Author: theophyle

Ioan Petru Culianu a fost ucis in urma cu douazeci si doi de ani. La data de 21 mai 1991, in incinta Universitatii din Chicago, un asasin apasa pe tragaci, tintindu-l in cap. Acest omor abject si cu sânge rece este o continuare directa a modului in care elementele cele mai josnice ale acestui popor  isi trateaza geniile, transformandu-i in majoritatea cazurilor in martiri ai neamului, ucisi pentru ceea ce au gandit, spus si facut in vietile curmate mult prea devreme. I.P. Culianu  a fost unul dintre marile genii ale poporului roman. Acest mare om merita nemurirea si sunt sigur ca o va avea! Dumnezeu sa-l odihneasca si sa ne ierte pe noi ca nici pana astazi, dupa douazeci de ani, nu stim de ce si in special de cine a fost martirizat acest mare om. (Mai multe, aici)

 ***

 “Ultimul Culianu” este o carte complexa, care nu-si va gasi cititorii cu usurinta. Patru capitole diferite, cu o anumita didactica de prezentare prin rezumatul fiecarui capitol. Un enciclopedist scrie despre un altul. Neinteles suficient, HRP dedica o carte de o frumusete rara unui alt neinteles suficient. Textul lui Patapievici este riguros, cu  o mare precizie – un Culianu redat intelectual, cu o complexitate pe care o pot intelege numai cei care-i cunosc opera. Cartea nu se concentrează asupra biografiei lui Culianu şi nici nu se constituie ca monografie a operei sale, cartea se doreste un colaj, care incearca sa prezinte operele de baza ale creatiei lui Culianu,  in contextul   viziunii sale intelectuale si academice.

 „Scopul meu a fost redarea gândirii lui Culianu, atât a celei explicite, cât şi a celei implicite (ori ascunse), din perspectiva constatării unei rupturi de nivel în evoluţia gândirii sale. De aceea, pentru studiul meu, esenţială nu a fost doar prezentarea gândirii sale realizate (în opere finite), ci, în special, reconstituirea intenţiilor sale.” (HRP -Cuvânt înainte, p. 13)

 In primul capitol, autorul incearca sa prezinte “teoria ultimului”, sustinut de o argumentatie aproape tragica, prin exemplificarea destinelor lui Nietzsche sau Lucian Blaga, la inceput neconvingator, dar dupa o lecturare mai profunda lucrurile se aseaza in constructia pe care autorul a dorit-o.

 Al doilea capitol   “Metoda universală a ultimului Culianu”, HRP incearca sa desluseasca pentru cititorlui dialectica lui Culianu si cautarile sale pentru a descoperi “principiul generator”. HRP descopera in Culianu, ceea ce el numeste “Jocurile minţii”:

 „Jocurile minţii seamănă cu şahul în privinţa numărului enorm de variante pe care le antrenează combinarea secvenţială dintre un număr mic de piese şi un număr redus de reguli de operare.” (p. 83)

Intrebarea autorului “Ce înţelege, de fapt, Ioan Petru Culianu prin „minte”? De ce şi cum poate fi redus totul la minte şi la jocurile ei?” ramane pentru mine o intrebare deschisa, la care Patapievici nu a reusit sa raspunda.

In al treilea capitol, HRP incearca sa discute tematica “cartii abandonate” si o parte din tangentele magice in lucrarile lui Culianu. Din nefericire, Patapievici nu a inteles ca magia nu poate fi o tehnica si ea nu a fost niciodata descrisa de Culianu in acest fel. Nu, magia nu are o tehnica si da, magia este o parte din cognitivul uman al initiatilor. Magia nu poate fi invatata si in nici un caz exersata. Culianu nu a crezut asta si nici nu a scris despre asta in acest fel.

Ultimul capitol este dedicat cartilor nescrise, aici H-R Patapievici m-a uns pe suflet, redau paragraful relevant:

 „O cultură nu trăieşte (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri şi iluminări. După entuziasmul stârnit de revelaţiile lui Mircea Eliade, a urmat emoţia stârnită de revelaţiile lui Ioan Petru Culianu. […] Descoperirile lor ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariţia lor nu a urmat nimic. Străpungerile şi iluminările prilejuite de creaţia lor au rămas, în ţările care le-au dat naştere, lipsite de orice consecinţe. Odată ei plecaţi, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim complet lipsiţi de geniu.” (Lămuriri asupra cărţii, pp. 234-235)

 Doamne, ce frumos si ce mare adevar! Cartea nu este deloc usoara si trebuie citita cu mare atentie si cu un creion in mana. Cei care  doresc cu adevarat sa-l cunoasca pe Culianu ar putea fi ajutati, desi dupa parerea mea HRP greseste in anumite interpretari. Ultimul Culianu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010. De citit!

Moto: „ştiinţă a imaginarului pe care-l exploreză cu mijloace care-i sunt proprii şi pe care pretinde să-l manipuleze cam după voia ei. La gradul cel mai înalt de dezvoltare, atins în opera lui Giordano Bruno, magia este o metodă de control a individului şi a maselor bazată pe o cunoaştere profundă a pulsiunilor erotice personale şi colective” [Étienne Gilson, Filozofia în Evul Mediu. De la începuturile patristice până la sfârşitul secolului al XIV-lea, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995]

Aristotelismul redescoperit prin intermediul gânditorilor arabi şi evrei, pătrunde în cultura filosofică şi teologică occidentală în secolul al XIII-lea, impunând prin intermediul lui Toma din Aquino o noua paradigmă de gândire “tomismul”, o incercare de punerea în acord a aristotelismului cu creştinismul. [Culianu, Eros şi Magie în Renaştere. 1484, Ed. Nemira, Bucureşti, 1994.] Pe drumul de transformare a magicului in stiinta si a astrologiei in astronomie intalnim derivatele despre car voi discuta astazi.

 Nota: trebuie sa subliniez de la inceputul acestui articol ca: (1) nu cred in magie de nici un fel; (2) nu doresc sa popularizez magia in nici un fel; (3) aceste postari din punctul meu de vedere au o mare valoare culturala si istorica; (4) analiza pe care o voi face si exemplele pe care le voi da sunt pur lingvistice/etimologice, epigrafice sau explicative.

***

 Primul element discutat este legatura intre magie, astrologie si unele nuante religioase. Acest element este catalogat de mine sub titlul de Angelica Planetara. Ingerii care isi au “resedinta” in unele planete ale sistemului nostru planetar si guverneaza “provincii” (locatii) in universul (imaginar, din punctul meu de vedere) in care traim. Este vorba de 7 ingeri, numiti si spiritele olimpice (nimic legat de olimpiadele moderne). Ei sunt supusi unor 7 arhangheli, bine cunoscuti noua din textele religioase iudaice si crestine.

Ingerii sunt: Aratron (sau Arathron), inger alchimist, care guverneaza 17,640,000 de spirite si peste 49 de regiuni (locatii). Planeta lui este Saturn; Bethor, “cel care comanda” 29 de legiuni de spirite” si guverneaza  42 regiuni (locatii). Planeta lui este Jupiter. Phaleg (sau Phalec, Pharos), ingerul razboiului, guverneaza 35 de regiuni (locatii). Planeta lui este Marte. Och, alchimistul, vraciul (medicul) si magicianul, comanda 4000 de legiuni de spirite si guverneaza  28 regiuni (locatii). Planeta lui este Soarele. Hagith, “transformatorul metalelor si comandantul a 4000 de legiuni de spirite. Planeta lui este Venus; Ophiel, este “cel care comanda 120,000 de legiuni de spirite” si guverneaza 14 regiuni (locatii). Planeta de resedinta este Mercur. Phul, “stapanul puterilor lunare si supremul comandant al apelor (mari si oceane),” guverneaza 7 regiuni (locatii). Planeta de resedinta este Luna.

 Sursa:  “Arbatel de magia veterum “‘, Elvetia –  Basel 1575  (Latina)

Arhanghelii sunt: Mihael (de obicei Soarele), Anael (Venus), Rafael (Mercur), Gabriel (Luna), Cassiel (Saturn), Samael (Marte), and Zadkiel (Jupiter).

 Sursa: – “The Complete Book of Magic Science  -1573 si Hall, Manly Palmer, The Secret Teachings Of All Ages, 1928; Diamond Jubilee Edition, 1988. pp. 103-104.

 Deci ingerii aveau teritorii si legiuni de suflete pe care le pastoreau in anumite teritorii ale universului, am vazut ca  Arhanghelii  conduceau acesti ingeri si care erau legati de ei prin incantari mistice, care erau inscrise si sigilate cu sigiliile magice. Reprezentarea astrologica ale acestor fapturi angelice si la derivatele acestor legaturi intre teologie, magie si astrologie prin fabricarea unor talismane pe care vom incerca (o mica parte) sa le descifram epigrafic intr-un articol viitor.

 Sursele sunt doua carti, prima este Ars Memoriae a lui Giordano Bruno si Talismanele sunt din De occulta philosophia libri tres scrisa de Heinrich Cornelius Agrippa

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Revista 22. Banditismul de stat uselist. Somn usor, popor! Andreea Pora

Blitzgriegul declansat in martea neagra arata ca marile idealuri din perioada  puciului de vara trecuta nu au fost abandonate, iar metodele nici macar rafinate ca rezultat al experientei. Ca si atunci, monstrul uselist de sub comanda lui Ponta si Antonescu se grabeste, vrea sa rezolve peste noapte si sa-si scape toti actualii si viitorii corupti dintr-o singura lovitura. Nu doar ca n-a invatat nimic, dar pare ca a scapat si de teama fata de reactia occidentala. Schengen? Putem trai si fara el. MCV? Maculatura. Ambasadele? Mare scofala, cainii latra, caravana trece. Asa se explica lipsa unei minimei reticente, dezinhibarea totala, sfidarea fatisa. Doar nu-si inchpuiau ca lovitura mortala data justitiei si zidul ridicat in jurul demnitarilor vor ramine nesanctionate? Totul demonstreaza ca USL nu este dispus sa renunte, indiferent de pret, la cucerirea libertatii depline de a fura. Caci, modificarile la Codul Penal asta fac. Miza este uriasa: saci de euro din cotracte cu statul, din fonduri europene sau din spaga, trafic de influenta, conflict de interese, abuz in serviciu. Nu pentru asta au venit la putere?

 Prima lovitura: superimunitatea absoluta obtinuta prin scoaterea parlamentarilor din categoria functionarilor publici. Chestia pare abila la prima vedere, pentru ca le da ocazia sa se disculpe spunind ca parlamentarii nu pot fi functionari publici, ca nu-i o chestie normala (auzim partitura asta rostita pe toate tonurile si pe toate posturile, face parte din punctajul de abureala primit de la partid). Codul Penal opereaza cu sintagma „functionar public” prin care se intelege de fapt „oficial public”, adica persoana care lucreaza intr-o institutie a statului. Parlamentul e si el o institutie a statului si inca una importanta din moment ce e putere in stat si„vocea poporului”. Fapta penala comisa de functionarul public era pedepsita mai grav decit cea a „functionarului”- care poate fi si o persoana care lucreaza la privat- iar infractiunile comise in aceasta calitate mergeau de la darea si luarea de mita, trafic de influenta, santaj, in sfirsit, toata gama de fapte pentru care domniile lor dau cu subsemnatul la procurori. Scotindu-se din categoria functionarului public, parlamentarii se scot practic si de sub incidenta Codului Penal pentru fapte de coruptie. Se scot totodata si cei care au fost deja condamnati si se afla acum in puscarie. Altfel spus, daca trece porcaria, multi dintre demnitarii corupti, precum Catalin Voicu sau Gigi Becali, vor trebui eliberati. Integral in Revista 22

Starea Presei. De ce nu ies românii în stradă pentru Justiţie liberă? Florin Budescu

Adepţii Dreptei sunt atomizaţi şi dezamăgiţi. Au pus provizii în cămară şi, jigniţi şi supăraţi pe atitudinea compatrioţilor lor ce au votat Stânga, nu acceptă să protesteze alături de aceştia. Membrii nucleului dur stau în casă, cu totoşii de iarnă pregătiţi şi ciorapii de lână pe calorifer, şi-au cumpărat un pachet de tutun şi un băgsuleţ de foiţă de ţigară, stau în faţa televizorului, înjură şi vorbesc între ei la telefon şi pe Facebook.

O mare parte dintre aceşti adepţi tradiţionali ai Dreptei, care însă nu fac parte din nucleul dur, ci prin natura meseriei etc. sunt votanţi de dreapta, s-au deconectat de la actualitatea politică şi, pur şi simplu, nu mai ştiu ce se întâmplă şi nu-şi mai dau seama cât e de grav, pentru că nu au viziune de ansamblu şi nu pot face o sinteză a faptelor şi consecinţelor acestora.

De curând, o cunoştinţă a unei cunoştinţe a întrebat, consternant, la o sindrofie publică unde era prezent Adrian Năstase: “Ce, Năstase nu era în puşcărie?”. Aceasta ilustrează dramatic cele afirmate de noi anterior.

O altă mare parte a adepţilor Dreptei a făcut, în ultimii ani, o sinteză consternantă între toate nenorocirile care s-au spus pe toate canalele media despre toţi politicienii, fără să discearnă în funcţie de sursa informaţiei.

Rezultatul este că în prezent aceşti oameni sunt ferm convinşi că “toţi sunt la fel de ticăîloşi şi nu are nici un sens să ieşi în stradă pentru nici unul, mai bine îmi apăr viaţa mea şi pâinea mea proprie”. Integral in Starea Presei

Contributors. Lucian Bolcas si cu mine: Ce ne facem cu obscenitatea publica? (Updated). Vladimir Tismaneanu

Nu credeam ca voi ajunge sa scriu despre acest personaj minabil, vetust si gaunos. El este simptomatic pentru ceea ce Andrei Plesu a diagnosticat drept obscenitatea publica. Numirea sa la Curtea Constitutionala de catre PSD-ul lui Ponta este o palma data tuturor celor care iau in serios drepturile omului. L-am vazut in sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006, era secundul, aghiotantul lui Vadim in acea oribila harmalaie care a urmarit sa-l impiedice pe Traian Basescu sa-si tina discursul prin care condamna, in numele statului roman, dictatura comunista ca ilegitima si criminala. Nu auzisem mai nimic depre Lucian Bolcas. Peste putin timp mi-a fost semnalat un text din care reiese ca Lucian Bolcas, vicepresedintele PRM, o formatiune xenofoba, rasista, antisemita, fatis pro-securista si consecvent anti-pluralista, isi permitea sa faca afirmatii insultatoare despre mine. Intre timp, Lucian Bolcas a devenit pesedist. Ceea ce arata, din nou si mereu, adevaratul chip al formatiunii care il are ca presedinte de onoare pe Ion Iliescu. “Lasati securistii sa vina la mine”, exclama candva Vadim. Adica la el si la vicepresedintele de-atunci PRM, impenitentul apologet antonescian Lucian Bolcas. Mai lipseste ca USL sa-l numeasca pe Funar la conducerea TVR…

Este o infamie sa spui ca am batjocorit mormantul tatalui meu. Cu asemenea enormitati intram in zona delirului. Numele sau apare in Raportul Final pe o lista care include zeci de alti activisti din “frontul ideologic”. Sunt sute de nume mentionate acolo, in Raport. Exista o lista in final cu biografiile principalilor responsabili. Tatal meu nu a facut parte din CC al PCR, nu a fost ministru, ambasador, general de Securitate etc Este enumerat intr-o lista de activisti ideologici de nivel mediu. A fost director adjunct al Editurii Politice intre 1948 si 1958. Ar fi trebuit ca numele sau sa fie omis numai pentru ca eu eram presedintele Comisiei? Mi se pare o aberatie. Dar Lucian Bolcas nu avea cum sa stie ce contine Raportul. La data cand facea acea declaratie mizerabila, textul nu fusese publicat. Era cu patru zile inaintea sedintei din 18 decembrie. Lucian Bolcas si-a ingaduit sa ma ponegreasca abject fara a avea nicio baza documentara. Omul este xenofob, nu incape indoiala. In plus, este incompetent si de o infinita rea credinta. Nu are ce cauta in ceea ce trebuie sa fie un sanctuar al legalitatii. Integral aduce Contributors.

EVZ. Povestea unui abandon total. Angela Tocila

Am văzut un documentar care mi-a întors lumea pe dos, lumea mea confortabilă în care permit accesul doar a ceea ce vreau și ocazional, câte unei atenționări divine când o mai iau razna și mă plâng de viață grea, de suferințe reale sau inventate.

 Pe scurt, e vorba despre un copil care la 10 ani a fost descoperit în căminul spital de la Siret, impropriu spus și cămin, impropriu spus și spital. Cuvântul potrivit ar fi infern, dar parcă nici acesta nu e suficient de expresiv. Copilul fusese abandonat de mamă în orfelinat la fel ca și cei doi frați ai lui. Când l-a găsit un voluntar american printre copiii abuzați, violați, flămânziți de moarte, mutilați, ce zăceau în propriile fecale, băiatul nu putea să meargă singur, asta pentru că alunecase în baie și-și fracturase piciorul la genunchi.

Cum niciunul dintre gardienii (că infirmieri nu le pot spune) n-au considerat că ar avea nevoie de gips și îngrijiri medicale, l-au lăsat așa. În timp, oasele s-au sudat anapoda, în așa fel încât piciorul a rămas deformat, mușchii i s-au atrofiat și băiatul nu s-a mai putut deplasa singur, îl căra un alt nefericit abandonat la Siret. Voluntarul american l-a adoptat și aflând că mai are încă doi frați prin alte lagăre de exterminare, i-a găsit, i-a adoptat și pe ei și i-a dus în America. Pentru cei cărora le va trece fie și-o nano secundă prin cap că i-a adoptat ca să le ia organele sau să-i abuzeze sexual, dați-vă două palme !

 Copiii au trecut prin mai multe intervenții chirugicale, au învățat lucruri pe care noi le găsim normale, respectiv să mănânce la masă, să folosească toaleta și să meargă la școală. Au învățat că există viață dincolo de gratii, de mirosul fetid, de mâinile sau gâtul legat de barele din fier ale patului, dincolo de bătăile și abuzurile pe care le-au îndurat, de foamea cronică de care suferiseră. Integral in EVZ

Deutsche Welle.  Preşedintele, ultima speranţă a democraţilor. Petre M. Iancu

Potrivit principiilor democraţiei, “toţi oamenii sunt egali în faţa legii”, relevă un comunicat al Ambasadei Americane de la Bucureşti. Care condamnă amendamentele la Codul Penal adoptate ieri. Ele ameninţă şi presa. a Bucureşti, deputaţii nu s-au mulţumit, la 10 decembrie, să arunce înapoi democraţia şi statul de drept, modificând clandestin Codul Penal astfel încât să fie cât mai la îndemâna parlamentarilor corupţi şi justiţiabili. În reacţie, diplomaţii americani au subliniat că schimbările reprezintă “un pas înapoi pentru România. Este foarte descurajant că aceste modificări au fost adoptate fără nicio consultare, nicio dezbatere şi nicio ocazie pentru ca reprezentanţii autorităţii judecătoreşti sau membrii societăţii civile să se pronunţe în legătură cu amendamentele propuse”. Potrivit diplomaţilor SUA, această acţiune a Parlamentului reprezintă “o îndepărtare de la principiile transparenţei şi ale statului de drept şi este un semnal descurajator pentru investitori, care va afecta negativ economia României. Transparenţa, predictibilitatea şi stabilitatea sunt factori esenţiali pentru toţi investitorii, atât locali cât şi străini, când iau în calcul unde să investească”. Modificările legislative de la 10 decembrie au suscitat şi protestele Ambasadei Germane, ale UE şi ale Olandei. La pachet cu schimbarea operată marţi spre a pune presiune pe justiţie, DNA, ANI şi CCR, deputaţii au atentat grav şi la integritatea celei de-a patra puteri. Astfel, independenţa justiţiei nu e singura atacată în această neagră zi de marţi. Spre a-şi întări controlul asupra tuturor puterilor, majoritatea parlamentară a trecut, pe şest, prin Camera Deputaţilor, fără dezbateri şi consultări publice, o lege care evacuează în mare măsură, din cetate, libertatea de exprimare şi deci şi a presei, reintroducând ca infracţiune, în Codul Penal, delictul insultei şi calomniei. Cuplată cu atacul asupra independenţei justiţiei, această re-criminalizare echivalează cu osândirea la închisoare a unor jurnalişti pentru opinii considerate de oamenii puterii ca defăimătoare la adresa lor. Ea riscă să însemne ca atare, practic, punerea pe butuci a libertăţii jurnaliştilor şi, prin urmare, demolarea ultimei redute a democraţiei. Integral la Deutsche Welle.

Gandul. Hoţii cu proştii – întâlnire la nivel înalt. Lelia Munteanu

Ce e Parlamentul României? O întâlnire la nivel înalt, între hoţi şi proşti.

Recunosc că e o definiţie generalizatoare şi lipsită de nuanţe. Încerc s-o îmbunătăţesc: unii hoţi sunt şi proşti, după cum unii proşti sunt şi hoţi. Aşa mai merge.

Ce vreau să zic? După o documentare exhaustivă, mi-am început opera magna – un ”Vademecum de furat bine”. Reproduc din Capitolul I, ”Noţiuni introductive în casă”.

AŞA DA. Hoţul iscusit. Se îmbracă frumos, se parfumează, reciteşte codul manierelor elegante, ghidul de prim ajutor şi aşteaptă miezul zilei. Bate la uşa bătrânelei care tocmai a primit pensia:

–       Sărumâna, doamnă (mamaie/ stimată contribuabilă). Am venit să vă dau (atenţie la verb –  să vă dau, nu să vă iau) o veste minunată! Sunteţi fericita cîştigătoare a marelui premiu Pensionara Anului!

–       Vai de mine!…

–       Nu vă emoţionaţi, vă rog să luaţi loc, vă servesc cu un distonocalm… Este vorba despre o sumă importantă. 10.000 de euro!

–       Aualeu! Păi, io n-am câştigat niciodată nimic! Sunteţi sigur că-i vorba de mine?

–       Absolut! Nume, cenepe, adresă, tot.

–       Da’ nu m-am prezentat la concurs…

–       Nici nu trebuia. A fost o tragere la sorţi! S-au băgat taloanele într-o urnă…

–       Înţeleg…

–       Care e fericita coincidenţă? Că aveţi o pensie de 7 milioane lei vechi.

–       Da… Integral aduce Gandul

Ziare.com. Elvis Saftoiu, de ce ai plecat, de ce-ai mai fi ramas? Ioana Ene

Tristul episod Saftoiu la conducerea TVR se apropie de final. Dupa ceva mai mult de un an de la instalarea in functia de presedinte director general al televiziunii publice, Claudiu Elvis Saftoiu a demisionat pentru a nu fi demis prin respingerea previzibila a raportului de activitate al institutiei.

 USL l-a pus, la propunerea liberalilor, USL vrea sa scape de el. Nicio paguba, desigur! Greu de gasit in istoria televizunii publice un mandat mai lamentabil, mai plin de abuzuri si aberatii.

 Oricum e de remarcat ca dl. Saftoiu a rezistat la TVR mai mult decat in fruntea SIE de unde a fost demis la numai 5 luni de la instalare, dupa ce a provocat un imens scandal mediatic in care a tarat serviciile secrete din Romania. Fapta de mare maiestrie, trebuie sa recunoasteti!

 Ca si la SIE, nici la TVR Claudiu Saftoiu nu a ajuns practic sa conduca, in adevaratul sens al cuvantului, institutia. La SIE l-au jucat generalii pe degete pana l-au scos din joc, la TVR conducera de facto era in mana unui grup destul de putin cunoscut: directorii de canale si producatorul general. Ei luau deciziile, Claudiu Saftoiu semna si raspundea pentru ele. Nu a inteles mecanismul, nu l-a luat sub control, a devenit un fel de prizonier al mafiei interne, la un moment dat s-a speriat, a incercat sa se eschiveze si, nemaifiind de niciun folos, este aruncat la gunoi.

 Operatiunea bani pentru partid, care se pare ca urma sa fie transmiterea meciului Grecia – Romania, a picat. Urmeaza una la fel de importanta cu Eurovision, care nu trebuie ratata, dupa cum avertiza recent, intr-un interviu acordat Ziare. com, Ada Mesesan, membru in CA al TVR. Integral Ziare.com

In latina, “Terra nullius”, in romana “Ţara nimanui” sau daca doriti in engleza, “No Man’s Land”, este un termen folosit de obicei politic sau militar,  am hotarat sa incerc sa spun cateva cuvinte despre aspectele psihologice ale termenului.

Daca dorim sau nu, Romania a devenit in zilele noaste “Terra nullius” din punct de vedere a ceea ce simt eu in fiecare zi, pe strada, in transportul public, citind presa sau comentariile pe blogul meu sau al altora.

 Romania a devenit camp de bataie intre grupuri care formeaza impreuna “clasa politica”. Omeni, care in majoritatea lor, nu gasesc nici o rezolvare pentru nimic in afara intereselor pecuniare proprii si influenta pe care o pot exercita asupra unei mase amorfe si cenusii de oameni amarati, asa cum arata astazi o mare parte a cetatenilor tarii acesteia.

 Sunt jocurile infantile ale unor alienati mintali, numiti lideri de partide, care ne vor mai in genunchi decat suntem, care ne vor mai nevoiasi decat suntem, care ne vor mai lipsiti de onoare decat suntem. Jocurile in Parlament, care nu mai sunt de mult legitime, imposibilitatea de a vota legi necesare continuitatii si existentei acestui stat care sunt puse la mezat si sunt sabotate de dimineata pana seara cu ajutorul unor ilegalitati si subterfugii care nu au nimic cu politica si regulile ei. O lume intreaga ne priveste ca pe niste primitivi la marginea Europei care nu respecta nimic si pe nimeni condusi de niste oameni care doresc sa-si “blindeze” statutul legal pentru a fura in liniste.

 Toti cei care nu pot sau nu doresc sa se bata sunt prinsi in mijlocul unei “Ţari a nimanui”. De o parte si de alta “Ţarii nimanui” se afla cohorte de partizani cumparati sau manipulati, care lupta un razboi fraticid, cand o majoritate de nauci, numiti electorat sunt prinsi in mijlocul canonadei de ilegalitati flagrante,  injurii si fapte delirante prin lipsa lor de responsabilitate.

 Romania a devenit “Terra nullius” in care traiesc 19 milioane de oameni,  majoritatea lor nefiind inca constienti de aceasta situatie. Trezirea la realitate o sa fie mai dureroasa ca oricand! Suntem impinsi catre o restauratie totala, bun venit in viitor – 1990!

Allan Bloom (1930-1992) a fost unul dintre cei mai straluciti universitari americani din stiintele socio-umane nascuti în anii 1920-1930, instruiti în solidele scoli publice ale anilor 1930-1940 si formati în atmosfera studioasa si optimista de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Accesul la educatie era practic nelimitat, gratie bugetelor publice sporite si unui viguros sistem filantropic, astfel ca originea sociala a elevilor si studentilor nu prea conta.

 Opera lui Allan Bloom, naturala prelungire a activitatii sale de spiritus rector si de mentor, include în principal, pe langa Criza spiritului american:

• traducerea adnotata, însotita de o interpretare provocatoare, a dialogului platonic Republica; pe urmele lui Leo Strauss, care a teoretizat demersul în cartea lui din 1952, Persecution and the Art of Writing, Bloom se apropie de Platon “paganul”, cel transmis de Al-Farabi si Maimonides printr-o manevra apropiata de ketman, pentru a însela vigilenta dogmaticilor; aici se gaseste una dintre cheile ezoterismului imputat deopotriva lui Strauss si discipolilor sai.
• traducerea comentata a lui Emile, de Rousseau; în esenta, o alta utopie pedagogica, asemeni scrierii lui Platon – în acelasi spirit, Bloom a comentat si Banchetul;
• o masiva antologie de eseuri, Giants and Dwarfs: Essays 1960-1990; d) un comentariu erudit si original, scris împreuna cu Harry V. Jaffa, Shakespeare’s Politics;
• o la fel de masiva carte postuma, Love and Friendship, încheiata cu putin înainte de moarte, în care se regasesc toate pasiunile intelectuale si sufletesti ale autorului, de la deja-amintitii Platon, Rousseau si Shakespeare la Tolstoi, Jane Austen, Montaigne si Flaubert.

 Criza spiritului american (The Closing of the American Mind) a fost publicată în 1987, la cinci ani după ce Bloom a publicat un eseu în National Review despre eşecul de universităţilor de rezolva nevoile intelectuale si profesionale ale studenţilor. Cu încurajarea Saul Bellow, colegul său de la Universitatea din Chicago, Allan Bloom a extins principiile sale într-o carte  care reflecta critic cu privire la starea contemporana lui a învăţământului superior din universităţile americane.

Vorbind despre studentii americani, Bloom are multe de reprosat. Nu neaparat studentilor însisi, pe care-i învaluie cu o generozitate pedagogica uneori de-a dreptul tandra. Bloom deplange în stilul unui moralist clasic descompunerea familiei traditionale, a carei bogatie spirituala provenea candva din combinarea virtutilor private si publice cu o solida baza etica si culturala comuna, articulata în jurul Bibliei.

Autorul crede ca universitatile americane au irosit si deturnat entuziasmul tinerimii postbelice, o categorie sociala setoasa de cunoastere, debordand de energie si entuziasm, încarnare colectiva a promisiunii unei lumi mai bune. Dupa cum Mao a lansat lozinca “Sputnikul nostru – educatia fizica!”, obligandu-si tineretul sa se extenueze în exercitii gimnastice sterile, pe deasupra muncii epuizante, Bloom sugereaza ca socul lansarii primului satelit de catre sovietici a generat un mare avant educativ în Statele Unite, din nefericire scapat din vedere de stiintele socio-umane. In consecinta, “elanul vital” – ca sa spun asa – al tineretului american nu a fost inteligent si responsabil “recuperat”, gasindu-si singur debuseul în revoltele studentesti din anii 1960. Asadar, desi studentul venea la universitate ca perfecta tabula rasa, universitatea a pierdut ocazia de a-i imprima ideile, valorile, deprinderile de gandire critica si celelalte elemente ale educatiei liberale (clasice).

E curioasa, la un comentator si traducator al lui Platon, aceasta apologie a ignorantei initiale ca teren al virtualitatii pedagogice infinite. Psihologia cognitiva si teoria educatiei care au în centru conceptul de tabula rasa au fost, ne amintim, inaugurate de Aristotel în De anima, pentru a fi reluate de Locke într-o maniera care s-a pastrat pana azi, dupa ce au trecut prin psihanaliza lui Freud. Cred ca explicatia filozofica trebuie cautata în raporturile lui Bloom, deja amintite, cu neotomismul de la Chicago (Toma din Aquino a relansat tabula rasa în Summa theologica, 1.79.2), aflat la temelia programului Great Books. Explicatia psiho-sociologica si cultural-ideologica este probabil o combinatie de captatio benevolentiae, resemnare si spirit practic (ce altceva sa faci daca studentii îti vin în clasa complet ignoranti?).

Asadar, socoteste Bloom, potentialul acestor tabulae rasae (inocente) este irosit si deturnat: în loc de Great Books, fascicolele,  pretentioase si pseudo-profunde, care tulbura mintile, nu le edifica; nici lectura ziarelor, care înlocuise deja rugaciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai exista, fiind înlocuita de televizor; toate formele de autoritate – de la parinti la profesori si oameni politici alesi democratic – au fost decisiv subvertite, “deconstruite”, dimpreuna cu tot ce constituia traditia, inclusiv religia, dragostea, eroismul, sublimul, profunzimea si alte asemenea virtuti si valori, “pasiuni si interese”. Asta se vede din muzica tinerilor – MTV aparuse deja! -, pe care Bloom o contrapune de-a lungul întregii carti muzicii culte, în special operei. In Statele Unite, opera, am mai scris, este însa expresia absoluta a ambiguitatii culturii înalte; e locul prin excelenta în care Stanga si Dreapta se întalnesc, ca într-un ritual carnavalesc: haine de seara, cina formala dupa muzica etc.; si un topos la fel de clasic, alaturi de muzica simfonica, al întalnirii dintre cultura populara si comportamentul social alternativ/deviant, de la prostitutie si homosexualiate la omucidere – a se vedea romane/filme ca Portocala mecanica, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atat de intensa este antipatia lui Bloom fata de rock, încat el ajunge sa compare festivalul de la Woodstock cu marsurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur si simplu absurde, trecand mult dincolo de limitele unei firesti neîntelegeri “culturale” intergenerationale (generation gap), sunt putine totusi în întreaga lucrare. Nu ele îi dau masura, ci maiestuosul, miscatorul, tulburatorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The Closing of the American Mind.

Celelalte aspecte ale profilului studentului american prezentate critic de Bloom sunt: relatiile interumane (trivializate, golite de emotiile nobile; asa, nici sexul nu mai este ce era!); avansul irezistibil al egalitarismului (alta mare tema tocquevilliana: “egalizarea conditiilor”, cheie a transformarii democratice); tensiunile si conflictele rasiale, un element important în gandirea lui Bloom, cristalizat initial sub impactul experientei sale de la Cornell, unde a avut prilejul de a-i vedea în (re)actiune pe radicalii negri, de a observa lasitatea oportunista a universitatii si universitarilor.

Bloom, asa cum spuneam, vede America timpului sau ca pe un produs derivat al Europei, incapabil de emancipare intelectuala veritabila: un fel de salbatici care nu au trait drama revelatiei, deci sunt evanghelizati în zadar, si care depind de misionarii si intermediarii germani pentru a cunoaste restul lumii, de la Grecia (americanii, sustine autorul, nu auzisera de Oedip înainte de Freud!), Roma, iudaism si crestinism la modernitate.

Propun pentru cei care doresc sa cunoasca mai multe despre aceasta carte sa citeasca una din sursele acestui articol: Criza spiritului american – Recitindu-l pe Allan Bloom dupa douazeci de ani. Bineinteles propun cu multa placere si citirea cartii aparute la editura Humanitas in 2006. Musai de citit daca aveti timpul necesar pentru o lectura extrem de inteligenta!

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Valorile termice vor fi apropiate de cele normale pentru mijlocul lunii decembrie, iar la deal şi la munte şi local în sud se vor situa peste cele specifice datei. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în estul ţării, dar mai persistente în nord-vest şi vest. În zonele joase, în special din regiunile intracarpatice, se va semnala ceaţă, local chiar persistentă, asociată şi cu depunere de chiciură. Doar cu totul izolat vor fi posibile burniţe sau fulguieli. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperaturile maxime vor fi de la -3…-2 grade local în Transilvania până la 8 grade în dealurile Munteniei şi ale Olteniei, iar cele minime se vor încadra între -8 şi 2 grade, mai scăzute în depresiunile intramontane, spre -12 grade.

 În Bucureşti, regimul termic va fi caracterizat de valori apropiate de cele obişnuite ale perioadei, astfel încât temperatura maximă va fi de 4…6 grade, iar cea minimă de -4…-2 grade. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab. Dimineaţa şi noaptea vor fi condiţii de ceaţă.

  Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4552  RON; 1 USD = 3. 2482 RON; 1 EURO = 1. 3716  USD; Francul elvetian 3.6437 RON. Gramul de aur  127.6561 RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici

Ponta: Nu am condiţionat acceptarea lui Ştirbu de votul pro-amnistie al PNL. Premierul Victor Ponta infirmă orice zvon legat de faptul că a condiţionat acceptarea propunerii liberalului Gigel Ştirbu pentru funcţia de ministru al Culturii de votul pro-amnistie al PNL. „E o tâmpenie! Ce legătură are cultura cu amnistia? Nici măcar nu am vorbit de aşa ceva cu cineva!“, a afirmat Ponta pentru Mediafax, solictat să comenteze informaţiile vehiculate potrivit cărora social-democraţii ar fi condiţionat numirea lui Ştirbu la Cultură de votul PNL în favoarea Legii amnistierii. Întrebat dacă va accepta nominalizarea lui Gigel Ştirbu la Cultură, Ponta a evitat răspunsul. Preşedintele PNL Crin Antonescu crede că nu va fi nicio problemă din partea premierului legată de nominalizarea lui Ştirbu la Cultură „Nu am avut încă răvaş sau semn din partea premierului, dar cred că nu este nicio problemă în legătură cu asta. Aşteptăm să se pronunţe. Mă tem că în seara asta nu va mai avea loc nicio ceremonie, dar nu pot să… Mă gândesc, nu e exclus. Din partea domnului Băsescu mă gândesc la orice“, a spus Antonescu. Liderul PNL a mai spus că aşteaptă un răspuns din partea premierului Victor Ponta în seara aceasta. „Din partea domnului Ponta aşteptăm un răspuns, nu ştiu … în seara asta. Deci, noi am făcut o propunere, premierul urmează să o asume, dacă o asumă şi să înainteze actele pentru învestire la preşedinte“, a mai afirmat Antonescu. Integral aduce Adevarul

Băsescu: Pot confirma că Ponta și Antonescu s-au înțeles ca Legea amnistiei și Codul penal să treacă în timpul deplasării la Johannesburg. Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri dimineaţă, că acţiunile desfăşurate de Parlament în „marţea neagră” au fost premeditate de către Victor Ponta şi Crin Antonescu. Şeful statului susţine că intervenţiile ambasadelor au fost binevenite, întrucât i-au determinat pe aleşi să dea înapoi mai repede.”Ponta minte. Omul acest minte oricum, a mințit și ieri. Și pe români. Și Crin Antonescu la fel. Și ieri a mințit când s-a făcut că dă înapoi. Aranjamentul între Ponta și Antonescu pe Legea amnistiei și Codul Penal s-a făcut luni. Astăzi vă pot confirma că s-au înțeles amândoi ca aceste legi să treacă în timp ce Ponta era la Johannesburg”, a declarat Traian Băsescu, la emisiunea „Evenimentul Zilei”, realizată de Mircea Marian şi Mălin Bot şi difuzată de B1 TV. „Nişte mincinosi, când au văzut că e groasă au început să facă paşi înapoi pe principiul scapă cine poate. Ei s-au discreditat profund cu lovitura de stat din vară, alegerile le-au mai dat o şansă în faţa partenerilor noştri. Acum însă nu mai merge, aceleaşi personaje, tot Ponta, Antonescu, Voiculescu sunt marii aranjori ai jocului”, a adăugat preşedintele. Integral aduce B1TV

FMI amână aprobarea acordului și așteaptă ca România să se hotărască în privința suprataxei pe carburanți. Fondul Monetar Internațional așteaptă ca Guvernul României să decidă dacă vrea să modifice angajamentele asumate la ultima vizită și abia apoi le va propune spre aprobare boardului executiv, a declarat joi Gerry Rice, directorul al Departamentului de Comunicare al FMI, într-un briefing de presă la Washington, preluat de Agerpres. El a precizat că, în timpul ultimei misiuni, FMI și Guvernul României au ajuns la un numitor comun privind politicile necesare pentru finalizarea primei evaluări a acordului stand-by, inclusiv cele prin care se va atinge ținta de deficit bugetar, măsuri care urmează să fie supuse spre aprobare boardului executiv al Fondului.”Cunoaștem faptul că există divergențe în Guvern pe tema măsurilor specifice care trebuie implementate pentru a atinge ținta de deficit bugetar. Monitorizăm atent evoluția lucrurilor și așteptăm o decizie a autorităților dacă doresc să modifice politicile necesare pentru a atinge ținta de deficit, înainte ca pachetul de măsuri să fie înaintat spre aprobare boardului executiv”, a spus oficialul FMI, întrebat cum comentează ultimele evenimente din România pe marginea acordului.Gerry Rice a mai spus că nu poate cunoaște perioada când va avea loc o nouă vizită a FMI în România. Integral aduce Curs de Guvernare.  

Cel mai ieftin supermarket din București. Prețuri comparative. O listă cu 16 produse, cinci magazine aparţinând celor mai mari retaileri din România şi mai bine de cinci ore de colindat sunt necesare pentru a radiografia oferta de produse din hipermarket-uri. Preţurile pentru produsele care nu ar trebui să lipsească din coşul de cumpărături al oricărui român în preajama sărbătorilor variază între 145,84 lei şi 172,96 de lei în funcţie de magazinul ales. Cele cinci magazine vizate au fost Carrefour, Kaufland, Cora, Auchan şi Mega Image. Deşi fiecare deţine mărci proprii ale căror preţuri sunt sub cele achiziţionate cel mai des de români, am ales câteva produse cunoscute, cu preţuri medii, care sunt cel mai folosite în pregătirea unei mese speciale. Dintre toate aceste magazine, Mega Image este puțin diferit – în sensul ca nu este hypermarket, ca celelalte, ci undeva între supermarket și magazin de proximitate. Totuși, având o rețea foarte extinsă în București, este important să prezentăm comparativ preţurile acestui retailer. Integral aduce Capital.

Fondul de rezervă al Guvernului este aproape gol. Cum au ajuns 160 de milioane de lei la autorităţile locale şi doar 8 la urgenţe. Doar 20 de milioane de lei au mai rămas în Fondul de rezervă al Guvernului. Suma pe care Executivul o putea folosi pentru situaţii de urgenţă a fost de 30 de ori mai mare, însă banii au fost împărţiţi discreţionar. Cele mai importante sume s-au dus către autorităţile locale, în timp ce situaţiilor de urgenţă le-au revenit mai puţin de două procente din total. 10 milioane de lei au fost daţi de Guvern din Fondul de urgenţă doar pentru finalizarea spitalului municipal din Bacău. Viceprimarul Mihai Sustac spune că banii i-au fost promişi de Crin Antonescu, cu toate că municipalitatea avea deja un credit pentru proiect.„În urma vizitei pe care a avut-o la Bacău, la invitaţia domnului primar Romeo Stavarache, (Crin Antonescu) a promis că va susţine finalizarea acestui spital”, a declarat pentru Digi24 Mihai Sustac.„Ne-ar mai trebui undeva la 8-10 milioane de euro. Noi avem şi un plan de rezervă, avem un împrumut bancar din care nu s-a tras nimic deocamdată. Speram că anul viitor, dacă s-a început aşa de bine colaborarea cu Guvernul României, să putem obţine finanţare în continuare pentru a putea finaliza acest spital şi să nu tragem nimic din acel credit”, a detaliat viceprimarul.Tot zece milioane de lei a primit şi primăria din Fălticeni, după vizita făcută aici de premierul Victor Ponta.„De doi ani de zile ne străduim să obţinem aceşti bani. Dacă vă amintiţi, la vizita premierului în Suceava, premierul Victor Ponta a spus că printre priorităţi există şi această investiţie”, arată Alexandru Rădulescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava. Integral aduce la Digi24

Parlamentarii Puterii continuă să dea explicaţii Occidentului. După ce joi au dat socoteală reprezentanţilor ambasadelor Franţei, Olandei, Germaniei şi Marii Britanii pentru modificările aduse la Codul Penal, parlamentarii s-au deplasat ieri la ambasada SUA pentru a explica acest demers. Este vorba de preşedintele Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, Bogdan Ciucă, şi deputatul UNPR, Eugen Nicolicea. Ei au fost primiţi de Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti. Preşedintele PNL Crin Antonescu a acuzat faptul că liberalii nu fost chemaţi la întâlnirile cu ambasadorii. “Reprezentanţii PNL în Comisia juridică nu au fost nici înştiinţaţi, nici chemaţi la întâlnirea cu ambasadori. Mi se pare nefiresc. Ei s-au interesat şi nu erau pe listă”, a spus Antonescu. După discuţiile de la ambasada SUA, Eugen Nicolicea, a afirmat, confuz, că americanii “nu au avut niciun motiv de îngrijorare, leam răspuns doar la chestiunile ce-i îngrijorau”. “Scopul a fost să informăm corect despre această situaţie, am prezentat situaţia, punctele de vedere, le vom pune şi un punct de vedere scris, împreună cu documentaţia respectivă, şi am rugat să nu creadă, i-am rugat să ne verifice”, a explicat Nicolicea. Ca să fie convins că înţeleg corect, acesta a adăugat că ambasadorilor li se vor trimite o serie de materiale în limbi de circulaţie internaţională. Integral in EVZ

O nouă SUPERIMUNITATE: miniştrii vor putea fi ascultaţi doar după ce vor fi anunţaţi. Şefa DNA: „Interceptările devin INUTILE”. In februarie 2014 intră în vigoare Noul Cod de Procedură Penală care modifică regimul interceptărilor. Practic, de anul viitor, miniştrii nu vor mai putea fi interceptaţi decât după ce sunt anunţaţi si după ce DNA primeşte un aviz de la Parlament. Chiar şi în cazurile „obişnuite” suspecţii mai întâi vor fi anunţaţi că sunt investigaţi de procurori şi abia după aceea vor putea fi interceptaţi sau filaţi. ”Practic, noi trebuie să îl chemăm imediat pe cel cercetat şi să îi prezentăm învinuirile. Vă daţi seama că, ulterior, interceptarea devine inutilă”, a declarat şeful DNA, Codruţa Kovesi, pezentă joi seara, la Gândul Live. DNA şi DIICOT au cerut Ministerului Justiţiei să modifice legea până la intrarea în vigoare.  Şefa DNA, Codruţa Kovesi, a declarat joi, la Gândul Live, că o prevedere din noul Cod de procedură penală va face “inutile” interceptările, în condiţiile în care, înainte de a se obţine autorizaţie pentru acestea, persoana vizată în anchetă va trebui înştiinţată că este urmărită penal. “Există o prevedere care va intra în vigoare în noul Cod de Procedură Penală şi care ne cere să fie începută urmărirea penală înainte să putem obţine autorizaţie de interceptare. Practic, noi trebuie să îl chemăm imediat pe cel cercetat şi să îi prezentăm învinuirile. Vă daţi seama că, ulterior, interceptarea devine inutilă”, a explicat Kovesi. În 2010 a fost promulgată legea 135, care conţine prevederile Noului Cod de Procedură Penală (CPP), care reglementează activitatea de anchetă a procurorilor în special. Pe lângă introducerea unor instituţii noi, în CPP a fost modificat esenţial şi modul în care se vor dispune interceptările. Integral aduce Gandul.

 Filmul evenimentelor, cum s-a ajuns la martea neagra a Parlamentului Romaniei: Sedinta decisiva in biroul lui Zgonea, cu Hrebenciuc, Ghita si Fenechiu. Evenimentele care au culminat cu “martea neagra” a Parlamentului Romaniei au debutat luni, cu doua sedinte ale aceleiasi Comisii Juridice, derulate in paralel: intr-una, cea oficiala, se discuta legea lobby-ului, in timp ce a doua comisie dezbatea si aproba legea amnistiei si modificarile Codului Penal care acorda super-imunitate demnitarilor si baronilor locali. Ce s-a intamplat insa marti? Declansarea, surprinzatoare pentru politicieni, a scandalului public pe legea amnistiei, plus incurcarea planurilor initiale de la legea minelor au dus la crearea unei celule de criza in biroul lui Valeriu Zgonea, marti, in jurul orei 14.00. La intalnire au participat liderii grupurilor parlamentare, dar si cativa influenti parlamentari, printre Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Sebastian Ghita si Relu Fenechiu. Intalnirea din biroul sefului Camerei Deputatilor a fost anuntata indirect chiar de acesta, atunci cand a invocat consultari cu liderii de grup pentru a renunta la votarea legii amnistiei. La acel moment, intalnirea parea una uzuala, intre seful Camerei Deputatilor si sefii grupurilor parlamentare. Dar informatii ulterioare arata ca la sedinta au participat si alti lideri influenti din PSD, PNL si PPDD, in afara liderilor de grup. Integral aduce Hotnews

Dosarul de evaziune al soţiei lui Dragnea a împlinit un an la Parchetul General. Degeaba. De un an de zile, Parchetul General ţine la sertar un dosar care i-ar putea face mare probleme vicepremierului Liviu Dragnea. La sesizarea ANAF, dosarul a fost deschis încă din noiembrie 2011, la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Teleorman, iar în decembrie 2012 a fost preluat de Parchetul General. Deşi ANAF a livrat procurorilor un dosar complet al operaţiuanilor imobiliare suspecte de evaziune fiscală ale Bombonicii Dragnea, soţia vicepremierului, nimeni nu a fost pus sub acuzare într-un an de zile. Mai mult, Parchetul General este profund deranjat de insistenţele “României libere” de a afla care sînt motivele pentru care dosarul nu depăşeşte faza “actelor premergătoare”. Pe 19 noiembrie a.c., Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirma oficial, la solicitarea “României libere”, că o operaţiune imobiliară a soţiei lui Liviu Dragnea, Bombonica, face obiectul unui dosar penal de evaziune fiscală. “Dosarul la care faceţi referire se află în lucru la procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind în faza actelor premergătoare”, se arată în comunicatul Parchetului. Pe 27 noiembrie, “România liberă” a insistat, printr-o nouă adresă trimisă Parchetului General, să afle de ce, în ciuda probelor depuse de ANAF la Parchet, procurorii nu depăşesc faza actelor premergătoare şi, deci, nu pun sub acuzare persoane implicate în operaţiunile imobiliare. Integral in Romania Libera

Intrările şi ieşirile de valută din ţară: Deficitul contului curent se apropie de 1 mld. Euro. Deficitul contului curent al balanţei de plăţi s-a apropiat de un miliard de euro, după primele zece luni, cu 60% peste nivelul din septembrie, evoluţie determinată în special de soldul negativ al balanţei comerciale, care a urcat cu peste 400 de milioane euro, la 2,91 miliarde euro, potrivit BNR   În perioada ianuarie – octombrie 2013 contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 955 milioane euro, comparativ cu 5,3 miliarde euro în aceeaşi perioadă din anul 2012, pe fondul reducerii deficitului balanţei comerciale cu 3,52 miliarde euro, al majorării surplusului înregistrat de balanţa serviciilor (1,43 milioane euro) şi de balanţa transferurilor curente (cu 292 milioane euro). Balanţa serviciilor a fost excedentară după primele zece luni, cu 2,3 miliarde euro, din care cea mai mare parte, 1,83 miliarde euro, provine de pe segmentul tranporturilor.De asemenea, soldul pozitiv al transferurilor curente a crescut în octombrie cu aproape 600 milioane euro, la peste 3 miliarde euro. Datoria externă pe termen mediu şi lung a însumat 79,57 milliarde euro la (80,4% din total datorie externă), în creştere cu 1% faţă de 31 decembrie 2012. Datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 19,41 miliarde euro (19,6% din total datorie externă), în scădere cu 7,2% faţă finele anului trecut. Integral aduce Ziarul Financiar

 Avocatul Lucian si noul scandal antisemit provocat de PSD. Cred ca multi observatori ai politicii romanesti au ramas cu gura cascata cand au aflat pe cine a nominalizat PSD pentru pozitia de judecator la Curtea Constitutionala. Lucian Bolcas este un avocat in varsta de 71 de ani care a fost deputat intre anii 2000 si 2008, reprezentand Partidul Romania Mare. Nu e greu de spus ce resorturi l-au determinat pe Victor Ponta sa-l numeasca pe Bolcas. Legatura lui cu Adrian Nastase si Dan Voiculescu e stravezie in acest caz. Bolcas, avocatul fostului prim-ministru in procesul “Trofeul calitatii”, este si un apropiat al mogulului din Baneasa. Aceasta numire a fost facuta cu un scop precis – sa creeze in Curtea Constitutionala o axa subordonata politic: Mona Pivniceru – Bolcas care, la o adica, sa faca valuri si sa destabilizeze institutia. Numirea a mai avut si rolul de a-l ataca pe Traian Basescu, montand la CCR un dusman al acestuia. Dar cand faci politica manat de ura, de cele mai multe ori, o dai in bara. Ponta, Nastase si Voiculescu au uitat cine e Bolcas, crezand ca intrega tara sufera de amnezie. Lucian Bolcas a fost un fruntas al celui mai violent partid extremist care a functionat in Romania dupa 1990. Functioneaza si acum, dar fara anvergura. Partidul Romania Mare a aparut cu binecuvantarea lui Ion Iliescu, imediat dupa ciocnirile din martie 1990, de la Targu Mures, dintre romani si maghiari, oferindu-le lui Eugen Barbu si Vadim Tudor o tribuna de la care sa atace partidele istorice, lideri ai societatii civile, jurnalisti si orice forma de opozitie la adresa amicului lui Gorbaciov, instalat la conducerea Romaniei dupa caderea lui Ceausescu. Integral aduce Ziare.com

Va urez o zi buna!

Prima pagina in Europa

 “Gazprom este interesată să preia INA”. Conform Poslovni Dnevnik, uriaşa companie rusească de gaze vrea să intre în capitalul companiei petroliere croate INA. Preşedintele director general al Gazprom, Serghei Miller, s-ar fi întâlnit recent cu premierul maghiar Viktor Orbán. Compania petrolieră maghiară MOL, care este deţinută în proporţie de 25% de către statul maghiar, posedă 49% din capitalul INA, iar Gazprom ia în considerare preluarea acţiunilor sale. La rândul său, statul croat deţine 19% din capitalul INA. Cotidianul, care aminteşte că Orbán a ameninţat de mai multe ori că se va retrage din INA, ca urmare a mandatului de arestare emis de Croaţia pe numele directorului său, Zsolt Hernádi, suspectat de corupţie, explică faptul că  devenind acţionarul majoritar al INA, Gazprom ar putea-o folosi ca bază pentru a se extinde în sud-estul Europei şi în zona mediteraneană. Sursa: Poslovni Dnevenik

Irlanda. “Noonan dă de înţeles că ar putea reduce impozitul pe venit în timp ce statul iese din planul de ajutorare”. Ministrul irlandez de Finanţe, Michael Noonan, a dezvăluit că guvernul se gândeşte să reducă impozitul pe venit pentru unele categorii, în 2015 şi 2016, ca parte a unui efort de a creşte economia şi a de a stimula crearea de slujbe, în timp ce Irlanda se pregăteşte să iasă din planul de salvare pe 15 decembrie. Arătând semnele pozitive din economia irlandeză, Noonan a declarat, pentru The Irish Times că este “prioritatea absolută a guvernului” să creeze noi slujbe, dar a refuzat să dea mai multe detalii legate de o asemenea tăiere a impozitului. El a criticat, de asemenea, personalităţi pe care nu le-a numit, din cadrul troicii UE-FMI-BCE, din cauza lipsei de viziune în modul în care s-au ocupat de salvare, şi s-a plâns că abordarea intransigentă a fostului şef al Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, i-a îngreunat sarcina, ca ministru de Finanţe. Sursa: The Irish Times

Austria: “Ce e nou cu acest vechi guvern”. La mai mult de două luni şi jumătate după alegerile legislative, Austria are un “nou vechi” guvern, constată Die Presse. În 12 decembrie, cancelarul social-democrat Werner Faymann şi vice-cancelarul Michael Spindelegger (ÖVP, conservator) au anunţat prelungirea marii lor coaliţii, care ar trebui să rămână la putere până în 2018. “Este cea mai austriacă din toate formele guvernamentale posibile”, comentează cotidianul Die Presse, care remarcă faptul că    trebuie să fi trăit într-o altă ţară pentru a fi dezamăgit acum – această mare coaliţie este identică cu cea dinainte. […] Marea coaliţie este un guvern care se sprijină pe cel mai mic dominator comun. A fost mereu aşa şi aşa va şi rămâne. Laitmotivul său nu va fi să facă posibile lucrurile, ci să împiedice realizarea lor. Deja dovedit, măcar odată, într-un stil impresionant.Michael Spindelegger va fi ministru al Finanţelor, Sebastian Kurz, tot membru ÖVP, va deveni ministru al Afacerilor Externe, la doar 27 de ani. Die Presse notează totuşi că există unele noutăţi, ca dreptul unui al doilea an, gratuit, la grădiniţă. A fost găsit, în acelaşi timp, un compromis pentru a prelungi, şi după 2016, un impozit de solidaritate aplicat marilor venituri. Sursa: Die Presse

Franţa. “Aceşti tineri care nu-şi mai văd viitorul în Franţa”. “Din ce în ce mai mulţi tineri cu vârste între 18 şi 35 de ani hotărăsc să se exileze pentru pentru a-şi încerca norocul în ţările cele mai dinamice. Cererile de viză pentru Canada, Statele Unite şi China depuse de tinerii francezi au crescut exponenţial”, constată Le Figaro .O tendinţă care se confirmă şi pentru grupele de vârstă mai mari: cotidianul subliniază că “din cele 1,6 milioane de francezi înscrişi [în registrul mondial al francezilor stabiliţi în afara Franţei] la 30 aprilie 2013, 44% au vârste cuprinse între 26 şi 40 de ani. Motivul pentru care au părăsit Hexagonul este, înainte de toate, de natură profesională”.Într-un editorial, ziarul scrie că: adevărul este că ţara noastră nu-i mai face să viseze pe tineri. Ghemuită asupra ei-însăşi, incapabilă de a se reforma fără dramă pentru a se adapta la lumea modernă, transmite sentimentul penibil de a se complace în conservatorism şi imobilism. Sursa: Le Figaro

Germania. “Kiev face o propunere indecentă UE”. “Ucraina cere un ajutor financiar din partea UE în valoare de 20 de miliarde de euro”, pentru a putea semna Acordul de asociere cu Uniunea, acord pe care preşedintele Viktor Ianukovici îl refuzase în timpul summitului de la Vilnius, între 28-29 noiembrie, informează Die Welt. Primul ministru ucrainean, Mikola Azarov, a explicat că “această afacere s-ar putea rezolva printr-un ajutor financiar”.“Ianukovici încearcă să înece peştele pentru a nu admite responsabilitatea pe care o are faţă de actuala situaţie politică” din ţara sa, crede, potrivit Die Welt, guvernul german. În comentariul său, ziarul atacă preşedintele “Ianukovici, acest pişichier”: de mai mult timp, Ianukovici încearcă să atenueze miza financiară căutând noi donatori, care sunt suficient de idioţi pentru a se lăsa păcăliţi de şmecheriile lui. Dacă Bruxelles ajută ţara cu 20 de miliarde de euro, Ianukovici va sfârşi eventual prin a semna Acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Cererea este cu tupeu. Ea este echivalentă cu impertinenţă unui om căruia i se oferă un Porsche dar pe care nu-l acceptă decât dacă în plus i se construieşte şi o vilă. Dacă Uniunea varsă cele 20 de miliarde de euro, Kiev va cere aproape imediat şi mai mult. A conta pe Viktor Ianukovici este la fel de sigur ca a conta pe un val de căldură în plină iarnă ucraineană. Sursa: Die Welt

UK. “BCE se va înăspri în privinţa riscurilor obligaţiunilor de stat”.  Banca Centrală Europeană (BCE) va face presiune asupra băncilor din zona euro pentru a crea rezerve de capital corespunzătoare cu portofoliul lor de obligaţiuni de stat. În felul acesta, încearcă să împiedice creditorii fragili să cumpere datoriile ţărilor cu economii vlăguite de criza euro. Obligaţiunile de stat sunt considerate adesea ca fiind investiţii fără risc, şi totuşi, noile măsuri vor obliga băncile să deţină rezerve de capital proporţionale cu portofoliul lor de obligaţiuni suverane. Măsura va fi introdusă ca parte a “controlului de sănătate” efectuat de BCE asupra celor mai mari 130 de bănci din zona euro, scrie Financial Times, adăugând că –    ciclul vicios observat, şi anume băncile care utilizează numerarul acordat de Banca Centrală pentru a cumpăra obligaţiuni de stat, a fost considerat ca fiind parţial responsabil pentru prelungirea crizei financiare din zona euro. Sursa: Financial Times.

Revista Presei de la Deutsche Welle

 Duplicităţi ale ursului rus. Ucraina, Rusia şi cuvântarea lui Vladimir Putin constituie subiectul de căpătâi în mass-media apuseană. Stalinismul pur şi dur al dictatorului nordcorean care şi-a executat unchiul căzut în dizgraţie, după un proces înscenat, nu e singura temă asiduu comentată în vest. Ucraina faţă cu Rusia şi discursul rostit de Vladimir Putin asupra stării naţiunii, o alocuţiune introdusă de Moscova, acum aproximativ un deceniu, pe model american, reprezintă principalul subiect al presei apusene. „Ursul rus care s-a repezit în Ucraina ca s-o împiedice să se alieze cu UE şi-a prezentat, mai nou, mănuşile de catifea”, relevă ziarul parizian Le Figaro. Potrivit cotidianului conservator francez schimbarea stării de spirit de pe Maidan, piaţa din Kiev care le serveşte drept loc de adunare şi protest ucrainienilor pro-europeni „a convins Moscova definitiv că este cazul să adopte o poziţie ‚accentuat discretă’, după cum o descrie un diplomat rus”. În consecinţă, Putin a declarat joi că „Moscova nu va sili pe nimeni la nimic”. Comentatorii occidentali nu-l cred nici cât negru sub unghie. Cum nu-l cred nici pe liderul ucrainean. „Adversarii lui Ianukovici şi demonstranţii de la Kiev s-au văzut nevoiţi în repetate rânduri, în ultimele zile, să constate că responsabilii una spun şi alta fac”, scrie, revoltat, ziarul berlinez „tageszeitung”. Mai întâi „s-a spus că nu se va recurge la violenţe contra manifestanţilor, ceea ce n-a împiedicat apoi puterea de stat să-şi trimită unităţile speciale să lovească în protestatari”. Acest guvern (al preşedintelui Ianukovici) „nu merită încredere”, mai scrie acelaşi ziar german, care explică simplu sensul pendulărilor liderului de la Kiev între brutalităţi şi promisiuni, între Rusia şi UE ca tot atâtea tentative „de a câştiga timp spre a supravieţui politic până la sfârşitul crizei”. Insolit în peisajul mediatic apusean se arată ziarul Neues Deutschland. Fostul organ al partidului comunist estgerman pledează împotriva revendicărilor pro-europene „ale opoziţiei ucrainene şi ale susţinătorilor lor militanţi verbal, din occident, de la ziarul (de centru-dreapta) Bild, la Bruxelles şi SUA”. Mişcat (însă doar în sens ironic) de „bunătatea cu care Putin încearcă să atragă Ucraina” se arată Wetzlarer Zeitung. Ziarul evidenţiază modul în care Putin crede că valorile pe care le consideră ruseşti le-ar fi „superioare valorilor occidentale”. Integral aduce Deutsche Welle

Politicienii mioritici au impresia ca tot tiganul ca daca esti prins cu mata’n sac, ceri frumos iertare si inapoiezi ceea ce ai furat, devii curat si apretat, ca si cum nimic nu s-a intamplat. Dupa lovitura de stat din iunie 2012, cand ne-am ridicat tot Occidentul in cap, nu prea s-au abatut prea multe nenorociri asupra natiei useliste, dimpotriva au castigat 70% din voturile electoratului, deci ce mare scofala? Ei, s-a mai injosit putin Ponta fiind chemat la scara avionului unui demnitar britanic si si-a mai luat-o putin pe coridoarele Bruxellului, dar in afara de asta totul le-a mers bine. 70% nici Iliescu, parintele fondator al tuturor partidelor mari din Romania, nu a primit.

 Deci pentru romanul shmeker cine a castigat, nu Ponta? Sigur ca el si numai el! A fost el la Baiden, a fost. Ce importanta are ca i-a promis marea cu sarea, cu justitia si coalitia. Pentru romanul shmeker ceea ce conteaza sunt banii sub saltea sau la Monte Carlo. Le dam noi putin Chevron si suntem lasati in pace. Bineinteles ca Ponta, roman shmeker, educat pe bancile parcurilor din Paris si anticamerele unor servicii care slujesc poporul daco-roman inca din timpurile stravechi ale lui Voda Dej si Ceuausescu, s-a enervat cand ieri, alaltaieri, trimisii Washingtonului ii fac observatii.

Cum adica sa-i faca lui observatii dupa ce el le-a dat voie sa exploreze si chiar a dat si mana cu sultanul Obama, recomandat de cunoscutul vizir Tony Blair, care a castigat si el niste marafeti sub forma de lire sterline pentru conferinte publice si private, adevarat nu multi, dar 40 de mii tot au fost. Ce impertinenti americanii astia!

 O lovitura data democratiei amarate de pe malurile Dambovitei in 2012 si primesc 70%, inca una in ajunul sarbatorilor de iarna 2013 si vor primi 80% la Euro-parlamentare, daca mai trag inca una de Paste ajung la 98,30% pentru ca nu va mai fi democratie!

 Aferim compatrioti, meritati toata stima si onoarea! Ajungem nu la Iliescu, coboram vertiginos spre Ceausescu. Da, si ce era rau? Nimic, cum sa fie rau – era numai bine, primeai casa si butelie, ei din cand in cand si cativa ani de puscarie!

 Il felicit cu drag si din inima pe dl Mininistru al Culturii, Gigel Sorinel Ştirbu, pentru numele plin de dragoste pe care il poarta plin de har, aproape ingereste, inzestrat cu sufixul numelui  Divin, exact ca arhanghelii biblici Daniel si Mihael. Sunt sigur Gigele ca pe asta nu ai stiut-o si chiar daca parintii au vrut sa te faca de ras, pana la urma ai iesit bine. Deci te felicit pentru ca ne apropiem de punctul cand nu poate fi mai rau si poate, poate, atunci luam si noi o furca si iesim sa adunam balegarul!

P.S. ilustratie de la Baricada

Dupa evenimentele din Orientul Mijlociu, catalogate la gramada sub titlul “Primavara Araba,” in special dupa marea imparteala a resurselor energetice ale Libiei, am crezut ca vom avea cativa ani de liniste in privinta “conflictelor energetice” devenite acute. Nici vorba, doua zone de conflict s-au acutizat intr-un ritm galopant ingrijorator. Prima zona, Marea Chinei de Est si a doua, zona Arctica intre Polul Nord si Cercul polar arctic. Deoarece a fost publicat recent un studiu informativ bun, semnat de dl Octavian Manea (Beijingul și testul Senkaku: furtună geopolitică deasupra Mării Chinei de Est) nu cred ca postarea  altuia poate aduce noutati. Deci am sa prezint o sinteza a analizei in curs de publicare de PGA (Politeia Geopolitical Analyses) referitoare la Conflictul Arctic.

 UPDATE: Intr-un lung discurs către naţiunea rusa, Vladimir Putin reuseste sa aseze faptele descrise in articolul de mai jos intr-un context al strategiilor concepute la Kremlin de actualul lider autoritar al noului Imperiu Rus. Vladimir Putin isi declara intentiile fara nici o urma de ipocrizie politica atat de obisnuita in Occident. Putin nu incearca sa fie nici “corect politic” si nici impaciuitor cu Occidentul, el a sesizat exact ceea ce a sesizat Ronald Reagan  in 1985 – “slabiciunea adversarului”, el o declara si o foloseste, daca doriti o inversare a polilor si o frana istorica intr-o evolutie care probabil nu se va mai petrece.  Pentru un analist atent lucrurile merg si mai departe in pozitionarile strategice pline de asemanari. Ronald Reagan  a fost promotorul  “Inițiativei de apărare strategică – SDI”, exact acel program strategic care a dus pana la urma la dizolvarea URSS si a lagarului comunist. Vladimir Putin preia din mers strategia Reagan si o adapteaza la posibilitatile actuale ale Rusiei. Daca as fi intr-o pozitie decizionala in Romania as fi foarte ingrijorat si primul lucru pe care l-as face ar fi o aderare urgenta  la V-4 (Alianţa de la Visegrad) ca un fel de extra-asigurare necesara, pana ce NATO sa hotarasca daca si cum merg lucrurile conform articolului 5. Recomand decidentilor si interesatilor citirea “transcriptului Putin – 2013.” Cateva citate si puncte de vedere pot fi citite, aici.

 ***

 Preambul. Până în urmă cu doar câțiva ani, dupa terminarea “oficiala” a Razboiului Rece, Arctica a atras puțină atenție internațională. Un  teritoriu enorm, de aproximativ 21 de milioane de kilometri pătrați între Polul Nord și Cercul Arctic si care a avut o importanță strategica considerabilă pentru marinele atât ale Statelor Unite cat și ale Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece; locatia a fost perfecta pentru camuflarea submarinele lor sub scut gros de gheata. Aceasta zona era si cea mai scurta traiectorie de zbor pentru rachetele balistice intercontinentale între America de Nord și URSS peste Polul Nord. Fiind slab populata, regiunea cu aproximativ 4 milioane de locuitori intr-un mediu natural extrem de dur, nu ajungea aproape niciodata pe prima pagină a ziarelor.

 Interesul recent in regiunea arctică are mult de-a face cu schimbările climatice. Arctica s-a confruntat cu încălzirea periodică și faze de răcire în trecut, dar temperatura la suprafață a crescut constant în ultimii 45 de ani. Deoarece măsurătorile sistematice, care au început în 1979, au  inregistrat tendinta ca gheața mării a fost în scădere continua. Această evoluție se poate mentine si chiar accentua in viitor. Proiecțiile recente prezic veri fără gheață aproximativ intre anii 2030-35.

 Din nefericire, intr-un interval mai mic de un deceniu, zona arctică a trecut de la a fi considerata un “bun comun la nivel global”, la un aprig motiv de conflict pentru o mina de aur economica pretinsa sau contestata de actorii globali din aceasta zona.

 Relevanța geopolitică. Intr-o perioada in care unele divergente intre puterile globale reapar, vechile motivatii militare isi fac loc din nou in gandirea militara a puterilor lumii, impreuna cu aceste considerente si natura economica  a regiunii arctice intra in bilantul global al celor care sunt statele Arctic-riverane.  Sub gheata care se subtiaza se află o mare varietate de resurse naturale, în special rezerve energetice. Conform estimărilor, regiunea detine aproximativ 22% din  resursele rămase de petrol și gaze naturale ale planetei  [1]. În timp ce costul actual de exploatare al acestor rezerve este mare, dreptul de proprietate este deosebit de atrăgător pentru statele Arctic-riverane, având în vedere ipoteza larg răspândită că prețurile la energie vor creste din nou în viitor. Rezervele arctice pot fi, de asemenea, exploatate fără a risca violența politică și instabilitatea care pot apărea în Orientul Mijlociu și Africa.

 În conformitate cu evaluarea Statelor Unite (US Geological Survey) a resurselor energetice din regiunea arctică, cele mai mari rezerve potențiale de petrol din regiune sunt: ​​Bazinul Arctic al Alaskai de pe coasta de nord a statului American, bazinul Amerasia la nord de Canada, Bazinele de Est și de Vest Groenlanda, în largul coastelor Groenlandei. Livrările estimate în aceste domenii sunt de 29 miliarde de barili (Alaska), 9,7 miliarde de barili (Amerasia Canadiana), 8 miliarde de barili (Est Groenlanda) și respectiv 7 miliarde de barili de petrol (Vest Groenlanda). [2].

Jurisprudenta internationala. În conformitate cu Convenția ONU privind dreptul maritim, platoul continental al fiecarui stat maritim se extinde la 200 de mile marine; aceasta zona poate fi considerata  zona economică exclusivă a unui stat (Exclusive Economic Zone – EEZ). Cu toate acestea, in unele cazuri, statele pot extinde jurisdicția lor până la un maxim de 350 de mile marine prin prezentarea de probe geologice Comisiei ONU privind limitele platoului continental (Limits of the Continental Shelf CLCS) în termen de 10 ani de la ratificarea dreptului maritim [3]. Jucatorii implicati în acest proces sunt Rusia, Canada, Danemarca, Norvegia, ele fiind  statele Arctic-riverane actionand in cadrul Convenției ONU. Statele Unite reprezinta, de asemenea, un actor important, dar unul care acționează în afara cadrului ONU si asta pentru ca SUA nu au ratificat niciodata aceasta conventie.

 Rusia. În 2001, Moscova a depus o cerere la ONU pentru anexarea a 1240 mile subacvatice referitoare la Dorsala Lomonosov (Lomonosov Ridge), argumentând că aceasta creasta submarina  este o extensie a suprafeței siberiene [5]. În cazul în care Comisia ar recunoaște creasta ca teritoriu rus, Rusia va extinde ZEE a sa, aproape tot drumul spre Polul Nord. Într-un efort de a susține simbolic cererea lor, o expediție științică rusa a folosit un mini-submarin pentru a planta un steag pe fundul mării Arctice sub Polul Nord, în anul 2007.

 Mai recent, un raport publicat de către Consiliul Național de Securitate rus arată că Moscova se așteaptă ca Arctica să devină “baza de resurse primare până în 2020”. De asemenea, raportul merge mai departe pentru a contura planurile pentru formarea unei forțe militare de specialitate responsabile pentru protejarea intereselor Rusiei în Arctica [4].

 Chiar zilele trecute, Vladimir Putin i-a cerut armatei să-şi mărească prezenţa în zonele arctice şi să finalizeze până la sfârşitul anului planurile pentru modernizarea bazelor militare de acolo, potrivit Thomson Reuters. „Vă cer să acordaţi atenţie specială dezvoltării infrastructurii şi unităţilor militare din zona arctică. Potrivit planului, şi mă aştept ca acesta să fie respectat, până la sfârşitul anului aerodromul de la Tiksi trebuie modernizat şi tot până atunci trebuie terminate lucrările de construcţie la aeroportul Severomorsk 1“ [6]

 Canada. Geografia canadiana permite o potențiala cerere a unei portiuni mari din Dorsala Arctica, inclusiv poate sustine ca  Dorsala Lomonosov este o extensie subacvatica a Insulei Ellesmere [3]. Cererea canadiana la ONU poate deveni un conflict deschis cu Rusia și Danemarca.  Suveranitatea Arctica este o problemă de prima prioritate pentru canadieni. Ca atare, guvernul canadian a anunțat o serie de măsuri care vizează consolidarea cererii canadiane. Aceste măsuri includ: Planurile de a cumpăra 8 nave noi spargatoare de gheata militare (inarmate), efectuarea de exerciții militare și vizite guvernamentale de înalt profil in Arctica. Canada este in etapele finale ale constructiei unei baze militare fortificate pe vârful de nord a insulei Ellesmere [7, 8]

In ultimele zile Canada a anuntat ca intenţionează să revendice zona Polului Nord, a declarat ministrul canadian de externe John Baird. Guvernul a inceput sa strângă dovezi prin care să convingă ONU că limitele platformei continentale canadiene includ Polul Nord, revendicat si de Rusia.

 Pozitionarile Danemarcei, Norvegiei si Statelor Unite intr-o sinteza viitoare.

Note:

[1] Borgerson, S & Antrim, C. ‘An Arctic Circle of Friends.’ The New York Times. March 28, 2009.

[2] Bird, K & Charpentier, R. ‘Circum-Arctic resource appraisal: Estimates of undiscovered oil and gas north of the Arctic Circle.’ U.S Geological Survey

[3] Singh, P. ‘Whos Arctic is it anyways?’ IDSA Strategic Comments. 01/01/08

[4] ‘Russia outlines Arctic force plan.’ BBC Worlds News Online. 03/27/2009.

[5] Reynolds, P. ‘Russia ahead in Arctic gold rush.’ BBC World News Online. 08/01/2007.

[6] Russia’s Putin orders military complete Arctic plan by year end, Thomson Reuters, 10 dec. 2013

[7] ‘Ottawa buying up eight Arctic patrol ships.’ CBC News Online. 06/03/2013.

[8] ’Canadian forces carry out Arctic training exercises’. CTV News Online. 08/25/2008.