au protestat în Piaţa Universităţii, au susţinut, joi, la comisia specială pentru Roşia Montană, oprirea exploatării, spunând că cei care manifestează în stradă doresc retragerea acestui proiect. ceste persoane au venit în nume personal la comisia parlamentară Roşia Montană după ce s-au înscris pe site-ul comisiei. “Nu mă aştept la compasiune din partea voastră. Am venit pentru a arăta un profil de protestatar. Nu-i meseria noastră să stăm pe străzi. Nu vă puteţi bate joc de noi”, a spus unul dintre cei care au vorbit în comisia parlamentară. “Strada vrea ca proiectul de la Roşia Montană să fie retras, voinţa străzii este ca proiectul să fie retras”, a precizat o altă persoană prezentă la lucrările comisiei. De asemenea, persoanele care au venit să susţină retragerea proiectului Roşia Montană au arătat că nu există argumente pro-exploatare, că “cianura nu se duce niciodată” sau că “după 16 ani firma care exploatează va da faliment şi va lăsa gunoiul” în ţară. Majoritatea celor prezenţi la comisie a susţinut că zăcământul de la Roşia Montană este de importanţă strategică, întrebând cum a putut fi acordată o licenţă de expoloatare în 1999 fără licitaţie. Alţii s-au arătat în general nemulţumiţi de clasa politică şi de faptul că politicienii din comisie nu le răspundeau la întrebări. “Nu ni se răspunde la întrebări. Puteam să ne răspundem între noi pe Facebook”, a apreciat unul dintre protestatarii veniţi la comisie. Integral in Adevarul.

Sfârşitul ultimului mogul hrănit de Securitate. Dan Voiculescu are probleme şi cu alte dosare penale. Procurorii DNA îl acuză şi de un şantaj de 36 de milioane de euro. În combinaţiile imobiliare din dosarul ICA, el a folosit una din firmele Securităţii. Nu doar dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) îi dă insomnii lui Dan Voiculescu. O altă anchetă DNA- în care este acuzat de complicitate la şantaj alături de fiica sa Camelia Voiculescu şi mai mulţi directori din trustul său – îl aduc pe mogul di nou în faţa judecătorilor. Procurorii au finalizat în această săptămână prezentarea materialului de urmărire penală. Şantajul ar fi fost comis asupra administratorului RCS&RDS, Ioan Bendei, cu scopul obţinerii drepturilor de transmitere a unor meciuri din Liga I, evaluate la aproximativ 36 de milioane de euro. Dan Voiculescu urmează să fie trimis în judecată în perioada următoare. Un alt proces pe rolul instanţelor din România este cel privind calitatea sa de colaborator al Securităţii comuniste. Relaţiile lui Dan Voiculescu cu poliţia politică a lui Nicolae Ceauşescu au fost stabilite, în martie 2011, de judecători: a fost colaborator al Securităţii, sub numele de cod “Felix“ şi “Mircea“. Totuşi, el încearcă să redeschidă procesul printr-o cale extraordinară de atac. De altfel, firmele Securităţii au fost implicate şi în dosarul ICA. Preluarea imobilelor Institutului a fost făcută în mai multe etape, în perioada 1991-2005. Primul pas a fost făcut în iulie 1991, când reprezentanţii ICA au decis, fără acordul Ministerului Agriculturii, asocierea cu firma Crescent Commercial & Maritime Cyprus, reprezentată la Bucureşti de Dan Voiculescu. Noua societate, SC “Bioprod” SRL, era controlată de firma cipriotă, care deţinea 51% din acţiune. Integral in EVZ

Ce urmează în dosarul dosarul de corupţie al lui Dan Voiculescu după condamnarea pe fond la cinci ani de închisoare cu executare.  Dosarul lui Dan Voiculescu, în care a fost condamnat pentru fraudarea privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, mai are de parcurs două cicluri procesuale până la o sentinţă definitivă. Tribunalul Bucureşti trebuie să motiveze decizia de condamnare a fondatorului PC la cinci ani de închisoare, apoi Curtea de Apel Bucureşti va judeca apelul, iar Curtea Supremă recursul. Dan Voiculescu a fost condamnat la cinci ani de executare în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare  pentru infracţiunea de spălare de bani. Instanţa a constatat că, pentru o altă infracţiune, s-a împlinit termenul de prescripţie. Asta nu înseamnă că judecătorii au decis că Voiculescu este nevinovat, ci doar ca el nu a fost judecat în termenul stabilit de lege. Prescripţia este un mecanism instaurat în lege care spune că, dacă trece un anumit număr de ani de la comiterea infracţiunii şi nu există o decizie a instanţei, procesul penal încetează, considerându-se că statul nu a fost în stare să-l ancheteze şi să-l judece pe cel acuzat de această infracţiune. Dosarul lui Voiculescu a fost investigat de procurorul DNA Emilian Eva, iar rechizitoriul – confirmat de procurorul Doru Ţuluş. Sentinţa în acest dosar a fost dată de judecătoarea Graţiela Constantin. Pe lângă Dan Voiculescu în acest dosar au mai fost condamnate alte 11 persoane care au primit în total 66 de ani închisoare. Pedepsele celorlalţi 11 inculpaţi au fost de 5 sau 6 ani de închisoare cu executare. Unul dintre inculpaţii din dosarul lui Voiculescu a decedat după ce dosarul a ajuns în instanţă.  Instanţa a mai dispus că Dan Voiculescu şi ceilalţi inculpaţi trebuie să plătească în solidar suma de 60 milioane euro. Această sumă reprezintă valoarea prejudiciul cauzat statului român prin fraudarea privatizării Instistitutului de Cercetări Alimentare. Procurorii au arătat în rechizitoriu că Grivco SA, compania lui Dan Voiculescu, a cumpărat ICA SA la un preţ de 75 de ori subevaluat faţă de valoarea reală a Institutului. Mai precis, DNA a determinat că ICA valora la momentul privatizării peste 7 milioane de euro, iar Grivco a plătit doar 104.000 euro. Iată ce se reţine în rechizitoriu: ” raportat la preţul la care SC”Grivco”SA Bucureşti a adjudecat pachetul de acţiuni de doar 3.878.696.250 ROL (≈ 104.730 EUR) – respectiv de 75,5 ori mai mic decât valoarea de piaţã a acestuia – n.n. , bugetul Ministerului Agriculturii a fost prejudiciat cu suma totalã de 2.222.222.640.000 ROL (≈ 60.587.345 EUR ) respectiv : prejudiciul efectiv cauzat de 288.732.187.609 ROL (≈ 7.796.198 EUR) – dat de diferenţa dintre valoarea de piaţã a apachetului de acţiuni la data de 16.07.2003 şi preţul plãtit de SC”Grivco”SA Bucureşti pentru acesta ; folosul de care a fost lipsit partea civilã -în condiţiile în care ,prin dobândirea titlurilor de participare de cãtre terţe persoane fizice sau juridice de bunã credinţã reparaţia în naturã nu mai este posibilã – n.n. – este de 1.932.432.402.000ROL (≈ 52.686.417 EUR) – datã de diferenţa dintre valoarea actualã a pachetului de acţiuni (60.587.345 EUR) şi , respectiv , valoarea prejudiciului cauzat (7.796.198 EUR ) şi suma plãtitã de SC”Grivco”SA Bucureşti pentru achiziţia acestuia (104.730 EUR)”. Integral in Gandul

Alegeri: PSD şi PNL îşi pun la adăpost cheltuielile. Curtea de Conturi nu va mai verifica modul în care partidele cheltuiesc banii de la stat, atribuţia rămânând exclusiv în parohia Autorităţii Electorale Permanente, potrivit unui proiect iniţiat de liderii grupurilor USL. Legislaţia în vigoare prevede că subvenţiile de la bugetul de stat pentru partide sunt controlate atât de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) cât şi de către Curtea de Conturi. Potrivit unei propuneri recente a USL, aceste verificări vor fi efectuate doar de către AEP. Asta, după ce parlamentarii au eliminat un articol din vechea lege, potrivit căruia “Controlul privind subvenţiile de la bugetul de stat va fi efectuat în mod simultan şi de Curtea de Conturi”. Proiectul este semnat de liderii grupurilor parlamentare ale USL din Senat şi Camera Deputaţilor: Ilie Sârbu şi Marian Neacşu (PSD), respectiv Puiu Haşotti şi Andrei Gerea (PNL). Iniţiativa legislativă se bazează pe un proiect întocmit de AEP. Haşotti a susţinut că este suficient controlul unei singure instituţii. Atât consilierii Curţii de Conturi, cât şi membrii AEP sunt numiţi de Parlament, însă, primii sunt inamovibili şi mai dificil de schimbat din funcţii. Iniţiativa este vulnerabilă din punct de vedere constituţional. Potrivit Constituţiei,  Curtea de Conturi “exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.” De asemenea, iniţiatorii propun ca partidele să-şi poată finanţa activitatea şi campaniile electorale prin împrumuturi autentificate prin acte notariale. Propunerea legislativă nu stabileşte un prag maximal al împrumuturilor pe care la poate contracta un partid politic. Vor fi făcute publice împrumuturile al căror obiect are o valoare mai mare de 400 de salarii de bază minime brute pe ţară. Pentru anul 2013, echivalentul a 400 de salarii minime brute pe ţară este de 280.000 de lei, conform valorii de la 1 ianuarie. Integral in Romnia Libera.

România are de achitat în acest 5,2 miliarde de euro din împrumutul de 20 de miliarde de euro contractat în 2009. Boardul executiv al Fondului Monetar Internaţional discută astăzi solicitarea României de încheiere a unui nou acord de tip stand-by. România a dat înapoi, până acum, peste 5 miliarde de euro din cele 20 de miliarde împrumutate în 2009 de la FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Din această sumă, peste 1,6 miliarde de euro reprezintă dobânzi şi comisioane. Anul acesta, autorităţile române au de rambursat 5,2 miliarde de euro instituţiilor financiare internaţionale, pentru împrumutul din 2009. O bună parte din sumă s-a plătit deja. Mai avem de achitat încă un miliard şi jumătate de euro, până în luna decembrie. Cei mai mulţi bani vor fi plătiţi de Banca Naţională. Ce-i drept, aceasta a şi primit mare parte din împrumutul de 20 de miliarde de euro la rezerva BNR. Ministerul Finanţelor participă cu mai puţin de un miliard de euro la plăţile din acest an. Banca Naţională achită împrumutul FMI de la rezervă, deci nu afectează bugetul de stat, dar slăbeşte poziţia valutară a României. Pentru Ministerul de Finanţe, vârful va fi atins în 2015. Atunci va avea de returnat aproape două miliarde de euro. În total, statul român vor returna Fondului Monetar, Uniunii Europene şi Băncii Mondiale 21 de miliarde de euro pentru împrumutul luat în 2009. Calendarul de plată se termină în 2016, pentru Banca Naţională, şi în 2023, pentru Ministerul de Finanţe. DiGi24

Loteria Romana, cea mai opaca negociere a unui contract de sute de milioane de euro: cum se selecteaza in tacere viitoarele “pacanele” din sutele de sedii ale loteriei. Loteria Romania se pregateste sa incheie un nou contract de exploatare a jocurilor de tip loterie (VLT), in conditiile in care cel semnat in urma cu 10 ani cu grecii de la Intracom si Intralot expira pe 30 noiembrie 2013. Insa, procedura de selectie a unui nou beneficiar este total necunoscuta. In urma unei solicitari adresate de HotNews.ro, reprezentantii Loteriei Romane sustin ca a fost declansata o procedura de selectie. Intrebati de perioada si valoarea urmatorului contract, au raspuns: Contractul se afla in proces de negociere, motiv pentru care elementele solicitate inca nu pot fi facute publice (…) Valoarea contractului nu va putea fi stabilita cu precizie de la inceput”, au mai precizat reprezentantii Loteriei Romane. Compania nu a dorit sa confirme sau sa infirme informatia potrivit careia favorit pentru castigarea acestui contract ar fi grupul austriac Novomatic care, intamplator sau nu, detine 5,07% din actiunile firmei grecesti Intralot. Doar in perioada 2003-2009, compania a inregistrat pierderi de 436 milioane de lei din cauza contractelor cu grecii.  Trebuie mentionat ca Loteria Romana are ca actionar unic Ministerul Finantelor Publice. Din primavara acestui an, directorul general al companiei este Adrian Manolache. Potrivit CV-ului publicat pe site-ul Loteriei, pana sa ajunga la Loterie, a lucrat mai multi ani la BCR, pe diverse functii. In perioada august 2007-martie 2013 a fost director regional corporate la BCR. Presedintele Consiliul de Administratie este Marius Nica, iar membri sunt Adrian Manolache, Adrian Nica, Adrian Badescu si Daniel Diaconescu. Compania ar fi trebuit sa aiba pana acum management numit in baza OUG 109/2011 privind guvernanta corporativa, insa au tot fost amanate procedurile de selectie a managerilor profesionisti. Integral la HotNews

Competitivitatea României (1) . Cei 12 piloni ai competitivității și poziția în top. În conformitate cu teoria economică, în primul stadiu de dezvoltare economică, economia este dependentă în principal de factori de producție precum forța de muncă ( majoritar slab calificată ) și resursele naturale.Concurența este bazată pe prețuri, iar productivitatea scăzută se reflectă în salarii scăzute.În acest stadiu, competitivitatea depinde în principal de patru piloni: buna funcționare a instituțiilor publice și private, dezvoltarea infrastructurii, stabilitatea mediului economic și starea de sănătate a forței de muncă ce a primit cel puțin o educație elementară.Stadiul al doilea de dezvoltare mută accentul pe eficiența proceselor de producție. Creșterea salariilor fără posibilitatea de a crește nejustificat prețurile implică o calitate mai ridicată a produselor. Competitivitatea este determinată tot mai mult de alți șase piloni: educația înaltă și pregătirea profesională, piețe eficiente ale produselor, buna funcționare a pieței muncii, gradul de sofisticare a piețelor financiare, capacitatea de implementare a tehnologiilor existente și accesul la o piață internă sau străină cât mai mare. În stadiul al treilea de dezvoltare, nivelul ridicat al veniturilor mai poate fi sustenabil doar dacă se pot dezvolta afacerile profitabile cu produse noi și cu caracter unic. Ceea ce contează sunt procesele de fabricație de înaltă tehnologie și dezvoltarea permanentă a unor noi produse și tehnici de producție superioare. Aduce integral CdeG

Va urez o zi buna!

Arsenalul de arme chimice sirian, în mare măsură ‘inutilizabil’. Arsenalul sirian de arme chimice este în mare parte ‘inutilizabil’ şi, în consecinţă, ar putea fi distrus mai rapid decât s-a prevăzut, a afirmat joi seara un raport americano-rus confidenţial, citat de Washington Post. Acest raport, prezentat Casei Albe de un expert în armament, arată că arsenalul sirian ar putea fi neutralizat în nouă luni şi că el prezintă mai puţine riscuri de a fi disimulat sau furat de grupări teroriste din cauza formei în care a fost stocat. Potrivit acestui expert, Siria ar deţine peste 1.000 tone de arme chimice, dintre care 300 tone de iperită. Restul arsenalului ar fi compus din substanţe chimice lichide, stocate sub formă binară, adică sub forma a două produse chimice, numite precursori, care sunt amestecate doar înaintea utilizării, potrivit ziarului. Această informaţie confirmă ceea ce serviciile secrete franceze susţinuseră la începutul lunii septembrie, afirmă AFP. Pentru a îndepărta ameninţarea loviturilor americane, Siria a aderat la Organizaţia Convenţiei asupra Interzicerii Armelor Chimice (OIAC), iar preşedintele Bashar al-Assad a insistat mereu asupra angajamentului de a distruge armele chimice de care dispune, promiţând şi că nu va obstrucţiona acest proces. După săptămâni de tratative intense, Rusia şi SUA au ajuns joi, la ONU, la un acord asupra unui text care să încadreze distrugerea arsenalului chimic al regimului Bashar al-Assad. Această rezoluţie ar putea fi adoptată vineri.Agerpres

“Cel mai vechi ziar din lume” renunţă la versiunea tipărită. Lloyd’s List, “cel mai vechi ziar din lume”, renunţă la versiunea tipărită şi îşi va continua activitatea doar în variantă online, informează huffingtonpost.com. Lloyd’s List, o publicaţie britanică în care au putut fi citite ştiri despre industria transportului maritim la nivel mondial încă din 1734 şi care se prezenta ca fiind “cel mai vechi ziar din lume”, nu va mai fi tipărit începând cu data de 20 decembrie, au anunţat, miercuri, reprezentanţii cotidianului, totodată au precizat că doar 2% dintre cititorii ziarului preferau să-l lectureze în variantă tipărită. Richard Meade, redactorul-şef al Lloyd’s List, a declarat pentru Press Gazette că niciun angajat nu îşi va pierde locul de muncă şi s-a arătat încrezător în ceea ce priveşte viitorul publicaţiei. “Suntem cel mai vechi ziar din lume”, a spus acesta. “Acesta este un aspect care ne asigură viitorul pentru următorii 300 de ani”, a mai spus acesta. Decizia a stârnit imediat comentarii despre ce înseamnă renunţarea la print a publicaţiei Lloyd’s List. Astfel, profesorul de jurnalism Roy Greenslade a spus despre această decizie că este “un moment de referinţă” în media. Ziarul Financiar

Parlamentarii partidului lui Berlusconi ameninţă cu demisia. Napolitano denunţă o “lovitură de stat”. Parlamentarii din partidul lui Silvio Berlusconi, Poporul Libertăţii (PdL), ameninţă că ar putea demisiona în grup dacă o comisie parlamentară va decide anularea imunităţii fostului premier, condamnat la închisoare, preşedintele Giorgio Napolitano calificând iniţiativa drept o “lovitură de stat”. “Anunţul PdL este îngrijorător, sentinţele se aplică, este absurd să ameninţăm cu lovituri de stat”, a reacţionat preşedintele Giorgio Napolitano, citat de Corriere della Sera. O comisie a Senatului italian analizează situaţia lui Silvio Berlusconi, care riscă excluderea din Parlament şi retragerea dreptului de a mai deţine funcţii publice. Pe fondul situaţiei politice tensionate, premierul Enrico Letta, aflat la New York, a anunţat că ar putea cere votul de încredere al Parlamentului, dat fiind că Guvernul de uniune pe care îl conduce este susţinut atât de formaţiunea lui Berlusconi (PdL, de centru-dreapta), cât şi de Partidul Democrat (PD, de centru-stânga). În august, preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, l-a îndemnat pe Silvio Berlusconi să accepte condamnarea la închisoare, sugerând însă că este posibil să îl graţieze. Silvio Berlusconi trebuie să ispăşească un an de închisoare în dosarul Mediaset, dar probabil va fi plasat în arest la domiciliu sau va efectua muncă în folosul comunităţii. Berlusconi, 77 de ani, fusese condamnat în prima instanţă şi în apel la patru ani de închisoare pentru fraudă fiscală, cu o interdicţie de cinci ani privind deţinerea de funcţii publice. Pedeapsa de condamnare la închisoare a fost confirmată de instanţa supremă, care a decis rejudecarea la Curtea de Apel din Milano a sancţiunii suplimentare, cea de interzicere a funcţiilor publice. În privinţa condamnării la închisoare, trei din cei patru ani beneficiază de o amnistie, astfel că Berlusconi ar avea de executat doar un an. Însă fostul premier italian ar putea fi plasat în arest la domiciliu sau ar putea efectua muncă în folosul comunităţii. Integral aduce Mediafax

SUA şi Iranul îşi trimit bezele de la distanţă. Surprinzător de moderat s-a prezentat noul preşedinte iranian, Hassan Roshani, la Adunarea Generală a ONU. Speculaţiile şi chiar speranţele unei prime întâlniri bilaterale între preşedinţii Statelor Unite şi Iranului au fost atât de intense, respectiv mari, încât lumea a trăit cu impresia că Barack Obama şi Hassan Rohani chiar nu aveau cum să nu stea de vorbă la New York, pe întortochiatele culoare ale sediului în renovare al Naţiunilor Unite. Ar fi fost primul tete-a-tete între şefii celor două ţări, de la revoluţia islamică din 1979. Barack Obama e mai porumbel decât vulturii care au guvernat deceniul trecut la Casa Albă; iar Hassan Rohani a dat, înainte de a ajunge la Adunarea Generală ONU, semnale ale unei turnuri în discursul Teheranului. În cele din urmă, însă, întâlnirea nu a mai avut loc. “Ar fi fost prea complicat”, au comentat diplomaţi din cele două capitale, citaţi de Der Spiegel. Un oficial american a comentat pentru agenţia DPA că “dinamica politică internă din Iran” obligă puterea de la Teheran să trateze relaţia cu Washingtonul mult mai prudent decât se întâmplă în dialogul cu alte naţiuni occidentale. Un dezgheţ se simte, însă: pentru prima oară, după decenii bune, un reprezentant al delegaţiei SUA la ONU a fost în plen, în timpul discursului susţinut de preşedintele iranian. Iar Barack Obama a anunţat că ministrul său de Externe, John Kerry, se va întâlni, joi, 26 septembrie, cu omologul său din Republica Islamică. Toate, pe fondul unui disurs extrem de moderat rostit de Rohani – cel puţin prin comparaţie cu diatribele belicoase ale predecesorului Mahmud Ahmadinedjad. Integral la Deutsche Welle

Hollande îl susţine pe Valls. României îi va fi refuzată aderarea la Schengen, susţine un colaborator al preşedintelui francez. Hollande şi-a asumat poziţia ministrului Valls cu privire la romi, iar o consecinţă directă a acestei direcţii ferme este că României îi va fi refuzată intrarea în Spaţiul Schengen la 1 ianuarie din cauza neîndeplinirii condiţiilor, potrivit unei surse de la Élysée citate miercuri de postul de radio Europe1. Potrivit site-ului postului radio, un colaborator apropiat al preşedintelui francez, căruia nu-i precizează identitatea, a declarat că României îi va fi refuzată aderarea la Schengen pe 1 ianuarie, deoarece condiţiile nu vor fi îndeplinite, fără să ofere alte precizări. Europe1 citează pe site declaraţia “majoritatea romilor cu vocaţia de a fi escortaţi în ţara de origine” şi i-o atribuie lui François Hollande, comentând că “seamănă cu afirmaţia de marţi a lui Manuel Valls”, subliniind că nu există aproape nicio diferenţă de poziţie între şeful statului francez şi ministrul său de Interne asupra acestui subiect spinos. “Doar o minoritate caută să se integreze”, ar mai fi declarat preşedintele francez într-un cerc restrâns, după ce Valls a declanşat polemica cu privire la romi, scrie postul. Însă poziţia merge dincolo de romi, continuă Europe1, adăugând că în opinia preşedintelui este vorba, înainte de orice, de a ţine cont de dificultăţile cu care se confruntă aleşii. “Le înţeleg”, a spus el, amintând în trecere că există zone fragile ca Seine Saint-Denis sau Grand Lyon, care găzduiesc cele mai importante populaţii de romi. Este o poziţie care trece dincolo de romi şi pe care François Hollande şi-o asumă, scrie Europe1, adăugând că acesta apreciază că problema care trebuie pusă “este să se afle dacă Franţa are vocaţia să îi primească pe toţi cei care sunt cei mai vulnerabili”. Un ecou la afirmaţia lui Michel Rocard, din 1990, “Franţa nu poate primi toată mizeria lumii”, comentează postul. Integral aduce Adevarul

Bugetul pe 2014 în Franţa, noi impozite pentru francezi. In Franţa bugetul pe anul viitor prevede o creştere a impozitelor, dar guvernul considerǎ cǎ primele semne de redemarare a economiei sunt vizibile întrucît diminueazǎ numǎrul şomerilor. Este pentru prima datǎ, în ultimii doi ani, cǎ rata şomajului scade în Franţa. Potrivit datelor oficiale, în luna august numǎrul şomerilor ar fi scǎzut cu 50 000. Publicarea acestei cifre a dat naştere imediat unor polemici. Dn rîndurile sindicatelor şi ale opoziţiei au apǎrut voci care acuzǎ autoritǎţile de manipulare statisticǎ. De fapt, spun aceste voci critice, în urma unor noi calcule ar fi dispǎrut din listele de înscrişi la şomaj multe nume întrucît respectivii interesaţi nu şi-ar fi actualizat situaţia. In ciuda acestor reproşuri, preşedintele François Hollande se aratǎ mai degrabǎ oprimist. El îşi justificǎ politica fiscalǎ, mai favorabilǎ intreprinderilor decît familiilor, spunînd cǎ numai prin investiţii va reveni durabil creşterea economicǎ. Joi 26 septembrie, şeful statului a efectuat o vizitǎ delicatǎ, mai precis în localitatea Florange din regiunea Lorena unde în luna aprilie a fost închisǎ o uzinǎ siderurgicǎ şi au fost concediaţi peste 600 de salariaţi dintr-un total de 2500. La ora la care era doar candidat la alegerile prezidenţiale, François Hollande promisese mǎsuri pentru menţinerea industriei siderurgice. Acum însǎ nu a putut anunţa decît crearea la Florange a unui centru de cercetare dotat, începînd cu anul viitor, cu un buget de 20 de milioane de euro. Mai este însǎ anunţatǎ o investiţie de 300 de milioane de euro pentru întreaga regiune, bani destinaţi unor proiecte “inovante”. Mulţi sindicalişti îi reproşeazǎ însǎ lui François Hollande cǎ nu şi-a ţinut promisiunile de campanie, şi de altfel i-au rezervat o primire destul de “rece” la Florange. Integral aduce RFI

Oxford Analytica (OXAN) este o prestigioasa firma de consultanta si analize strategice internationale. A fost fondata in 1975  de Dr. David Young, fost angajat al Consiliului de Securitate American. Firma publica rapoarte bazate pe “open source intelligence” (adica surse publice). Printre clientii acestei firme se numara guvernul Statelor Unite si inca 18  guverne din lume, institutii internationale din toate domeniile, inclusiv marile firme din sectorul privat.

 OXAN publica rapoarte referitoare si la situatia din Romania acoperind diverse domenii din viata publica si politica a tarii. Consider aceste rapoarte corecte, inclusiv majoritatea concluziilor respective. Politeia a adus la cunostinta cititorilor multe din rapoartele OXAN, rapoarte care au avut un impact major si in presa locala, dar in special in cea internationala.

 Unul din cele mai importante rapoarte OXAN a fost cel referitor  la media romaneasca “ROMANIA: Media no longer play positive political role”  (ROMANIA: Media nu mai joaca un rol politic pozitiv). Raport publicat in perioada de dinaintea alegerilor prezidentiale (27 august 2009), raport criticat de corifeii presei romanesti, care insa a fost de o corectitudine exemplara din punctul meu de vedere. Am publicat si am analizat aceste rapoarte. (vezi  aici , aici  si aici.) Alt raport pe care l-am publicat a fost “OXAN despre riscurile globale” (vezi aici si aici). Astazi aducem raportul publicat de acest institut la data de 24 septembrie a.c,  sub titlul “Gold mine may bring down government”

 Acestea sunt lucrurile esentiale din raportul publicat:

 “Protestele împotriva planului de a deschide cea mai mare mină din Carpaţii de Vest continuă pe întreg teritoriul României, reuşind să inducă multă confuzie la nivelul Guvernului. Afacerea minei de la Rosia Montana scoate la iveală oportunismul unei elite transpartinice, iar prea puţini dintre membrii acesteia par preocupaţi de protejarea mediului sau a consecinţelor negative asupra statului.

 Premierul Victor Ponta şi-a schimbat punctul de vedere public de cel puţin trei ori pe tema oportunităţii proiectului de exploatare minieră, iar disensiunile din rândul coaliţiei de guvernare au scos la iveală o formă haotică de a lua decizii publice, astfel că dubiile cresc în privinţa fezabilităţii planurilor de privatizare pentru sectorul energetic care sunt legate de căutarea finanţării internaţionale. Premierul a pierdut deja autoritate. Planurile USL de revizuire a Constituţiei ar putea cădea victimă tensiunilor permanente din coaliţie. În acelaşi timp, nervozitatea printre investitorii străini ar putea distruge şi aşa fragila revenire economică.

 Un guvern nehotărât plănuieşte să paseze Parlamentului decizia finală pe tema controversatului proiect de la Roşia Montană. Coaliţia PSD- PNL ar putea să nu mai aibă viaţă lungă în condiţiile în care poziţiile celor două formaţiuni pe acest subiect sunt categoric divergente. Românii din clasa de mijloc şi tinerii, scandalizaţi de această controversă, ar putea intra pe scena politică cu o nouă formaţiune, dacă vor ieşi la iveală lideri potriviţi şi o platformă comună.

 Controversata temă a exploatării cu cianuri a arătat fragilitatea USL. La 16 septembrie, Ponta a declarat că nu îl va susţine activ pe Antonescu la alegerile prezidenţiale, în timp ce liderul PNL a afirmat că nu va fi păpuşa PSD dacă va câştiga scrutinul. S-au împăcat în ziua următoare, premierul temându-se de lovitura ce ar putea fi provocată de intrarea PNL în opoziţie.”

 Intr-o postare viitoare vom aduce traducerea integrala a raportului OXAN. De mentionat limbajul extrem de dur al raportului si de felul in care este caracterizat Ponta. Ca ciudatenie, daca doriti, este subtitlul in raport denumit “Ponta vacillates”, cuvantul foarte putin folosit in engleza moderna caracterizeaza un extrem de incompetent lider si de multe ori, o stare de ebrietate a unui cetatean care nu-si gaseste drumul la domiciliu dupa o seara petrecuta la pub.

De la Shogunatul Tokugawa la restauratia Meiji

În prima parte a secolului al șaptesprezecelea, Shogunatul Tokugawa  a bănuit că toți comercianții sau misionarii erau spioni ai puterilor europene. Din această cauză intrarea lor în Japonia a fost controlată cu strictețe din ordinul personal al Shogunului. Un marinar englez pe nume William Adams, călătorind pe un vas olandez, a eșuat pe coastele Japoniei în 1600. El a reușit să-l impresioneze pe shogunul Tokugawa Ieyasu, învățându-l arta navigației, astronomie și matematică și a devenit Samurai onorific, primind o moșie considerabilă. Când englezii din Compania Indiilor de Est au ajuns aici in în 1616  ei au cerut ajutorul lui Adams ca favorit al Shogunului ca să construiască prima fabrică dar și un soi de agenție de comerț. În cele din urmă însă Japonia a silit pe toți străinii să plece și blocat toate relațiile cu lumea exterioară, cu excepția unor relații comerciale restrânse cu negustorii olandezi și chinezi în orașul Nagasaki, care detineau autorizatia de a exporta marfuri din Japonia  prin vasele care au primit numele de kurofune, sau vapoarele negre.

 După un secol de contact direct cu Europa, început prin contactul cu marinari portughezi pe țărmul japonez din anul 1543, Japonia și-a închis porțile în anul 1638, intrând într-o perioadă de izolare aproape totală față de lumea din afară, izolare pe care avea să o mențină timp de mai bine de două sute de ani.

Sub influența ideilor sociale și politice de origine europeană aduse de acești navigatori, mulți tineri nobili și samurai, care nu mai dispuneau de mari avuții, își puneau problema regenerării și progresului țării, prin introducerea reformelor economice. În același timp, pătura tot mai numeroasă și mai înstărită a comercianților, deși discreditată de regim, a ajuns să-i crediteze pe shoguni, pe înalții demnitari și nobili cu sume importante. Dispunând de forță economică și de capital, ei revendică cu o cutezanță mereu sporită poziții noi în stat, și protestează cu tot mai multă îndrăzneală împotriva abuzurilor și confiscărilor; ei solicită transformări politice și sociale.

La rândul său, țărănimea a recurs cu tot mai mare intensitate la revolte, care au subminat serios regimul shogunatului. Tot nemulțumiții invocau numele împăratului ostracizat, apelând la aristocrația de curte (kuge), de asemenea, sărăcită și desconsiderată. Pe acel fond general de dezamăgire și nemulțumire a renăscut, începând cu secolul al XVIII-lea, cultul împăratului  si s-a pregătit,  intelectual și ideologic spre calea restaurării  imperiale în rosturile politice de care fusese deposedat.

Încă în anul 1715, în lucrarea „Istoria Marii Japonii”, scrisă la inițiativa nobilimii din ținutul Mito, se insista asupra importanței familiei imperiale. În același scop s-a alăturat și efortul intelectualilor de a diminua influența civilizației chineze și de a revigora vechea religie japoneză, shinto, prin opoziție cu confucianismul și budismul. Omul de cultură japonez Mataori a pus accentul, în câteva din lucrările sale, pe caracterul divin al originii împăratului, iar istoricul Rai Sanyo (1780-1832) și-a propus să stabilească fundamentele istorice ale guvernării directe de către împărat.

 Câteva ciocniri cu Rusia care se găsea în nord i-au permis shogunului să-și extindă puterea asupra insulei Hokkaido și a Sahalinului in 1807 dar politica de excludere a continuat. Izolarea va mai dura până când pe data de 8 iulie 1853, comandantul Matthew Perry cu patru vase de luptă – Mississippi, Plymouth, Saratoga, și Susquehanna — a intrat în golful orașului Edo (Tokyo) și și-a afișat puterea de distrugere a tunurilor de pe vase. El a cerut ca Japonia să se deschidă spre a face comerț cu Vestul.

În anul următor la Convenția de la Kanagawa (31 martie 1854), Perry s-a întors cu 7 nave și l-a forțat pe Shogun să semneze tratatul de pace și neutralitate dintre Japonia și Statele Unite. În doar 5 ani Japonia avea să semneze astfel de tratate și cu celelalte puteri occidentale. (Tratatul Harris cu SUA a fost semnat pe 29 iulie 1858.)

 Efectul unor contacte și schimburi comerciale tot mai intense cu Europa și S.U.A., deși impuse prin forță, a fost rapid și spectaculos, chiar benefic pe diferite planuri pentru societatea japoneză. Sosirea masivă a negustorilor străini, îndeosebi după anul 1858, a dus la transformarea portului Yokohama într-un însemnat centru comercial, din ale cărui antrepozite cantități mari de mărfuri invadau piața japoneză. Între anii 1859 și 1868 valoarea comerțului exterior japonez a crescut de la numai 2 milioane la 35 milioane dolari. Străinii cumpărau din Japonia mătase, bumbac, hârtie, ceai, uleiuri, cupru etc. și le vindeau japonezilor nave, arme, mașini și diferite obiecte metalice, stofe de lână, țesături din bumbac și cânepă, unelte de pescuit etc.

Preponderența accentuată a importului față de export a cauzat scurgerea aurului în afara granițelor Japoniei. Această pierdere de aur și dezechilibrarea sistemului monetar au provocat o gravă inflație. Totodată, concurența mărfurilor străine a dus și la ruinarea producției manufacturiere și meșteșugărești autohtone. Modificări însemnate s-au produs și în producția agricolă, datorită solicitărilor externe masive de ceai, mătase și a altor produse. Pe de altă parte, s-a constatat apariția, în număr din ce în ce mai mare, a unor întreprinderi industriale în ramurile industriei ușoare, a arsenalelor și șantierelor navale, a unor întreprinderi metalurgice etc., ceea ce a însemnat constituirea și creșterea puterii burgheziei japoneze.

 Criza în care se afla regimul shogunatului fiind profundă, adversarii cercurilor conducătoare din Edo au profitat de această situație, prin semnarea unor tratate inegale cu Occidentul (ca cel de la Kanagawa încheiat în anul 1854) pentru a ataca deschis și decisiv regimul existent, acuzându-l de incapacitatea de rezistență presiunilor străine.

 Opozanții l-au abandonat, pe rând, pe shogun, și s-au adunat în jurul împăratului din Kyoto. În acel climat de criză politică s-au intensificat asasinatele cu caracter xenofob, exaltărilor naționaliste căzând victime ruși (1859), francezi și olandezi (1860), britanici (1861).

Ciocnirile dintre adepții restaurării puterii imperiale și cei care susțineau regimul shogunal, sporadice un timp, au luat o întorsătură decisivă începând din martie 1860 când a fost asasinat prim-consilierul shogunului, Naosuke. Caracterul răscoalelor, mișcărilor și acțiunilor din perioada următoare acestui eveniment au purtat o tentă atât antifeudală, cât și una anticolonialistă. În fruntea acestor mișcări de mase se aflau samuraii cu vederi reformiste care au reușit să-și alăture burghezia, țăranii și intelectualii. Lupta armată împotriva shogunului a fost declanșată în provincia Choshu, în anul 1865. Abia în iulie 1866 forțele armate shogunale i-au putut înfrunta pe răsculați, dar au fost înfrânte.

În februarie 1867, împăratul Komei moare, urmându-i la tron fiul său Matsuhito (Meiji), în vârstă de numai 15 ani. Tânărul monarh avea sprijinul forțelor militare ale provinciilor Satsuma și Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 – nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la funcțiile sale. După abdicare, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii.

 Cu toate că shogunul acceptă restaurația și își retrage trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, cu alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto dar sunt înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea șogunatului. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Această bătălie practic încheie dominația familiei Tokugawa, cu toate că alte familii Tokugawa din nord rezistă încă mult, iar flota shogunului din portul Hokkaido rezistă până în anul 1869.

La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum și abolirea regimului shogunatului. Împăratul își va instala curtea și reședința la Edo, pe data de 26 noiembrie 1868, oraș ce primește numele de Tokyo (Capitala de Est). Începe o nouă epocă în istoria Japoniei pe care împăratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji („guvernarea luminată”). Această eră s-a dorit a fi, în același timp, un continuum dar și o mare mutație socială și politică în societatea japoneză.

Japonia modernă a cultivat spiritul subordonării totale față de împărat și față de instituțiile de stat, elemente psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al doilea război mondial au fost orientate spre formarea mentalității militariste, fanatice. De la restaurația Meiji și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial împăratul va fi conducătorul guvernului și al armatei.

În epoca Meiji împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși a favorizat mai mult pe conservatori decât pe liberali, a fost și a rămas o personalitate marcantă și totodată un simbol. O trăsătură fundamentală a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost că el a jucat un rol pasiv, lăsând oamenii de stat să acționeze în numele său. Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaseră Japonia într-un stat capitalist modern atât datorită propriilor eforturi, cât și împrejurărilor internaționale favorabile: marile puteri europene și Statele Unite fuseseră antrenate în conflicte interne și externe care le-au ținut departe de arhipelagul nipon.

Preocupările conducătorilor regimului Meiji vizau modificarea statutului internațional al Japoniei prin anularea tratatelor inegale care-i fuseseră impuse, întărirea forțelor sale armate terestre și navale, angrenarea țării în competiția marilor puteri pentru stabilirea de zone de influență și piețe de desfacere a produselor industriale și dobândirea unor resurse de materii prime. Pentru toate acestea era necesară o puternică bază militară care a fost sistematic creată.

Japonia a adoptat numeroase instituții apusene în perioada Meiji, printre care un guvern modern, sistemul de legi și organizarea armatei. Aceste reforme au ajutat la transformarea imperiului japonez într-o putere mondială: Japonia a învins China în primul război sino-japonez (1894-1895) și Rusia, în războiul ruso-japonez (1904-1905). Până în 1910, Japonia ajunsese să dețină controlul Coreei, Taiwanului și a jumătății sudice a insulei Sahalin.

Bună dimineata intr-o zi de joi. Vremea se va încălzi în toate regiunile, iar în sud-vest şi sud va deveni mai caldă decât în mod obişnuit pentru această perioadă. Mai ales după-amiaza şi la începutul nopţii, în jumătatea de nord a ţării vor fi înnorări şi local se vor semnala ploi. În restul teritoriului cerul va fi variabil ziua şi temporar noros spre seară şi în cursul nopţii, când izolat va ploua. Vor fi mai ales averse, însoţite izolat de descărcări electrice. În zona de munte, cu totul izolat cantităţile de apă pot depăşi 15 l/mp, iar în cursul nopţii, pe crestele înalte ale Carpaţilor Orientali ploile se vor transforma în lapoviţă şi ninsoare. Vântul va sufla moderat cu intensificări temporare în majoritatea regiunilor, iar în zona montană înaltă va fi tare. Temperaturile maxime vor avea valori de la 17 grade în estul Transilvaniei până la 30 de grade în extremitatea de sud a Olteniei şi Munteniei, iar cele minime se vor încadra, în general, între 5 şi 15 grade

 În Bucureşti, vremea va fi în general frumoasă şi se va încălzi, devenind mai caldă decât în mod obişnuit pentru această perioadă. Cerul va fi variabil, cu unele înnorări în cursul nopţii. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă va fi de 27…28 de grade, iar minima de 13…15 grade.

 Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 4711 RON; 1 USD = 3. 3103 RON; 1 EURO = 1. 3507 USD; Francul elvetian 3. 6337 RON. Gramul de aur 140.5397 RON.

 Studiu. Cât timp îţi ajunge un salariu în România? Peste 80% din populaţie trăieşte de pe o zi pe alta. Pentru majoritatea covârşitoare a gospodăriilor din România, veniturile lunare sunt suficiente pentru un trai mediocru, în cel mai bun caz. Aproape 14% dintre români nu-şi acoperă nici măcar cheltuielile de supravieţuire în timp ce alţi aproape 30% reuşesc ca dintr-un salariu lunar să-şi achite doar cheltuielile strict necesare În ciuda crizei economice, pătura socială a românilor care trăiesc sub pragul sărăciei a scăzut în ultimii doi ani, relevă un studiu comandat de compania Provident, specializată în credite de consum cu valoare mică. Aceasta este însă singura veste bună venită din respectiva cercetare căci numărul familiilor care trăiesc la limita sărăciei a crescut cu trei puncte faţă de 2011 în timp ce procentul din populaţie care reuşeşte să-şi cumpere toate cele necesare fără sacrificii a scăzut la la jumătate până la doar 2,7%. În fapt, 80% din persoanele incluse în cercetare consideră că venitul lunar nu le ajunge nici pentru strictul necesar(13,8%), le ajunge numai pentru strictul necesar(29,1%) sau le ajunge pentru un trai decent fără a putea cumpăra lucruri scumpe(34%).În ceea ce priveşte măsura în care salariul lunar este suficient, studiul citat arată că pentru aproximativ 52% din populaţie veniturile salariale nu sunt suficiente niciodată(7,4%), rar(14,6%), sau uneori(34%). Doar 14% dintre persoanele chestionate afirmă că salariul le este întotdeauna sufiecient.  În aceste condiţii, este normal ca “datorie” să fie cel mai popular termen. Din studiul citat reiese că 34% dintre cei cchestionaţi au cunoştinţe bune în ceea ce priveşte datoriile în timp ce 40% au cunoştinţe medii. Integral aduce Capital

Ponta: „Respingerea proiectului Roşia Montană ar fi o catastrofă pentru România“.Respingerea de către Parlamentul României a proiectului Roşia Montană ar fi o “catastrofă” pentru România, pentru că ar fi un “mesaj împotriva investitorilor străini”, a declarat premierul Victor Ponta la un seminar organizat de Reuters „Dacă Parlamentul va decide să nu se facă acest proiect, nu va fi o mare problemă (din punct de vedere economic), dar dacă România oferă mesajul că suntem împotriva investitorilor străini, împotriva exploatării potenţialului nostru, acest lucru ar fi o catastrofă pentru România“, a declarat Ponta, în engleză, cu ocazia Summitului pentru Investiţii în Europa de Est, organizat de Reuters. „Roşia Montană este un proiect foarte important ca simbol, nu în primul rând din punct de vedere economic“, a subliniat Ponta. „Trebuie să profităm de resursele noastre naturale, bineînţeles respectând toate standardele de mediu, dar, dacă acestea se respectă, ar trebui să fim în favoarea explorării“, a precizat Ponta. Premierul României a recunoscut că proiectul Roşia Montană este unul controversat, de aceea este corect să existe o dezbatere publică pe această temă. Însă Ponta i-a îndemnat pe susţinătorii săi din Parlament „să demonstreze încă o dată că România nu îşi neagă propriul drept la dezvoltare. Este vorba de dreptul nostru la dezvoltare şi voi continua să lupt pentru asta“, a adăugat Ponta. Integral aduce Adevarul

Dosarul “Şantaj la Felix TV”. Voiculescu a cerut să nu fie trimis în judecată. În timp ce avocatul familiei Voiculescu crede că va mai avea un nou termen, procurorii DNA întocmesc rechizitoriul. Conform procurorilor DNA, Dan Voiculescu și fi ica lui, Camelia, nu au studiat materialul de rumărirel penală, iar directorul Sorin Alexandrescu ar fi renunțat după ce l-a studiat doar parțial Dan Voiculescu şi fiica lui, Camelia, obţinuseră săptămâna trecută de la procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) o amânare a termenului pentru finalizarea procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală în dosarul de şantaj, până ieri, 25 septembrie, dată la care niciunul dintre cei doi nu s-a prezentat la DNA. În schimb, cu două zile înainte de expirarea termenului, Dan Voiculescu şi-a trimis apărătorii la DNA, iar aceştia au depus “foarte multe cereri”, după cum ne-a declarat avocatul Gheorghiţă Mateuţ. “Am depus cereri şi memorii argumentate pe baza probatoriului din dosar prin care domnul Voiculescu a cerut un alt mod de rezolvare a cazului decât trimiterea în judecată. Dar în principal am solicitat recuzarea celor doi procurori de caz pe motiv de incompatibilitate, fiindcă s-au antepronunţat cu prilejul începerii urmăririi penale şi a dispunerii reţinerii lui Sorin Alexandrescu. Termenul pentru prezentarea materialului de urmărire penală s-a amânat pentru până după soluţionarea cererilor noastre.”, a declarat avocatul pentru Evenimentul zilei. Conform surselor EVZ, recuzarea celor doi anchetatori a fost respinsă de şeful Secţiei, ca şi toate celelalte cereri ale apărării. Sursele citate ne-au precizat că procurorii au trecut la întocmirea actului de sesizare a instanţei de judecată. Astăzi este aşteptat verdictul instanţei într-un alt dosar al lui Dan Voiculescu, cel privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare. Integral in EVZ

 CFR Călători face licitaţii pentru hârtie şi apă minerală, dar dă contracte de zeci de milioane de euro prin încredinţare directă pentru carburanţi şi piese. CFR Călători, care a majorat de la 1 septembrie cu 10% tarifele de călătorie, a atribuit, în perioada 17 iulie-13 septembrie, 50 de contracte de achiziţii publice, cu o valoare finală totală de peste 36 de milioane euro (echivalentul a aproximativ 160,7 milioane lei). După ce ieri v-am arătat că CFR Călători a acordat un contract de 1,7 milioane de dolari unui offshore din Panama, azi gândul vă prezintă o anomalie a companiei: instituţia condusă de Valentin Dorobanţu foloseşte în exces procedura încredinţării directe pentru contractele cu valoare mare, în schimb organizează licitaţii pentru apă minerală şi hârtie de copiator. Cum a răspuns directorul când i-am arătat lista contractelor, vedeţi mai jos. Cu câteva excepţii – de exemplu pentru achiziţia de apă minerală şi hârtie de copiator – , contractele sunt încheiate fără organizarea unei licitaţii deschise, şefii companiei preferând varianta negocierii, cu sau fără publicarea unui anunţ de participare în prealabil.La cele mai multe dintre proceduri a depus ofertă câte o singură firmă, care de altfel a fost declarată şi câştigătoare, reiese dintr-o analiză realizată de gândul pe baza datelor de pe portalul licitaţiilor publice. Valentin Dorobanţu, directorul general al CFR Călători, nu vede o problemă în recurgerea în mod repetat la procedura negocierii, ocolindu-se procedura licitaţiei deschise. “Şi negocierea este o procedură legală, prevăzută în legislaţia achiziţiilor publice. Noi am preferat negocierea pentru a mai putea trage de preţ în jos”, motivează Dorobanţu, care se mândreşte cu faptul că nu a existat nici un caz în care Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) să respingă documentaţii de licitaţii organizate de CFR Călători. Integral in Gandul.

Strategia lui Antonescu pentru câştigarea baronilor. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a avansat ideea unei legi de amnistie pentru aleşii locali care au probleme cu ANI. Iniţiativa lui Antonescu se adaugă promisiunilor avansate recent de către vicepremierul PSD, Liviu Dragnea, potrivit căruia primarii nu vor răspunde penal pentru actele contrasemnate de subordonaţii lor. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat că susţine ideea unei legi de amnistie în legătură cu aleşii locali în cazul cărora Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a sesizat un conflict de interese de tip “public-public”. Crin Antonescu a avansat o soluţie şi pentru situaţia incompatibilităţilor – un recurs în interesul legii al Ministerului Justiţiei. „Nu avem de fapt, cel puţin potrivit filosofiei occidentale, un conflict de interese pentru că un conflict de interese este între public şi privat, acolo avem public – public”, a fost argumentaţia lui Antonescu.„Soluţia mea, pe care doresc să o discutăm, şi cred că o putem adopta, ca să scoatem aceşti oameni care nu au greşit dintr-o situaţie imposibilă, este pe de o parte o lege de amnistiere în ceea ce priveşte conflictul de interese – pentru că asta e acuzaţie penală şi aministierea poate să acţioneze retroactiv strict pe aceste speţe, iar în ceea ce priveşte incompatibilităţile cred că aici trebuie să solicităm ministrului Justiţiei un recurs în interesul legii”, a continuat şeful Senatului. Ce ar putea rezolva cele două posibile soluţii indicate de Crin Antonescu? Potrivit Constituţiei, Parlamentul poate da o lege de amnistie sau de graţiere colectivă. USL are majoritatea parlamentară şi, dacă soluţia este acceptată de alianţă, actul normativ poate trece fără emoţii prin Parlament. Integral la Romania Libera

Raport CE: România are una dintre cele mai puţin competitive economii între ţările membre ale Uniunii Europene. România este din nou în coada clasamentului competitivităţii economiilor din statele membre ale Uniunii Europene. Legislaţia care se modifică des, birocraţia, corupţia generalizată şi infrastructura deficitară afectează performanţele companiilor din România, susţine Comisia Europeană în ultimul sau raport privind competitivitatea. Sprijinul scăzut acordat cercetării face ca dezvoltarea şi inovaţia în afaceri să fie reduse. Criteriile luate în calcul în raportulComisiei Europene sunt performanţele industriale, inovaţia, mediul de afaceri, serviciile şi infrastructura, precum şi administraţia publică, investiţiile şi piaţa muncii. România face parte din ultima grupă de ţări în ceea ce priveşte competitivitatea economică, alături de Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia şi Slovacia. Cele mai competitve economii cele ale Germaniei, Danemarcei, Finlandei,Suediei, ustriei, Olandei, Marii Britanii, Belgiei şi Franţei, Irlanda, Spania şi Luxemburg. În grupa a doua, a ţărilor cu o competitivitate medie, au fost incluse Cipru, Grecia, Italia, Malta, Portugalia şi Slovenia.Digi24

 Razboiul lui Victor Ponta cu presa straina, acum episodul Reuters: Au dat un titlu tampit. Premierul Victor Ponta a declarat, miercuri seara, intr-o interventie telefonica la postul B1 TV, ca declaratiile sale pentru agentia britanica Reuters referitoare la decizia Parlamentului in cazul Rosia Montana au fost prost intelese atat de presa romana, cat si de cea straina. Astfel, dupa ce a catalogat titlul agentiei Mediafax drept o “minciuna ordinara”, “manipulare”, “mare magarie”, Ponta a sustinut ca si cei de la Reuters l-au interpretat gresit, dand un “titlul tampit”. Nu este prima data cand premierul Victor Ponta contrazice jurnalistii din presa straina cu privire la declaratiile acordate. Vezi in articol alte doua episoade de acest gen.“Daca Parlamentul va decide sa nu se faca acest proiect, nu va fi o mare problema (din punct de vedere economic), dar daca Romania ofera mesajul ca suntem impotriva investitorilor straini, impotriva exploatarii potentialului nostru, acest lucru ar fi o catastrofa pentru Romania”, a declarat Victor Ponta miercuri, potrivit unui articol publicat de agentia britanica Reuters – care titreaza “Prim-ministrul Romaniei spune ca respingerea proiectului aurifer ar descuraja investitorii” – stire preluata apoi de agentia romana Mediafax si de restul presei. “Prim-ministrul Romaniei spune ca respingerea proiectului aurifer ar descuraja investitorii” – stire preluata apoi de agentia romana Mediafax si de restul presei. “Rosia Montana este un proiect foarte important ca simbol, nu in primul rand din punct de vedere economic (…) Trebuie sa profitam de resursele noastre naturale, bineinteles respectand toate standardele de mediu, dar, daca acestea se respecta, ar trebui sa fim in favoarea explorarii”, a mai spus Ponta, conform Reuters. Potrivit agentiei britanice, Victor Ponta a facut aceste declaratii in limba engleza.Aduce HotNews

 Patru din 10 români trăiesc la limita strictului necesar. Grafic: cum ne acoperim cheltuielile din venituri. Acoperirea cheltuielilor de subzistenţă este imposibilă pentru 13,8% din români şi constituie o mare dificultate pentru alţi 29%, iar încadrarea în banii de salariu este un sport extrem pentru jumătate din populaţie. Viaţa în România este prea scumpă, sau veniturile românilor sunt prea mici? Răspunsul este afirmativ la ambele variante pentru mai mult de 42% din români, reiese dintr-un studiu care analizează nivelul de trai şi comportamentul financiar al populaţiei, realizat la iniţiativa Provident Financial de către compania de cercetare Novel Research. Studiul arată că 13,8% din români nu-şi pot acoperi strictul necesar din veniturile realizate şi se apropie de rezultatele anchetelor mai ample ale Institutului Naţional de Statistică, potrivit cărora aproximativ 15% din populaţie nu-şi poate asigura traiul de zi cu zi. O altă grupă destul de mare din populaţie (peste 29%) îşi acoperă numai cheltuielile de subzistenţă, fără a-şi permite şi alte achiziţii, fapt care arată că patru din 10 români trăiesc la limita strictului necesar. Faţă de 2011, această dimensiune a sărăciei a crescut (de la 42,4% la 42,9%), ceea ce dovedeşte că în ultimii doi ani nivelul de trai al românilor a fost de fapt în scădere, contrazicând optimismul debordant din declaraţiile oficiale privind situaţia economică a populaţiei. Integral aduce Adevarul.

Va urez o zi buna!

SUA şi UE nu au o viziune strategică pentru ţările arabe. Statele Unite şi Uniunea Europeană nu au o strategie şi influenţă asupra ţările care au luat parte la Primăvara Arabă, în pofida ajutorului economic de miliarde de dolari oferit începând din 2011, se arată într-un raport al unui centru de studii american, citat miercuri de AFP. “Statele Unite şi Europa trebuie să-şi demonstreze în continuare voinţa politică şi să dezvolte strategii durabile pentru a ajuta Egiptul, Tunisia, Libia şi Yemenul în tranziţiile lor democratice”, scriu două cercetătoare americane şi o expertă britanică într-un raport dur al Centrului Rafik Hariri pentru Orientul Mijlociu al Atlantic Council din Washington.  “Unele voci de la Washington şi Bruxelles se întreabă chiar dacă SUA şi UE au multe de oferit acestor ţări în tranziţie, comparativ cu ţările din Golf, care le aduc mulţi bani”, notează analiştii. Danya Greenfield, Amy Hawthorne şi Rosa Balfour, care şi-au prezentat raportul în cadrul unui colocviu la Washington, susţin că “implicarea SUA şi a Europei este marcată mai degrabă de oboseală şi frustrare decât de energie şi speranţă” în faţa dificultăţilor proceselor politice din Egipt, Tunisia, Libia sau Yemen. Fostă angajată a Departamentului de Stat american, Danya Greenfield afirmă că sprijinul pentru Primăvara Arabă nu mai este o ‘prioritate’ pentru SUA, cel puţin prin raport cu discursul ‘major’ al preşedintelui Barack Obama din mai 2011, care s-a angajat să desfăşoare “toate mijloacele diplomatice, economice şi strategice” pentru a sprijini procesul de democratizare. În ceea ce priveşte politica europeană, aceasta “suferă, de asemenea, de o discordanţă între angajamente şi voinţa de a le pune în practică”, potrivit Rosei Balfour. “UE nu are viziune strategică, deoarece priorităţile statelor sale membre sunt diferite: Franţa şi Marea Britanie sunt mobilizate asupra securităţii, Spania şi Italia – în special asupra migraţiei, Suedia, Olanda sau Polonia sunt mai degrabă implicate asupra tranziţiilor democratice”, se menţionează în raport. Documentul nu sintetizează ajutoarele economice totale oferite în fiecare an de UE şi SUA ţărilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Integral aduce Agerpres

Atentat cu bombă împotriva unui centru de colectarea impozitelor la Atena. Un atentat cu bombă a atins joi dimineaţa un centru de colectarea impozitelor în nordul Atenei, fără să provoace victime, a anunţat o sursă din cadrul poliţiei. Explozia a avut loc către ora 2.00 GMT (5.00,ora României), în cartierul Kifisia. Ea a fost precedată, cu o jumătate de oră, de apeluri anonime de avertisment către un site de ştiri, un cotidian naţional şi numărul de urgenţă al poliţiei.Potrivit site-ului de ştiri Zougla.gr, care a primit unul dintre aceste apeluri, dispozitivul exploziv a fost depus într-o geantă de voiaj în afara clădirii şi a provocat pagube materiale. Atentate, fără victime de cele mai multe ori, împotriva unor ţinte diplomatice, politice, aparţinând serviciilor publice sau agenţiilor bancare sunt frecvente în Grecia. Poliţia le impută adesea mişcării extremiste sau anarhiste locale. Mediafax.

Parlamentarii italieni ai Partidului Poporul Libertăţii vor să-şi dea demisia în bloc dacă Silvio Berlusconi este exclus din Senat. Parlamentarii partidului de centru-dreapta Poporul Libertăţii din care face parte şi Silvio Berlusconi au decis miercuri să-şi dea demisia în bloc dacă fostul lider al guvernului va primi un vot negativ în Senat pe 4 octombrie. Deputaţii şi senatorii din partidul lui Berlusconi s-au întâlnit la Roma, unde au fost de acord cu propunerea fostului preşedinte al Senatului, Renato Schifani, de a demisiona în bloc dacă o comisie specială va vota excluderea lui Berlusconi diin Senat, săptămâna viitoare. În conformitate cu Legea Severino adoptată în 2012, fostul preşedinte al Consiliului de Miniştrii, în vârstă de 77 de ani, riscă să fie demis din funcţia de senator şi declarat neeligibil după ce a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de Curtea Supremă de Justiţie pe 1 august. Un prim vot în cadrul comisiei este prevăzut pentru 4 octombrie când va fi ridicată problema imunităţii. Având în vedere componenţa acestui organism de 23 de membri, un vot negativ este aşteptat. Liderul celui mai mare partid de centru-stânga – Partidul Democrat -, Guglielmo Epifani, a denunţat imediat decizia aleşilor Poporului Libertăţii drept o „iresponsabilitate faţă de ţară”. „Partidul Poporul Libertăţii riscă să distrugă tot şi să ducă la instabilitatea guvernului care încearcă în prezent să rezolve problemele italienilor”, a declarat Epifani. Italia este condusă din aprilie de către un guvern inedit format între Partidul Democrat şi Partidul Poporul Libertăţii, condus de Enrico Letta. Integral in Adevarul.

Surplusul masiv de cont curent al Germaniei, o piatră de moară agăţată de gâtul zonei euro sau dovada succesului reformelor în stil nemţesc? O idee larg răspândită în lumea economiştilor este că excedentul masiv de cont curent al Germaniei, cel mai mare la nivel mondial anul trecut, dezechilibrează zona euro şi inhibă economiile europene mai slabe, afectează negativ întreaga lume şi are printre cauze salariile relativ mici şi modelul economic mercantilist al Berlinului. De aceea venirea la guvernare în Germania a Partidului Social-Democrat din opoziţie, care a promis că va pune presiune pe companii să mărească salariile, întărind astfel puterea de cumpărare a populaţiei şi cererea internă, ar rezolva una din cele mai serioase probleme ale Europei. Unii analişti vin cu contraargumente. Ceea ce guvernul german va face pentru familiile germane va fi mai important pentru economia globală şi Europa decât orice schimbare modestă în atitudinea Berlinului faţă de partenerii europeni, iar aceasta deoarece problemele economice funda­mentale ale zonei euro pot fi rezumate la politicile interne ale Germaniei care generează surplusuri masive de cont curent, scrie The Wall Street Journal. Problemele sunt evidente dacă sunt analizate datele privind balanţele de cont curent. În anii 1990, Germania avea un deficit de cont curent modest. În 2001, balanţa a ajuns la echilibru, iar până în 2007 deficitul s-a transformat într-un surplus masiv echivalent cu 7,5% din PIB. În termeni nominali, Germania ajunsese anul trecut să aibă cel mai mare surplus din lume. Acest surplus, care reflectă ceea ce nemţii economisesc în plus faţă de ceea ce consumă, implică deficite în altă parte. În anii de dinaintea crizei financiare, aceste deficite s-au acumulat la graniţele zonei euro. În 2007, Irlanda avea un deficit de cont curent de 5,4% din PIB, nivel nesustenabil pe termen lung. Deficitele Spaniei şi Portugaliei se situau la 10% din PIB, iar cele ale Greciei şi Ciprului la 14% din PIB. În urma crizei financiare, cererea internă din aceste state s-a prăbuşit, ceea ce a echilibrat balanţa comercială prin înăbuşirea importurilor. Germania a reuşit să-şi susţină surplusurile orientându-şi exporturile spre pieţele emergente. Însă recentele crize valutare au demonstrat că nici deficitele acestor economii nu sunt sustenabile. Rezultatul este şi aici prăbuşirea cererii interne. Pentru a-şi menţine modelul de creştere bazat pe exporturi şi surplusurile de cont curent, care vor rămâne probabil mai mari de 5% din PIB în următorii ani, Germania va trebui să găsească noi pieţe, deci noi victime, sau să revină la cele vechi, notează WSJ. Integral aduce ZF

Uniunea Europeană va salva vinurile moldoveneşti. Comisia Europeană a propus deschiderea anticipată a pieţei europene pentru vinurile moldoveneşti, ca să reducă impactul economic al deciziei Moscovei de a interzice importurile de băuturi alcoolice din Republica Moldova. Concret, Executivul european recomandă ca Uniunea Europeană să deschidă piaţa pentru vinurile moldoveneşti înainte de intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu Republica Moldova şi cere Consiliului şi Parlamentului European să ţină cont cât mai repede de această propunere. Comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, a spus că astfel, Uniunea Europeană va demonstra că “nu este doar un proiect de integrare economică, ci şi un spaţiu al solidarităţii”. “Piaţa Uniunii Europene este o alternativă durabilă şi un pol de stabilitate viabil pentru sectorul vinicol moldovean”, a mai spus oficialul european. Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova, care ar trebui să fie parafat în noiembrie la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, prevede inclusiv crearea unei zone de liber schimb, în principiu din 2015. Dacă propunerea Comisiei va fi aprobată, piaţa europeană s-ar putea deschide pentru vinurile moldoveneşti înainte de acest termen, cel mai probabil în următoarele luni şi după avizul Consiliului şi Parlamentului European.Propunerea Comisiei Europene vine în contrapartidă la recenta decizie a Moscovei de a suspenda importurile de vinuri moldoveneşti. Comisia Europeană şi Parlamentul European au avertizat deja Rusia că este “inacceptabil” să recurgă la ameninţări împotriva statelor foste sovietice care încearcă să aprofundeze relaţiile cu Uniunea Europeană prin astfel de măsuri. Rusia a interzis importurile de vinuri moldoveneşti, sub pretextul calităţii slabe a acestora, însă Chişinăul a denunţat o decizie politică “nedreaptă”, menită să sancţioneze apropierea Chişinăului de Uniunea Europeană. Integral la RFI

Cine îşi face curaj să guverneze cu Angela Merkel? Germania aşteaptă cu sufletul la gură negocierile politice interne. Va fi o mare coaliţie din două partide sau una de stânga, compusă din trei formaţiuni? Destulă lume se teme de o combinaţie alături de Angela Markel. Entuziasm la sediul CDU: Angela Merkel este câştigătoarea serii alegerilor. Cu 41,5%, partidul are cel mai bun rezultat din ultimii 20 de ani. Nu este majoritate absolută. Angela Merkel trebuie să îşi găsească un nou partener de coaliţie. Actualul partener, FDP, a ratat pragul de 5 procente şi, deci, accederea în Parlament – pentru prima oară în istoria alegerilor parlamentare federale. La liberali se termină, astfel, o eră.  Ce partide vor guverna, aşadar, Germania în următorii patru ani? Cel mai probabil se va forma o Mare Coaliţie între creştin-democraţi şi social-democraţi. Dar posibilul companion de coaliţie încă mai are dubii. SPD, a doua dimineaţă după alegeri. Conform tradiţiei, şeful partidului, Sigmar Gabriel, îi oferă flori candidatului social-democrat la funcţia de cancelar, Peer Steinbrück. Cele 25,7% obţinute sunt sub aşteptări – dar Steinbrück nu renunţă la mesajele mobilizatoare:”Vom merge mai departe. Social-democraţia merge mai departe” Dar cum? În opoziţie sau la putere?  Nu mulţi social-democraţi au amintiri plăcute de la ultima coaliţie cu creştin-democraţii. Între 2005 şi 2009, SPD a trebuit să facă destule compromisuri, pierzând usturător în alegerile din 2009. Alternativa ar fi o coaliţie între SPD, Stânga neo-comunistă şi Verzii ecologişti. Liderii social-democraţilor exclud o asemenea combinaţie. Doar aripa stângă a partidului are altă părere. Sascha Vogt, şeful Tineretului Socialist, reproşează colegilor de partid că “… ne-a lipsit perspectiva accederii la putere, respectiv nu ne-am orientat spre o coaliţie roşu-roşu-verde. Am eliminat din start această opţiune. Am considerat mereu că aceasta este o greşeală pe care trebuie să o corijăm în următorii patru ani” Dilemă, aşadar, la SPD: nici coaliţia cu CDU, nici combinaţia roşu-roşu-verde nu au susţinere. Dar conducerea partidului aşteaptă o ofertă din partea CDU – Marea Coaliţie nu este încă definitiv exclusă. Şi, în orice caz, este mai plauzibilă decât o coaliţie negru-verde. Ecologiştii îşi ling încă rănile, după dezastruosul scor de 8.4%. Nimănui, în tabăra verzilor, nu îi arde de o coaliţie cu atotputernica Angela Merkel. “Nu îmi pot imagina aşa ceva. Nu avem subiecte compatibile”, comentează Steffi Lemke, şefa biroului politic federal al Partidului Verzilor, amintind că, “În plus, cel puţin în ultimele săptămâni de campanie, CDU a săpat tranşee între noi. Suntem dispuşi la dialog dar nu cred că de aici se poate naşte vreo coaliţie”. Integral la  Deutsche Welle

Minciuni finlandeze

 Greu sa-l urmaresti pe premierul zburator, dar si mai greu este sa urmaresti minciunile lui debitate pe mai toate meridianele globului. Aflat în vizită oficială în Finlanda, premierul român Victor Ponta a declarat că România are multe de învăţat din experienţa Finlandei în exploatarea resurselor naturale folosind tehnologii prietenoase cu mediul înconjurător; probabil ca are dreptate, nu insa comentariile lui mincinoase, citez:

 „Avem foarte mult de învăţat de la o ţară ca Finlanda, care, pe de o parte are resurse naturale importante pe care şi le exploatează. Fac aceste exploatări cu cele mai mari standarde în ce priveşte protejarea mediului, folosind cianuri în exploatarea aurului, dar fără să polueze” .SURSA

 Din nefericire, exista mari diferente dintre mina din Kittila (Finland) si proiectul RMGC (Romania). Aveti aici datele puse la dispozitie de “Master FP România” (Adevarul), citez:

• Conform datelor publicate pe site-ul companiei Agnico Eagle, la mina Kittila zăcământul este estimat la 4,8 milioane de uncii (136 tone), la o concentraţie de 4,5 grame per tonă. Extragerea aurului presupune procesarea a 33 milioane de tone de minereu. Conform raportului anual pe anul 2009 al RMGC, la Roşia Montană extragerea aurului presupune procesarea a 214,9 milioane de tone de minereu, la o concentraţie medie de 1,46 grame per tonă;
• De asemenea, dacă se compară adâncimea carierelor: Mina Kittila -150 metri. Roşia Montană – 400 metri sub nivelul centrului istoric, adică peste 700 metri excavaţie în cariera Carnic, se poate constata cu uşurinta diferenţa de dimensiune între cele două proiecte;

• La Roşia Montană, concentraţia de aur este mult mai slabă şi, deci, este nevoie să fie excavat mult mai mult minereu pentru a obţine o cantitate de aur asemănătoare.
• Tot conform agnicoeagle.com, la mina Kittila se utilizează aproximativ 300 de tone de cianură pe an. La Roşia Montană s-ar utiliza peste 13.000 de tone de cianură pe an, adică de peste 43 de ori mai mult decât în cea mai mare mină de aur din Europa. SURSA

 Premierul Romaniei a hotarat sa ne minta de peste tot din lume; nu erau suficiente televiziunile afiliate, trebuia sa le ascultam si sa le citim si prin intermediul alaiului princiar compus din cei 25 de jurnalisti care l-au insotit in ultimele escapade internationale.

 Momaia din vitrina

Imi pare rau pentru Catalin Predoiu, noul  premier din umbra al PDL-ului, pus in vitrina pentru ca vechii fesenisti sa-si poata incasa pensia chiar daca partidul lor este aproape in moarte clinica, cel putin in mijlocul publicului pe care il cunosc eu. Nu vreau sa vorbesc de oamenii mentionati in acest guvern de debara (sau pivnita, daca doriti). Un singur lucru pot sa va asigur – multe dintre numele mentionate si trambitate sunt la nivel de bibelouri, care vor fi transferate la locul lor firesc, pentru a fi scoase la o alta oportunitate, in caz ca…

 Pentru mine este clar – pedelistii lui Blaga se organizeaza pentru doua lucruri principale. Primul ar fi o intelegere cu Antenescu  pentru coagularea “dreptei” feseniste ca alternativa a stangii feseniste si salvarea candidaturii lui Antonescu printr-un candidat separat, care sa ia niste voturi. Bineinteles ca ar merge si invers, adica un aranjament cu PSD ca sa-l ingroape pe Antonescu. Al doilea subiect ar fi salvarea primarilor care inca nu au trecut gardul cu ajutorul unor promisiuni de la viitorii parteneri (stiu déjà doua cazuri de aranjamente la nivel de Consilii Judetene).

 Deci strategiile de coagulare mult trambitate de la ultimele alegeri si pana astazi se arata a fi limpezi si bine venite ca un pahar de cianuri din lacurile de decantare de la Rosia Montana servit ca apa de izvor rece si curat unor insetati. Aferim baieti!  

Istoria familiei Cantacuzino începe în Ţara Românească prin secolul al XVI-lea cu Andronic Cantacuzino (1553-1601). Acesta a fost singurul supravieţuitor, atunci când sultanul Murad al III-lea a decis uciderea tuturor Cantacuzinilor, în 1578. Cel mai mic dintre cei trei fiii ai lui Andronic Cantacuzino se va aşeza în Ţara Românească şi va pune bazele ramurii Cantacuzinilor de pe meleagurile noastre. Conştiinţa de veche familie princiară l-a călăuzit permanent în viaţă pe Grigore Cantacuzino, numit „Nababul” datorită averii sale imense. Jurist, dar şi un bun administrator, el a ocupat numeroase funcţii publice: ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Lascăr Catargiu, primar al Bucureştiului, preşedinte al Senatului şi prim-ministru în 1899.

 Unul dintre cei mai ambiţioşi, dar şi dintre cei mai bogaţi români ai sfarsitul secolului al XIX-lea a fost Gheorghe Grigore Cantacuzino (1833-1913). Grigore Cantacuzino- Nababul, excelent jurist si bun administrator al averii stramosesti a fost si  om politic, ales de două ori primar al Bucureștiului (mai 1869 – ianuarie 1870 și martie 1913 – decembrie 1913) și numit prim-ministru al României în perioada 1899 – 1900 și în perioada 1904 – 1907. Un lurcu putin cunoscut, Nababul a fost ales deputat în Adunarea Constituantă de la 1866, unde a făcut parte din comitetul însărcinat cu elaborarea  Constitutiei. Doamne Dumnezeule ce diferenta dintre el si  paiata numita Antonescu.

 Din averea colosala de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Bușteni”, în prezent muzeu, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și “Micul Trianon”, în prezent în ruină (o crima odioasa impotriva istoriei si patrimoniului poporului roman)

În 1901, Grigore Cantacuzino îl angajează pe arhitectul Ion Berindei să ridice pe Calea Victoriei un palat care să reflecte puterea şi greutatea numelui său. „Nababul” preconiza iniţial că suma necesară ridicării acestei clădiri era de 400.000 lei (în acea vreme, leul era la paritate cu francul francez). La final, cheltuieliele au însumat peste 700.000 lei. La inaugurarea oficială din 1906, cei 600 de invitaţi aleşi de Nabab cu mare grijă au fost rugaţi să respecte o serie de reguli: bărbaţii urmau să poarte toate decoraţiile, iar femeile trebuiau să fie împodobite ca la un bal al Curţii regale. Oaspeţii de onoare au fost perechea princiară moştenitoare: Ferdinand şi Maria.

Palatul imbina barocul cu influente rococo şi elemente Art Nouveau. Clădirea este cu adevarat princiara si transmite si astăzi o măreţie aparte. Cei doi lei de la intrare si gardul cu grilaj, în stil Ludovic al XIV-lea, impresioneaza si transmit mesajul localului princiar. Palatul este capitonat cu marmură albă şi verde, piele de Cordoba, onix, statuete din bronz, pereţi lambrisaţi, ceramică pictată, parchet de stejar.

 La mai puţin de şase ani de la inaugurarea palatului l, „Nababul” se stinge din viaţă, lăsând în urmă nu doar o avere colosală, ci şi patru moştenitori. Intrarea României în război şi înfrângerile din 1916-1917 au făcut ca palatul să fie rechiziţionat de trupele germane. Văduva, Ecaterina Cantacuzino, s-a mutat în casa din spate a servitorilor, imobil ce va servi mai târziu drept locuinţă lui George Enescu şi Mariei (Maruca) Cantacuzino.

  Mariei (Maruca) Cantacuzino a fost nora „Nababului”; Maruca se căsătorise în 1898 cu Mihail Cantacuzino. Relaţia ei cu palatul a fost întotdeauna sub semnul celei pe care o avea cu socrul ei; opulenţa şi ideile de mărire ale „Nababului” erau profund dispreţuite de Maruca. Totuşi, ea a condus destinele palatului de la moartea soţului ei, în 1928, până în 1967, când a făcut un act de donaţie în favoare Muzeului „George Enescu”. Actul de donaţie din 1967 oferea Muzeului „George Enescu” întreaga clădire, deşi Societatea Compozitorilor Români, azi UCMR, îşi avea sediul tot aici. Noul proprietar era statul român, care gestiona acest imobil prin Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă (azi – Ministerul Culturii), în subordinea căruia Muzeul „George Enescu” trebuia să fie permanent.

 Sunt multe de spus despre viaţa tumultoasă a Marucăi (care nu prea a fost fericita cu marele compositor), precum şi despre relaţiile tensionate cu cei doi copii ai săi din prima căsătorie: Alice (căsătorită Sturza, apoi Lupoaie) şi Constantin (Bâzu). Unele dintre aceste amănunte de familie au stau chiar la baza deciziilor care privesc clădirea de faţă. Maruca a închiriat fosta reşedinţă a „Nababului” Preşedinţiei Consiliului de Miniştri; aceasta, încă din timpul guvernării lui Iuliu Maniu, în 1933. Contractul a fost prelungit până după plecarea definitivă a celor doi din ţară, în 1946. Doar între 15 aprilie 1943 şi 26 august 1944 palatul a găzduit serviciile speciale ale Ministerului de Interne. După bombardamentele naziste de după 23 august, regele Mihai şi generalul Sănătescu au ordonat mutarea Guvernului în Casa cu Lei.

 Există voci care susţin că după plecarea celor doi la Paris palatul ar fi fost rechiziţionat de statul comunist. Fals. Proprietara îl dăduse spre închiriere până la finele anului 1947, iar mai târziu, clădirea a fost dată în folosinţa Academiei Române. Aici, în 1954, s-a instalat Institutul de studii româno-sovietice.  În anul următor, clădirea a fost inclusă pe lista monumentelor de patrimoniu; iar la Paris marele compozitor George Enescu înceta din viaţă.

 Clădirea pare aproape urmărită de un blestem; cine şi-a dorit-o a avut-o fie prea puţin, fie deloc. „Nababul” a trăit prea puţin în ea, iar fiul său (soţul Marucăi) a murit într-un accident de maşină în 1928. Maria nu şi-a dorit casa, dar a gestionat-o 40 de ani, închiriind-o statului. Autorităţile comuniste şi-au dorit clădirea, dar Institutul de studii româno-sovietice a stat mai puţin de doi ani în ea. Copiii Marucăi doreau palatul, dar văduva lui Enescu a donat-o statului român în nişte condiţii foarte stricte.

 A venit şi rândul lui Nicolae Ceauşescu. După cutremur, Ceauşescu şi-ar fi dorit clădirea. Atunci autorităţile au evacuat rapid Uniunea, pe care a trimis-o în subsolul Ateneului. Palatul a fost închis, iar tot patrimoniul a fost trecut în subordinea Muzeului de Artă. Totuşi, din punct de vedere legal, nu puteau să facă nimic, pentru că actul de donaţie era foarte clar: era dată statului pentru muzeu, iar acesta trebuia să fie întotdeauna sub tutela Comitetului pentru Cultură şi Artă. În plus, exista un moştenitor, Oana Orlea, scriitoare la Paris, nepoata Marucăi, fata lui Bâzu Cantacuzino. Ea a moştenit inclusiv drepturile de autor ale compozitorului. Iată ironia istoriei! Familia Marucăi, în special fiica ei, Alice, s-a împotrivit căsătoriei cu Enescu. Enescu era văzut ca un lăutar, în vreme ce ei erau de viţă nobilă. Arc peste timp: cine moşteneşte drepturile de autor ale compozitorului? Chiar nepoata Marucăi; într-adevăr, nu pe linia lui Alice, ci a lui Bâzu, dar tot familia ei, pentru că el nu a avut copii legitimi. Din acest motiv, Ceauşescu n-a putut să ia palatul. În momentul în care nu se mai respectă actul de donaţie clădirea poate fi revendicată de moştenitori.

Bibliografie, note si citate:

 Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu – București Ghid turistic, Ed. Sport-Turism, București,1980;  Turism istoric – Palatul Cantacuzino, de la locuinţa Nababului la Muzeul George Enescu – Interviu cu doamna Cristina Andrei;  Ciprian Plăiașu, Historia –  Incursiune în istoria tumultuoasă a Palatului Cantacuzino

Articolul de mai jos a fost publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) sub titlul “Deutschland im Zentrum”, titlu pe care l-am tradus literal “Germania in Centru”.  Înfiinţat în 1949, este un mare cotidian conservator – liberal fiind o preferinţă pentru oamenii de afaceri şi pentru intelectuali prin suplimentul lui literar, “Foileton”. FAZ este cel mai difuzat cotidian german în străinătate, şi are una dintre cele mai răspândite reţele de corespondenţi din lume, ceea ce-l face independent faţă de agenţiile de presă. Mic detaliu: pe prima pagină nu existau fotografii înainte de 2007. Accesul la site-ul web, care conţine între altele dosare de actualitate în “audio-book” este în mare parte cu plată. În schimb, redacţia suplimentului “Foileton” prezintă critici de noi apariţii editoriale, descărcabile gratuit. Apare la Frankfurt in limba germana. Circulaţie : 369 000. Articolul a fost semnat de Klaus-Dieter Frankenberger. Autorul (născut în 1955) este jurnalist al ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, unde este şi şef al serviciului Externe. A  fost anterior cercetător pe lângă Centrul de studii pentru America de Nord,  din Frankfurt.

 ***

Germanii au ales. Partenerii lor europeni – care aşteptau, pare-se, cu teamă alegerea unui nou Bundestag, aşa cum doar englezii mai aşteaptă loviturile de la unsprezece metri într-un meci internaţional – pot răsufla uşuraţi: votul s-a încheiat, chiar dacă faza cea mai palpitantă, formarea unui nou guvern la Berlin, abia urmează să aibă loc şi e aşteptată atât de actorii politici, cât şi de observatori. Tensiunea care-i face pe toţi să se întrebe cine va ţine de acum înainte în mână frâiele politice în inima Europei nu e nejustificată. Ea are mare legătură cu evenimentele şi experienţele ultimilor patru ani. Căci aceşti ani au fost marcaţi de criza europeană a datoriilor, de grija pentru viabilitatea uniunii monetare şi de controversele cu privire la modul în care ar trebui asigurată pe termen lung moneda euro. Germania a jucat aici un rol esenţial; un rol pe care mulţi l-ar califica drept decisiv şi dominant.

În ţările din Sudul Europei, mai ales cele afectate de criză, poziţia Germaniei nu este (şi nu a fost) privită cu entuziasm –pentru a ne exprima excesiv de prudent. Germania a pus accentul pe consolidarea politicii bugetare şi a făcut din acceptarea propriilor preferinţe politice o condiţie pentru acordarea de credite stand-by – ceea ce a determinat, în mod necesar, majoritatea germanilor aflaţi deja, mental, pe baricade să nu trădeze cauza europeană. În această perioadă, poziţia centrală a Berlinului s-a afirmat cu o claritate nemaiîntâlnită de la căderea Zidului încoace.

Dominaţia economică a Germaniei se făcuse simţită şi înainte; în timpul crizei însă, ea s-a manifestat şi mai acut. Tensiunile produse de aceste diferenţe de performanţă economică şi tehnologică nu se vor micşora (prea mult) nici măcar dacă ţările-problemă vor adopta o direcţie politică reformatoare.

Germania, “naţiune indispensabilă pentru UE”şi “hegemon ezitant”

În aceşti ani de management al crizei şi de zdruncinări europene, Germaniei i s-au pus imediat – datorită forţei ei economice, poziţiei geopolitice medii pe care o ocupă şi politicii ei – două etichete: pe una scrie “naţiune indispensabilă pentru UE”, pe cealaltă “hegemon ezitant”. Nimeni altul decât ministrul polonez de Externe a numit Germania indispensabilă şi, referindu-se la stilul guvernului federal, a readus în discuţie conducerea activă. Calificativul “hegemon” – utilizat de unii pe post de reproş şi conceput de alţii ca îndemn adresat Germaniei, de la care se aşteaptă să scoată în mod aproape altruist Europa din criză, alimentând-o cu fonduri – provine îndeosebi din dominaţia economică. Germanii însă nu vor şi nici nu pot să ocupe o poziţie hegemonică, asemănătoare poziţiei globale deţinute de America în secolul XX.

Clasa politică a Germaniei e conştientă, ce-i drept, că ţara trebuie să-şi asume o mai mare răspundere la nivelul politicii europene şi internaţionale, dar o parte din această clasă rămâne în continuare sub semnul “culturii rezervei” – unul dintre principiile republicii federale – în materie de securitate şi de armată. Capitol la care, cum se întâmplă în cazul Libiei, este în armonie perfectă cu marea majoritate a populaţiei: aceasta din urmă nu are nimic de obiectat când e vorba ca Germania să urmeze modelul unei “mari Elveţii” în chestiuni de politică a securităţii. Deviza “Germans to the front!” [germanii pe front!] e bună doar pentru filmele istorice.

Acest dezechilibru între randamentul economic şi o conştiinţă de sine corespunzătoare în domeniile respective, căreia i se opune o direcţie în politica de securitate ce subliniază sistematic la ce anume nu va participa Germania – acest dezechilibru nu se va modifica substanţial. Responsabilitatea europeană a Germaniei ia naştere din poziţia ei centrală în Europa. Această responsabilitate nu mai poate fi însă asumată după mantra prea simplă “mai multă Europă”. Mulţi germani nu mai acordă cu uşurinţă un vot de încredere – apolitică, la o privire mai atentă – instituţiilor europene. Le face la fel de puţin plăcere să modifice contractele ca şi celor mai mulţi dintre partenerii lor. Aceştia însă pot fi siguri de un lucru: Germania îi va avertiza şi de acum înainte că, în lumea hipercompetitivă de mâine, bunăstarea Europei va depinde de dinamica, de forţa inovatoare şi de competitivitatea Germaniei. Articolul Original in FAZ, aduce in limba romana PressEurop.