Author: theophyle

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Gandul. Economia de pedeapsă şi gorila invizibilă. Lelia Munteanu

Ce titlu tâmpit! ar zice premierul (după exasperarea cu Reuters-ul). Şi asta încă nu-i nimic – i-aş replica – urmează textul.

Cifrele abţiguite ale nemuritorului Gherghina nu mă vor convinge că am ieşit din criza economică. Cu atât mai puţin că ne aşteaptă un reviriment de ţ la sută.

 Mai inventiv decât debilii săi predecesori, guvernul Ponta a transformat economia României în economie de pedeapsă. Cum vine asta: modelul de creştere economică constă exclusiv din amenzi, taxe şi impozite. Imaginaţia Executivului n-are bariere (proiectul Codului Rutier, bine împachetat etic, nu e decât o nouă sursă bugetară de venit, ca şi scumpirea rovignetei, într-o ţară cu câteva sute de kilometri de autostradă).

 Apropo, guvernanţii erau foarte decişi să încerce şi cu cianură: până au ieşit indignaţii în stradă (speriindu-l rău pe Crin Antonescu şi făcându-l pe Victor Ponta să dea în dedublare),  ”Roşia Montană” era prinsă în documente ca ”investiţie prioritară”.

 Înainte de a trece la subiect, vreau să lipesc pe gardul Cotrocenilor această frază a lui Milton Friedman (Dumnezeu să-l ierte): “Trimiteţi orice guvern în deşertul Sahara şi în cinci ani va rezulta o penurie de nisip”.

 Subiectul e foamea. Furaţi de scandalurile din USL, ocupaţi cu maidanezii, concentraţi să zăriţi Opoziţia pe scena politică, s-ar putea să nu băgaţi de seamă că ne dă târcoale. Integral in Gandul

HotNews. Dosarul Schengen – romi. Implicatii ale surprinzatoarei decizii luate de Franta socialista. Cristian Pantazi

Veto-ul neasteptat exprimat oficial de guvernul Frantei impotriva intrarii Romaniei in Schengen lasa loc unor concluzii mai degraba negre pentru Romania, dar si pentru Europa. Decizia arata neincrederea vechii Europe intr-o tara care poarta stigmatul coruptiei. Dar si ipocrizia unei Frante care-si asuma multiculturalismul doar la nivel declarativ si unde discursul radical se face tot mai des auzit. Incapacitatea Romaniei de a gestiona problema romilor si fragilitatea legaturilor “de singe” in politica europeana obliga acum Romania sa gaseasca solutii pentru integrarea romilor. De aceea, o discutie despre cote la angajare in administratia publica ar trebui sa nu mai fie un tabu.

 Neincrederea in Romania

 In mod oficial, guvernul francez isi explica veto-ul prin neindeplinirea de catre Romania a “tuturor conditiilor” cerute de Bruxelles, iar tentatia conectarii temelor Schengen si MCV e mare pentru statele care au o neincredere “cronica” in eficacitatea luptei anticoruptie (Olanda, Germania, Finlanda etc).

 Ultimul raport MCV, din februarie 2013, a alimentat neincrederea guvernelor din aceste tari in eforturile Romaniei de a-si securiza granitele. De la acel moment nu au mai aparut multe noutati, iar destructurarea retelelor corupte din vami ori politie a incetat.

 Viitorul raport pe MCV, asteptat la finalul anului, ar putea intari perceptia statelor care se opun intrarii Romaniei si Bulgariei in Schengen, daca luam in calcul atacurile la adresa ANI lansate de politicieni, viitorul vot din Parlament pentru Varujan Vosganian, pastrarea in Guvern a ministrilor cu dosare penale etc.

 Discursul radicalizat in Europa

 Socialistii francezi, veniti la putere pe un discurs care respingea solutia Sarkozy in chestiunea romilor, au cedat in fata presiunii puse de celelalte partide (dreapta lui Sarkozy, dreapta radicala a lui Marine Le Pen si stinga radicala) pe tema incompatibilitatii romilor cu stilul francez de viata. Socialistii si-au modificat pozitia cu 180 de grade si au preluat linia Sarkozy dupa ce discursul radical si-a facut loc in mainstream-ul politic.

O miscare similara s-a produs in ultimii ani si in Marea Britanie, unde extremistii din UKIP au ridicat atit de mult “stacheta” pretentiilor fata de imigranti, incit conservatorii premierului Cameron au inceput sa adopte pozitii similare, de teama sa nu piarda electorat. Integral la HotNews

 Revista 22. Cuvinte. Tia Serbanescu

Aflat în vizită în Finlanda, premierul Ponta a discutat cu omologul său despre schimburi de experiență în educație și în domeniul extracției de aur. Nu s-ar putea un schimb de premieri? Cu ocazia transmisiunilor tv, dl. Ponta s-a referit la proiectul RMGC declarând că „aici problema este cuvântul odios cianuri”. Nu numai. Cianuri mai avem. Problema este cuvântul sinistru corupție – căci RM s-a născut în ilegalitate încă din ’94 când licența de exploatare a fost dată unei firme obscure cu o zi înainte să se anunțe licitația – și cuvântul fatal crimă împotriva naturii unde pier patru munți și sănătatea localnicilor. Pe aceste teme nu se discută prea mult, comisia parlamentară condusă de dl. Darius Vâlcov (PSD fost PDL) preferând excursii la galeria Cătălina.

 Unde, ce să afle, Dariu al lui Istaspe? Că e sărăcie lucie și oamenii n-au de lucru? Asta poate vedea în nenumărate alte zone din țară – și chiar la suprafață unde nu e nevoie să dărâmi munții ca să-ți faci cimitire. Dar PSD nu poate trăi fără ipocrizie așa că dl. Zgonea s-a simțit „jignit”, de refuzul lui Crin (fleur du mal) de a-și pune „căscuța” pentru „poze” cu Cătălina și s-a delimitat de elitismul acestuia mărturisind că a devenit inginer la seral. Și isteț la fără frecvență. Aceste replici au determinat „Der Spiegel” să aprecieze că „guvernul Ponta se va destrăma” de la Roșia Montana. E oricum cam destrămat – dar premierul îl consideră vinovat pe președinte: „Băsescu ne blochează fiecare lege” – trimițând-o la CCR. Dar cine-i de vină dacă fac legi neconstituționale? Ce-ar vrea? Integral in Revista 22

Romania Libera. România lui Voiculescu a murit, în sfârşit. Cristian Campeanu

Condamnarea lui Voiculescu poate constitui momentul ieşirii vieţii publice româneşti din mlaştina morală a tranziţiei, momentul în care putem să începem să sperăm că jaful, ticăloşia, miciuna şi corupţia adică emblemele ultimilor 24 de ani, vor deveni în sfârşit falimentare. O dată cu această condamnare, gheara vechii Securităţi a mai slăbit strânsoarea în jurul gâtului societăţii româneşti, care începe să respire puţin mai liber.

 Înainte ca milioane de români indignaţi de condamnarea la cinci ani de închisoare cu executare a lui Dan Voiculescu să iasă în stradă pentru a denunţa această „mascaradă” de Justiţie şi să ceară, de pe baricadele insurecţiei, eliberarea acestui „deţinut politic” victimă inocentă a regimului „scelerat” Băsescu, înainte ca zeci, dacă nu sute, de replici ale Cristianei Anghel să declare spontan greva foamei până la exonerarea acestui apostol al omului mic şi foarte mic de orice acuzaţii, înainte ca Gâdea, Grecu, Badea, & Co. să facă apoplexie în direct la Antena 3, deci înainte de toate acestea, permiteţi-ne să le explicăm acestor oameni rătăciţi pe ce lume se vor trezi mâine dimineaţă.

 În primul rând, se vor trezi într-o lume care va fi la curent că Dan Voiculescu nu mai este dom’ Profesor, ci „infractorul Voiculescu” condamnat la închisoare de un complet de judecători români. Această împrejurare îmbunătăţeşte cu câteva grade calitatea morală a societăţii româneşti şi a vieţii publice. Faptul că poţi să numeşti un infractor „infractor” este un prim pas spre o limpezire morală absolut necesară. Aşadar, de mâine, toţi oamenii asociaţi cu infractorul Voiculescu se vor vedea degradaţi la nivelul propriei meschinării şi acesta este un efect la fel de benefic. Integral in Romania Libera.

Deutsche Welle. Săptămâna erorilor şi a neînţelegerilor. Felix Steiner/ Medana Weident

 Potrivit sondajelor de opinie, cei mai mulţi dintre germani nu doresc marea coaliţie, între forţele conservatoare (CDU/CSU) şi social-democraţi (SPD). Din acest motiv numărul celor care s-au decis pentru un “vot strategic” a fost considerabil, în speţă a celor care au ales nu atât partidul preferat, ci formaţiunea care se preta cel mai bine pentru o coaliţie.

 Eroarea numărul unu: rezultatul alegerilor oglindeşte voinţa electoratului

 Demoscopii au estimat, înaintea scrutinului pentru Bundestag, tot felul de constelaţii, între care şi o majoritate absolută pentru tabăra conservatoare. Şi, într-adevăr, pe 22 septembrie nici n-a lispit mult ca Angela Merkel să se bucure de un astfel de rezultat. Până la urmă, însă, n-a fost aşa, iar acum cancelara are o reală problemă. Partenerul dorit, FDP, nu a reuşit să treacă pragul electoral şi ca atare nu mai e disponibil pentru o nouă coaliţie la guvernare. Partidele unionale CDU/CSU deţin majoritatea în Bundestag, dar nu şi majoritatea absolută pentru a putea guverna fără partener. O majoritate parlamentară ar întruni, cel puţin teoretic, fromaţiunile de la stânga centrului politic – social-democraţii, Verzii şi Stânga. Angela Merkel va rămâne în continuare cancelară numai pentru că aceste trei partide sunt învrăjbite. Iată cum, indirect, voinţa majorităţii electoratului german tot se va regăsi, până la urmă, în viitoarea constelaţie de la Berlin, pentru că această majoritate o vrea, pe mai departe, pe Angela Merkel în fruntea guvernului.

 Eroarea numărul doi: Angela Merkel la apogeul puterii

După succesul repurtat de cancelară la urne, unele ziare germane şi străine au ales formulări de genul “Ţara lui Merkel” sau “Regina Angela I”. Cert e că rezultatul alegerilor de la 22 septembrie reprezintă un triumf personal pentru Angela Merkel, deoarece mulţi germani au ales Uniunea doar ca ea să redevină cancelară. Pentru a deţine însă puterea absolută îi lipsesc cinci fotolii parlamentare decisive.

 Angela Merkel are nevoie de un nou partener, iar Verzii şi social-democraţii ezită, fiecare în parte recomandându-i celuilalt să formeze o coaliţie cu CDU/CSU. Partidul care va accepta până la urmă parteneriatul cu Angela Merkel va cere un preţ usturător. Formaţiunile unionale se vor găsi în situaţia în care vor fi obligate să facă importante concesii privind programul lor electoral, mai multe decât au fost nevoite după scrutinul de acum patru ani, în favoarea FDP. Chestiunea va fi cu atât mai dificilă cu cât social-democraţii domină Bundesratul, cea de-a doua cameră a Parlamentului. Concesii va trebui să facă Merkel şi la nivel european, slăbind politica dură de auteritate pe care o impune ţărilor marcate de criza euro, Greciei de pildă. Mai ales în sud-estul Europei, rezultatul electoral din Germania ar putea fi şi motiv de bucurie. Integral la Deutsche Welle

Adevarul. Balul vampirilor. Andrei Pleşu

Ziarele nu lasă nimic nesemnalat, necomentat, nefotografiat. Le citeşti şi simţi pulsul lumii. Nu trebuie să te iei, întotdeauna, după titluri. Sunt alese ca să te păcălească. Una ţi se promite, alta ţi se oferă. E, pare-se, un secret al meseriei, o probă de profesionalism. Pozele sunt şi ele bine alese. ”Duşmanul politic” al patronului e surprins, de regulă, în momente ridicole, cu gura strîmbă, cu ochii semi-închişi sau cu mîna în nas. Cît despre subiecte, ele nu pot fi clasate după ierarhii standardizate. Jurnalistic vorbind, nu există nici o diferenţă între armele chimice din Siria şi gropiţele triste din obrăjorii Andreei Marin (care e supărată, ca o doamnă, pe indiscreţia gazetarilor, dar le spune tot şi mai mult decît atît). În rest, afli tot felul de lucruri neaşteptate şi, îndeobşte, necunoscute: că, de pildă, în urma unei cercetări pe baze statistice, s-a putut stabili, în sfîrşit, că bărbaţii preferă femeile frumose şi inteligente, sau că ”Prodanca” a fost jignită obscen de Mitică, sau că un ucrainean a descoperit un cîine care seamănă cu Putin. Viaţa palpită, în toată măreţia şi diversitatea ei pe fiecare pagină de gazetă, fie ea ”serioasă”, sau de tabloid. Trebuie să recunosc însă că rareori am fost atît de năucit, de ”destabilizat” de o ştire, ca atunci cînd am citit despre unele activităţi ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Cum de nu m-am gîndit?! Toate tipurile de comunităţi (profesionale, orăşeneşti şi săteşti, instituţionale etc.) au, la anumite intervale de timp, ”întruniri” colegiale. Sărbătoresc ani de la absolvirea liceului sau a facultăţii, comemorează evenimente biografice semnificative, aniversează momente din viaţa ”colectivului” din cutare întreprindere. Vechi camarazi de front, vechi deţinuţi politici, vechi coechipieri sportivi, vechi asociaţi în felurite ”iniţiative” obşteşti sau ideologice simt nevoia să se reîntîlnească, din cînd în cînd, să se lăfăie, nostalgic, în memoria lor comună, să deplîngă decăderea moravurilor contemporane şi gloria vremurilor de altădată. Cum era să rateze administraţia puşcăriilor un asemenea frumos obicei? Ei bine, nu l-a ratat. Aflăm din surse mai mult decît competente (Ion Ficioru ş.a.) că pensionarii sistemului penitenciar au şi ei momentele lor de emotivitateorganizată: baluri tovărăşeşti anuale, mese amicale pentru pensionari şi ”vedete” ale ”conducerii”, ba chiar şi reuniuni mistice (de Crăciun şi de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel), gîndite numai pentru vechii conducători ai închisorilor comuniste (tradiţie întreruptă, pare-se, în mod regretabil, în anul 2000). Participanţii îşi pot permite agape destul de consistente, căci au pensii de lux. În plus, îi ajută şi ”întreprinderea”. Integral in Adevarul.

Contributors. “Ce-a fost verde s-a uscat”: Catastrofalul joc al premierului Ponta (Update despre Felix). Vladimir Tismaneanu

Victor Ponta sufera, mi-e teama, de un deficit al simtului auzului. Nu aude ce se petrece, saptamana dupa saptamana, la Bucuresti, Cluj si in alte orase ale Romaniei. Nu aude ca i se cere demisia. Nu aude ceea ce putem numi vocea redesteptata a societatii civile romanesti. Protestele il lasa rece. Nu cred ca pot fi banuit de simpatii socialiste. Nu confund corporatiile cu corporatismul. Dar nu despre ideologie vorbim acum, ci despre consecventa, curaj politic, respect pentru cetateni.

 Nu este catusi de putin adevarat ca renuntarea la un proiect care provoaca asemenea proteste este o catastrofa pentru Romania. Daca asa ar sta lucrurile, dl Ponta ar trebui sa-si ia inima in dinti, duminica urmatoare, sa mearga in Piata Universitatii si sa-si confrunte criticii. Sa le spuna in fata ca demersul lor este potrivnic intereselor nationale.

 Premierul are obligatia sa aleaga: sustine sau nu sustine Legea avizata de guvernul pe care il conduce. Ambiguitatile de demoazela nu fac doi bani nici in ochii protestatarilor, nici in aceia ai celor care sustin proiectul Rosia Montana.

Dupa cum se poate lesne observa in poza de mai jos,  Ponta are in piept o insigna cu “Salvati Rosia Montana”. Evenimentul/gala cu pricina a avut loc anul trecut in curte la GreenHours (acolo unde mai e o librarie Humanitas, sediul GDS si altele). Cu acest prilej, Victor Ponta si Rovana Plumb au primit titlul onorific de “Tanara speranta ecologista” pentru deschiderea pe care o aratau la acea data dialogului cu ONG-urile de mediu si alte organizatii similare…Integral la Contributors.

“Saturday Night Fever”   a fost o comedie  romantica-muzicala produsa in Statele Unite in anul 1977 de Robert Stigwood in regia lui John Badham dupa scenariul lui Nik Cohn si muzica fratilor Gibb (Barry, Maurice Gibb si Robin – impreuna The Bee Gees). Actorul principal a fost John Travolta in rolul lui Tony Manero.

Filmul a fost nominalizat la Globurile de Aur (1978) – Cel mai bun actor – categoria film muzical şi de comedie, nominalizat: John Travolta;Globurile de Aur (1978) – Cea mai bună muzică, nominalizat; Globurile de Aur (1978) – Cel mai bun film – musical şi comedie, nominalizat; Oscar (1978) – Cel mai bun actor, nominalizat: John Travolta; Premiul BAFTA (1979) – Cea mai bună muzică, nominalizat. Din nefericire a ramas numai cu nominalizarile.

 Tony (John Travolta), un tânar vânzător de magazin din Brooklyn, evadează din monotonia vieţii sale cotidiene pe ringul de dans al unui local disco, pe care îl frecventează în fiecare săptămână şi în care este considerat regele ringului de dans. El o întâlneşte pe Stephanie şi cad de acord să participe împreună la un concurs de dans. Pe măsură ce relaţia lor se transformă, cei doi decid să se ajute reciproc în încercarea de a-şi schimba viaţa.  

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=69VsAEafSgM]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PVb5bBfV27k]

Am schimbat putin ordinea articolelor din acest serial pentru a reda discursul Presedintelui Georgiei, Mihail Saakasvili, discurs care nu numai ca legitimeaza demersul articolelor mele, ci si il transforma intr-unul necesar, aproape obligatoriu. Aveti discursul in format PDF la sfarsitul articolului meu, inclusiv fragmente video al acestui discurs memorabil: al unui “David,” care se impotriveste “goliatului rosu.” Cateva citate, traduse in limba romana si cateva comentarii pe acest subiect.

 “Armenia a fost încolţită şi forţată să semneze o uniune vamală, care nu este în interesul acestei naţiuni sau în interesul regiunii noastre. Moldova este blocată, Ucraina este sub un atac constant, Azerbaidjan se confruntă cu o presiune extraordinară, iar Georgia este ocupată. De ce? Pentru că un imperiu vechi încearcă să recupereze graniţele sale apuse. […] Mi se face rău, când ofiţerul KGB Vladimir Putin conferenţiază în lume despre libertate, valori şi democraţie. Acesta este cel mai mic dintre lucrurile pe care le poate face lumii fiind lider dictatorial în unul dintre ultimele imperii. Dar acest nou proiect – adică plasa pentru Eurasia – este mult mai periculos decât prelegerile sale […]societățile europene sunt departe de a fi perfecte. Și aici putem avea temeri, îndoieli, furie, ba chiar ura. Totuși, aici meritocrația prevalează asupra nepotismului, toleranța este un fundament al vieții publice, adversarii actuali sunt viitori miniștri și nu niște prizonieri, sau dușmani pentru a fi învinși […] Alegerea este atât de evidentă pentru cei din Europa de Est, încât unii politologi de la Kremlin au hotărât să nege adevărul și răspândesc minciuni în toată Ucraina, Georgia, Republica Moldova și multe alte locuri […] Ceea ce contează este altceva: Rusia nu va mai fi un imperiu, ea va deveni în sfârşit un stat – o naţiune normală.” […] Sursa la sfarsitul articolului

 Sublim discurs, mare curaj al unui presedinte aflat exact in stuatia lui Traian Basescu, cu un guvern “socialist” supus Moscovei la sfarsit de mandat. Din nefericire pentru georgieni, ei nu au reusit sa ajunga nici in NATO si nici in UE, noroc pe care l-am avut noi.

 Ce este Uniunea Vamala a CSI si Parteneriatul Estic? Uniunea Vamala a CSI nu este nimic altceva decat lunga mana a Kremlinului, care incearca sa-si recapete potentialul “imperial” prin o noua forma de subjugare a fostelor posesiuni sovietice.   Lansat în 2009, Parteneriatul Estic are ca scop apropierea fostelor state sovietice de UE, ceea ce Moscova consideră ca fiind o atingere adusă sferei sale de influenţă. Aceasta a creat în 2010 propria uniune vamală, din care fac parte în prezent Belarus şi Kazahstan. Acum doua săptămâni Armenia a anunţat că se va alătura uniunii vamale, blocându-şi astfel şansele de a semna un tratat de liber schimb cu UE. După decizia Armeniei din 3 septembrie de a se alătura Uniunii Vamale, un bloc comercial al Rusiei, un număr de politicieni europeni au declarat că Armenia nu va putea avea acorduri de liber-schimb cu Uniunea Europeană pentru că cele două blocuri sunt incompatibile. Lituania, stat care deţine preşedinţia UE, face eforturi pentru a aduce 6 ţări foste-sovietice – Moldova, Georgia, Armenia, Ucraina, Belarus şi Azerbaijan – mai aproape de Uniunea Europeană prin acorduri politice şi comerciale, sub Parteneriatul Estic iniţiat de Polonia şi Suedia în 2008. Rusia şi-a folosit avantajele economice şi energetice în aceste state pentru a bloca eforturile Bruxelles-ului şi a avut mai mult sau mai puţin succes. Ca cel mai mare partener al Armeniei, cel mai mare investitor străin şi deţinător al multor active strategice ale acestei ţări, Rusia este crucială pentru stabilitatea Armeniei.

 Din nefericire, in Romania sunt politicieni de varf, cateva zeci de”purtatori de vorbe / analisti” sau  oameni de afaceri pentru care o dezlipire totala de Rusia si apararea interesului national al Romaniei inseamna de multe ori pierderea averilor, a statutului social si in unele cazuri petrecerea unor ani buni la inchisoare. Vom discuta si despre ei in articolele urmatoare. Am sa inchei cu un comentariu pe Politeia:

 “ Să vă reamintesc cine este acest individ, parte a grupului infracțional organizat care se joacă de 17 luni de-a guvernarea României. Doar avem avem dovezi ale trădării intereselor naționale ale acestuia: chiar și un raport confidențial al Ambasadei SUA la București ne arată că ministrul roman al Economiei este omul rușilor de la Mechel.

 Dar până acolo să ne amintim cum în martie a.c., ministrul Economiei, Varujan Vosganian, declara în cadrul emisiunii „După 20 de ani” transmisă de Pro TV, că face “în prezent presiuni pentru a accelera evaluarea rambursărilor de TVA” pentru grupul Mechel, suma totală fiind de 150 milioane de lei. Această declarație a fost făcută după ce grupul rusesc Mechel, patronat de oligarhul Igor Ziuzin, a anunțat că se retrage din România și și-a vândut acțiunile pentru numai 70 de dolari (230 lei) unei firme de apartament Invest Nikarom SRL. Firma este controlată de doi cetăţeni ruşi şi avea la finele anului 2011 trei angajaţi, o cifră de afaceri de 344.000 de euro, datorii de 94.000 de euro şi pierderi de 29.000 de euro. Iar ministrul român al Economiei, Varujan Vosganian, făcea presiuni să le facă cadou rușilor 150 de milioane de lei, adică aproape 40 de milioane de euro, după ce aceștia au vândut firma cu 90 de euro și au lăsat în urmă o adevărată bombă socială!

 Dar despre cum apără acest ministru socialist liberal interesele României, aflăm și dintr-un raport al Ambasadei SUA la București trimis în 2008 în centrala Departamentului de Stat din Washington DC. Aflăm că “Vosganian continuă să susțină relații mai strânse cu Moscova și a minimalizat public faptul că România plătește unul dintre cele mai mari prețuri din Europa pentru importurile de gaze din Rusia” și că: “În timp ce elita politică a României rămâne atașată diversificării surselor de aprovizionare văzută drept cea mai bună metodă de sporire a securității energetice, o minoritate semnificativă a fost vocală în apelurile sale pentru îmbunătățirea relațiilor cu Rusia. Una dintre cele mai puternice voci în acest sens a fost ministrul Vosganian, un greu al PNL și membru al minorității armene”.

 Reamintesc faptul că la momentul acestei informări, domnul Varujan Vosganina era ministru în Guvernul Tăriceanu. În consecință, remarc faptul că domnul Varujan Vosganian consideră interesul rușilor de la Mechel ca fiind de-asupra interesului românilor care l-au votat să ajungă în Parlament și la guvernare. Mai mult, domnul Varujan Vosganian se luptă cel puțin din anul 2008 ca românii să plătească gaz scump tot de la ruși.” SURSA.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=4VCwViW1JHw]

Deci, dragi cititori, asta este numai inceputul! Sa ne recitim sanatosi!

P.S. Discursul integral al Presedintelui Mihail Saakasvili la ONU – Saakasvili_en

Limba chineza (rezumat)

Limba chineză face parte a familiei de limbi sino-tibetane şi cred că a existat o limba de origine, denumite proto-sino-tibetană, de la care au derivat limbile sinice şi tibeto-birmaneză. Relaţia dintre chineză şi alte limbi sino-tibetane este un domeniu de cercetare activ, cum este şi încercarea de a reconstrui limba proto-sino-tibetană. Principala dificultate în acest efort este că, deşi există documente suficiente pentru a permite o reconstruicţie a sunetelor limbii chineze antice, nu există nici o dovadă scrisă care înregistrează diferenţele dintre limba proto-sino-tibetană şi chineză veche.

 Diferenţele dintre dialectele chineze fac imposibilă înţelegerea verbală, fiind comparabile cu diferenţele dintre limbile romanice. Pe de altă parte, scrierea este comună tuturor dialectelor, pentru că ideogramele chinezeşti indică numai sensul, nu şi rostirea. Astfel, doi chinezi vorbind dialecte diferite se vor putea înţelege în scris, chiar dacă nu se pot înţelege verbal.

Dialectul mandarin vorbit în Beijing este promovat de guvern ca limbă vorbită pe întreg teritoriul Chinei, cît şi în Taiwan şi Singapore. Odată cu întărirea curentului politic pro-independenţă în Taiwan, în această insulă a început să se folosească mai des dialectul local.  În Sudul Chinei este vorbit dialectul cantonez, care este limba principală vorbită din Hong Kong şi Macao.

 Relaţia dintre chineza vorbită şi cea scrisă este destul de complexă. Variantele vorbite au evoluat diferit, în timp ce limba scrisă s-a schimbat mult mai puţin. Literatura clasică chineză a început în perioada cunoscută ca “Primăvara şi Toamnă”, cu toate că s-au descoperit înregistrări scrise începînd cu secolele XIV î.Hr. pe oasele oraculare a dinastiei Shang.

 Ortografia chineză s-a bazat pe caracterele chinezeşti, hanzi, care sunt grafate în limitele unui pătrat imaginar, în mod tradiţional, aranjate în coloane verticale, citite de sus în jos şi de la dreapta la stânga în coloane. Caracterele chinezesti sunt morfeme independente ale modificărilor fonetice. Astfel, “numărul unu”, Yi în mandarină, Yat în cantoneză se scrie folosind un caracter identic. Un chinez cult recunoaşte aproximativ 6 000-7 000 de caractere. Circa 3 000 de caractere sunt obligatorii pentru a citi un ziar. Guvernul chinez defineşte nivelul de alfabetizare în rândul lucrătorilor prin cunoaşterea a 2 000 de caractere. Un dicţionar mare integral, ca Dicţionarul Kangxi, conţine peste 40 000 de caractere, inclusiv variante obscure, rare, şi caractere arhaice; mai puţin de un sfert din aceste caractere sunt acum utilizate în mod obişnuit. Personal, recunosc cam 2 800  de caractere (invatate in ultimii 6 ani)  fiind departe de a cunoste chineza la nivelul necesar pentru definitia de “cult”, dar suficiente pentru a nu fi considerat analfabet. Despre limba chineza voi mai discuta mai multe cand voi publica seria “O Istorie a Chinei“

Limba Coreeana

Limba coreeană este limba oficială a Coreei de Sud, de Nord si a Regiunii Autonome Yanbian din sudul Chinei. Limba Coreana este vorbită de aproximativ 78 – 80  de milioane de oameni în toată lumea. Clasificarea acestei limbi este disputată. O parte din lingvisti o considera ca limbă izolată (adică, nu este similara genealogic cu nici o altă limbă), o alta parte o considera apropiata cu dialectul  Japono-Ryukyuan; de aproximativ jumatate de secol, majoritatea lingvistilor o clasifica in grupa lingvistica Altaica.

 Limbile altaice sunt o familie de aproximativ 60 de limbi înrudite, vorbite de circa 330 de milioane de oameni, răspândite mai cu seamă în Asia Centrala şi de Est. Înrudirea dintre aceste limbi este o problemă în plină dezbatere între lingvişti, unii dintre ei respingând ipoteza unei legături genetice între aceste limbi.

 Familia limbilor altaice se presupune că ar cuprinde următoarele subfamilii: limbile turcice, limbile mongolice şi limbile tunguze. La acestea, mulţi cercetători adaugă limba coreeană şi limbile japonice (reprezentate în principal de limba japoneză). Ipoteza apartenenţei limbii ainu la aceeaşi familie este considerată puţin plauzibilă, dar posibila.  Similarităţile dintre limbile altaice, evidente de altfel, sunt puse de mulţi lingvişti pe seama moştenirilor “genetice” de la o limbă unică (limba proto-altaică).

 Istoric, coreenii au folosit scrierea hieroglifică chineză la început, din secolul al VI-lea (ca scriere mixtă, unele semne notau noţiuni, altele sunete), alfabet numit Hanja, cu trei variante derivate: hyangchal, gugyeol si idu, iar de la mijlocul secolului al XV-lea foloseşte alfabetul propriu hangul. Din secolul al XV-lea alfabetul Hanja, scris cu ajutorul hieroglifelor chinezesti, a fost schimbat de regele Sejong “Cel Mare” (1397 – 1450) cu alfabetul actual numit Hangul. Proclamatia de schimbare a alfabetului, denumitaHunminjeongeum, este una din cele mai vechi reforme lingvistice cunoscute.

Evolutia limbii japoneze

 Pe parcursul a multe secole de contact cultural și religios cu China, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din limba chineză  astfel încît se consideră că aproximativ o jumătate din vocabularul japonez este de origine chineză. Alte limbi care stau la originea a numeroase cuvinte japoneze sînt coreeana și limba ainu. Din contactele cu călătorii portughezi din secolul al XVI-lea au rezultat numeroase împrumuturi din limba portugheză. După redeschiderea Japoniei în secolul al XIX-lea limba olandeză a furnizat o altă serie de cuvinte. O dată cu Era Meiji contactele cu civilizația europeană s-au înmulțit și asfel și-au găsit drumul în limba japoneză numeroase cuvinte din germană, franceză, și mai recent engleză care reprezintă actualmente sursa cea mai productivă de “gairaigo” (cuvinte de origine străină).

 Deși limba japoneză este vorbită aproape în exclusivitate în Japonia, a fost și mai este încă vorbită și în alte țări. Pe perioada ocupației japoneze din Coreea, Taiwan, regiuni din China și diferite insule din Pacific  locuitorii acestor teritorii au fost obligați să învețe limba japoneză, generat de extinderea imperiului japonez. Ca urmare există încă mulți oameni în aceste zone care vorbesc japoneza în locul limbilor locale, sau pe lîngă acestea. În plus emigranții japonezi, o mare parte dintre care trăiesc în Statele Unite ale Americii (în special în statele California și Hawaii) și în Brazilia, vorbesc încă frecvent limba japoneză. Descendenții lor (numiți în japoneză nikkei, adică “de origine japoneză”) adesea nu mai vorbesc fluent limba japoneză. Se estimează de asemenea că mai multe milioane de oameni studiază limba japoneză ca limbă străină.

În Era Meiji elita culturală a Japoniei a “produs” o serie întreagă de neologisme, scrise în kanji, care să echivaleze cuvinte străine, ca de exemplu kagaku (chimie), seiji (politică) etc. O parte din acestea au fost copiate și în chineză și coreeană. Prin urmare japoneza, chineza și coreeana dispun de un vocabular de neologisme comun (pe lîngă vechile cuvinte chinezești) într-un mod similar cu existența în Europa a unui vocabular comun de termeni compuși relativ recent din vechi cuvinte latinești sau grecești.

Din vocabularul japonez se pot menționa numeroase cuvinte care au pătruns și în limba română. Cea mai mare parte din ele se referă strict la cultura și tradițiile japoneze, ca de exemplu: haiku, karaoke, origami, sushi, kimono, karate, go, etc. Un exemplu interesant este cuvîntul “ricșă” (trăsurică cu două roți, trasă de un om), care vine de la  jinrikisha (compus din om, putere, și vehicul) și care a ajuns în limba română prin intermediul englezei (rickshaw) și germanei (Rikscha).

Spre deosebire de multe limbi, japoneza are un sistem gramatical și lexical complex de a exprima diferite grade de politețe. Se poate afirma că există cel puțin trei niveluri de politețe, deși o asemenea teoretizare este aproape imposibilă, iar delimitarea nivelurilor este dificilă din cauza întrepătrunderilor dintre acestea.

Copiii învață în primii ani de viață un mod de exprimare simplu, familiar. Acest mod de exprimare este folosit de toți vorbitorii nativi atunci cînd se gîndesc, cînd vorbesc cu ei înșiși (se întîmplă relativ des), cînd vorbesc cu persoane de rang social și profesional egal sau inferior, sau în cadrul familiei indiferent de virstă. Gramatical este modul cel mai simplu și mai scurt, iar stilistic este modul cel mai direct.

Aproximativ o dată cu începerea anilor de școală copiii sînt îndrumați să folosească față de adulții din afara familiei un mod de exprimare oarecum echivalent cu pluralul de politețe românesc. De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită “-masu“.

Al treilea nivel de politețe, numit  keigo (respect, reverență), nu este practicat de tineri pînă la “intrarea în societate” (care corespunde cu încadrarea într-un loc de muncă), deși este studiat ca disciplină aparte în timpul liceului. Față de nivelul anterior acesta este mult mai complex, și presupune cunoașterea unor cuvinte complet diferite, folosite numai în acest scop. Aceste cuvinte speciale se împart în două categorii: onorifice și cvasi-umile (modestie excesiva). Primele au rolul de a îl preamări  pe interlocutor și pe membrii grupului acestuia (companie, familie, școală, etc.), iar ultimele arată cvasi-umilința (modestie) vorbitorului sau a celor din grupul lui. In general nu toți japonezii ajung să stăpînească bine acest mod de adresare.

Se apreciază că în special începînd cu anii 1990 folosirea formelor de politețe în limba japoneză a suferit schimbări, mai ales în rîndul generațiilor tinere. Totuși, există numeroase situații cînd exprimarea politicoasă este absolut inevitabilă, și altele cînd deși se poate accepta o exprimare mai simplă acest lucru este perceput ca o lipsă de educație și de maniere.

Bibliografie si citate:

Shibatani, Masayoshi.  The languages of Japan. Cambridge: Cambridge University Press, 1990.
Jack Seward, Japanese in Action, Weatherhill, New York, 1985,

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Vremea va fi răcoroasă în ţară, chiar rece pentru această perioadă din an în nord, în centru şi în est. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în sudul şi în estul ţării, unde doar izolat va ploua slab. Vântul va sufla slab şi moderat. În ţară, temperaturile maxime vor fi cuprinse între 12 grade în estul Transilvaniei şi 21 de grade în sudul Olteniei şi sud-vestul Munteniei, iar cele minime între 1 şi 11 grade, mai coborâte, spre -2 grade în depresiunile intramontane, unde se va produce brumă. Izolat se va semnala ceaţă.

 În Bucureşti,  vremea se va menţine răcoroasă. Cerul va fi temporar noros, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 19 grade, iar cea minimă va fi de 8…10 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4603  RON; 1 USD = 3. 3052 RON; 1 EURO = 1. 3495  USD; Francul elvetian 3. 6381 RON. Gramul de aur 140.3122RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici

Faceţi angajări? Cât costă pe lună un salariat în România. Costul mediu lunar al forţei de muncă a fost, anul trecut, de 2.675 lei pe salariat, în creştere cu 4,1% faţă de anul precedent, iar la 31 decembrie efectivul salariaţilor era de 4,777 milioane persoane, mai mare cu 116.700 angajaţi, a anunţat vineri Institutul Naţional de Statistică (INS).  “Comparativ cu media pe economie se observă abateri semnificative pe activităţi economice, valori pozitive înregistrându-se în activităţile: intermedieri financiare (de 2,4 ori), industria extractivă (de 2,1 ori), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (de 2,0 ori), informaţii şi comunicaţii (+92,8%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+45,3%), administraţie publică (+13,1%), transport şi depozitare (+8,0%). În celelalte activităţi costul mediu lunar s-a situat aproape sau sub nivelul mediu pe ţară, cel mai scăzut fiind în hoteluri şi restaurante (-45,1%)”, arată INS, într-un comunicat. Statistica a publicat şi date privind câştigul salarial mediu în 2012, potrivit cărora câştigul net s-a plasat la 1.507 lei, mai mare cu 4,4% (63 lei) comparativ cu anul precedent.Cele mai mari câştiguri s-au realizat în intermedieri financiare şi asigurări (de 2,4 ori peste media naţională), informaţii şi comunicaţii (+98,5%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+92,7%), industria extractivă (+84,9%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+47%), administraţie publică (+39,5%), transport şi depozitare (+7,8%).La polul opus, câştigurile medii nete aflate la cea mai mare distanţă sub media pe economie au fost în hoteluri şi restaurante (-43,6%), alte activităţi de servicii (-38,4%), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (-31,7%), agricultură, silvicultură şi pescuit (-27,5%), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (-23,8%), construcţii (-20,8%), tranzacţii imobiliare (-17,2%), comerţ (-13,4%), sănătate şi asistenţă socială (-12,7%). Integral in ZF

O cauză structurală a deficitului bugetar : Evoluția pe 17 ani a muncii în economia subterană. Neplata contribuțiilor de asigurări sociale reprezintă aproape un sfert din evaziunea fiscală totală. În principal, este vorba despre plata ”la negru” pentru munca depusă, adică neachitarea sumelor cuvenite statului pentru pensii, sănătate și șomaj. Anul trecut, România avea 1,45 milioane persoane care lucrau în această formă, ceea ce însemna 23% din totalul salariaților. Tehnic, numărul celor care lucrează fără să achite taxe este dat de diferența între numărul de salariați rezultat pe baza Anchetei asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) și cel care figurează în Cercetarea statistică privind costul forței de muncă în unitățile economico-sociale, unde sunt cuprinse doar locurile de muncă pentru care se contabilizează impozitele cuvenite statului. Se poate observa cum situația economică foarte dificilă a generat o creștere masivă a muncii ”la negru” în anul 1999, după care a urmat o revenire spre niveluri mai scăzute și o reluare a creșterii sectorului nefiscalizat care a dus în 2004 la depășirea pragului de 1 milion de salariați fără acte în regulă. Introducerea cotei unice de impozit de 16% în 2005 nu a avut decât un efect minor, cu un nou avans al numărului de persoane dispuse să încalce legea pe măsură ce cota efectivă de impozitare a urcat spre nivelurile din 2004, urmare a neindexării deducerii personale și chiar a diminuării ei ulterioare pentru cei cu venituri impozabile de peste 1.000 de lei. Manifestarea deplină a afectelor crizei economice a dus numărul celor care lucrează ”la negru” spre cota de 1,5 milioane persoane. Cu mare greutate și cu derularea unor programe de reintegrare profesională ce au costat aproape 0,3% din PIB s-a reușit anul trecut stoparea pentru moment a tendinței de creștere dar reușita plafonării evaziunii de pe piața muncii în 2013 rămâne încă incertă. Integral in CdeG

Cum pregătesc şefii PSD Iaşi infiltrarea la mitingul pentru tei şi discreditarea mişcării: „O să deviem subiectul către Roşia Montană“. Înregistări audio făcute în timpul unei şedinţe a PSD Iaşi care a avut loc joi, 26 septembrie, scot la iveală o strategie incredibilă pusă la cale de filiala locală a partidului pentru distrugerea şi decredibilizarea unui miting programat la Iaşi pe 4 octombrie. Stenogramele au fost obţinute în urma unei investigaţii realizate de jurnaliştii postului de televiziune Tele M Iaşi. Înregistrarea audio are o durată totală de aproximativ 70 minute şi a fost realizată în timpul unei şedinţe care a avut loc la sediul PSD Iaşi în cursul zilei de ieri, 26 septembrie. Scopul întâlnirii, la care au luat parte în jur de 20 de membri ai TSD Iaşi, reprezentanţi ai colegiilor din municipiul Iaşi, a fost punerea la punct a unei strategii de infiltrare a tinerilor din partid la un protest anunţat la Iaşi pe data de 4 octombrie. Şedinţa a fost condusă de Marius Ostaficiuc, un om de încredere al primarului Gheorghe Nichita. Ostaficiuc este vicepreşedinte al organizaţiei municipale PSD Iaşi, consilier local, consilier în cadrul cabinetului parlamentar al deputatului Cristian Nichita şi director adjunct comercial în cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi. Mitingul a fost anunţat de Grupul de Iniţiativă Civică “Iaşul iubeşte teii” şi are ca ţintă convingerea administraţiei locale să replanteze cei peste 70 de tei puşi la pământ în centrul Iaşiului la începutul acestui an. Discuţiile din timpul şedinţei PSD arată că membrii organizaţiei locale au pus la punct, în cele mai mici detalii, o strategie de distrugere a acţiunii civice, prin devierea acesteia de la scopul iniţial. Câteva zeci sau chiar sute de PSD-işti ar urma să se infiltreze printre protestatari şi să scandeze lozinci care n-au legătură cu subiectul teilor. Tinerii PSD-işti au fost instruiţi chiar şi ce declaraţii să dea presei participante la protest şi li s-a promis că vor avea informaţii, în timp real, de la Poliţia Locală. Integral in Adevarul

Victor Ponta schimbă legea pentru a-i oferi lui Radu Mazăre portul Constanţa. În ciuda opoziţiei liberalilor care conduc Ministerul Transporturilor, premierul Victor Ponta se grăbeşte să-i ofere portul Constanţa primarului Radu Mazăre. Prezent la Constanţa “pentru a rezolva mai multe probleme”, premierul a fost însoţit în permanenţă de primar împreună cu echipa sa de parlamentari PSD. L-au convins să dea o fugă la Administraţia Portului Constanţa unde, la o cafea în spatele uşilor închise, au stabilit “o implicare mai mare a autorităţilor locale” în dezvoltarea portului. “Jumate guvern, jumate autoritatea locală. E vorba de acel pachet de acţiuni care să permită implicarea activă atât a capitalului privat, cât şi a statului, sub forma autoritate locală, guvern, în luarea deciziilor şi care să impună regulile care sunt aplicabile listării la bursă, reguli de transparenţă decizională”, a explicat, la final, Victor Ponta. Premierul a anunţat că săptămâna viitoare, “o să discutăm chiar cu doamna ministru Mănescu (Ramona Mănescu, ministrul Transporturilor – n.r.), cu reprezentanţii portului, noua strategie de dezvoltare. Pentru că povestea iniţială, că să se vindă doar 5% din acţiuni, era neserioasă. Bineînţeles că asta înseamnă schimbarea legii, modificarea strategiei”. Portul Constanţa nu este însă singurul “cadou” primit de echipa Mazăre- Constantinescu de la Victor Ponta. Solicitarea lor de a obţine pentru litoral statutului de zonă specială, cu facilităţi fiscale pentru jocuri de noroc şi cazino, este pe cale să se rezolve. “O susţin în totalitate, ministrul Liviu Voinea discută la Bruxelles această posibilitate. Pentru că e vorba de un regim special pe care trebuie să ţi-l aprobe Comisia Europeană. Dl. primar Radu Mazăre a discutat cu Liviu Voinea şi, dacă reuşim să convigem Bruxelles-ul, ar fi o idee execelentă să aibă o zonă specială” a declarat pentru EVZ premierul, în prezenţa primarului Mazăre. Integral in EVZ

Atac dur al lui Liviu Dragnea la PNL: “Eu nu vreau să particip la o mare minciună. Ţara nu mai poate fi guvernată în acest fel”. După câteva săptămâni de contre între Crin Antonescu şi Victor Ponta şi o împăcare anunţată în pripă de premier, numărul doi în PSD, vicepremierul Liviu Dragnea, cere tranşarea rapidă a situaţiei din USL, după ce 63 de parlamentari liberali, printre care şi ministrul de Interne Radu Stroe, i-au luat prin surprindere pe pesedişti cu un proiect de lege care cere revenirea la sistemul în două tururi de alegere a primarilor, şi desemnarea şefilor de Consilii Judeţeen din rândul consilierilor. Concret, Dragnea a propus o şedinţă a USL în care să se decidă dacă PNL şi PSD merg mai departe împreună sau separat. “Poate să fie o iniţiativă, noi nu o susţinem în niciun fel. O să discutăm în Parlament, din moment ce nu s-a discutat în USL când s-a depus, discutăm în Parlament şi tranşăm în Parlament. Nu putem continua aşa, această ţară nu poate fi guvernată în acest mod. Aceste lucruri trebuie tranşate foarte rapid. Suntem în stare să mergem mai departe cu acest USL şi să urmărim obiectivele stabilite politic în programul USL pe care le-am prezentat în 2011, pentru programul de guvernare asumat de noi cu bună credinţă, bine, dacă nu putem, trebuie să hotărâm, să nu păcălim populaţia. Chiar nu mai merge, eu nu mai vreau să particip la o mare minciună”, a spus Liviu Dragnea. Ponta:” Avem în fiecare zi scandal la Bucureşti, nu ne lipseşte niciodată”. Aflat la Constanţa, premierul Victor Ponta a refuzat să comenteze acest proiect de lege iniţiat de liberali. “Acum suntem la Constanţa, nu la Bucureşti. Despre alegerea preşedinţilor de Consilii Judeţene vorbim la Bucureşti, când ajungem acasă, unde este scandalul pe Dâmboviţa. Avem în fiecare zi scandal la Bucureşti, nu ne lipseşte niciodată”, a declarat Ponta. Integral in Gandul

Deficitul bugetar a ajuns la 1,27% din PIB. Statul a cheltuit cu 8 miliarde de lei mai mult decât a încasat. Se adânceşte gaura de la buget. Statul a cheltuit deja cu aproape 8 miliarde de lei mai mult decât a încasat de la începutul anului. Deficitul bugetar a ajuns astfel la 1,27% din Produsul Intern Brut, adică mai bine de jumătate din ţinta propusă pentru acest an. Potrivit Ministerului de Finanţe, am avut încasări mai mari din impozitul pe venit, accize şi taxa pe valoarea adăugată, însă nu au fost creşteri spectaculoase. În acelaşi timp, cheltuielile cu personalul au continuat să crească, iar sumele alocate pentru investiţii s-au diminuat. Guvernul are în vedere pentru acest an un deficit de cel mult 14,7 miliarde de lei. Anul trecut, bugetul a avut un deficit de 14,8 miliarde lei, uşor peste ţintele stabilite cu Fondul Monetar Internaţional. Bugetul României în primele 8 luni: Venituri: 131,15 mld. Lei; Cheltuieli: 139,08 mld. Lei; Deficit: 7,92 mld. lei (1,27% din PIB);Ţintă deficit în 2013: 14,7 mld. lei (2,3% din PIB)DiGi24

Dan Diaconescu, executat silit. Vezi câţi bani are de dat fondatorul PP-DD. Fondatorul PP-DD, Dan Diaconescu, va fi executat silit, pentru o datorie de 5 milioane de euro, după ce Judecătoria Sectorului 1 a admis cererea BRD, transmite B1.ro. BRD a solicitat şi a obţinut din partea instanţei executarea silită a lui Dan Diaconescu cu privire la clădirea din zona Băneasa, amenajată ca noul sediu al postului de televiziune OTV. Împrumutul de la BRD, însumând 5 milioane de euro, a fost făcut în 2011 prin Oglinda Press SRL, unde Dan Diaconescu este acţionar majoritar. Banca solicită în prezent executarea silită a garanţiei după ce împrumutul nu a mai putut fi returnat, informează Agerpres.Oglinda Press SRL Bucureşti, unde acţionar majoritar este Dan Diaconescu, a intrat în insolvenţă în februarie 2013, pentru datorii totale 39 de milioane de lei, dintre care 5 milioane de euro la BRD.Integral in Romania Libera

DW: Ce implicare are George Soros la Rosia Montana. Presa afiliata proiectului minier de la Rosia Montana sustine ca protestele impotriva RMGC sunt artificiale, fiind pur si simplu stimulate (daca nu cumva provocate) de banii omului de afaceri si filantropului american George Soros. Foarte multe ONG-uri si asociatii din Romania care au primit de-a lungul anilor fonduri din partea fundatiilor infiintate de George Soros se regasesc intr-adevar in tabara protestatarilor. Acest fapt este de natura sa tulbure si sa creeze o impresie gresita. Asadar, s-ar putea spune, protestele nu sunt pure, ci animate de interese dintre cele mai triviale. Nu ar exista nicio idealitate in aceste actiuni, ci doar o competitie brutala intre titanii afacerilor globale: Soros vs Paulson si Kaplan. E uşor să te laşi înşelat de aceste imagini dacă nu ştii cum sunt finanţate aceste organizaţii, şi care sunt criteriile şi mecanismele deciziei. De aceea e bine să aducem câteva clarificări. În linii mari fundaţiile lui George Soros, înfiinţate cu deosebire în Europa de est şi în fostul spaţiu sovietic după căderea comunismului, şi-au propus să cultive ideile progresismului liberal, un curent de gândire politică cât se poate de american şi care se deosebeşte de stânga europeană prin faptul că rămâne imun la tentaţia marxistă (anticapitalistă). O dovadă este că nici stânga intelectuală românească (vezi CriticAtac) nu manifestă cine ştie ce simpatie faţă de activitatea fundaţiilor Soros, aflându-se mai curând în răspăr cu spiritul acestora. Un concept emblematic este acela de open society, preluat din gândirea lui K.R. Popper, deşi nu se poate vorbi de o identitate perfectă între filozofia societăţii deschise şi activitatea practică a fundaţiilor Soros, care scapă inevitabil unor încadrări foarte precise. Integral la Deutsche Welle

 Va urez o zi buna!

Confidenţialitatea pe internet: Franţa lansează o procedură de sancţionare împotriva Google. Franţa va lansa o procedură de sancţionare a gigantului informatic american Google, care nu s-a conformat legii franceze privind confidenţialitatea datelor, a anunţat vineri organismul însărcinat cu supravegherea impactului informatic asupra libertăţilor, transmite AFP. Google a avut la dispoziţie un termen de trei luni, pe care motorul de căutare nu l-a respectat, se arată într-un comunicat difuzat de Comisia naţională pentru informatică şi libertăţi (Cnil). ‘În acest context, preşedinta Cnil va desemna un raportor în vederea lansării unei proceduri formale de sancţionare, aşa cum se prevede în legea privind informatica şi libertăţile’, se arată în documentul citat. Cnil a solicitat Google să precizeze mai ales ‘finalitatea’ datelor personale pe care le colectează, atunci când un internaut foloseşte serviciile gigantului informatic sau când navighează cu motorul de căutare şi, totodată, să definească ‘o durată de conservare’ a acestor date. Organismul a cerut, de asemenea, ca grupul să ‘informeze’ şi să ceară acordul prealabil al utilizatorilor înainte de instalarea în calculatoarele acestora a modulelor cookie, care permit urmărirea utilizatorului de internet şi direcţionarea anunţurilor publicitare. În Franţa, sancţiunile financiare pe care le poate aplica Cnil în acest caz pot merge până la 150.000 de euro. Conducerea Google France, contactată de AFP, nu a oferit o reacţie. În iunie, Cnil a dat termen trei luni grupului american să remedieze o ‘serie de lipsuri’ care împiedică utilizatorul ‘să cunoască cum pot fi folosite şi păstrate datele sale’. Prin noua sa politică de confidenţialitate Google a contopit în martie 2012 circa 60 de reguli de utilizare într-una singură, regrupând astfel informaţiile privitoare la serviciile sale altădată separate, precum mesageria Gmail sau reţeaua socială Google+. Integral aduce Agerpres

Peer Steinbrück, învins de Angela Merkel în alegeri, a demisionat din toate funcţiile deţinute în SPD. Liderul Partidului Social-Democrat german, Peer Steinbrück, învins de cancelarul Angela Merkel în scrutinul prezidenţial de duminică, a anunţat vineri că demisionează din toate funcţiile deţinute în cadrul formaţiunii politice. Peer Steinbrück, în vârstă de 66 de ani, a anunţat că nu va mai asuma nicio responsabilitate în cadrul partidului sau în cadrul grupului SPD din Bundestag.  Partidul Social-Democrat urmează să iniţieze negocierile în vederea formării unui guvern de uniune cu conservatorii conduşi de Angela Merkel. Cancelarul în exerciţiu, Angela Merkel, care a câştigat alegerile legislative de duminică din Germania, s-a declarat “deschisă” pentru a discuta despre formarea unui Guvern “de mare coaliţie” cu social-democraţii. “Suntem deschişi să avem discuţii (…). Am avut un prim contact cu preşedintele SPD” Sigmar Gabriel, a declarat Merkel, subliniind că acest lucru nu exclude “alte contacte” cu Verzii, alţi parteneri posibili pentru formarea unei majorităţi în Bundestag. Aduce Mediafax

 Americanii consideră Putin a fost mai eficient decât Obama în rezolvarea crizei armelor chimice din Siria. Majoritatea americanilor consideră că preşedintele rus Vladimir Putin a fost cel mai eficient lider mondial în ceea ce priveşte soluţionarea crizei siriene, devansându-l pe omologul său american, Barack Obama, arată un sondaj realizat de thinktank-ul YouGov pentru „The Economist”. Potrivit datelor sondajului, 49% dintre americani spun că Putin a fost cel mai eficient în problema siriană, fiind urmat de Obama care a adunat doar 25%. 9% dintre cei chestionaţi de YouGov au apreciat eficienţa liderului Bashar al-Assad, care s-a clasat pe locul trei, în faţa Secretarului General ONU, Ban Ki-moon, a premierului britanic David Cameron şi a preşedintelui Francois Hollande. Întrebaţi dacă cred că Damascul negociază cu bună-credinţă distrugerea arsenalului său chimic, doar 14% dintre americani au răspuns pozitiv. Majoritatea, 60% dintre respondenţi, consideră că guvernul sirian doar trage de timp. De asemenea, sondajul arată că 58% dintre americani se opun utilizării forţei militare în Siria, iar 54% dezaprobă acţiunile preşedintelui SUA în cazul conflictului sirian. Sondajul YouGov a fost realizat în perioada 21-23 septembrie pe un eşantion de 1.000 de persoane. Aduce Adevarul

Discurs fulminant al preşedintelui georgian la Naţiunile Unite: crize constante, asta îşi doreşte Rusia în ţările vecine. “Armenia a fost scufundată, Republica Moldova este blocată, Ucraina se află sub atac, Azerbaidjanul se confruntă cu presiuni extraordinare, iar Georgia rămâne ocupată”, a răbufnit preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvilli, referindu-se la acţiunile recente ale Federaţiei Ruse faţă de vecinii săi, într-un discurs rostit la Adunarea Generală a ONU, citat de portalul moldovenesc Unimedia. “Ţările vecine în criză constantă. Asta este ceea ce-şi doreşte Kremlinul. Moscova respinge categoric ideea unor guverne puternice în Georgia, Ucraina sau Republica Moldova, chiar şi în cele care încă mai încearcă să fie prietenoase cu Federaţia Rusă”, a declarat Mihail Saakaşvilli în ultimul său discurs în calitate de președinte al Georgiei, țară care va organiza în octombrie alegeri prezidențiale la care el nu mai are dreptul de a candida după două mandate. Potrivit acestuia, “societăţile europene sunt departe de a fi perfecte”. “Şi aici putem avea temeri, îndoieli, furie, ba chiar ura. Totuşi, aici meritocraţia prevalează asupra nepotismului, toleranţa este un fundament al vieţii publice, adversarii actuali sunt viitori miniştri şi nu nişte prizonieri, sau duşmani pentru a fi învinşi”, a menţionat el. “Alegerea este atât de evidentă pentru cei din Europa de Est, încât unii polittehnologi de la Kremlin au hotărât să nege adevărul şi răspândesc minciuni în toată Ucraina, Georgia, Republica Moldova şi multe alte locuri”, a mai spus Preşedintele Georgiei. Delegaţia rusă a părăsit sala Adunării Generale ONU în timpul discursului lui Saakaşvili, ministerul de Externe de la Moscova denunţând ulterior declaraţiile liderului de la Tbilisi. EVZ

Manuel Valls, susţinut de autorităţile locale. Primarii multor localităţi din Franţa, fie că sunt de dreapta sau de stânga, susţin declaraţiile ministrului de interne Manuel Valls, care spune că romii trebuie repatriaţi în România şi Bulgaria. Liderii comunităţilor locale sunt de părere că le este imposibil să îi primească pe romi, care nu se adaptează şi comit acte de violenţă, scrie cotidianul Le Monde. “Pe o temă atât de sensibilă, trebuie să îţi cântăreşti bine cuvintele”, afirmă prudent Maurice Vincent, primar socialist al Saint-Étienne (Loire), înainte de a recunoaşte urgenţa situaţiei. “Problema romă nu se va rezolva multiplicând soluţiile de găzduire. Nu se poate din punct de vedere material, financiar, social să primeşti aceste populaţii. Avem de-a face cu populaţii care nu vorbesc limba noastră, se instalează oriunde sau în condiţii de igienă şi siguranţă periculoase pentru ele şi pentru ceilalţi, generând rapid exasperarea vecinilor”, spune primarul din Saint-Étienne. “În urma lipsei de civilizaţie, a furturilor, toate persoanele în situaţie neregulamentară trebuie repatriate”, adaugă André Rossinot, primar din partea Uniunii Democraţilor şi Independenţilor al localităţii Nancy (Meurthe-et-Moselle). Primarii socialişti din Toulouse şi Grenoble susţin, de asemenea, declaraţiile ministrului de interne Manuel Valls privind expulzarea romilor, adăugând că “instalarea anarhică a taberelor de romi duce la situaţii de tensiuni groaznice pe care nu trebuie să le negăm şi pe care nu le putem rezolva la nivel local”.“Uniunea Europeană trebuie să găsească o soluţie pentru aceste fluxuri de populaţie”, adaugă primarul din Grenoble. “Să credem că vom reuşi să rezolvăm problema romă cu sate de inserţie este o iluzie”, afirmă Francis Chouat, primar socialist din Evry (Essonne). “În numeroase tabere se face comerţ ilegal, copiii sunt puşi să cerşească, se practică prostituţia, există organizaţii care nu au niciun interes ca noi să găsim soluţii individuale pentru aceste persoane”, adaugă el. “Trebuie să încetăm orice formă de idealism în tratarea dosarului populaţiei roma”, avertizează Serge Godard, primar socialist din Clermont-Ferrand (Puy-de-Dôme). “Nu se pune problema să stigmatizăm o populaţie, dar, într-o perioadă de penurie de locuri de muncă şi locuinţe, nu putem reuşi să îi integrăm”, adaugă el. Integral la RFI

Unul din doi germani doreşte “alianţa elefanţilor.” În contextul negocierilor privind formarea unei alianţe de guvernare, după alegerile de săptămâna trecută, fiecare al doilea german îşi doreşte apariţia unei mari coaliţii. Rezultatul a fost relevat de un sondaj citat de televiziunea publică din Germania. Conform sondajului, ideea formării unei coaliţii CDU/CSU şi SPD este susţinută de 48 la sută dintre germani, în timp ce o coaliţie între CDU/CSU şi Verzii ecologişti este dorită de doar 18 la sută din populaţie. Şi mai puţin populară pare să fie o alianţă între SPD, Verzi şi Partidul Stângii, care este dorită de doar 16 la sută din populaţie. În cadrul electoratului Uniunii CDU/CSU, 62 la sută se pronunţă pentru colaborarea cu social-democraţii. În tabăra acestora din urmă, o atare coaliţie cu CDU/CSU este susţinută de 56 la sută din electorat. O largă majoritate dintre germani (92 la sută) este de părere că cel mai important scop al guvernării ar trebui să fie reducerea datoriei publice şi îmbunătăţirea cadrului muncii, astfel încât, împărţirea între serviciu şi familie să fie mai uşor posibilă. 88 de procente dintre germani consideră drept foarte importantă scăderea preţurilor la energie (în contextul creşterii constante a tarifelor în ultimii ani). De asemenea, conform sondajului efectuat de Institutul “infratest dimap”, 85 la sută din populaţia Germaniei este pentru introducerea grabnică a unui salariu minim, unitar. Integral la Deutsche Welle

Édith Piaf s-a nascut in 1915 pe numele ei adevarat Édith Giovanna Gassion. Şi-a luat pseudonimul “Piaf” (vrabie in argot) în anul 1935 cand a debutat formal. Édith Giovanna afost fiica  cântăreţei ambulante Line Marsa (de origine italo-algeriană) şi a acrobatului de circ Louis Gassion. Édith a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroană a unui bordel în Bernay, localitate din Normandie, iar mai târziu, în cartierul Belleville de la periferia Parisului. Primul său mare succes datează din ianuarie 1937, când obţine un angajament la teatrul “ABC” din Paris cu numele artistic de Édith Piaf, iar impresarul Raymond Asso îi înregistrează discul cu “Mon légionnaire“. Dotată cu o voce capabilă de nuanţe infinite şi plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care-i va caracteriza pe artiştii intelectuali de pe “rive gauche”, din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim. Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de teatru “Le Bel indifférent”. Despărţită de Raymond Asso, Édith începe o legătură amoroasă cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant, pe care îl părăseşte pentru compozirorul Michel Emer, care compune pentru ea melodiile. La începutul anului 1959, în cursul unui concert triumfal la New York, Édith se prăbuşeşte epuizată pe scenă. Internările în clinici se succed una după alta. În ciuda stării sale de sănătate deplorabile, cucereşte din nou Parisul în 1961 într-un concert în sala Olympia, cu noul său chanson, “Non, je ne regrette rien“.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M5gpBncR8zI&feature=related]

Jacques Brel (născut Jacques Romain Georges Brel), desemnat într-un sondaj din 2005 de publicul francofon din ţara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile s-a născut s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieţii sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului şi este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. În 1953 înregistrează primul său disc, conţinând două cântece (La Foire şi Il y a) şi vândut în 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian « Les Trois Baudets » şi director artistic la Philips, îl invită la Paris. În iulie acelaşi an îl întâlneşte pe Georges Brassens. La apogeul carierei, în 1966, decide brusc să renunţe la viaţa muzicală şi îşi încheie activitatea pe scenă prin celebrele concerte de adio de la sala Olympia din Paris (6 octombrie – 1 noiembrie). Îşi ia adio de la publicul din Bruxelles printr-un concert susţinut la Palais des Beaux-Arts pe 15 noiembrie. Între 25 martie şi 25 aprilie 1967 va realiza un ultim turneu în Québec iar pe 16 mai va apărea pe scenă pentru ultima dată, la Roubaix. În 1977, în ciuda bolii care avansează, se întoarce la Paris pentru a înregistra ultimul său album, apărut pe 17 noiembrie. Se reîntoarce în insulele Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franţa metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineaţa, la spitalul Avicenne din Bobigny.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bRCBpMmhrgg&feature=related]

Georges Moustaki, nascut in Alexandria (Egipt) la data de 4 mai 1934, Giuseppe (Yussuf) Mustacci mai tarziu devenit Georges Moustaki a fost unul din cei mai mari autori si interpreti ai şansonului frantuzesc in cea de a doua parte al secolului XX. Moustaki a compus peste 300 de cantece pentru cei mai mari interpreti francezi ai timpului – Edith Piaf, Yves Montand, Dalida, Françoise Hardy, etc., cantand el insusi cu succes. Cele mai cunoscute cantece ale sale raman “Milord” (1958), compus pentru Edith Piaf si tradus in lumea intreaga, si “Le Métèque” (1969), interpretat mai intai de Pia Colombo, al carui refren a facut ocolul planetei. Cariera lui Moustaki ca solist vocal a luat aripi în anul 1966, când primul său album, Le Metèque, s-a bucurat de un succes imediat. În anii ce au urmat Moustaki a continuat o activitate deosebit de prodigioasă, înregistrând zeci de discuri, din care multe s-au bucurat de succes. Georges Moustaki a fost si un intelectual serios, poliglot si pasionat de pictura, a locuit vreme de peste 40 de ani pe insula Saint-Louis din Paris.Georges Moustaki a murit la 23 mai 2013 in varsta de 79 de ani.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tEQvRXRtIlg]

Charles Aznavour, născut Shahnour Varenagh Aznavourian, la data de 22 mai 1924 la Paris. Aznavour este un cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană. Este unul dintre cei mai simpatizați și mai longevivi cântăreți francezi, fiind totodată și unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți francezi în restul lumii. A apărut în peste 60 de filme și a compus peste 1000 de cântece, din care aproximativ 150 în engleză, 100 în italiană, 70 în spaniolă și 50 în germană. Statutul lui de icon al culturii populare franceze este o ironie pentru un om care se identifică cel mai îndeaproape cu mostenirea sa armeana.Si-a facut debutul, pe scena şi pe ecran, la vârsta de nouă ani, în 1933, în piesa de teatru “Un Bon Petite Diable” şi în filmul “La Guerre des Gosses”. In 1947 se alatura cantaretei Edith Piaf intr-un mare turneu in Franta, iar mai tarziu o insoteste in State pentru o serie de spectacole in New York. Traverseaza granita in Canada si se stabileste in Quebec unde sustine spectacole la Gold Pheasant Club impreuna cu Roche timp de 40 de saptamani,11 spectacole pe saptamana cu peste 600 de persoane prezente la fiecare show. Influentat de Edith Piaf, el renunta la colaborarea cu Roche si se alatura editorului muzical Raoul Breton , alaturi de care compune Je Hais les Dimanches pentru Juliette Greco, precum si cantece pentru Maurice Chevalier.  Născut într-o familie de emigranți armeni din Paris, se simte foarte atașat de comunitatea armeană. În urma cutremurului ce a răvășit Armenia în 1988, pune bazele unei fundații cu scopul de a ajuta zonele sinistrate, fundație numită Aznavour pour l’Arménie. În onoarea sa, o piață din Erevan îi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1KcBiZ4EA-I]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hyCom4PuAHI]

Vara fierbinte a anului 2012, incercarea nereusita a puciului parlamentar esuat si sustinerea majora a aliatilor Europeni si Americani au aratat cat de subreda este democratia romaneasca si cat de aproape se afla Moscova de Bucuresti, mult mai aproape decat ne-am dori-o.  Evenimentele sporadice din vara pot reveni in forta oricand si sub orice forma. Nimeni nu se poate indoi unde se afla simpatiile tripletei Ponta – Antonescu – Voiculescu (oricat de mascate sunt ele) si nimeni nu poate zice ca se poate trece cu nepasare de tendinta “putinizarii” treptate a justitiei sub nefasta conducere a Monei Pivniceru si urmasii ei, care se acomodeaza déjà in noile joburi. Ar fi foarte important ca cetateanul roman sa stie cu claritate ce se intampla in spatele perdelei de fum si artificiilor aferente, care insotesc simularea unor probleme inexistente pentru a masca jocurile si stitudinile adevarate ale guvernantilor sau ale celor care se ascund in spatele lor. Puteti fi siguri ca o gigantica “batista pe tambal”   a fost asternuta de politicienii romani, chiar si de cei autointitulati “de dreapta”. Cand ati auzit un politician roman in afara lui Basescu care arata exact cu degetul unde trebuie? Cineva indrazneste sa vorbeasca de pericolul de la rasarit cu subiect si predicat?  Aiurea, hai sa vedem si de ce!

 Intotdeauna in trecutul Romaniei au existat “partide” antagoniste, care sustineau si au fost sustinute de forte din afara tarii, care mai intotdeauna si-au slujit interesele proprii si mai putin cele romanesti. Cand conjunctura internationala a fost una care unea interesele “partidei straine” cu interesele Romaniei si alegerea romanilor a fost corecta s-au produs salturile, care au dus la progres politic si de multe ori cel social si economic.

 Din punct de vedere politic, aderenta la o partida sau alta se manifestă transpartinic, adică adună aderenţi din întregul spectru politic. Sunt sigur ca proiectarea apartenentei pro-ruse in stanga spectrului politic sau apartenenta pro-occidentala in dreapta acelui spectru este o greseala majora, desi majoritatile, cel putin teoretic, ar trebui impartite in acest fel. Teoretic, da – practic o analiza atenta ar arata lipsa de omogenitate politica  foarte clar, inclusiv manifestările transpartinice.

 Asa cum am mai scris (vezi seria de articole despre rusofilia romaneasca si romanofobia ruseasca din bibliografia de mai jos), evenimentele care au dus la dezvoltarea acestor doctrine politice au fost indelungate si de multe ori propulsate de patrioti romani si / sau de evenimente istorice care nu puteau fi ocolite. În 1711, prin semnarea tratatului de la Luţk cu Rusia, Dimitrie Cantemir inaugura o opţiune politică de durată în efortul de emancipare a Principatelor. Motivaţia confesională predominantă a acestei opţiuni – alternativa era alianţa cu Imperiul Habsburgic, pe care a tatonat-o o vreme Constantin Brâncoveanu – nu poate scăpa ochiului de azi. De altfel, elitele politice româneşti nu erau unice în această privinţă. Cele greceşti au mizat pe aceeaşi carte confesională. Revoluţia franceză din 1789 are rolul, considera Pompiliu Eliade în influenţa franceză asupra spiritului public în România, de a înfiripa o “partidă“ naţională sau franceză. Franţa revoluţionară şi napoleoniană zdruncina din temelii vechea ordine, iar acest lucru are impact la Bucureşti şi Iaşi.

 Anul 1848 a devenit un punct de referinţă, în care a fost înmormântată orientarea spre Rusia“, spune istoricul rus V.N. Vinogradov. Iar Eugen Lovinescu afirmase înaintea acestuia că Revoluţia de la 1848 a răsturnat “axa vieţii noastre de la Răsărit la Apus“. Simplificând lucrurile, farul călăuzitor devine Apusul, Franţa pentru Principate, Austria şi Germania pentru românii din Transilvania.

 După 23 august 1944, pe fondul prezenţei armatei sovietice şi  ocupării ţării, o “elită alternativă” şi-a asumat treptat frâiele puterii şi a început sovietizarea societăţii româneşti. Elita comunistă subordonată Moscovei era “rulată“ la conducerea ţării în funcţie de voinţa centrului imperial. Era o deosebire între această nouă “partidă“ rusă şi mai vechile sale formule. Spre deosebire de ea, cele precedente erau recrutate din sânul celor tradiţional naţionale şi nu construite – dar, este drept, sprijinite puternic – şi întreţinute ca simple prelungiri ale celor imperiale propriu-zise. Această evidentă lipsă de legitimitate naţională, care ţine de supravieţuirea la conducere, este şi unul dintre motivele revoltei elitei comuniste româneşti la începutul anilor ’60, care a culminat în primii ani ai lui N. Ceauşescu si ocuparea Cehoslovaciei.

 Astfel, acest segment considera că îşi va putea menţine locul deţinut, dacă nu să-şi optimizeze rolul în societate. Întrebarea este dacă această miză geopolitică determină o atitudine pasivă sau activă. Orientarea geopolitică a României este poate un indicator slab al atitudinii acestei “partide“ ruse difuze, pentru că efortul de aderare la NATO, în secundar la Uniunea Europeană, a fost concomitent unei poziţii de apropiere (simulate sau nu) a Rusiei de Occident. Pentru a nu mai adăuga faptul că în primul deceniu după prăbuşirea U.R.S.S., până către 2000-2002, Rusia a fost în stare de slăbiciune cronică, în retragere imperială şi într-o acţiune deliberată de apropiere de NATO.

 De atunci si pana astazi lucrurile s-au dezvoltat intr-o sinusoida continua, cand de o parte si cand de cealalta. Deranjamentele Rusiei din ultima perioada si provocarile reciproce dintre Basescu si autoritatile de la Moscova sunt numai simptomul unui proces de dezlipire, care in nici un caz nu convine “partidei ruse” din Romania. Aceasta partida isi vede interesele economice mai presus de interesul national sau in cel mai bun caz le confunda, suprapunandu-le.

 Presedintele Basescu este fara indoiala un om derajant pentru aceasta partida si  duce probabil cea mai anti-rusa politica din ’89. Fara a incerca sa analizez de ce si care vor fi rezultatele acestei politici, un lucru trebuie sa fie clar: “dezlipirea” de Rusia si atenuarea influentei “partidei ruse” se va juca  cu mai multa forta dupa mandatul lui Basescu si sunt complet dependente de alegerea electoratului roman. Noi si numai noi vom hotari daca avem un parcurs European sau o intoarcere spre Soviete, fie ele ale lui Putin.

 Singura mea speranta consta in evolutia unei partide europene intr-o partida national romaneasca, integrista in geografia Uniunii Europene, care cunoaste cu prisosinta binefacerile de la rasarit si se poate dezvolta sub umbrela europeana, deja acceptata de statele vecine. Lucrurile sunt dificile si vor lua timp, personal cred ca voi fi deja ulcele pana atunci si totusi asta este singura cale pe care romanii trebuie sa o urmeze, cel putin cei care se gandesc si la viitorul copiilor lor in aceasta tara.

 Articolul urmator despre despre influenta politica si economica directa a rusilor in Romania. (În pat cu duşmanul)

Bibliografie note si citate:

 Theophyle – O istorie a Rusofilismului in Romania; Theophyle – O Istorie a Românofobiei; Dr. Mihail E. Ionescu – “Partidele“ imperiale în istoria naţională  ;V.N. Vinogradov – Russia and the Balkans: From Catherine the Great till World War I

La data de 19 iunie 1906 s-a deschis, în parcul din Dealul Filaretului (actual Carol I), „Expoziţia generală română“, dedicată împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I (1866-1914). În anul 1906, România aniversa si 1800 de ani de când în teritoriile actualei Românii se stabiliseră primii colonişti romani (106 d.H.) şi de la cucerirea Daciei de catre Traian, 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I şi 25 de ani de când Principatele Române devenisera Regat.

La 3 mai 1905 Adunarea Deputaţilor şi la 5 mai 1905 Senatul au votat proiectul de lege ce autoriza Guvernul să organizeze în Bucureşti o „Expoziţiune Naţională – expoziţie la care sub anumite condiţiuni şi din anumite considerente au fost invitate să participe şi unele naţiuni străine” Comisarul General al Expoziţiei a fost numit Dr. Constantin I.Istrati, membru al Academiei, profesor la Universitatea din Bucureşti, senator şi fost ministru. Lucrările au demarat la 15 mai 1905, iar fundaţiile pentru Palatul Artelor la 16 august 1905.

Proiectul, coordonat de arhitectul I.D. Berindei, a fost inspirat de Expoziţia Universalã de la Paris din anul 1900 şi a cuprins pavilioane dedicate industriei, comerţului, agriculturii, silviculturii, minelor, culturii şi artelor. Arhitecţii expoziţiei au fost Victor Ştefanescu şi Ştefan Burcuş, carora li s-au alaturat ingineri de renume. Nu toate lucrarile de construcţie şi aşezare a materialului expus au fost finalizate pâna la inaugurarea oficiala, urmand sa fie finalizate in urmatorii 5 ani.

La inaugurare au participat întregul guvern, familia regala, membri ai administraţiei, oaspeţi straini, membri ai corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, cu excepţia legaţiei Imperiului Otoman. Bateriei de la Calafat numitã “Carol I“ i-a revenit onoarea sã traga salvele de tun ce marcau deschiderea oficialã a expoziţiei. Familia regalã a fost întâmpinatã la intrarea în parc, prin poarta în formã de arc de cerc, de cãtre organizatori, guvern şi un grup de 300 de notari, primari şi sãteni de frunte din toate judeţele ţãrii. La Arenele Romane au ţinut discursuri I. Lahovari, C. I. Istrati şi Regele Carol I.

Alãturi de pavilioanele dedicate României, existau pavilioane ale Franţei, Ungariei, Austriei. Pe dealul Trocadero se afla Palatul Artelor. Realizat de inginerul Grant şi proiectat de Victor Ştefanescu, pe o suprafaţã de peste 2000 mp, era o construcţie grandioasa, realizata într-un timp foarte scurt. Ulterior a devenit sediul Muzeului Militar. Sub terasa „A. I. Cuza“ situata în faţa Palatului Artelor se gãseau o peştera şi un bazin cu apã. Denumitã „Grota cu giganţi“ sau „Grota fermecatã“, aceastã peştera avea la intrare un ansamblu monumental, alcãtuit din trei statui. De remarcat cã ansamblul era creaţia a trei arhitecţi: Filip Marin a sculptat „frumoasa” sau „fecioara adormita“, din marmurã, iar Dimitrie Paciurea şi Frederic Stork au realizat cei doi uriaşi din piatrã. Giganţii erau unul în faţa celuilalt, iar în mijlocul lor se afla culcata „frumoasa adormita“.

Castelul Apelor, unde se afla rezervorul de apa al parcului, construit în întregime din piatrã, numit şi Turnul lui Ţepeş, avea ca model cetatea lui Vlad Ţepeş de la Cheile Argeşului. Turnul, înalt de 32 m, folosea şi pentru jocuri de lumini.

Arenele Romane, operã a inginerului Elie Radu, cu o capacitate maximã de 5000 de locuri, a fost locul de desfãşurare pentru festivitãţile de deschidere şi de închidere ale expoziţiei şi al altor manifestãri cu caracter cultural şi artistic, ce au oferit ocazia afirmãrii unitãţii de neam, şi limbã a tuturor românilor.

Bibliografie Note si citate:

Cornelia Apostol, Mariana Neguțu, „Expoziția Generală Română din 1906. 90 ani de la organizare” în Muzeul Național, nr.X, MNIR, București, 1998
Expozitiunea Generala Bucuresti 1906
Bucurestii vechi si noi.
Colectii filatelice anuale – Romfilatelia