Author: theophyle

China

Arta plastica chineza este una dintre cele mai vechi din lume, materialele sunt diverse – de la hartie, pe care au fost printre primii care au fabricat-o, si pana la materialele mai complicate, culminand cu matasea sau portelanul.  Conceptia artistului chinez difera diametral de cea a artistului occidental. Au trecut milenii pana la dezvoltarea “orgoliului” artistic si accentul pe individ. Majoritatea maestrilor chinezi nu au cautat nici diferentierea, considerandu-se mai mult artizani decat artisti, desi au fost mari artisti. Copierea unui original nu a fost o problema majora cum este considerata in occident, ci un semn de succes artistic.

 Daca ar fi sa periodizam evolutia picturii chineze, cred ca putem distinge perioadele artistice conform evolutiei istorice a societatii chineze:

1. Perioada regatelor (220 – 600 d.Hr.)
2. Dinastiile Sui si Tang (600 – 900 d.Hr.)
3. Dinastiile Song si Yuan (950 – 1370 d.Hr.)
4. Perioada imperiala tarzie ( aprox. 1400 – 1895)
5. China moderna (1900 – 1945)
6. China comunista, inclusiv “Revolutia Culturala” (1945 – 1978)

  Interesant este de mentionat ca individualizarea autorilor a inceput destul de tarziu si tocmai in perioada unei dinastii ne-chineze, este vorba de dinastia Yuan (1271–1368), care a fost o dinastie mongola. Primi doi maestri cunoscuti ai picturii chineze au fost Chen Lin (1260–1320) si Fang Congy (1302-1393). Procesul de individualizare are loc sub dinastia Ming (1368–1644). Desi perioada cea mai cunoscuta in occident este “vestita Ming”, renasterea adevarata a artei chineze in general si a picturii in particular a avut loc in timpul dinastiei mongole, exact in perioada descrisa de Marco Polo in memoriile lui, adevarate sau nu. Este vorba de Imparatul carturar si iubitor de arta, Tug Temur (1304–1332), cunoscut in istoriografia chineza sub numele Wen Zong.

 Doua curente sau stiluri tematice insotesc pictura chineza din adancurile timpurilor istorice – Shan shui (paraul de munte – literal apa-munte) si Wu Xing (cele 5 faze sau 5 elemente – lemn,  foc, pamant,  metal  si apa).

 Shan shui

  Shan shui apare in timpul dinastiei Liu Song (420-479 d.Hr.), in perioada in care am numit-o  perioada regatelor. Curentul respectiv se ocupa in special de peisagistica rurala sau urbana, cu vaste picturi, de dimensiuni aproape necunoscute in occident. Exista o influenta religioasa Taoista (Daoista) profunda prin simbolism si in felul de abordare a naturii si a peisajului populat cu oameni si animale. Picturile Shan shui sunt facute cu o pensule extrem de fine, pe materiale apropiate de ceea ce numim noi hartie, cu diferite cerneli, in majoritatea lor de culori inchise.

Primul maestru shan shui  pe care il cunoastem din punct de vedere istoric a fost Zhang Zeduan (Chang Tse-tuan; 1085 — 1145), care apare la 800 de ani dupa primele lucrari identificate ca shan shui si a trait si lucrat in perioada dinastiei Song. Parerea mea, impartasita din fericire si de altii, este ca respectivul poate fi considerat un Michelangelo chinez, desi stilistic nici macar nu poate fi vorba de o astfel de asemanare. Referinta ar fi prin felul in care a trait, a pictat si influenta pe care a avut-o asupra urmasilor lui. Il voi prezenta mai tarziu, intr-o postare in care voi introduce alti doi maestri shan shui.

Wu Xing

Wu Xing (cele 5 faze sau  5 elemente – lemn,  foc, pamant,  metal  si apa),  este o viziune artistica provenita din  metafizica chineza transpusa in desen, cu anumite tehnici, care impreuna formeaza Xie Yi, felul de a crea si expune tema picturii. Desenul este un amestec intre pete de culoare grosolane si o migala extraordinara in care sunt pictate conturul si detaliile care creaza de fapt aluzia la ceea ce vede privitorul, un adevarat impresionism.

 Cel mai mare pictor clasic al acestui stil a fost Xu Wei (1521-1593), care a trait pe la mijlocul dinastiei Ming si care din nefericire a avut o soarta foarte apropiata de cea a lui Vincent van Gogh cu cateva secole mai tarziu. Fara succes in viata, devine celebru si apreciat dupa moarte. Picturile lui aduc de multe ori tristetea distructiva pe care am intalnit-o in picturile lui van Gogh.

 La fel ca celebrul Vincent, Xu Wei nu a reusit sa vanda nici macar o singura pictura in toata viata lui. Douazeci de ani dupa moartea sa, Yuan Hongdao liderul scolii Gong’an, îi aduna toate picturile imprastiate intre rudele sale, singurele care le-au acceptat chiar fara plata si le daruieste Guvernatorului provinciei, care la randul lui impresionat de dramatismul si versurile care le insoteau, le daruieste Imparatului si asa a ajuns un nestiut de nimeni parte din partrimoniul unui mare popor.

Japonia

Pictura japoneza (kaiga) este una dintre cele mai vechi manifestari artistice din istoria Japoniei. La fel ca majoritatea fenomenelor culturale japoneze, pictura este rezultatul unui amalgam sincretic intre manifestarile artistice ale populatiei indigene in contact cu civilizatia chineza, care se afla la baza istoriei culturale a acestui popor. Istoria japoneza in general si manifestarile sociale, culturale si dezvoltarea esteticii japoneze in particular, pot fi impartite in  9 perioade distincte.

1. Perioada Asuka (300-700 d.Hr.).
2. Perioada Nara (710-794)
3. Perioada Heian (794-1185)
4. Perioada Kamakura (1185-1333)
5. Perioada Muromachi (1333-1573)
6. Perioada Azuchi-Momoyama (1573-1603)
7. Perioada Edo (1603-1868)
8. Japonia moderna (1868 – 1945)
9. Japonia contemporana (1945- )

 Estetica japoneza este extrem de complexa. Este aproape imposibil pentru un occidental sa o inteleaga in profunzimea ei. Rigurozitatea esteticii care sta la baza tuturor fenomenelor culturale japoneze isi are izvoarele filozofice in religia Shinto, care este religia traditională a Japoniei. Shinto este o religie politeistă si implică venerarea unor zei numiti kami. Odată cu aparitia budismului si adoptarea sa rapidă în Japonia, se petrece o adaptare doctrinara intre credintele traditionale si religia  lui Buddha. Astfel, sintoismul si budismul au coexistat si s-au amalgamat în acest sincretism numit Shinbutsu Shugo, în timp ce viziunea lui Kukai a persistat până în timpul perioadei Edo mentionata mai sus, devenind de fapt perioada de varf a clasicismului japonez, intr-un fel paralela cu dinastia Ming Chineza, desi mai tarzie decat ea.

 Estetica japoneza este bazata pe un set de idealuri traditionale, care includ wabi (frumuseţe trecătoare, singuratatea sau cautarea), sabi (frumusetea naturală, cuprinsa de  patina vremii) şi yugen (harul profund şi subtilitatea lui). Wabi-sabi  se referă la o abordare atenta a vieţii de zi cu zi. Etimologic, Wabi, se trage din verbul wabu (“a duce dorul”) si adjectivul wabishii (“singuratic”, “neconsolat”), care denota initial durerea unei persoane care a dat de vremuri grele. Filozofii Kamakura si Muromachi au dezvoltat conceptul, dându-i un sens pozitiv, făcând sărăcia si singurătatea sinonime cu eliberarea de griji materiale si emotionale, si interpretând lipsa de frumusete aparentă ca o frumusete de o calitate superioară. Sabi este elementul  estetic clasic care combină maturitatea tarzie cu resemnarea, transformandu-se in linistea sufletească.

 În timp, înţelesurile lor s-au suprapus până la unificarea în Wabi-sabi, care creaza  o estetica definita ca frumuseţea lucrurilor “imperfecte, nepermanente şi incomplete”.  Perfectiunea este redata prin instantanee scurte din viata unui om – perfectiunea este intotdeauna  simpla si modesta si apare dupa lungi asteptari si experiente.  Yugen (traducerea exactă a cuvântului depinde de context) in textele filozofice chinezeşti, înseamna “slab, “profund” sau “misterios”. În japoneza a fost folosit pentru a descrie profunzimea subtila a unor elemente care sunt doar vag sugerate. Vom mai discuta despre diferitele elemente ale esteticii japoneze in articolele urmatoare.

 Cristalizarea picturii japoneze are loc  in Perioada Azuchi-Momoyama (1573-1603). Aceasta perioada este numita in istoria Japoniei  – Sengoku , adica perioada razboaielor intre marii feudali ai Japoniei, care se va termina cu instaurarea Shogunatului Tokugawa, transferarea capitalei la Edo (azi Tokyo) si unificarea de facto a Japoniei. Ashikaga Takauji a învins Shogunii Kamakura în 1333, în numele împăratului, însă apoi s-a autoproclamat Shogun, în 1338, si a stabilit centrul guvernării în Muromachi, Kyoto. Shogunii Ashikaga au devenit interesati de artă. În 1573, un mic conducător, numit Oda Nobunaga (1534-1582), l-a detronat pe Shogunul Ashikaga. Sfarsitul acestei perioade a fost descris cu mult talent in romanul Shogun de James Clavell.

In aceasta perioada apare prima scoala de pictura din istoria artistica japoneza – cunoscuta sub numele Scoala Kano. Aceasta scoala a inclus pe “cei trei Kano” – Kano Eitoku (1543–1590), Kano Sanraku (1559–1663) si Kano Tanyu (1602–1674). Scoala Kano a fost  una dintre cele mai renumite scoli de pictura japoneză, profund tributara scolilor chineze clasice Shan shui si in special Wu Xing.

 Stilul de pictură Kano a fost stilul dominant  până la perioada Meiji, deci cateva secole bune. Şcoala era renumita pentru picturile monocrome de cerneală-pe-mătase, in special pentru a reproduce peisaje. Pictorii Kano au compus imagini plate, dar  echilibrate, cu descrieri detaliate si  impecabil de realiste cu  animale, plante si persoane în prim-plan. Fundalul picturilor este de multe ori gol sau cu elemente simple de nori, ceata, etc.

Coreea

Pictura coreeana a fost si este profund influentata de locatia geografica. Prinsa intre China, Japonia si India, vom putea vedea o mare parte a stilurilor chineze, japoneze – pe care le-am descris  – si cele  indiene despre care poate vom vorbi. De-a lungul istoriei picturii coreene, a existat o separare constanta intre lucrările monocromatice pe hârtie de dud sau mătase, pline de rafinament şi de arta populară (min-hwa) multicolora, asa cum s-a reflectat in ritualuri si festivaluri religioase, picturile de necropole sau locasurile de cult, in care s-au folosit de un colorit intens.

 Din punct de vedere  al manifestarii culturale si artistice exista o distinctie clara intre primele doua mari dinastii pe care le-a cunoscut Coreea – Dinastia Goryeo (Koryo,  918–1392) si dinastia Joseon (Choson,1392 – 1897). Pe timpul primei dinastii, Goryeo, expresia religioasa a fost  confucianista si până la dinastia Joseon influenţa primara a fost pictura chineza, care bineinteles continea peisaje coreene, portrete de oameni sau animale. Dinastia Joseon, dinastie budista, a introdus in pictura coreeana subiecte budiste şi un accent pe observare ceresc, în conformitate cu dezvoltarea rapidă a astronomiei coreene. Prima manifestare a picturii coreene care s-a pastrat este reprezentata de muralele de la necropolele Goguryeo, regiune aflata in Coreea de Nord si astazi si pe teritoriul Chinei.

 Aceste picturi poarta impreuna denumirea de “Arta Goguryeo”, care include un mare numar de sculpturi si murale  pictate. Muralele din  perioada  Goguryeo (37 î.Hr – 668 dHr) ne dezvaluie cum arata viaţa de zi cu zi  a societatii, dar şi o mitologie coreeana aproape necunoscuta cercetatorilor.

 De la inceputul dinastiei Joseon (Choson, 1392 – 1897), stilul confucianist  este inlocuit de  iconografia budistă , impreuna cu peisaje de bambus, orhidee, crizanteme şi prune, toate simboluri familiare acestei religii. Idealurile Ming şi tehnicile “importate” din China au patruns la inceput asa cum au fost percepute de artizanii coreeni si in timp au evoluat intr-o pictura cu caracteristici proprii. Se poate afirma cu fermitate ca evolutia artistica coreeana este asemanatoare cu cea japoneza. Postamentul creativ a fost creatia si traditiile milenare chineze. Daca o recunosc sau nu japonezii si coreeni de astazi – arta, filozofia, religia, scrisul si inceputurile tehnologice  ale popoarelor lor a inceput in China.

Bună dimineata intr-o zi de marţi. Vremea va fi deosebit de rece pentru această dată. Cerul va fi noros şi va continua să plouă în jumătatea sudică a ţării, unde cantităţile de apă vor depăşi 25…30 l/mp, iar în Dobrogea, în sudul şi estul Munteniei izolat 60…70 l/mp. În restul teritoriului ploile se vor semnala pe arii mai restrânse.

 În zona înaltă de munte, precipitaţiile vor fi şi sub formă de lapoviţă sau ninsoare. Vântul va prezenta intensificări în regiunile sud-estice, cu viteze ce vor depăşi la rafală 50…60 km/h şi izolat 70…80 km/h. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 6 şi 16 grade, iar cele minime între 2 şi 9.

 În Bucureşti,  vremea va fi închisă şi mult mai rece decât în mod obişnuit în prima zi a lunii octombrie. Va continua să plouă şi se vor cumula cantităţi de apă însemnate. Vântul va avea intensificări temporare, cu viteze mai mari în prima parte a zilei, când rafalele vor depăşi 70 km/h. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 9 grade, iar cea minimă va fi de 5…6 grade.

  Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4604  RON; 1 USD = 3. 3051 RON; 1 EURO = 1. 3496  USD; Francul elvetian 3. 6505 RON. Gramul de aur 141.9124 RON.

 Gafă de şcolar a ministrului Şova. Aflat la audieri la Comisia specială pentru Roșia Montană, ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, a uitat cât este taxa pe valoare adăugată în România, scrie evz.ro “Achiziţia de aur de pe piaţa internă presupune plata taxei pe valoare adăugată. Este o livrare de bun şi de aceea. Dacă statul român optează pentru primirea cotei care i se cuvine din profit, în loc să primească redevenţă, vrea să primească aur, atunci se dă cantitatea de aur la preţul de pe bursă, plus TVA. Adică dacă iei în natură pierzi 19 la sută că trebuie să ajungi la 6 la sută din valoarea producţiei. Deci pierzi 19 la sută din ceea ce ai lua dacă iei bani”, a spus Dan Şova, în cadrul comisiei, potrivit gandul.info. Preşedintele Comisiei, pesedistul Darius Vâlcov, l-a corectat pe Şova, amintindu-i că în România TVA-ul este de 24 la sută.”Mă gândeam la vremurile bune, când TVA-ul era de 19 la sută (…)Vom încerca, pe viitor, să readucem TVA-ul la 19 la sută”, a încercat să o dreagă Șova. Capital

Scandalul Schengen în cheie business: apă, bănci, gaz şi ciment – nu e de-ajuns pentru acceptarea romilor în Franţa? n vreme ce relaţiile româno-franceze se îndreaptă din nou spre o fundătură, România rămâne pentru capitalul francez o „oază“ de bunăstare şi profit. Capitalul francez deţine poziţii cheie în economia României – bănci (a doua bancă din sistem după active, BRD – SocGen), gaz, auto, ciment, telecom. Multe dintre aceste afaceri – fie că s-au încheiat în vremea lui Ciorbea, Radu Vasile, Năstase sau Tăriceanu – au avut „binecuvântarea“ politicului, pentru că decizia marilor privatizări din trecut a avut, pe lângă raţiuni de ordin eco­nomic, o valenţă politică, de orientare încă necunoscută pentru România, junglă a afacerilor europene. Iar oficialii francezi au uzat de statutul Franţei de mare pu­tere pentru a spijini interesul busi­nessului francez în ţările ieşite din comunism. Acum, când aderarea la Schengen a devenit dintr-un demers pur tehnic (trebuie să-ţi securizezi frontierele) o afacere pur politică, România nu are sprijinul partenerului în care a crezut cel mai mult şi pe care a mizat mult din punct de vedere politic: Franţa. Este neîndoios că investiţiile franceze alături de alte investiţii străine au ajutat foarte mult România, PIB-ul ei, bugetul ei, prin taxele pe care le plătesc, au creat locuri de muncă. Însă beneficiul generat de prezenţa în România este pe măsură. Principalele 50 de companii franceze prezente în România au avut în 2012 o cifră de afaceri de 45 mld. lei (10 mld. euro) şi un profit brut cumulat de 2,5 mld. lei, ceea ce înseamnă o marjă de profit de 5% în condiţiile în care la nivelul celor 650.000 de companii din  România media marjei de profit este de 1,5%. Aproape toate au crescut în criză.  Aderarea României la spaţiul Schengen a devenit de câţiva ani o problemă politică 100%. După o opoziţie neaşteptată în trecut, în vremea lui Nicholas Sarkozy, a Franţei faţă de aderarea României la Schengen, Hexagonul îşi domolise criticile şi era pentru o aderare în etape. Opoziţia de ultimă oră a Franţei lui Francois Hollande faţă de aderarea la Schengen a României şi a Bulgariei ţine în proporţie covârşitoare de o logică electorală (în Franţa, 2014 este un an electoral cu alegeri municipale, alegeri, europarlamentare şi alegeri pentru Senat), pentru că este imposibil să faci o legătură între romii din Franţa şi aderarea la Schengen, aşa cum fac oamenii politici francezi. Ieri ministrul de externe al Franţei Laurent Fabius a încercat să introducă în discuţie un element de „obiectivitate“ susţinând că graniţele României nu ar fi bine securizate. Drept urmare, spune el, aderarea României şi a Bulgariei ridică o pro­blemă pentru că graniţele îi sunt permisive, iar odată trecut de graniţă un emigrant clandestin poate ajunge până în inima continentului. Integral aduce ZF.

Ce scumpiri ne aşteaptă de la 1 octombrie. Prima zi din octombrie anunţă cursul de schimb la care se va calcula acciza pentru anul viitor, aduce scumpiri uşoare la gaze şi dă liber clienţilor să-şi dea băncile în judecată în procese colective. Românii au parte de două veşti bune şi una proastă de 1 octombrie: un curs de schimb mai mic la calculul accizelor, intrarea în vigoare a prevederilor legale prin care se pot denunţa clauzele abuzive din contractele de credit, dar şi o scumpire la gaze, însă mai mică decât cea prognozată iniţial. Cursul de schimb afişat astăzi de către Banca Centrală Europeană (BCE) va fi folosit în calculul accizelor în 2014, astfel că putem spera la mici reduceri de preţ pentru ţigări, cafea şi carburanţi. Şi asta din moment ce anul trecut paritatea luată în calcul a fost de 4,5222 lei pentru un euro, iar în ultima săptămână leul s-a menţinut sub această cotaţie. Astfel, moneda naţională a variat săptămâna trecută între 4,4684 şi 4,4604 unităţi pentru un euro, cu un maxim de 4,4711 lei/euro înregistrat miercuri, 25 septembrie. Pe de altă parte, pentru multe dintre aceste bunuri acciza va creşte în 2014. Spre exemplu, la ţigări accizele vor creşte din nou de la 1 aprilie 2014. De asemenea, unele bunuri au cunoscut deja creşteri consistente ale accizelor de la 1 septembrie, pentru a compensa scăderea TVA de la 24% la 9% la pâine. Spre exemplu, acciza pentru băuturi a urcat de la 750 de euro pe suta de litri la 1.000 de euro, ceea ce se traduce în majorări de preţ estimate între 5-8% pentru lichioruri şi 25% pentru rachiu. În plus, au fost introduse accize pentru bunurile de lux.Integral in Adevarul

Troc de milioane de euro pentru regionalizare. Preşedinţii Consiliilor Judeţene ar urma să primească o serie de servicii deconcentrate de la ministere şi agenţii, cu condiţia să sprijine regionalizarea exact aşa cum a fost gândită de vicepremierul Liviu Dragnea. Baronii locali, cum sunt denumiţi şefii Consililor Judeţene, care aveau până acum doar influenţă, vor deveni adevăraţi stăpâni, dacă se va aproba un proiect de ordonanţă de urgenţă pus pe hârtie de specialiştii de la Ministerul Dezvoltării Regionale, condus de Liviu Dragnea. După mai multe luni de negocieri, recent, în teritoriu s-a trimis draftul actului normativ, care prevede că preşedinţii Consiliilor Judeţene vor numi şefii peste direcţiile locale care aparţin în prezent de ministere. Practic, cel care conduce judeţul va stabili cine va fi directorul Oficiului Judeţean de Agricultură, al Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă sau al Agenţiei de Plăţi şi Inspecţie Socială. În acest fel, mai-marii judeţului vor primi în subordine instituţii care gestionează milioane de euro anual. În schimb, şefii din teritoriu s-au angajat că vor susţine regionalizarea gestionată de Dragnea, care, la nivel central, a cam rămas fără sprijin. Potrivit documentului, Metrorex şi Autoritatea Metropolitană de Transport ar urma să treacă în subordinea primarului Capitalei, Sorin Oprescu, iar porturile, în ograda autorităţilor lo cale. În timp ce reprezentanţii Asociaţiei Municipiilor spun că astfel banii vor rămâne în teritoriu, reprez entanţii Organizaţiei patronale “Operatorul Portuar” şi a Federaţiei Naţionale a Sindicatelor Portuare au cerut întâlnire cu ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, pe motiv că “transferul ar avea ca efect o imixtiune politică sporită în deciziile administraţiei portuare”. Integral in EVZ

DIICOT i-a pus sechestru de 60 de milioane de euro lui Videanu pe vila din Snagov, pe 4 apartamente şi pe acţiuni.  Procurorii DIICOT au dispus punerea sub sechestru a unor imobile ale fostului ministru al Economiei Adriean Videanu a căror valoare cumulată este estimată la aproximativ 60 de milioane de euro. Mai exact, anunţă DIICTOT, prin Ordonanţele din 24 şi 26 septembrie, s-a instituit sechestru asigurator “până la concurenţa sumei de 277.000.000 lei (60 milioane de euro)” asupra casei construite de Adriean Videanu în Snagov, pe un teren obţinut prin concesiune, asupra a trei apartamente situate în Bucureşti şi a unuia din Mamaia. Aşa cum arată datele din declaraţiile de avere făcute de fostul ministru PDL cât timp s-a aflat în funcţii publice, sechestrul ar acoperi practic toate proprietăţile aflate pe numele acestuia.  De asemenea, s-a pus sechestru pe 66.906 acţiuni deţinute de către Adriean Videanu la trei societăţi comerciale, fără ca procurorii să le menţioneze. În ultima declaraţie de avere semnată de Adriean Videanu în 2010, la demisia din Guveren, liderul PDL menţiona că cele mai valoroase acţiuni pe care le deţine sunt cele de la Titan Mar SA, urmate de cele la Pecon SA şi la Equity Invest SA. La acel moment, Adriean Videanu era, de asemenea, acţionar la Secon SA, Aurto Marcus Grup SA, Ada Promotion Dev SRL, Marmosim SA şi Di-Anne Design SA. “În cauză s-a mai dispus indisponibilizarea prin poprire a tuturor sumelor deţinute în conturile deschise la 2 unităţi bancare pe numele învinuitului precum şi a sumelor datorate acestuia cu titlul de dividende de către 2 societăţi comerciale”, se arată într-un comunicat DIICOT. Dosarul “Romgaz”. Pentru ce sunt cercetaţi Videanu şi Vosganian- Adriean Videanu este cercetat, alături de actualul ministru al Economiei, liberalul Varujan Vosganian, în dosarul “Romgaz”, pentru complot şi subminarea economiei naţionale. Potrivit procurorilor DIICOT, cei doi au ignorat în totalitate informările şi sesizările primite de la SRI, au acţionat premeditat pentru sprijinirea grupului infracţional din jurul omului de afaceri Ioan Niculae şi au prezentat în Guvern o situaţie eronată pentru ca Executivul să îşi asume o serie de acte normative. Integral in Gandul.

Victor Ponta, acuzat de un nou plagiat. Premierul Victor Ponta este acuzat încă o dată de plagiat, după ce Adrian Papahagi, vicepreşedinte al Partidului Mişcarea Populară (PMP) şi profesor universitar, susţine că ar fi găsit noi  dovezi că  o lucrare publicată de liderul guvernului ar conţine fragmente  dintr-o carte semnată de un important avocat francez. Astfel, potrivit lui Adrian Papahagi, cadru didactic la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, premierul ar fi preluat în volumul “Răspunderea în dreptul internaţional umanitar”, semnat alături de Daniela Coman, pasaje din eseul “La Cour Pénale Internationale. Le Statut de Rome”, scrisă de William Bourdon şi Emmanuelle Duverger. Vicepreşedintele PMP a descoperit cazul încă din vară şi l-a semnalat inclusiv premierului Franţei, Jean-Marc Aurault, cu ocazia vizitei acestuia la Bucureşti, dar afirmă că acum dovezile pe care le are sunt mult mai consistente. “Din nefericire, nu avusesem încă timp să documentez cum se cuvine acest nou plagiat. Între timp, cu ajutorul unor prieteni care doresc să-şi păstreze anonimatul, am pus pe două coloane textul plagiat prin traducere şi cel al lui Ponta-Coman. (…) Ponta preia fără jenă detalii de culise, accesibile lui William Bourdon, care a participat la comisiile pregătitoare (martie 1996–martie 1998) ale Conferinţei de la Roma din 1998 ca principal reprezentant al ONG-urilor, dar pe care nu avea cum să le cunoască un procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, Bucureşti”, precizează profesorul. Integral in Romnia Libera

De la 1 octombrie, plătim mai mult pentru gazele natural. 1 octombrie aduce un nou val de scumpiri pentru români. De marţi, plătim mai mult pentru gazele naturale, al căror preţ a crescut cu 1% pentru consumatorul casnic, respectiv cu 2% pentru consumatorul industrial. Creşterea, chiar dacă nu pare foarte mare, se va simţi atât în facturi, cât şi în creşterea preţurilor alimentelor pe care le consumăm. Faţă de prima parte a anului, preţul gazelor naturale a crescut cu nouă procente, după ce la 1 iulie majorarea a fost de 8%. Dacă facem o comparaţie cu iarna trecută, o factură la întreţinere de 200 de lei în luna ianuarie va creşte acum la 218 lei. Pentru consumatorii industriali, creşterea a fost eşalonată diferit: de la 1 aprilie – +5%, de la 1 iulie, încă 3%, iar de marţi, 1 octombrie – +2%. Până în 2018, preţul gazelor naturale din România trebuie să ajungă la nivelul celor din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă o scumpire de 58%. Integral la DiGi24

Vestea buna e ca BNR le arata bancilor pisica. Vestea proasta e ca bancile nu se tem de pisici ci de maidanezi. Mai 2013. Guvernatorul BNR iese la rampa pentru a transmite bancherilor comerciali un semnal mai mult decat clar:”NU coborati dobanzile la depozite. Incepeti prin a le scadea la credite”. Bancherii s-au facut ca nu aud. In iulie, Isarescu spunea: In vara asta, dobanzile la credite vor scadea. In august, Isarescu a iesit din nou cu acelasi mesaj. Nici de data aceasta bancherii nu l-au ascultat. Suntem la sfarsitul lui septembrie si iar BNR re-trimite prin intermediul media un SMS catre banci: Bancile nu au incotro, vor fi nevoite sa reduca dobanzile la credite. Este in interesul lor sa ieftineasca semnificativ creditele in lei”, spune iar Guvernatorul. Il vor asculta de data aceasta bancherii? Prima reactie a fost taman pe dos: bancile au redus dobanzile la depozitele atrase. Conso.ro a monitorizat comportamentul bancilor comerciale dupa anuntarea deciziei de politica monetara a Bancii Nationale de la inceputul lunii august. Reactia de scadere a dobanzilor la depozite a fost una extrem de prompta, si in unele cazuri reducerile operate au depasit toate asteptarile. 5 banci au redus dobanzile cu cel putin 0,5%, si nu este vorba numai de banci care practicau inainte de decizia BNR dobanzi foarte atractive. Millennium Bank a operat cea mai drastica reducere de dobanda. Astfel, banca a redus dobanda la produsele sale de economisire cu pana la 1,75 puncte procentuale. Celelalte 4 banci care au operat reduceri de dobanda la depozite cel putin egale cu reducerea de dobanda de politica monetara sunt: Carpatica, Banca Romaneasca, Garanti Bank si BCR. Integral aduce HotNews

Înregistrarea diversiunii vicelui PSD Iaşi. Ostaficiuc toarnă secretele partidului: deturnarea teilor spre Roşia, păcatele Mitropoliei şi hoţia lui Fenechiu. adevarul.ro vă prezintă înregistrarea explozivă a şedinţei PSD Iaşi, în care vicele Marius Ostaficiuc şi-a convocat colegii pentru a-i instrui cum să saboteze un protest la adresa primarului Gheorghe Nichita. În cuvântare, lui Ostaficiuc îi scapă secrete din partid, precum implicarea Mitropoliei Moldovei în luarea deciziilor de natură edilitară sau măsluirea unui protest în care social-democraţii au scandat împotriva lui Relu Fenechiu. Scandalul politic naţional iscat de Marius Ostaficiuc, vicepreşedintele filialei municipale a PSD Iaşi, a continuat şi astăzi cu o altă şedinţă-fulger de partid. Deranjaţi că jurnaliştii postului de televiziune ieşean Tele M şi cei ai ”Adevărul” au dezvăluit strategia diabolică a lui Ostaficiuc, de a deturna un protest la adresa primarului Gheorghe Nichita într-unul care vizează problema Roşia Montantă, şefii PSD Iaşi au pus totul pe seama unui atac politic venit din partea unor ”pseudo-jurnalişti înregimentaţi”. Cu toate astea, social-democraţii ieşeni au precizat că vor propune Biroului Politic Judeţean al PSD ”retragerea sprijinului politic al lui Marius ostaficiuc pentru funcţia de vicepreşedinte.”Adevarul.

 Va urez o zi buna!

Criză în SUA: Statul federal, constrâns să îşi înceteze activităţile. Senatul a respins din nou proiectul bugetului. Senatul american a respins luni seară, cu două ore şi jumătate înaintea unui eventual blocaj guvernamental, un nou proect de lege a bugetului adoptat cu puţin timp înainte de Camera Reprezentanţilor. Casa Albă le-a ordonat agenţiilor federale americane, luni, cu puţin timp înainte de miezul nopţii (07.00 ora României), să îşi înceteze activităţile, Congresul nereuşind să voteze un buget înaintea orei limită. “Din nefericire, nu avem o indicaţie clară potrivit căreia Congresul va acţiona la timp pentru ca preşedintele să semneze o rezoluţie bugetară până la sfârşitul zilei de mâine, 1 octombrie 2013”, a anunţat Sylvia M. Burwell, directoarea biroului răspunzător de buget al Casei Albe.  “Agenţiile trebuie, prin urmare, să îşi execute planurile pentru o încetare ordonată a activităţilor în absenţa bugetului”, a explicat ea. Peste 800.000 de funcţionari federali consideraţi neesenţiali dintr-un total de peste două milioane, ar trebui să intre în concediu forţat fără plată începând de marţi dimineaţa. Efectivele administraţiei se vor reduce la minimul vital, unele agenţii urmând să funcţioneze cu doar 5 la sută din efective. Executivul american nu a putut decât să constate impasul în care se afla Congresul luni seara, în apropierea începutului exerciţiului bugetar 2014, marţi la miezul nopţii (07.00 ora României), şi înaintea căruia Congresul a aprobat credite pentru a se asigura că statul federal poate funcţiona normal. După două respingeri, luni, de către Senatul american a unor proiecte de lege finanţate şi elaborate de Camera Reprezentanţilor, liderii republicani au anunţat luni seara că vor vota încă o dată, în cursul nopţii, un text considerat inacceptabil de democraţi, deoarece distruge legea privind reforma sistemului de sănătate a lui Barack Obama. UPDATE 07:00 Statul federal este constrâns să îşi înceteze activităţile, în lipsa unui buget în SUA. Integral aduce Mediafax.

Blocarea activităţilor guvernamentale în SUA va avea efecte secundare. Impactul direct al blocării activităţilor guvernului federal din SUA în lipsa unui acord privind bugetul, care pare tot mai probabilă, ar fi relativ mic în ceea ce priveşte creşterea economică, dar ar putea avea efecte indirecte defavorabile, potrivit analiştilor citaţi de MarketWatch. “În timp ce efectul blocajului nu ar afecta grav creşterea economiei SUA, impactul asupra încrederii populaţiei şi oamenilor de afaceri ar putea fi substanţial”, a declarat Gennadiy Goldberg, analist la TD Securities. Consumul, care reprezintă trei sferturi din economia americană, dă deja semne de slăbiciune, un indice privind încrederea populaţiei în economie, publicat recent, atingând cel mai redus nivel după luna aprilie. “Încrederea consumatorilor este destul de fragilă şi fără această nouă sursă de incertitudine”, a spus Richard Curtin, economist şef la University of Michigan/Thomson Reuters, care calculează un indice privind încrederea. TD Securities estimează că fiecare săptămână de blocaj al activităţilor guvernului federal ar putea tăia creşterea economică cu 0,2 puncte procentuale. În absenţa unui acord de ultim moment, o parte din activităţile guvernului federal vor fi oprite începând de marţi. Un alt cost direct care este deseori trecut cu vederea este cel al administrării opririi activităţilor şi problemele asociate. Ultimul mare eveniment de acest gen, produs în 1995-1996, a costat guvernul 1,4 miliarde de dolari, potrivit unui raport al Congresului. Integral in ZF

 Mnistrul francez de Interne, Manuel Valls, se apara cu CITATE din Ponta: Fraza `Romii au vocatia de a ramane sau de a reveni in Romania` a fost spusa acum un an de Victor Ponta. Ministrul francez de Interne, Manuel Valls, aflat sub un tir de critici atât în Franța, cât și la Bruxelles, pentru pozițiile sale tranșante legate de imigranții romi, a declarat în timpul unui talk-show televizat că fraza „romii au vocația de a rămâne sau de a reveni în România” a fost spusă acum un an de premierul român Victor Ponta, relateaza Le Figaro. In urma cu o saptamana, mininistrul francez de Interne a provocat consternare, inclusiv in propria tabara socialista, dupa o serie de declaratii in care a vorbit despre expulzarea tuturor romilor si retrimiterea lor in Romania si Bulgaria. El spunea ca problema romilor din Franța nu poate fi rezolvată prin integrarea acestora în societatea franceză, ci mai degrabă prin demolarea taberelor de nomazi și repatrierea imigranților. În acest context, el a făcut pentru prima dată remarcile legate de vocația romilor de a rămâne sau de a reveni în România, excluzând astfel ipoteza stabilirii acestora pe teritoriu francez, declarație ce a fost aspru criticată. Ponta: Partidele de stânga și de dreapta îi mint pe francezi despre romi.  Premierul Victor Ponta a găsit o motivație și pentru eșecul României de a convinge Franța să ne susțină în procesul de aderare la spațiul Schengen: alegerile locale din Franța. „Ce legătură are cu România faptul că ei au alegeri acolo, că partidele de dreapta îi atacă pe cei de stânga şi că şi unii şi alţii îi mint pe francezi, că dacă nu o să fie România în Schengen nu o să mai fie romi. Romii sunt acolo astăzi şi noi nu suntem în Schengen. Noi ne-am făcut treburile, tot ce ţinea de România este în regulă, mai departe oamenii politici sunt la fel de ipocriţi în toate ţările şi asta e realitatea”, a spus Ponta la Parlament. Integral aduce Revista 22

Extrema dreaptă îşi arată muşchii în toată lumea. n tot mai multe ţări europene, în Statele Unite ale Americii şi în Rusia, partidele de extremă dreapta câştigă teren. Ascensiunea acestor grupări este atât de puternică încât a determinat partidele moderate să preia o parte din promisiunile extremiştilor pentru a atrage o parte din electoratul acestora. Luna care s-a încheiat a fost una deosebit de dinamică pentru extrema dreaptă europeană: în Austria, Partidul Libertăţii a înregistrat o victorie importantă la alegerile parlamentare de duminică, la fel şi extremiştii din Partidul Progresului, parte a coaliţiei care a câştigat majoritatea la alegerile legislative din Norvegia. În Cehia au avut loc ample manifestaţii împotriva ţiganilor organizate de gruparea extremistă DSSS, iar polemica privind imigranţii a insuflat iar avânt în pânzele Frontului Naţional din Franţa, dar şi a celor două partide de extremă dreapta din Marea Britanie. În aproape toate ţările comunitare există astfel de grupări politice, însă în anumite zone ele sunt din ce în ce mai puternice – în special în ţările nordice, Marea Britanie, Franţa, Grecia, Italia, Ungaria şi Cehia. Criza economică sau efectele globalizării? Experţii au păreri împărţite cu privire la cauzele care au favorizat reîntoarcerea în forţă a ideologiei de extremă dreapta, fenomen de necontestat în ultimii ani în Europa. Pierderea încrederii faţă de clasa politică, problemele economice dar şi temerile privind globalizarea care ştirbeşte individualitatea şi culturile naţionale, toate au contribuit la victoriile bifate de aceste grupări fie la urne, fie din punctul de vedere al numărului tot mai ridicat de adepţi în rândul adolescenţilor. Integral aduce Adevarul.

Austria 2013: Lecţii electorale. Coalitia la putere – o victorie la limita. Guvernul actual (marea coaliţie între stânga şi dreapta) aflat la putere în Austria a obţinut o victorie la limită în alegerile legislative de ier, în pofida unui avans clar înregistrat de extrema dreaptă, sovina si eurosceptica.  Partidele de la guvernare au încasat cel mai teribil scor din istoria lor – marele câştigătoare ale acestui scrutin sunt partidele de dreapta”, consideră Der Standard, după alegerile legislative din 29 septembrie. Partidul Social-Democrat (SPÖ), al premierului Werner Fayman, obţine 26,6% dintre voturi şi devansează Partidul Popular Austriac (ÖVP, 24%). Fiecare pierde peste 2% comparativ cu alegerile din 2008. Cu puţin peste 50% dintre voturi, ele sunt totuşi în măsură să-şi continue marea coaliţie. Partidul populist şi xenofob FPÖ se află pe a treia poziţie cu 21,4% din voturi, în creştere cu peste 5% faţă de 2008. Intră în Parlament partidul miliardarului austro-canadian Frank Stronach şi partidul liberal Neos. BZÖ, al defunctului lider de extremă dreapta Jörg Haider, adună doar 3,6% dintre voturi. “Când adunăm toate aceste voturi observăm ca un sfert din austrieci a votat pentru un partid de dreapta populist, un demers unic în Europa”. SURSA  Surpriza alegerilor vine de la o nouă formaţiune pe eşicherul politic, partidul liberal Neos care, cu 4,6/4,7% trece pragul de 4% necesar pentru a obţine mandate. În schimb, partidul fondat în urma scindării FPÖ de către liderul populist charismatic Jörg Haider, decedat într-un accident rutier în 2008, eşuează cu un scor de doar 3,4/3,7% şi este, astfel, eliminat din Parlament, după ce, în 2008 a obţinut 10,7% din voturile exprimate. Politeia World

Dilema social-democraţilor germani. Cu cine vor începe CDU/CSU negocierile în vederea formării viitoarei coaliţii de la Berlin? Cu SPD sau cu Verzii? Mai poate fi salvată Europa? Dar Italia? Va depăşi ea lesne criza în care a aruncat-o Berlusoni? Presa de astăzi caută răspunsuri. E vremea tacticii, a încercările precaute de apropiere. Atât CDU/CSU cât SPD acţionează cu mare grijă ca nu cumva să facă imposibilă o coaliţie conservator-socială. Din acest motiv ambele părţi se feresc să facă declaraţii concrete referitoare la teme sensibile, cum sunt sporirea impozitelor sau repartizarea posturilor de miniştri. Altfel baza paridelor, mai ales cea a social-democraţilor se va revolta” – citim în paginile cotidianului münchenez Süddeutsche Zeitung, care consacră subiectului un spaţiu foarte larg. De pildă vorbind despre indignarea şefului SPD, Sigmar Gabriel, referitor la faptul că unii social-democraţi, încă înaintea demarării negocierilor cu forţele conservatoare, pe tema unei eventuale mari coaliţii, au pus problema repartizării posturilor de miniştri. Discuţiile trebuie să se poarte pe chestiuni de conţinut şi nu de personal, a avertizat Gabriel. Acelaşi ziar îşi informează cititorii că preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, i-a invitat în zilele următoare pe liderii partidelor parlamentare la Palatul Bellevue pentru a avea convorbiri între patru ochi. Gauck vrea să afle direct de la preşedinţii formaţiunilor politice cum apreciază afeştia situaţia creată de rezultatul alegerilor pentru Bundestag. Frankfurter Allgemeine Zeitung îşi opreşte atenţia asupra “dilemei în care se află SPD”. Social-democraţii au început să evalueze daunele de la 22 septembrie, scrie cotidianul supraregional german, descoperind şi o “notă ironică în faptul că actuala criză existenţială prin care trece FDP e însoţită de criza altor două paride, al căror deziderat politic fusese cândva de a fi o contrapondere la ‘neoliberalism’. Alegerile pentru Bundestag au reprezentat o înfrângere atât pentru Verzii ecologişti cât şi pentru social-democraţi”. Integral la Deutsche Welle

Mister Humbold ma primeste vesel de cate ori m-am dus sa-l vizitez, nu m-am vazut cu el de mult timp si probabil o sa mai treaca un timp. Mr. Humbold este farmacist din New York, afacerea lui este o afacere de familie, el este a patra generatie in bransa. Omul este o enciclopedie farmaceutica, nici un medic din lume nu poate sti mai bine ca el ce are nevoie omul in suferinta si de cate ori pe zi. Din cand in cand ii trimit ( sau ii aduc, dupa caz) o lista de de 40-50 de medicamente din Romania si il rog sa-mi dea preturile americane si daca se poate alternative calitative mai ieftine. Dupa ce i-am explicat de la inceput pentru ce am nevoie, omul a devenit mai atent si mai cooperativ. Cand tinta este una dreapta, in lumea aceea, departe, peste balta atlantica unde capitalismul feroce inghite oamenii ca un capcaun, majoritatea oamenilor (in nici un caz toti) stiu ce inseama compasiunea pentru cel suferind. In orice caz, mult mai mult decat urmasii comunistilor, promotorii egalitarismului si a fericirii tuturor.

 Am gasit din cele 50 de medicamente de pe lista 42; opt dintre medicamentele de pe lista trimisa de mine nu sunt de gasit in SUA, pentru ca FDA (autoritatea care reglementeaza si comercializarea de farmaceutice) le-a interzis ca toxice sau care creaza dependenta.

Dintre cele 45 de medicamente 22 erau generice, adica iesite din licenta sau din patentul dezvoltatorilor/producatorilor, de obicei medicamente eficiente, dar putin mai vechi. Lista aceasta era compusa in majoritatea ei din antibiotice sau derivate pentru o serie de maladii “populare” cam peste tot pe globul pamantesc, de la hipertensiune, la diabet sau la boli cardiatice. Preturile americane erau mai ieftine in majoritatea lor cu 5% pana la 20%. In 2 cazuri preturile erau aproape egale si in 4 cazuri erau mai scumpe cele americane.

 La medicamentele care nu erau generice, deci implicit mai scumpe, stam si mai rau. Numai un singur caz de medicatie mai scumpa in State si doua cazuri la egalitate restul de 12 medicamente mai ieftine intre   6% si 23%. Trebuie sa aduc aminte cititorului ca puterea de cumparare medie a dolarului american este aproape cu 40% mai mare fata de leul romanesc. Asadar suntem arsi rau de tot la medicatia care nu este generica.

 Ultima data cand ne-am despartit (cam de multicel) dupa ce am cumparat tot ce trebuia tuturor cunoscutilor “suferinzi,” m-a intrebat Mister Humbold, la voi acolo in “Budapesta” nu aveti FDA, Internet si autoritati? I-am spus ca avem de toate, indreptar nu avem. Greu sa traiesti intr-o tara stramba fara indreptar. Cine stie, poate il vom scrie noi.

 Pentru cei care vor sa inteleaga mai multe, aveti aici un link esential: Pharmaceutical Price Controls in OECD Countries,  Implications for U.S. Consumers, Pricing, Research and Development, and Innovation.

Coalitia la putere – o victorie la limita. Guvernul actual (marea coaliţie între stânga şi dreapta) aflat la putere în Austria a obţinut o victorie la limită în alegerile legislative de ier, în pofida unui avans clar înregistrat de extrema dreaptă, sovina si eurosceptica.

 Partidele de la guvernare au încasat cel mai teribil scor din istoria lor – marele câştigătoare ale acestui scrutin sunt partidele de dreapta”, consideră Der Standard, după alegerile legislative din 29 septembrie. Partidul Social-Democrat (SPÖ), al premierului Werner Fayman, obţine 26,6% dintre voturi şi devansează Partidul Popular Austriac (ÖVP, 24%). Fiecare pierde peste 2% comparativ cu alegerile din 2008. Cu puţin peste 50% dintre voturi, ele sunt totuşi în măsură să-şi continue marea coaliţie.

 Partidul populist şi xenofob FPÖ se află pe a treia poziţie cu 21,4% din voturi, în creştere cu peste 5% faţă de 2008. Intră în Parlament partidul miliardarului austro-canadian Frank Stronach şi partidul liberal Neos. BZÖ, al defunctului lider de extremă dreapta Jörg Haider, adună doar 3,6% dintre voturi. “Când adunăm toate aceste voturi observăm ca un sfert din austrieci a votat pentru un partid de dreapta populist, un demers unic în Europa”. SURSA

 Surpriza alegerilor vine de la o nouă formaţiune pe eşicherul politic, partidul liberal Neos care, cu 4,6/4,7% trece pragul de 4% necesar pentru a obţine mandate. În schimb, partidul fondat în urma scindării FPÖ de către liderul populist charismatic Jörg Haider, decedat într-un accident rutier în 2008, eşuează cu un scor de doar 3,4/3,7% şi este, astfel, eliminat din Parlament, după ce, în 2008 a obţinut 10,7% din voturile exprimate.

 Nivelul prezenţei la urne a celor 6,4 milioane de alegători înscrişi ar fi înregistrat o scădere cu unul sau două puncte procentuale în comparaţie cu cel din 2008 (78,82%).

***

Despre politica austriacă

Pentru a înţelege mai bine politica austriacă, trebuie să ştim două lucruri.

 Primul: un sfert din populaţia totală a Austriei locuieşte la Viena; Viena domină restul ţării aşa cum, în Europa, doar Londra mai domină Anglia. În Germania, poţi privi de la Berlin spre oraşe nu tocmai lipsite de interes, ca Hamburg sau München; celelalte capitale de landuri din Austria se numesc, [în schimb], Graz, Linz, Salzburg şi au între 100 000 şi 250 000 de locuitori, unele chiar mai puţini. Prin comparaţie, Viena numără douăzeci şi trei de districte; unul dintre ele se numeşte Favoriten, iar acolo locuiesc 180 000 de oameni.

Al doilea: Viena se confundă, cel puţin din punct de vedere politic, cu primul district (aşa-numitul Oraş Vechi). Pe o suprafaţă de trei kilometri pătraţi, cât măsoară acest district, sunt plasate cele mai multe ministere, palatul Hofburg, Parlamentul. Atât funcţionarii, cât şi deputaţii şi miniştrii iau masa împreună sau alături de jurnalişti (indiferent de partidele din care provin, interlocutorii sunt, de obicei, per tu). Observatorul trebuie să înţeleagă această particularitate austriacă – toată această înghesuială într-un spaţiu îngust, tot acest clientelism; aici, oamenii se cunosc între ei şi nu se suportă – dar se cunosc. Aici oricine ştie pe oricine. Trei kilometri pătraţi – asta e Austria politică.

 Nu e de mirare că, în multe chestiuni fundamentale, partidele nu se deosebesc prea mult. Foarte diferiţi sunt, în schimb, candidaţii din fruntea listelor.

 Partidele, o apă şi-un pământ

 Din 2007, cancelarii federali au reprezentat SPÖ [Partidul Social-Democrat al Austriei]. Werner Faymann este unul dintre cele mai netransparente personaje din galeria social-democraţilor. Ca atitudine, el se plasează undeva între un preşedinte de bancă şi un director de şcoală generală; se pretinde apropiat de popor, dar rămâne lipsit de culoare, o enigmă pe care nimeni nu vrea s-o dezlege.

 Nici actualul său contracandidat conservator, Michael Spindelegger [ÖVP – Partidul Popular Austriac] – care face parte, de cinci ani, alături de Faymann, dintr-o mare coaliţie –, nu e mult mai interesant. Ca toţi şefii ÖVP-ului, este şi el un catolic bigot, foarte reţinut, care iese din casă la şapte dimineaţă şi se întoarce spre zece şi jumătate seara. Un funcţionar al puterii. Nu trebuie însă subestimat, căci pare capabil să tempereze, ca un factor de echilibru, conflictul ce mocneşte mereu între landuri şi statul federal, recurgând la tactici ingenioase de repartizare a funcţiilor şi sfătuindu-se cu cel mai influent conservator la fel de intens cum se sfătuieşte cu arhiepiscopul Vienei, cardinalul Christoph Schönborn.

 În definitiv, asta e Austria: acum câţiva ani, când Werner Faymann a ţinut un discurs adresat naţiunii, el i-a salutat mai întâi pe preşedinte, apoi pe cardinal şi în cele din urmă pe miniştri. Din punctul de vedere al puterii politice, Austria e doar în mod neesenţial mai puţin catolică decât Vaticanul.

 Opoziţie şi divertisment

Politica austriacă ne oferă mai mult divertisment dacă ne îndreptăm privirea asupra opoziţiei. Aici ies în evidenţă două persoane. Pe de o parte, liderul opoziţiei Heinz-Christian Strache de la FPÖ Partidul Liberal al Austriei, formaţiunea fostului lider al extremei drepte, Jörg Haider, pe de altă parte, nou-venitul Frank Stronach, miliardar austro-canadian, fondatorul corporaţiei Magna International, care candidează în fruntea propriei liste, după ce a câştigat de partea sa – nu se ştie cu ce argumente solide – deputaţi de la alte formaţiuni politice, cărora li s-au adăugat şi câţiva aventurieri.

 Observatorii lacomi de râs şi veselie au [toate motivele] să-i urmărească pe Strache şi Stronach. Strache, tehnician dentar de profesie, s-a învârtit în tinereţe în cercuri de extremă dreaptă, instigă de ani de zile la ură împotriva străinilor, agită o cruce impozantă în timp ce pledează contra unui plan de construire a unei moschei, iar acum, într-o campanie pozitivă, ilustrează deviza “Iubeşte-ţi aproapele!” pozând, în afişe, alături de o bătrână care-l mângâie tandru pe bărbie.

 Putini oameni sunt atât de destetaţi în Austria – şi, parţial, pe bună dreptate, căci poziţiile sale politice sunt mai mult decât problematice; câţiva membri ai partidului care-l susţine sunt cazuri pentru procuratură, alţii pentru spitalele de boli mintale. În mod curios însă, atunci când nu e filmat, Strache pare de-a dreptul simpatic. Dar nici [Pim Fortuyn] n-a fost altfel.

 Frank Stronach, în vârstă de optzeci şi cinci de ani, este moştenitorul spiritual al lui Richard Lugner. Cu ocazia balului Operei din Viena, acesta din urmă invită anual în loja sa, pe mulţi bani, câte o vedetă internaţională, defilează la braţ cu prietene mai tinere cu cincizeci de ani decât el, se dă în stambă ori de câte ori se iveşte ocazia, iar în 1998, când a candidat la preşedinţie, a obţinut zece procente din voturi. Stronach promite o evoluţie asemănătoare. El susţine pedeapsa cu moartea pentru “criminalii de profesie”, n-are nimic împotrivă să fie spionat de Agenţia de Securitate Naţională a Statelor Unite şi nu se sfieşte să-şi descheie cămaşa la piept pentru reporteriţele de la ziare. Apariţiile lui în studiorile televiziunilor sunt deja legendare: nu-i lasă să vorbească pe ceilalţi invitaţi, îi tutuieşte pe moderatori şi înjură publicul. E o plăcere să-l priveşti.

 Da, e în general o plăcere să trăieşti acum în Austria. Şi vom primi din nou ceea ce merităm: stagnare, lipsă de viziune, plictiseală, o mare coaliţie. Aşa a fost de-a lungul a patruzeci de ani din cei şaizeci şi opt scurşi de la Al Doilea Război Mondial încoace. Articol original in Süddeutsche Zeitung, in limba romana PressEurop.

***

NOTA: Süddeutsche Zeitung a fost creat la München în 1945, „ziarul intelectual al liberalismului german de stânga” este celălalt mare cotidian de referinţă, după FAZ. Faimos pentru independenţa lui, „Ziarul Sudului” se distinge prin celebra sa „Streiflicht”, cronică umoristică ce apare în fiecare zi pe prima pagină,  ca şi pagina trei cu mari reportaje. Conţinutul este orientat spre informaţia naţională dar şi internaţională. Unele articole de pe site-ul web sunt îmbogăţite cu video-uri proprii.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Vremea va fi rece pentru această perioadă a anului, chiar deosebit de rece, în regiunile extracarpatice. Cerul va fi noros, exceptând nord-vestul teritoriului unde înnorările vor fi temporare. Va ploua pe arii extinse în jumătatea sudică a ţării şi local în rest. În Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi sudul Moldovei, cantităţile de apă vor depăşi local 30 şi izolat 50 l/mp. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări în regiunile sudice şi sud-estice, cu viteze de 50…70 km/h. La munte, la altitudini de peste 2000 m, precipitaţiile vor fi mixte. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 8…10 grade în Oltenia, Muntenia şi estul Transilvaniei şi 17…18 grade în Crişana. Temperaturile minime se vor încadra, în general, între 4 şi 11 grade.

  În Bucureşti,  vremea va fi deosebit de rece pentru această dată. Cerul va fi noros, temporar va ploua, iar cantităţile de apă vor fi însemnate. Vântul va prezenta intensificări, cu viteze la rafală de 55…60 km/h. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 10 grade, iar cea minimă va fi de 7…8 grade.

 Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4603  RON; 1 USD = 3. 3052 RON; 1 EURO = 1. 3495  USD; Francul elvetian 3. 6381 RON. Gramul de aur 140.3122RON.

 Restanţele la credite, la un nou maxim – 7,5 miliarde euro. Restanţele la creditele acordate populaţiei şi firmelor continuă să crească, în timp ce soldul creditelor scade, astfel că ponderea a ajuns la aproape 15%. Pe viitor se pare că nimic nu va putea opri restanțele din creștere, pe fondul dezastrului așteptat în privința creditelor neperformante. În condiţiile în care tot mai multe bănci locale se confruntă cu presiuni din partea băncilor-mamă pentru a închide din liniile de finanţare, ceea ce se vede într-un apetit tot mai redus pentru creditare şi în scăderea stocului de împrumuturi, restanţele urcă de la o lună la alta către noi maxime periculoase. În acest fel, ponderea restanţelor în totalul împrumuturilor creşte accentuat. Potrivit datelor BNR, la sfârştul lunii august restanţele au urcat la 33,35 miliarde lei (7,5 miliarde euro), iar ponderea acestora a ajuns la 14,9%, cel mai ridicat nivel din toate timpurile. Faţă de sfârşitul anului trecut, nivelul restanţelor a urcat cu 4,31 miliarde lei, iar totalul ceditelor a scăzut cu 4,66 miliarde lei, ceea ce a făcut ca ponderea restanţelor să avanseze destul de rapid, de la 12,6% la 14,9%. Stocul restanţelor şi al creditelor neperformante e inflamat cel mai mult de segmentul companiilor, tot mai afectat de întârzierea reluării unei creşteri economice susţinute şi de înmulţirea numărului de insolvenţe. Practic, restanţele companiilor sunt de peste două ori mai mari decât ale populaţiei. În timp ce restanţele populaţiei sunt de până în 11 miliarde lei, ale companiilor sunt de peste 22 miliarde lei. n acelaşi timp, creditele neperformante ating maxime istorice de la o lună la alta. La sfârşitul lunii iulie, nivelul acestora a ajuns la aproape 21%. Integral aduce Capital

Stenograme – bombă PSD Iaşi aruncă Roşia în capul guvernului Ponta. Vicele filialei municipale a PSD Iaşi a reuşit să genereze un scandal politic naţional. Marius Ostaficiuc le-a ordonat colegilor mai tineri să se infiltreze la un protest la adresa şefului său de partid, primarul Gheorghe Nichita, manipulând masele spre cel mai fierbinte subiect al propriului guvern: Roşia Montană. Marius Ostaficiuc, vicepreşedintele organizaţiei municipale a PSD Iaşi, i-a convocat, joia trecută, la sediul partidului, pe 20 de colegi din cadrul filialei Tineretului Social Democrat (TSD) la o şedinţă strategică diabolică. Scopul lui Ostaficiuc a fost acela de a pune la cale un plan de discreditare a unui miting programat pe 4 octombrie şi îndreptat împotriva administraţiei oraşului, condusă de şeful său pe linie de partid, primarul Gheorghe Nichita. Acesta din urmă conduce filiala judeţeană a PSD Iaşi, una dintre cele mai puternice structuri ale social-democraţilor. Scopul protestului, iniţiat de Grupul de Iniţiativă Civică „Iaşul iubeşte teii“, este de a-i convinge pe şefii Primăriei să replanteze cei peste 70 de tei tăiaţi, în februarie, de pe Bulevardul Ştefan cel Mare, din centrul oraşului. Copacii-simbol ai Iaşiului au fost înlocuiţi cu salcâmi japonezi, o specie de arbore-pitic, în cadrul unui proiect de transformare a bulevardului în zonă pietonală. Acţiunea Primăriei a stârnit revoltă în rândul a mii de ieşeni, dar şi mai multe proteste în stradă, care au acuzat lipsa oricărei forme de consultare publică pe acest subiect, precum şi încălcarea legii. Administraţia Nichita suferă teribil la capitolul imagine din pricina „scandalului teilor“, care a ajuns să fie mediatizat inclusiv de presa internaţională, prin canale ale influentului trust CNN. Mai mult, pe numele viceprimarului Iaşiului, Mihai Chirica, cel care este şi şeful lui Ostaficiuc, în cadrul filialei municipale a PSD Iaşi, procurorii au deschis recent dosar penal pentru distrugere. Integral in Adevarul.

Băsescu: Nu-l văd pe Crin Antonescu preşedinte anul viitor. Cred că PSD va avea candidat, nu văd altă soluţie. Preşedintele Traian Băsescu consideră că PSD va avea candidat la prezidenţialele de anul viitor. Şeful statului evită să fie tranşant în privinţa unei intrări în cursă a lui Victor Ponta, însă spune că nu îl vede pe Crin Antonescu preşedinte.  “Nu-l văd pe Crin Antonescu preşedinte anul viitor. (…)  Cred că PSD va avea candidat, nu văd altă soluţie. Cum să fii cel mai mare partid să nu ai candidat la prezidenţiale? Este o declasificare a partidului”, a spus preşedintele. Scenariul privind eşecul liderului PNL a fost susţinut de Băsescu prin faptul că există o serie de probleme care alimentează, în plan inernaţional, sentimentul că în România este instabilitate. În primul rând este vorba, a spus şeful statului, de “neîncrederea că avem un stat de drept consolidat”. A doua problemă ar fi cea referitoare la revizuirea constituţiei, iar a treia “hârjoana din alianţă, motivată de alegerile prezidenţiale”. Cu toate acestea, a spus preşedintele, o eventuală rupere a USL ar avea efecte negative majore. “Pentru România cel mai mare dezastru ar fi o criză politică. Sper să nu întindă elasticul până plesneşte”, a comentat el. Integral AICI   Băsescu: “Protestul din Piaţa Universităţii este unul curat, cel de la Roşia Montană este fabricat”. “Protestul din Piaţa Universităţii este unul curat, cel de la Roşia Montană este fabricat”. Aceasta este concluzia preşedintelui Traian Băsescu după aproape o lună de manifestaţii anti-Roşia Montană, dublate de proteste şi o blocare în subteran a minerilor care susţin proiectul de exploatare al RMGC. “Protestul (din Piaţa Universităţii-n.r) este unul curat, cel de acolo este fabricat. Nu-mi place să ne facem că intrăm în galerii turistice şi să spunem că noi suntem minerii de subteran. Ce fac minerii din subteran este reabilitarea galeriilor”, a spus Băsescu. “N-aş vrea să intervin acum, sunt un susţinător al relansării acestei industrii. Sunt convins că, dacă eu m-aş pronunţa, 70% din clasa politică ar avea un punct de vedere contrar. Vreau să stau într-o poziţie neutră în această dezbatere pro şi contra Roşia Montană. Voi încerca să informez corect, şi cu plusuri şi cu minusuri. (…)  Eu am fost un susţinător al proiectului până am văzut falia care se creează în societate. Dacă eu mă aşez pe una din baricade, cine va media?”, a explicat şeful statului, la “După 20 de ani”. Integral AICI

Începe un nou an universitar. Emoţii pentru studenţi. Astăzi începe un nou an universitar în multe centre de învăţământ din ţară. La Universitatea de Vest din Timişoara, de exemplu, porţile se deschid pentru 20.000 de studenţi, dintre care 6.000 de boboci. Şeful statului le-a urat succes celor care se întorc astăzi în amfiteatre şi laboratoare. La Timişoara, generație după generație, tinerii care s-au specializat pe băncile școlilor au pus bazele unuia dintre cele mai mari centre universitare din România. La Universitatea de Vest, anul acesta rectorul a decis reintroducerea admiterii la toate specializările. Chiar și așa, 20.000 de tineri vor urma cursuri de învăţământ superior. În alt centru universitar de prestigiu, la Cluj-Napoca, peste 60.000 de tineri studiază în cele cinci universități de stat. Şi la Medicină şi Farmacie, în Iaşi, va debuta noul an academic, în prezenţa miniştrilor Sănătăţii şi Educaţiei. Preşedintele Traian Băsescu le-a trimis un mesaj studenţilor, la începutul noului an universitar. Şeful statului susţine că Romania are nevoie de resurse umane bine pregătite şi de o tânără generaţie pentru care elita şi competitivitatea să fie pe primul loc.Şeful statului a subliniat faptul că universităţile româneşti pot deveni poli regionali de dezvoltare, însă acest lucru se poate realiza prin adaptarea ofertei educaţionale la cererile reale de pe piaţa muncii. În final, Traian Băsescu le-a urat succes celor care se întorc astăzi în bănci. „România are nevoie de resurse umane bine pregătite, de o tânără generaţie căreia spiritul de elită şi competitivitatea să îi ghideze evoluţia viitoare. (…) Integral la  DiGi24

Scheletele din dosarul unui candidat român la CEDO.  În calitatea sa de judecător ad-hoc la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Florin Streţeanu a susţinut că nu ar trebui admisă reclamaţia unui invalid-victimă a bătăilor încasate în noaptea de 13 iunie 1990 (mineriada din iunie), pe motiv că acesta ar fi fost „pasiv“ în a cere să i se facă dreptate.Este vorba de un dosar de pe rolul CEDO în care au fost conexate plângerile mai multor victime ale mineriadei din iunie 1990, inclusiv plângerea Asociaţiei “21 Decembrie 1989” şi în care, în septembrie 2012, prima Cameră de şapte judecători a respins acţiunea în parte, cu majoritatea de cinci voturi, între care şi votul lui Streţeanu. Mai trebuie să amintim că Florin Streţeanu este unul dintre cei trei candidaţi pentru postul de judecător CEDO deoarece mandatul lui Corneliu Bârsan expiră în decembrie, anul acesta. De asemenea, mai precizăm că este favoritul USL pentru această funcţie, după cum a rezultat din voturile obţinute de candidaţi după audierile lor în comisia parlamentară de specialitate majoritară USL. Membri ai USL sunt şi câţiva dintre cei care, la un moment dat au fost învinuiţi în dosarul mineriadei, între care îi amintim pe Ion Iliescu (PSD) şi Petre Roman (acum PNL). Surse USL spun că votul lui Florin Streţeanu la CEDO în dosarul mineriadei ar fi fost “negociat” încă din 2012 contra postului definitiv de judecător CEDO. Contactat telefonic, Streţeanu a negat această “speculaţie”. Integral in Romania Libera

 Un nou protest impotriva proiectului de la Rosia Montana. Circa 5.000 de manifestanti in Piata Universitatii: Daca va pasa, iesiti din casa! n jur de 5.000 de manifestanti au participat duminica la un nou protest in Bucuresti impotriva proiectului aurifer de la Rosia Montana. Protestatarii au plecat din cartierul Titan spre Piata Universitatii in jurul orei 18.00, parcurgand in jur de 8 kilometri pana in centrul Capitalei, pe o ploaie rece care a diminuat simtitor numarul celor iesiti sa ceara oprirea exploatarii aurifere de la Rosia Montana. Piata Universitatii a fost ocupata circa o ora de protestatari, dupa care acestia au inceput sa plece spre casa. Manifestantii au cerut in permanenta oprirea proiectului de la Rosia Montana, fara a cere demisia premierului sau a ministrilor implicati in dosar. Proteste au fost si in alte orase ale tarii – cea mai mare prezenta s-a inregistrat la Cluj-Napoca, unde peste 4.000 de oameni in strada, dar si in afara tarii – sute de romani au protestat duminica in Piata Trafalgar din Londra impotriva proiectului minier de la Rosia Montana. De data aceasta, pe apelul de mobilizare lansat pe Facebook se cere nu doar demisia lui  Victor Ponta, Dan Sova, Rovana Plumb, Daniel Barb si Gheorghe Dutu, ci si anchetarea acestora. Integral aduce HotNews

Statul ne ia din ce în ce mai mult din salarii: creşte diferenţa dintre cât plăteşte angajatorul şi cât primeşte angajatul. Diferenţa dintre costul forţei de muncă (suportat de angajator) şi salariul net (primit de angajat) este partea pe care statul o ia din aceste venituri. Această parte, care reflectă presiunea fiscală pe salarii, a crescut semnificativ în ultimii ani. În 2012, diferenţa dintre ceea ce plăteşte angajatorul şi ceea ce încasează angajatul a trecut de 1.100 de lei, după ce, în urmă cu 10 ani, nu trecea de 600 de lei. Costul mediu lunar al forţei de muncă a fost, anul trecut, de 2.675 lei pe salariat, în creştere cu 4,1% faţă de anul precedent, a anunţat vineri Institutul Naţional de Statistică (INS). Comparativ cu media pe economie se observă abateri semnificative pe activităţi economice, valori pozitive înregistrându-se în activităţile: intermedieri financiare (de 2,4 ori), industria extractivă (de 2,1 ori), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (de 2,0 ori), informaţii şi comunicaţii (+92,8%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+45,3%), administraţie publică (+13,1%), transport şi depozitare (+8,0%). În celelalte activităţi costul mediu lunar s-a situat aproape sau sub nivelul mediu pe ţară, cel mai scăzut fiind în hoteluri şi restaurante (-45,1%), potrivit INS. Integral aduce Adevarul.

Va urez o zi buna

Iran/nuclear: Netanayhu ameninţă că va abandona calea diplomatic. Primul ministru israelian Benjamin Netanyahu ameninţă că va abandona calea diplomatică dacă negocierile asupra programului nuclear iranian nu sunt destinate desfiinţării lui, afirmă corespondentul diplomatic al primului canal de televiziune israelian, citat de AFP. “Unul dintre lucrurile pe care i le va spune primul ministru preşedintelui /american/ Barack Obama mâine /luni/ în timpul întâlnirii lor este că dacă negocierile cu Iranul nu conduc în cele din urmă la desfiinţarea programului nuclear iranian şi doar la supraveghere, Israelul se consideră eliberat de obligaţiile sale în acest proces diplomatic între lumea occidentală şi Iran”, a raportat corespondentul de la New York, citând surse din anturajul lui Netanyahu. “Înseamnă că Israelul poate decide să atace singur Iranul”, a precizat ea. Netanyahu a plecat duminică dimineaţă în Statele Unite unde urmează să se întâlnească luni cu preşedintele Barack Obama. El va rosti marţi un discurs la ONU în care va încerca să convingă că ameninţarea iraniană nu s-a diminuat. Preşedintele iranian Hassan Rohani şi-a afişat la Adunarea Generală a ONU de la New York, în această săptămână, dorinţa de dialog cu Washingtonul pentru a rezolva criza nucleară şi condamnă Holocaustul, o schimbare radicală de politică apreciată. Înainte de a pleca la New York, Netanayhu a criticat “ofensivă de farmec” a preşedintelui iranian, spunând că el “intenţionează să spună adevărul în faţa ofensivei de cuvinte frumoase şi zâmbete”. Potrivit unui sondaj publicat duminică seară de canalul 10 al televiziunii israeliene, 78% dintre israelieni cred că preşedintele iranian nu este sincer când spune că vrea să găsească o soluţie la problema nucleară a ţării sale şi 69% că Washingtonul nu va ajunge la un acord cu Teheranul în acest subiect. Agerpres

FP: Într-un gest “nebun”, Berlusconi aruncă Italia într-o nouă criză. Silvio Berlusconi, panicat de ideea pierderii în curând a imunităţii parlamentare, a deschis o nouă perioadă de incertitudine pentru Italia, îndemnându-i pe miniştrii partidului său să demisioneze, comentează AFP.  “Gest nebun”, “nedemn”, “condamnatul scufundă Italia”, “spre prăpastie”, presa italiană era unanimă duminică în condamnarea deciziei lui Il Cavaliere, în contextul în care a treia economie din zona euro întârzie să iasă din criză. “Politica italiană este golită de orice sens şi este privată de orice orizont”, deplânge respectatul constituţionalist Stefano Rodotà.Chiar şi Enrico Letta – care conduce un Guvern de coaliţie dificilă între stânga, din care provine, şi formaţiunea de centru-dreapta a lui Berlusconi – şi-a pierdut calmul obişnuit, evocând “un gest nebun şi iresponsabil, menit în întregime să proteje interesele personale” ale miliardarului care se confruntă cu probleme cu justiţia. Criza s-a instalat după condamnarea definitivă a lui Berlusconi, pe 1 august, la patru ani de închisoare (reduşi la unul în urma unei amnistii) pentru fraudă fiscală. Din cauza vârstei – împlineşte 77 de ani duminică -, magnatul media nu va merge după gratii, ci urmează să aleagă în zilele următoare între un arest la domiciliu şi prestarea de mucă în folosul comunităţii. Altă perspectivă pentru Il Cavaliere este aceea că Senatul urmează să se pronunţe în curând cu privire la destituirea sa, care îl va priva de imunitatea parlamentară, în contextul în care îl aşteaptă şi alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv în apelul formulat în cazul Rubygate (prostituţie cu minori şi abuz de putere).  Cu cât se apropie termenul, cu atât se adânceşte criza. Parlamentarii din partidul său, Poporul Libertăţii (PdL), au semnat joi – dar nu şi-au înaintat – demisiile. Iar sâmbătă cei cinci miniştri PdL şi-au anunţat demisia, inclusiv numărul doi în Guvern, Angelino Alfano, vicepremier şi ministru de Interne, în mod oficial în semn de protest faţă de un “ultimatum” din partea lui Letta. Premierul a anunţat că intenţionează să ceară un vot de încredere, în vederea clarificării susţinerii din partea aliatului său. Astfel, totul urmează să ajungă la un deznodământ marţi, în Parlament. Integral aduce Mediafax

Polonia este hotărâtă să nu-şi sacrifice industria pentru reducerea emisiilor de CO2. Polonia, o ţară care se bazează pe vastele resurse de cărbune pentru a-şi produce 90% din electricitatea consumată, se va opune planului Uniunii Europene de a impune ţinte mai ambiţioase pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Anunţul a fost făcut de premierul adjunct Janusz Piechocinski, scrie The Wall Street Journal. Polonia s-a opus constant planurilor Comisiei Europene (CE) de a înăspri standardele privind emisiile, considerând că acestea vor eroda competitivitatea industriei. „Comisia Euro­peană, care nici până în ultimul moment nu a reuşit să rezolve criza economică, vrea să stabilească noi ţinte de mediu pentru 2030. Nu vom permite aceasta. Pentru prima dată în Europa, vom cere un referendum în această privinţă”, a spus Piechocinski. Premierul Donald Tusk a anunţat luna aceasta că guvernul vrea să păstreze cărbunele ca principala sursă de energie şi va limita investiţiile în energie regenerabilă la minimul cerut de UE. Cea mai mare centrală electrică a ţării, Belchatow, este alimentată cu cărbune şi reprezintă cel mai mare producător de emisii de carbon din Uniune. În apărarea poziţiei sale, Varşovia argumentează că Polonia a redus deja emisiile de CO2 în comparaţie cu nivelurile din 1990. CE a stabilit obiectivul ca până în 2030 emisiile să fie reduse la 40% com­parativ cu nivelurile din 1990. Multe companii inter­naţionale de uti­lităţi care s-au grăbit să construiască în Polonia facilităţi de producere a energiei regenerabile, în principal ferme eoliene, vând aceste proprietăţi companiilor controlate de stat deoarece perspectivele de profit s-au întunecat. Printre vânzători se numără nume mari precum grupul spaniol Iberdrola. „Vrem să avem surse de energie regenerabilă, dar cărbunele şi, în curând, gazele de şist vor fi prin­cipalele noastre surse de energie. În acestea stă viitorul sectorului ener­getic“, a declarat Tusk la începutul lunii. Studiile arată că Polonia are de­pozite de cărbune care i-ar ajunge timp de 150 de ani. Integral in Ziarul Financiar

„Văduva albă”, căutată de Interpol, este căsătorită în secret cu un fost militar din armata Kenyei. Samantha Lewthwaite, „văduva albă” vânată de Interpol după masacrul de la centrul comercial din Nairobi, este căsătorită cu un fost ofiţer al Forţelor Navale ale Kenyei, potrivit unui dosar confidenţial al poliţiei metropolitane londoneze. Islamista de origine britanică, mamă a patru copii, a mai fost căsătorită cu unul dintre sinucigaşii care au detonat bombe în Londra pe 7 iulie 2005. Pe lângă indiciile potrivit cărora a contribuit la desfăşurarea atacului terorist de la mall-ul din Nairobi, în urma căruia au murit 67 de oameni, 71 sunt dispăruţi şi 200 au fost răniţi, Lewthwaite este suspectată şi pentru participarea alte comploturi din trecut şi că îndeplineşte un rol important în cadrul grupării somaleze Al Shabab, afiliată al-Qaeda. Samantha Lewthwaite, musulmană în vârstă de 29 de ani, văduva teroristului Germaine Lindsay implicat în atentatul din 7 iulie 2005, a părăsit Marea Britanie pentru a se muta împreună cu cei patru copii în Kenya. Însă în ultimele 20 de luni şi-a schimbat des domiciliul, fiind urmărită de poliţişti. Un document întocmit în cadrul anchetei asupra britanicei musulmane arată că femeia şi-a refăcut viaţa şi s-a recăsătorit cu un kenyan musulman. Actualul soţ se numeşte Abdi Wahid, are în jur de 40 de ani, iar în prezent se află în Europa, având permisiunea de a călători fără nicio restricţie. Wahid a fost arestat în 2011, când poliţiştii au descoperit că locuinţa lui din oraşul Mombasa a fost transformată într-un posibil laborator de fabricare a bombelor de către soţia lui Lewthwaite şi de colaboratorii terorişti. Integral in Adevarul.

The Telegraph: Guvernul american şi-ar putea înceta activitatea în timp ce partidele se ceartă în chestiunea reformelor din sistemul de sănătate. Prima oprire parţială în ultimii 20 de ani a activităţilor guvernului federal american ar putea interveni în noaptea de luni, scrie The Telegraph, în cazul în care republicanii şi democraţii nu ajung la un acord de ultim moment, înţelegere care ar evita costuri de aproximativ un miliard de dolari pentru economia americană. Perspectiva unui blocaj a crescut brusc peste week-end când republicanii din Camera Reprezentanţilor a fost de acord să finanţeze guvernul american, dar numai în cazul în care democraţii acceptă o amânare de un an a reformelor medicale propuse de preşedintele Obama. Propunerea republicană a fost imediat respinsă de către Barack Obama, care a spus în repetate rânduri că nu va exista nici un compromis legat de principala realizare legislativă din primul său mandat, care este în continuare intens combătură de republicani. O blocare, chiar şi parţială a activităţilor guvernului federal, ar afecta deocamdată mai multe domenii de servicii mai puţin importante, cum ar fi finanţarea reţelei de parcuri naţionale şi eliberarea de paşapoarte şi de permise de conducere. În timp, costurile ar însuma 2 miliarde de dolari, odată ce mai mult de 800.000 de angajaţi federali ar fi trimişi în concediu fără plată pentru o perioadă încă necunoscută. Şi în timp ce termenul limită se apropie cu repeziciune, ambele părţi, republicanii şi democraţii, se acuză una pe alta de intransigenţă şi nepăsare, concluzionează The Telegraph. Aduce RFI

Turneul de rămas bun al ministrului de Externe Westerwelle. După rezultatul dezastruos al FDP, înregistrat în alegeri, care nu mai permite prezenţa liberalilor în Bundestag şi implicit nici cea la guvernare, şeful diplomaţiei germane, Guido Westerwelle, se retrage încet, încet, de pe scena internaţională. La ora 12, ora locală, Guido Westerwelle este invitat să-şi ţină discursul în faţa Adunării Generale a UNO de la New York, punctul culminant al săptămânii petrecute în metropola americană. În limba sa maternă, ministrul german expune poziţia Berlinului faţă de Siria, Iran, conflictul din Orientul Mijlociu şi, în mod neaşteptat, referitor la protecţia datelor în Internet. Acest din urmă subiect ca reacţie la dezbaterile aprinse care au fost declanaşte în Germania de dezvăluirile privind activităţile de spionaj americane, care au stârnit îngrijorare şi indignare în Europa. Renan cu calităţi prusace. Westerwelle, originar din Bonn, se prezintă ca de fiecare dată stăpân pe sine, concentrat, la obiect. Nimic nu trădează situaţia dramatică în care se află liberalii germani, partid pe care l-a şi condus o bună bucată de vreme şi al cărui destin l-a marcat. Nimic nu trădează faptul că acesta e probabil ultimul său discurs în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Şi aici, la sediul ONU, ştiu mulţi că partidul său nu va mai face parte din viitorul guvern. Cu disciplina de fier care-l caracterizează, Westerwelle a absolvit cu bine, timp de cinci zile, un program dens şi solicitant la New York. “E de la sine înţeles că îmi continui activitatea, conform planului, până la sfârşit”, explică ministrul de Externe german, încă în funcţie. “Bineînţeles că nu mă bucur de rezultatul alegerilor din Germania şi de cel înregistrat de partidul meu. Dar aceasta nu-i o temă de discuţie aici la New York, aici totul decurge la un nivel profesional”, adaugă Westerwelle. Integral la Deutsche Welle.

Aproximativ 70 % din exporturile de petrol si 40 % din exporturile de gaze ale Rusiei merg pe piaţa europeană. Aceste exporturi sunt transportate pe trei rute principale: Marea Baltică, Marea Neagră şi conducta Drujba, cel mai mare sistem de conducte de petrol si gaze din lume. Fiecare traseu de transport are problemele sale. Coasta rusa a Mării Baltice este înconjurata de o mişcare rapidă de gheaţă în apă şi îngheţul tinde să apară de-a lungul coastei din ianuarie şi pana la sfarsitul lui martie. Porturile de la Marea Neagră, principalul fiind Novorossiysk,  sunt singurele porturi de “apa calda” ale Rusiei, insa cu un trafic foarte congestionat în Marea Neagră, în special la Bosfor.

 Rusia consideră sistemul de conducte Drujba (Druzhba) ca ruta cea mai problematică. Drujba ruleaza petrol si gaz din Rusia prin  Europa de Est, pe diferite trasee  spre o serie de clienţi din Europa Centrală şi Occidentală. Pentru Moscova, problema cu acest sistem este dependenţa sa de vecinii săi, Belarus şi Ucraina, care de multe ori faulteaza la propriu si la figurat acest sistem de transport.

 La mijlocul anilor 2000, Rusia s-a implicat într-o serie de dispute cu  state europene asupra energiei, care au dus la intreruperea de petrol şi gaze naturale în mai multe rânduri. Un exemplu notabil a fost intreruperea alimentarii cu  gaze naturale către Ucraina, ceea ce a condus la rândul său la o intrerupere de proportii a aprovizionării Europei Centrale si occidentale din Rusia. În 2006, o alta intrerupere a conductei Drujba spre Lituania,  după o dispută legata de intretinerea unei rafinării a Rusiei, Lituania refuzand sa o repare, inclusiv o conducta avariată spre aceasta rafinarie. În sfarsit (deocamdata) in 2010, Rusia a redus livrările de petrol pentru Belarus din cauza unei dispute de preţuri şi Moscova a trebuit să facă  livrările către Europa prin intermediul transporturilor pe mare.

 Intr-o articol important, scris de  Keith C. Smith, si intitulat  “Rusia şi securitatea energetică europeană – dezbina şi domina”  publicat in 2008 (Russia and European Energy Security – Divide and Dominate”), sustine autorul ca detinatorii puterii la Kremlin au creat si au cultivat sistematic grupuri de interese “amicale”, atât în Europa Centrală cat şi de Vest. Aceste grupuri ” beneficiaza financiar de pe urma legăturilor formale şi informale cu companiile de energie de stat ale Rusiei”. El a sugerat că dacă Rusia reuşeşte să aservească o parte semnificativă a elitei politice şi economice a Europei cu ajutorul unor plăţi netransparente, impactul asupra suveranităţii naţionale şi luarea deciziilor in multe cancelarii Europene pot reprezenta un pericol mai mare decât dependenţa de resursele energetice. [Smith, Keith C Russia and European Energy Security–Divide and Dominate. Center for Strategic and International Studies. pp. pp. 7; 9; 11; 22–23.] În Germania, membri ai SPD au legături cu Kremlinul si Gazprom, inclusiv in Comitetele de Administratie ale  companiei, primind compensatii financiare serioase  sau in multe cazuri numai donaţii de partid. Gerhard Schröder a semnat un acord pentru construirea conductei Nord Stream chiar înainte de alegerile generale din Germania. Schröder a primit mai târziu un post bine remunerat  de la Nord Stream AG.

 În 2008, aproape 40%  din gazele naturale importate in Uniunea  Europeana  au fost de provenienta rusa. Din aceste  importuri, cam 25%  sunt consumate anual, restul sunt revandute sau folosesc ca rezerve. Începând cu 2009, gazele naturale ruseşti au fost livrate în Europa prin intermediul a trei rute (vezi mai sus) care include ramificatii in 12 conducte, dintre care trei conducte au fost directe în Finlanda, Estonia şi Letonia; alte patru prin Belarus spre  Lituania şi Polonia şi alte cinci, prin Ucraina spre  Slovacia, România, Ungaria şi Polonia. În 2011, a fost inaugurata o conductă suplimentară, Nord Stream, direct în Germania, prin Marea Baltică.

 Cei mai mari importatori de gaze din Rusia în Uniunea Europeană sunt Germania şi Italia, reprezentând împreună aproape jumătate din importurile de gaz ale UE din Rusia. Alti mari importatori de gaze ruseşti (peste 5 miliarde de metri cubi pe an) sunt Franţa, Ungaria, Republica Cehă, Polonia, Austria şi Slovacia.  Cei mai mari importatori non-UE de gaze naturale din Rusia sunt Ucraina , Turcia şi Belarus.

Monopolul exportului rusesc cu gaze este detinut de Gazprom. Gazprom este criticat pentru lipsa de transparenţă în structura sa, bineinteles ca asta nu inseamna ca afacerile concernului rus au de suferit cumva. Conform mărturiei reprezentantilor firmei  AZEast Group, firma care se ocupa cu  analize de risc, in fata Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatul Statelor Unite – “Gazprom, cu sprijinul si concursul Kremlinului a înfiinţat aproximativ 50 de entitati sau companii intermediare  legate netransparent de Gazprom cu rezidente  în toată Europa. Exemplele prezentate au fost  grupul de companii Centrex şi Gazprom Germania”.  Aceste  companii  nu adaugă nici o valoare la preţul gazului rusesc si nu acorda nici un fel de servicii tehnice sau comerciale pentru produsele vândute de Gazprom  pe pieţele europene, dar  castiga sume enorme de bani, care pare să dispară pur şi simplu prin intermediul societăţilor off-shore  din Cipru şi Liechtenstein .”

 Conform studiului publicat de către Centrul de Cercetare pentru Studii Est-Europene, Gazprom foloseste filiale, cum ar fi Gazprom Germania, Gazprombank, Gazprom-Media sau societăţi-paravan, pentru a evita rezistenta la investiţiile sale. Cu toate acestea, unele achizitii, cum ar fi o încercare de a prelua compania de gaze britanică Centrica în 2006, au fost respinse de către guvernele locale. Aceste acţiuni au fost numite de către Gazprom discriminatorii si au produs adevarate furtuni diplomatice. De remarcat faptul ca firmele străine asociate in participatiune (joint ventures) sunt “rugate” de partenerul rus  sa lucreze in transferarea fondurilor si platilor necesare afacerii comune prin conturi offshore şi bine-cunoscute paradisuri fiscale  sau prin  firmele intermediare mentionate mai sus. Acesti bani sunt deseori folositi pentru plati  substantiale  (“finanţare backdoor”) pentru companiile care doresc să-şi ascundă legăturile lor cu ruşii sau pentru persoane cheie din Occident, care isi ascund identitatea, dar sunt platiti din belsug pe baza unor “taxe de consultanţă”. In postarea viitoare despre agenti de influenta.

 Gazprom se foloseste  intensiv de o retea bine pusa la punct de agenti de influenta, multi cunoscuti si mai multi din nefericire nu prea. Cateva exemple:

•  În Germania,  Gerhard Schröder dupa semnarea acordului cu Gazprom, fiind inca Cancelar al Germaniei,  a fost numit ulterior in CA-ul companiei. BBC
• În Polonia, agentul rus Vladimir Alganov a fost înregistrat la Viena discutand cu Marek Dochnal, oligarh polonez, in legatura cu  mituirea unor oficiali oficiali polonezi, in frunte cu politicianul Andrzej Pęczakpentru a primi informatii si suport politic in privatizarea industriei energetice poloneze. The Independent. 
• În Finlanda, Paavo Lipponen, fost Premier Social-democrat al Finlandei (1995 – 2003) ,  a sprijinit planurile Gazprom pentru a construi  conducte in Finlanda, fiind apoi (dupa terminarea mandatului) angajat de către consorţiu. Helsingin Sanomat   International Edition – Business & Finance

 Izolarea Romaniei.

Mikhail Korchemkin, director al centrului East European Gas Analysis (EEGAS), a declarat că Gazprom reduce investiţiile pentru alte proiecte, dar finanţează integral lucrările la proiectul South Stream. Construcţia gazoductului ar putea avea drept consecinţă reducerea la minimum a tranzitului de gaze prin Ucraina, Republica Moldova şi România.

 În prezent acţionarii societăţii de exploatare South Stream Transport AG (înregistrată în Olanda) sunt Gazprom (50%), ENI (20%) şi firmele franceză EDF şi germană Wintershall (cu câte 15% fiecare). Gazoductul va traversa apele turce înainte de a trece prin Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Slovenia pentru a ajunge la Tarvisio, în nordul Italiei şi va costa în jurul a 16-17 miliarde euro. SURSA

Realizarea acestuia va lăsa fără tranzit de gaz rusesc Ucraina, Republica Moldova şi România. Directorul centrului EEGAS estimează că în anul 2020 prin Ucraina vor fi transportate spre alte state doar circa 5 miliarde de metri cubi de gaze, comparativ cu 117 miliarde în anul 2008. Pentru Ucraina pierderile anuale sunt estimate la circa două miliarde de dolari, iar pentru Moldova la 50-60 milioane de dolari. În ultimii trei ani tranzitul de gaze prin Moldova s-a redus de la circa 22 miliarde metri cubi la 18-19 miliarde metri cubi. Din anul 2016 tranzitul de gaze ar putea scădea de câteva ori s-au chiar dispărea complet. Daca asta nu este razboi economic interesant cum arata un conflict de acest gen.

La intersecția dintre Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei) și Strada Lipscani se afla în prima jumătate a secolului al XVIII-lea Hanul Câmpineanu. Nu sunt multe locuri în Bucureşti cu o istorie atât de bogată ca aceste locuri cunoscute astazi ca Pasajul Macca-Villacrosse,  istorie care a inceput mult inaintea hanului respectiv. Prin 1655, în urma unor vânzări succesive, proprietară a locului ajunge bogata mânăstire Mihai-Vodă. Din pricina învecinării cu domeniul contelui Constantin Bălăceanu, care îşi pierduse capul înfruntându-l cu oaste austriacă pe Vodă Brâncoveanu, egumenul vinde locul vel armaşului Bunea Grădişteanu, omul Puterii, cu dare de mână şi strângător de moşii, cum dovedeşte un document din anul 1696. Câţiva zeci de ani mai târziu, stăpân va fi marele vornic Scarlat Câmpineanu care, pe la începutul secolului al XIX-lea, zideşte acolo un han pentru “muşterii înstăriţi”. După moartea vornicului, hanul va fi condus cu mână de fier de vorniceasa Luxandra, mama marelui revoluţionar Ion Câmpineanu. La moartea ei, petrecută în 1829, fetele moştenesc casele părinteşti, situate – cu aproximaţie – pe actuala stradă Eugeniu Carada, hanul revenindu-i lui Ioan,

 După moartea părinților săi, el își vinde partea sa de avere, constând din hanul Câmpineanu, situat pe podul Mogoșoaiei în mahalaua Doamnei, peste drum de casele baronului Ștefan Meitani (azi prefectura poliției). Cumpărători erau Petrache (Petros) Serafim și fratele său Dr. Ioan Serafim. Petros Serafim fusese dragoman (traducător) pe lângă ambasada Franței la Constantinopol, În 1812 el fusese trimis ca talmaci pe lângă Napoleon Bonaparte, în timpul campaniei sale din Rusia. După înfrângere, a avut intenția de a se întoarce la Constantinopol, dar s-a oprit la București, unde s-a însurat cu o româncă, Maria, cu care a avut cinci fete. Fratele său, Dr. Ioan Serafim, doctor în medicină la Paris, s-a stabilit și el la București, pe lângă fratele său și s-a distins în lupta contra holerei din 1831.

 Initial vanzarea s-a dorit fictiva, iata si de ce – Ion Câmpineanu, boier cu vederi liberale şi membru fondator al Societăţii Filarmonice, dorea să transforme “hanul părintesc” într-un “Palat Filarmonic” cu bibliotecă, săli de conferinţe şi o sală de teatru în vederea găzduirii Teatrului Naţional. Proiectul său prefigura în detaliu Ateneul Român, înfiinţat, ca multe alte instituţii ce vizau emanciparea românilor, abia peste trei decenii, când ruşii îşi pierduseră calitatea de “putere protectoare” în urma Războiului Crimeii. Or, aflându-se în plin proces cu ţarul Nicolae I pentru moştenirea posesiunilor cantemireşti din Bugeac, Câmpineanu era rău văzut de baronul Ruckmann, consulul Rusiei în Principate. Singura şansă pentru concretizarea proiectului era să nu mai figureze ca proprietar, însă fără înstrăinarea absolută a hanului.

 Pentru a înşela vigilenţa ruşilor, înstrăinarea a fost făcută sub formă de licitaţie, de fapt de pseudolicitaţie, întrucât cumpărătorul era un apropiat al său iniţiat în secretele Societăţii Filarmonice. Fraţii Serafim au reprezentat acest tip de cumpărător special. “Buni patrioţi”si  ei au cerut Cârmuirii, în ianuarie 1834, să zidească un teatru, motivând “că unul din mijloacele care haractirisesc un neam şi îndulcesc moralul său este teatrul“.

 În realitate, vânzarea nu avusese loc: se tatonase vigilenţa lui Ruckmann, care, ignorând articolul V al Regulamentului Organic, se opunea din răsputeri “formării unui Teatru Naţional”. Tot ceea ce a reuşit Societatea a fost cumpărarea a doi munţi din judeţul Buzău “de la polcovnicul Ion Câmpineanu”. Scopul? O comisie a “întreprinzătorilor zidirii Teatrul Naţional şi anume polcovnicul Iancu Câmpineanu, Comisul Iancu Manu, paharnicul Ioan Roset, comisul Petrache Poenaru şi Ioan Iliad” va încheia cu Petrache Serafim ceea ce în negustorie se numea “troc”. În schimbul celor doi munţi, dragomanul ceda “întreprinzătorilor” locul “ce se chiamă Hanul Câmpineanului de pe Podul Mogoşoaiei împotriva caselor răposatului baron Meitani”.

 Deşi s-au întocmit toate zapisele necesare, ruşii, care pricepuseră subtilitatea afacerii, nu au permis acest schimb. Teama de “luminile teatrului” şi, mai ales, ura lor faţă de Ion Câmpineanu, omul din umbră, îşi spuseseră cuvântul. Ruşii ca ruşii din totdeauna, mari iubitori de romani au fost si au ramas.

 După moartea dragomanului Serafim, în 1846, văduva acestuia, Maria, a dăruit jumătate din han – aproape ruinat de cutremurul din 1838 – unui ginere, arhitectul Xavier Villacrosse, iar cealaltă jumătate, altui ginere, căsătorit cu Anastasia, blănarul de lux Mihalache Macca. Villacrosse, catalan cu studii de specialitate la Paris, se căsătorise la 17 februarie 1843 cu Polixenia Serafim, care i-a adus “ca zestre 1.000 de galbeni, mobile, argintării şi haine în valoare de 500 galbeni şi prăvălia ce am clădit, cu două caturi, pă locul ce moştenesc numit al Câmpineanului, după Podul Mogoşoaiei, unde a fost cafenea, ce-l am de moştenire de la răposat frate-miu doftorul Ioan Serafim”, cum specifica în actul dotal părintele ei. În 1840 Xavier Villacrosse a fost numit arhitect șef al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1848. Adjunctul lui a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Villacrosse a fost de altfel singurul arhitect al capitalei care a reușit să construiască o clădire pentru primăria capitalei. Clădirea se inaugurează cu „ceremonial deosebit” la 28 octombrie 1843. Clădirea a rezistat incendiului din 1847, dar a fost dărâmată în 1882 din cauza lucrărilor de canalizare și rectificare a cursului Dâmboviței.  După 1882, primăria capitalei a funcționat în diferite clădiri închiriate, sediul actual fiind de fapt în clădirea construită pentru Ministerul Lucrărilor Publice.

 Renumele lui Villacrosse va atrage spre Hanul Câmpineanului (devenit în timpul epidemiei de holeră din 1848 Hanul Villacrosse) o clientelă selecta si cosmopolita. În 1849 trage la han doctorul Fabini, un om de suflet, care specifica în anunţul său că “Săracii, în orice zi, vor găsi ajutorinţe până la 5 ceasuri după prânz la locuinţa sa, fără plată”. În iulie 1852 un oaspete ilustru a onorat cu prezenţa sa Hanul Câmpineanu-Villacrosse: Leon Lalanne, inginerul francez adus cu multă cheltuială de “luminaţii boieri” pentru a introduce în Ţara Românească Sistemul Metric zecimal.

 Era epoca în care hanul de lux se transforma în hotel, operaţie extrem de costisitoare, după cum reiese din documente. Când nu au mai ajuns banii împrumutaţi de la zarafi, Villacrosse s-a asociat cu un anticar slovac, I. Wilczek, care a reuşit în 1854 să preia hotelul, pe care l-a rebotezat Stadt Pesth. Un an mai târziu, arhitectul murea sărac şi de “inimă rea” în casa sa din dosul Grădinii Cişmigiu, astăzi colţul răsăritean făcut de strada Spiru Haret cu strada Ştirbei Vodă. În locul binemeritatului necrolog, gazetele au publicat doar această înştiinţare sinistră: “Generalicescul Consulat al Franţei pofteşte pe creditorii răposatului Czavier Vilagros, fostul arhitect al statului, de a se arăta la acest consulat cu documentele lor de creanţă, spre a face cuviincioasa punere la cale pentru despăgubirea lor“…

 Wilczek, inspirat, a construit în cafeneaua hotelului o scenă, pe care se produceau seară de seară dansatoare de can-can şi cupletiste. În plus, în fiecare sâmbătă aveau loc vestitele “baluri de societate”, organizate într-o sală lungă şi joasă, amenajată aproximativ la întretăierea celor două pasaje (Macca şi Villacrosse). Iată o amuzantă descriere datorată lui N.T. Orăşanu:

 “În fundul hanului lui Vilacros, la Stadt Pesth, sunt balurile lui Vilcek. Cele mai frumoase, cele mai vesele sunt cele care au loc o dată pe săptămână sub numele de ‘0 du lieber Augustin’. Aici se îngrămădesc junele modiste, venite să uite întristata viaţă de toate zilele, aici negustorii înstăriţi de pe Podul Mogoşoaiei, aici junii care, după moda pariziană, preferă amorurile cusătoreselor de tot felul şi pierd ziua trecând în birje pe la magazinele unde micile grizete cu părul bălai (majoritatea harghitene, n.n.) cos la bonete, pălării, rochii sau fac flori, vând panglici, mănuşi etc. Ici vezi o damicelă simţibilă care primeşte amorul propus de un june cu condiţia de a nu o vedea decât o oră pe zi şi de a nu o controla de întrebuinţarea celuilalt timp… Înspre zi s-a dansat can-canul sub numele modest de horă şi l-au dansat mai ales pompierii, mai abitir ca la Mabile sau Closerie des Lilas”.

 Distracţiile au durat vreo trei decenii, foarte profitabile pentru Wilczek şi urmaşii lui. Cum rezultă din presa vremii, între anii 1882-1887 s-au întreprins lucrări de anvergură conform planurilor arhitectului Felix Xenopol, fratele marelui istoric şi cu studii de specialitate la Berlin. Hotelului, care avusese până atunci nouă camere, i s-a dublat capacitatea. Mărginite de fostele hanuri Castrişoaiei şi Filipescu, ce a devenit între timp Palatul Dacia, s-au construit pasajele Villacrosse şi Macca în formă de potcoavă, cu o ieşire în actuala stradă Carada, numită Pasajul Băncii. Asemănarea cu “pasajele” din Paris şi din Milano este izbitoare, diferă numai proporţiile, impactul comercial fiind la fel de puternic.

 Pasajul, acoperit cu sticlă și în formă de potcoavă alungită, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc înainte de ieșirea în strada Eugen Carada. Ramura dinspre strada Lipscani a fost numit pasajul Villacrosse, în amintirea arhitectului catalan român, Xavier Villacrosse care fusese arhitect șef al Capitalei în anii 1840 – 1850, iar cel de al doilea pasajul Macca după numele lui Mihalache Macca, cumnatul constructorului pasajului.

 Pasajul avea menirea de a lega Banca Națională de cea mai intens circulată arteră comercială din acea vreme. În același timp pasajul avea la parter locuri pentru mici magazine. Pasajul a fost acoperit cu sticlă gălbuie, dând un aer de intimitate și confort, Pasajul mai avea și un rol pragmatic, de a evita aglomerația dintre cele două artere comerciale importante ale Bucureștilor: Calea Victoriei și Strada Lipscani.

 La intrarea dinspre strada Eugen Carada este realizat un portal monumental. De asemenea clădirile din pasaj sunt prevăzute cu ornamente din stuc. Rotonda de după intrare are un acoperiș cu vitraliu de sticlă.  În anul 1838 Hanul Câmpineanu a suferit câteva avarii majore din cauza cutremurului și a fost în parte renovat construindu-se o intrare din strada Doamnei nr.4, aceasta permițând întoarcerea trăsurilor cu mușterii. Aceștia traversau o zonă cu prăvălii de lux, proprietatea lui M. Macca, învecinate cu hanul cu acces numai din Calea Victoriei. M. Macca era ginerele lui P. Serafin, căsătorit cu Anastasia Serafin.  Dupa anul 1846 construcția suferă modificări spre strada Eugen Caranda, colț cu Lipscani.  La 9 martie 1891 M. Macca face o cerere pentru eliberarea unei autorizații de construcție pentru un pasaj, construcție realizată în curtea lui, cu un aliniament pe mijloc, cerând deschideri și la Calea Victoriei prin doua puncte. Autorizația a fost eliberată la 3 aprilie 1891.

 Numărul mare de prăvălii, majoritatea cafenele şi magazine de bijuterii, a făcut din aceste locuri, mai ales după acoperirea lor cu sticlă, prin 1891, când a avut loc inaugurarea oficială, o veritabilă, însă costisitoare, inimă a Bucureştilor. Undeva, la etaj, a funcţionat chiar şi un templu masonic, vizitat în anul 1886 de regele Oskar al II-lea în calitatea sa de Mare Maestru al Marii Loji suedeze. Uşa Templului, precum şi decoraţiile simbolice, mai există… (numai adunatura “masonica” actuala nu o stie).

 Noul secol XX va aduce şi noi proprietari ai pasajelor: Maican, Bolintineanu, Gorjan, Ioanide, Creditul Iaşi, Bursa, care şi-a avut la Villacrosse primul sediu din Capitală etc. După 1950, în bătrânele prăvălii din Pasajul Bijuteria, cum s-au numit în anii ruso-comunişti pasajele înfrăţite, au fost expuse lucruri de Consignaţie, cam până în anul 1979, când întregul complex a fost supus renovării.

 După 1989, pasajul și-a reluat numele inițial de Macca-Villacrosse si a fost redat vechilor proprietari. Pasajul nu a fost renovat și în locul micilor magazine s-au instalat diferite restaurante, printre care un bar-restaurant cu teme egiptene, cafeneaua Blues Cafe, un bistrou, un restaurant chinezesc o bijuterie de lux, un amanet si un magazin numismatic. Cam  atat!

Bibliografie, note si citate:

 Radu Olteanu – Bucureștii în date și întâmplări, Editura Paideia, București, 2002;  Emanuel Badescu, Mărirea și decăderea Pasajului Villacrosse, Ziarul Financiar, 2010