Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de marti. Marţi, cerul va prezenta înnorări în cea mai mare parte a ţării, mai persistente în zonele joase din sud şi din est, unde local va fi ceaţă şi, pe arii restrânse, vor fi burniţe sau fulguieli. Izolat vor fi condiţii de polei. vântul va sufla slab până la moderat. Regimul termic va fi caracterizat de valori uşor mai ridicate decât cele specifice sfârşitului de an, cu maxime cuprinse între -2 şi 6 grade şi minime între -10 şi 1 grad. Miercuri, în sudul şi în estul ţării cerul va avea înnorări accentuate şi, izolat, se vor semnala burniţe sau fulguieli şi se poate depune polei. În celelalte regiuni cerul va fi variabil, cu unele înnorări la începutul şi sfârşitul intervalului. Vântul va sufla în general slab. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între -1 şi 8 grade, iar cele minime se vor încadra între -6 şi 4 grade, mai scăzute în depresiuni, spre -13 grade. Dimineaţa şi noaptea, pe arii restrânse va fi ceaţă.

 În Bucureşti, vremea va fi predominant închisă, cu ceaţă, mai ales în timpul dimineţii, şi condiţii de burniţă. Vântul va sufla slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 3 grade, iar cea minimă va fi de -2…-1 grad.

 Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4639  RON; 1 USD = 3. 2458 RON; 1 EURO = 1. 3753  USD; Francul elvetian 3. 6406       RON. Gramul de aur 125.3993 RON.

USL cântă prohodul marilor proiecte. La începutul anului 2013, alianţa de guvernare anunţa frenetic revizuirea Constituţiei şi ample reforme administrative. La sfârşitul anului, oficial, aceste proiecte sunt amânate. De fapt, ele sunt îngropate. Imediat după ce s-au instalat la guvernare, liderii PSD şi PNL anunţau cu glas tare marile proiecte politice ale anului 2013: revizuirea Constituţiei, descentralizarea administrativă şi regionalizarea. „Sunt toate condiţiile: 70% în Parlament, voinţă politică, determinare din partea Guvernului, nu este an electoral“, spunea vicepremierul Dragnea, responsabilul de noua reformă administrativă. În luna februarie, Liviu Dragnea împărţise deja România pe hârtie şi anunţa o nouă unitate administrativă: regiunea. Încă de la început, numărul regiunilor a fost şovăielnic. „Optăm între 8 sau 9 regiuni“, a spus Dragnea la început. Ulterior, numărul acestora a ajuns la 10, dar numai pe hartă. Apoi, Dragnea, pentru a-i împăca pe toţi baronii locali, mai mici sau mai mari, le-a promis că fiecare oraş mai acătării din ţară va fi transformat într-o capitală de regiune, fie ea economică, turistică sau culturală. „Nu va fi o singură capitală într-o regiune. Ne interesează ca fiecare judeţ şi fiecare cetăţean din fiecare judeţ să se bucure de avantajele regionalizării. Dacă va fi un sediu administrativ într-un oraş, în alt oraş din alt judeţ va fi, de exemplu, direcţia regională de finanţe, în altă capitală de judeţ va fi direcţia regională de mediu. Deci nu dorim să concentrăm într-un singur oraş tot pachetul puterii administrative“, spunea Dragnea. Până la urmă, baronii USL nu au căzut la pace, iar Dragnea s-a văzut nevoit să abandoneze marele proiect al regionalizării. La finalul verii, liderul PNL, Crin Antonescu, a venit cu o explicaţie. „Proiectele nu sunt în aer, sunt amânate. E o amânare regretabilă. Noi ne-am fi dorit mai devreme să facem aceste lucruri, mai ales regionalizarea“, spunea Crin Antonescu în luna august. Integral aduce Adevarul.

Dinel Staicu, condamnat la 11 ani de închisoare în dosarul fraudării Transgaz. Dinel Staicu a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 2 la 11 ani de închisoare pentru fraudă, în dosarul Transgaz, conform B1 TV. Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs.În noiembrie 2007, preşedintele Societăţii de Investiţii Financiare Oltenia, Dinel Staicu, a fost trimis în judecată de Direcţia Naţională Anticorupţie, într-un dosar privind fraudarea patrimoniului SC Transgaz SA Mediaş cu peste 11 milioane de euro. În acest dosar au mai fost trimişi în judecată Aurel Gabriel Coconea – fost director general al SNTGN Transgaz SA Mediaş, Cornel Teodor Volintiru – fost director general al SC Sironex SA Craiova, Carmen Ioana Popescu şi Vlad Rebega – foşti directori general, respectiv, economic al SC BDJ SA Craiova, Vasile Banciu – fost director general adjunct al SC Asigurarea Naţională Română SA, Adrian Georgel Bogza – fost administrator al SC Delta Telecom SA, precum şi Iulian şi Tudorică Siclitaru. Anchetatorii au stabilit că, în perioada august 2000 – iulie 2001, Aurel Coconea ar fi încheiat ilegal 14 convenţii de plăţi cu cinci societăţi cu capital integral de stat, prin care ar fi interpus în circuitul financiar dintre societăţile de stat transportatoare, distribuitoare şi respectiv beneficiare de gaze naturale, patru firme private controlate de Dinel Staicu. Cele patru firme sunt SC BDJ SA Craiova, SC Padogaz SA Bucureşti, SC Sironex SA Craiova şi SC Dumimpex SM SRL Bucureşti. Integral aduce B1TV

Lupta oamenilor politici cu gramatica. Mulţi aleşi nu ştiu să se exprime corect în limba română. Anul 2013 i-a pus la grea încercare pe politicieni la capitolul gramatică. Din neştiinţă sau din grabă, aşa cum s-au justificat unii, oamenii politici au stâlcit limba română în diverse moduri. Unele lucruri nu s-au schimbat însă cu trecerea anilor. Primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, nu a învăţat nici acum să folosească acuzativul pronumelui relativ CARE. Iar Mircea Duşa, ministrul Apărării, rămâne autorul unui pleonasm memorabil. Prima declaraţie şi prima greşeală a lui Gigel Ştirbu. Şi aceasta cu puţin timp înainte de a ocupa scaunul de ministru al Culturii. I-a dat de furcă acuzativul pronumelui relativ CARE. „Sunt extraordinar de mândru de numele meu şi mulţumesc părinţilor pentru numele CARE (n.r. corect: PE CARE) mi l-au dat”, a spus Gigel Ştirbu. Declaraţia nu a rămas fără ecouri în spaţiul public, dar Gigel Ştirbu nu a părut intimidat. „Consider că nu trebuie să fiu deţinătorul a cel puţin două premii Nobel ca să deţin ministerul Culturii”, a mai spus politicianul. Recordul acestei greşeli îl deţine de multă vreme primarul sectorului 5, Marian Vanghelie. Deşi nici în prezent nu ştie cum este corect să se exprime, edilul s-a amuzat la final de an pe seama poreclei primite după celebrul dezacord. „Cei care nu aţi reuşit să vedeţi spectacolele lui CARE (n.r. corect: PE CARE) le face în lume puteţi să vedeţi ce a făcut la Sala Palatului”, a spus edilul. Oamenii politici s-au luptat în discursurile lor şi cu adverbul DECÂT. „Nu A EXISTAT (n.r. corect: AU EXISTAT) subiecte pe pagina de internet, a existat DECÂT (n.r. corect: DOAR) un mesaj care nu a fost postat, aşa cum s-a spus iniţial”, sună o declaraţie a ministrului Educaţiei, Remus Pricopie. Integral aduce DIGI24

Emil Boc: “Anul 2013 a arătat adevărata faţă a USL”. Anul 2013 a arătat adevăratele fețe ale USL, care înseamnă impozite şi taxe de toate felurile mărite pentru români și distrugerea statului de drept şi a democraţiei, a spus primarul Clujului, Emil Boc. “Anul 2013 a arătat adevărata faţă a USL, care înseamnă impozite şi taxe de toate felurile mărite pentru români, de la preţul utilităţilor, la taxe pentru agricultori, dar şi pentru persoane fizice. Se arată faţa USL în ce priveşte distrugerea statului de drept şi a democraţiei. Aceste două faţete, românii nu le-au cunoscut la USL când au votat în decembrie 2012, nu au ştiut că USL va veni cu proiecte de lege care să legalizeze corupţia în această ţară, dar iată că faţa USL iese la iveală. Cum spune românul, USL şi-a dat arama pe faţă mai devreme decât mulţi se aşteptau. Revoluţia bunului simţ se încheie jalnic, lamentabil, de către un USL divizat, care arată faţa monstruoasă pe care o are”, a spus Emil Boc. Fostul premier a adăugat că anul 2014 va fi similar cu 2009 și unul “teribil de greu, cu complicaţii politice majore”.”Ştiu din experienţa anului 2009, când eram prim-ministru şi am avut alegeri europarlamentare şi prezidenţiale în acelaşi an. În 2014 se va repeta scenariul, evident în alte coordonate şi alte date, dar pot să vă asigur că va fi un an extrem de imprevizibil din punct de vedere politic, cu greutăţi şi extrem de turbulent”, a subliniat Emil Boc, citat de Mediafax. Întrebat dacă USL va rezista în 2014, Boc a răspuns că ceea ce îl interesează este ca democrația să reziste. Integral aduce EVZ

Parlamentarii, la ultimul vot din 2013: politicianul anului. Ce şanse îi dau PSD-iştii lui Crin Antonescu să le fie prezidenţiabil în 2014. Letargie de sărbătoare în Parlament de când cu şedinţele convocate de Crăciun pentru a da, pe stomacul încă plin, dezlegare pentru arestarea câte unui deputat mituit în flagrant. În umbra unui brad gigant, aleşii dau socoteală poporului telespectator – ce s-a mâncat şi s-a băut cu o seară înainte la petrecerea Elenei Udrea, cine ce a primit de Crăciun, ce-au surprins camerele foto pe smartphone-uri sau tablete. Ocazional, parlamentarii îşi fac timp să tragă linie după un an. Cine a fost omul politic al anului 2013? Cei mai mulţi răspund invariabil, fără să stea pe gânduri. Alţii cer timp să cântărească bine. În final, rezultatul e cam acelaşi: cu mici excepţii, omul anului e şeful. Şeful pentru care fac încă diligenţe, şeful de partid care i-a adus la putere, şeful guvernului “care a repus ţara noastră pe un drum bun”, şeful ţării care “se luptă cu această putere care a făcut numai lucruri rele pentru România”. Iar şeful e Victor Ponta, e Crin Antonescu, e Traian Băsescu, e, în continuare, Ion Iliescu. Ca excepţie, pe lista făcută ad-hoc, apare şi numele lui Cătălin Predoiu, prezidenţiabilul PDL, în timp ce nehotărâţii cer timp încă un an pentru a pune degetul pe un politician cu greutate. Dacă liberalii împart, mai generoşi, treapta de sus a podiumului, între Antonescu şi Ponta, în PSD lucrurile sunt clare: premierul e omul zilei, al anului prezent şi viitor şi – de ce nu? – chiar candiadat la prezidenţiale în 2014. Când vine vorba de momentele esenţiale din 2013 gardul Casei Poporului separă două lumi. Pe holurile semi-părăsite ale Parlamentului se vorbeşte de Summitul China – ţările Europei Centrale şi de Est, de supravieţuirea USL, de congrese şi alegeri interne în partide, de descentralizare şi privatizări ratate. Niciunul dintre cei 17 parlamentari cu care gândul a stat de vorbă nu s-a oprit la protestele repetate din Piaţa Universităţii sau din jurul Palatului Parlamentului din ultimele trei luni. Zgonea se sustrage de la jurizare: “Eu nu pot să hotărăsc, sunt preşedintele Camerei” Fără vreun avertisment prealabil, PSD-iştii au venit pregătiţi la lecţie. La votul de pe holuri pentru politicianul anului, Victor Ponta ia 7 voturi din 7. “Unanimitate!”, cum ar stabili entuziast, la prezidiu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, dacă ar putea supune subiectul la vot. Integral aduce Gandul

Ce ne asteapta anul viitor in materie de fiscalitate: Cele mai importante modificari fiscale care intra in vigoare de la 1 ianuarie 2014. De la 1 ianuarie 2014 vor intra in vigoare o serie de schimbari ale legislatiei fiscale de care e bine sa tinem seama. Majoritatea dintre acestea sunt de natura inaspririi poverii fiscale atat pentru oamenii de afaceri cat si pentru persoanele fizice. HotNews a facut un sumar al celor mai importante schimbari de natura fiscala care vor deveni operationale incepand din prima zi a anului viitor. De la trecerea la sistemul optional a TVA la incasare, la noile impozite privind constructiile speciale si pana la modificarea formularelor 208 si 209 utilizate pentru declararea impozitului la vanzarile de imobile din patrimoniul personal de catre persoanele fizice, am incercat sa nu omitem nimic din ce este important. 1. Se renunta la declararea bonurilor fiscale in valoare de pana la 100 euro considerate facturi simplificate. Masura e valabila pana la data de 31 decembrie 2014; In Monitorul oficial de vineri, 13 septembrie 2013, au fost publicate urmatoarele doua acte normative: un ordin privind modificarea instructiunilor de completare a declaratiei informative 394 privind achizitiile si livrarile pe teritoriul national. Se renunta la declararea bonurilor fiscale in valoare de pana la 100 euro considerate facturi simplificate. Cel de-al doilea ordin se refera la procedura esalonarii la plata a obligatiilor fiscale pentru contribuabilii ce beneficiaza de imprumuturi din fonduri europene, nedecontate la termen de catre autoritatile de management. Integral citeste pe HotNews

Învăţătoarea reclamată la Parchet deţine o şcoală primară cu after school în Capitală. Învăţătoarea de la Şcoala nr. 10 reclamată la Parchet pentru că ar fi cerut părinţilor bani de cadouri deţine, împreună cu un alt cadru didactic, o şcoală primară cu after school, care are două sedii în zone rezidenţiale ale Capitalei. Informaţia a fost confirmată, pentru Mediafax, de surse apropiate anchetei declanşate de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. Dana Blându a deschis, împreună cu o altă învăţătoare, şcoala primară privată Şcolar AS, care are două sedii, în Băneasa şi Pipera, oferind şi servicii de after school, tabere şi petreceri pentru elevi, după cum se precizează pe site-ul şcolii. Partenera ei în această afacere spunea, acum mai mulţi ani, că primul sediu a fost deschis în octombrie 2005, iar cel de-al doilea, un an mai târziu. Potrivit site-ului Şcolar AS, tariful lunar practicat este de 650 de lei pentru after school şi, respectiv, 800 de lei pentru şcoală primară, care creşte în cazul celor care doresc să fie asigurate masa şi transportul. În ofertă apare şi serviciul before school, care costă 500 de lei pe lună. Tot pe site-ul şcolii private se precizează că aceasta are ca parteneri cadre didactice de la mai multe şcoli şi licee bucureştene, inclusiv de la Şcoala nr. 10. Persoana de contact menţionată pe acelaşi site este chiar învăţătoarea Dana Blându. Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) a sesizat, luni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, în legătură cu presupusele fapte penale săvârşite de învăţătoarea Dana Blându de la Şcoala nr. 10 din Capitală, acuzată că ar fi cerut părinţilor bani de cadouri. Reprezentanţii ISMB au mai precizat, pentru Mediafax, că aspectele penale în acest caz vor fi analizate de către Parchet, iar cele administrative, de către unitatea de învăţământ. Şeful ISMB, Constantin Trăistaru, a declarat anterior, tot pentru Mediafax, că dacă se dovedeşte că învăţătoarea este vinovată, ea riscă sancţiunea maximă a excluderii din învăţământ. Trăistaru a precizat că pentru analizarea acestui caz au fost nominalizaţi doi inspectori din cadrul ISMB şi s-a dispus constituirea unei comisii de cercetare la nivelul şcolii. Inspectorii vor realiza o cercetare independentă faţă de membrii comisiei. Integral aduce Mediafax

Cum a ajuns Giurescu sursa „Darius“.Parlamentarul Dinu Giurescu a furnizat informaţii către Securitate, însă CNSAS a decretat că nu i se poate atribui acestuia calitatea de colaborator. Politicianul a fost abandonat de securişti în 1988, când s-a mutat în SUA. Parlamentarul şi istoricul Dinu Giurescu a fost recrutat de către Securitate în martie 1967, potrivit unei adeverinţe CNSAS, postată pe site-ul instituţiei. El a „acceptat colaborarea, însă a insistat ca despre acest lucru să nu se ştie la M.A.E. şi nici să nu se facă vâlvă”, se mai arată în document. Scopul recrutării a fost de a informa „asupra problemelor ­importante ce se petrec în M.A.E (Ministerul Afacerilor Externe – n.r.)” deoarece „prin natura muncii sale, are posibilitatea să furnizeze unele informaţii care interesează organele D.G.I” şi „are şanse” de a ajunge „funcţio­nar-diplomat” şi „nu în ultimul rând că, prin natura funcţiei, poate intra în contact cu cetăţeni străini”. Potrivit documentelor, întâlnirile ofiţerilor Securităţii cu Giurescu au fost continuate până în anul 1968, fără însă a se obţine „materiale de valoare operativă deosebită”. Mai mult, o notă de analiză arată că în iulie 1975, Serviciul 140 din Securitatea Municipiului Bucureşti a obţinut aprobarea organelor de partid pentru folosirea lui Giurescu Dinu în calitate de colaborator. „Sus-numitul a furnizat un număr mare de materiale, unele semnate cu numele conspirativ DARIUS, referitoare la relaţiile sale cu diplomaţi străini, probleme din cadrul Institutului, date de studiu asupra unor istorici din Occident”, scrie în document. CNSAS mai arată că actualul parlamentar a fost instruit şi trimis cu sarcini în exterior în anul 1980 (S.U.A.), 1981 (Anglia şi Franţa), 1985 (R.F.G.). Giurescu a furnizat un număr mare de note informative privind discuţiile pe care le-a avut cu diplomaţi străini acreditaţi la Bucureşti, precum şi referitoare la activitatea desfăşurată în exterior şi persoanele cu care a luat legătura. „A evitat însă să furnizeze date referitoare la activităţi de competenţa organelor de Securitate, desfăşurate de relaţiile sale din ţară şi din exterior, deşi ofiţerii care l-au avut în legătură au insistat asupra acestei probleme”, sunt concluziile Securităţii, potrivit adeverinţei CNSAS. În mai 1987 a fost aprobată reactivarea lui Giurescu Dinu şi folosirea ca informator pe linia acţiunii Dunărea. În perioada mai 1987-martie 1988, s-au efectuat 14 întâlniri cu elementul, în cadrul cărora i s-a solicitat ca după stabilirea în S.U.A. să nu se angreneze în activităţi anti­româneşti şi să acţioneze pentru promovarea adevărului istoric referitor la ţara noastră pe spaţiu”. A fost abandonat din reţea la data de 23.05.1988. În dosar nu există angajament semnat de el. Integral aduce Romania Libera

Românii au economisit 4,2 mld. lei şi 700 mil. euro în ultimul an. Persoanele fizice aveau la sfârşitul lunii noiembrie depozite în valoare de 128,5 miliarde de lei (29 mld. euro), cu aproape 6% peste nivelul din aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor BNR. Depozitele în lei cumulau 79,2 miliarde de lei, fiind cu 5,6% sau 4,2 miliarde de lei peste nivelul din luna noiembrie 2012. Totodată, economiile în valută au crescut cu 6,7% (echivalentul a 700 mil. euro) şi au ajuns la 11,1 mld. euro (49,3 mld. lei). Populaţia şi-a menţinut comportamentul de economisire şi anul acesta şi s-a îndatorat mai puţin, în pofida scăderii dobânzilor (atât la credite, cât şi la depozite) în condiţiile în care perspectivele economice rămân incerte. Creşterea economică, susţinută de exporturi, nu se vede încă în creşterea salariilor şi consum. La nivel agregat, populaţia şi companiile aveau depozite de 209 miliarde de lei (47 mld. euro) la sfârşitul lunii noiembrie. Creşterea faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut este de 7% sau echivalentul a 14 miliarde de lei. Depozitele au ajuns să finanţeze în proporţie 95% creditele acordate de bănci populaţiei şi companiilor. Ziarul financiar.

Esecul reformei Sanatatii care i-a afectat pe batrani: Doar un sfert din spitalele inchise au devenit azile. Putin mai mult de un sfert dintre spitalele inchise in anul 2011 au fost transformate in azile pentru batrani, acest fapt reprezentand un esec pentru reforma Sanatatii privitoare la transformarea fostelor spitale in camine pentru batrani. Toate cele 67 de spitale desfiintate in urma reformei in Sanatate, din urma cu doi ani, ar fi trebuit sa devina azile pentru batrani, iar in acest scop s-au alocat 200 de milioane de lei. Doar 31 de milioane au fost insa folosite pentru transformarea spitalelor in camine pentru batrani, potrivit Digi 24. Putin mai mult de un sfert dintre spitalele inchise in anul 2011 au fost transformate in azile pentru batrani, acest fapt reprezentand un esec pentru reforma Sanatatii privitoare la transformarea fostelor spitale in camine pentru batrani. Toate cele 67 de spitale desfiintate in urma reformei in Sanatate, din urma cu doi ani, ar fi trebuit sa devina azile pentru batrani, iar in acest scop s-au alocat 200 de milioane de lei. Doar 31 de milioane au fost insa folosite pentru transformarea spitalelor in camine pentru batrani, potrivit Digi 24. In aprilie 2011, au fost desfiintate 67 de spitale, in urma publicarii in Monitorul Oficial, de catre Ministerul Sanatatii, a listei acestora. Masura a fost intampinata cu proteste, la acea data, atat din partea populatiei, cat si din partea USL. Liderii Opozitiei de atunci acuzau guvernarea PDL ca omoara oamenii prin desfiintarea spitalelor, desi aproximativ 90 la suta dintre cei internati in unitatile medicale respective au mers acasa dupa inchiderea spitalelor. Dupa aproape 3 ani, insa, si dupa mai bine de un an si jumatate de guvernare USL, aproape 50 de spitale sunt inca inchise, fara a fi redeschise sau transformate in azile pentru batrani. Integral aduce Ziare.com

P.S. Va propun o trecere in revista a anului economic 2013 pe Curs de Guvernare – MERITA! 

Va urez o zi buna si la multi ani!

Turcia a pierdut peste o sută de miliarde de dolari din cauza crizei politice. Scandalul politico-financiar în care este implicat guvernul condus de Recep Tayyip Erdogan a costat până în prezent economia Turciei peste o sută de miliarde de dolari, a anunţat luni vicepremierul Bulent Aric, după prima şedinţă a Executivului remaniat în urma demisiei a trei miniştri ai căror fii sunt acuzaţi de corupţie, transmite AFP. Criza politică a provocat tensiuni pe pieţele financiare şi devalorizarea monedei naţionale, care şi-a revenit uşor în cursul zilei de luni odată cu bursa din Istanbul, însă mediul de afaceri se teme că economia va fi serios afectată şi anul viitor.  La fel cum a procedat anterior şi Erdogan, noul ministru de interne, Efkan Ala, a pus criza politică pe seama confreriei predicatorului musulman Fethullah Gulen. Mult timp aliată cu partidul islamo-conservator AKP (Dreptate şi Dezvoltare) al lui Erdogan şi foarte influentă în poliţie şi magistratură, organizaţia Gulen a intrat în conflict cu executivul din cauza intenţiei acestuia de a închide unele şcoli private, care pentru ea sunt o sursă importantă de venituri. De la începutul scandalului, guvernul a destituit zeci de responsabili din poliţie, acuzaţi că ar fi apropiaţi ai mişcării Gulen, şi a numit noi procurori pentru a-i îngrădi pe cei care conduc în prezent ancheta anticorupţie ce se apropie de premierul Erdogan, acesta manifestându-şi îngrijorarea că următorii vizaţi de investigaţie ar putea să fie chiar fiii săi.Într-o apariţie inedită, un procuror a acuzat săptămâna trecută poliţia că a refuzat să pună în aplicare mandatele de arestare emise pe numele a circa 30 de personalităţi politice apropiate puterii.Agerpres

Plusuri şi minusuri ale migraţiei românilor. La final de an partidele guvernamentale germane de stânga şi de dreapta au reînceput să se ciondănească de parcă s-ar mai afla în campanie electorală. De această dată, gâlceava a stârnit-o aşteptata imigraţie din România şi Bulgaria, determinată de deschiderea pieţii muncii europene de la 1 ianuarie 2014. A potenţat-o teama unora, din vest, de previzibilul acces la ajutoare sociale al unor nou-veniţi care să nu fi muncit nici o zi în occident. Şi a sporit-o exponenţial frica altora de a nu manifesta destul populism spre a câştiga suficiente voturi în alegerile locale şi europene de la anul. În timp ce, în Bavaria, Uniunea Creştin Socială, aflată în faţa alegerilor locale şi europene, crede că poate puncta cerând înăsprirea legislaţiei, astfel încât să se restrângă aşa-zisa „imigraţie a sărăciei”, gruparea creştin-democrată a Angelei Merkel s-a arătat net mai ponderată. Uniunea de centru-dreapta a cancelarei şi guvernul ei s-au ferit cu grijă să preia retorica anti-imigraţionistă a conservatorilor britanici. Ori pe a partenerilor baverezi. Dimpotrivă, unii oficiali berlinezi au condamnat clar şi răspicat populismul manifestat în Bavaria. La Ministerul federal al Muncii, condus de social-democrata Andrea Nahles, s-a reliefat de pildă că Germania poate privi „cu optimism” spre viitor, dată fiind prima experienţă a deschiderii pieţii muncii europene pentru central şi est-europeni, în 2011. În termeni similari s-au pronunţat şi vicepreşedintele SPD, Aydan Özuguz, şi diverşi experţi autentici. E evident că unele localităţi icnesc sub povara unor migranţi fără prea multă şcoală, din care câţiva sunt certaţi cu munca. Şi nu poate fi exclus ca unii să abuzeze în continuare de dreptul la liberă mişcare şi circulaţie în Europa, ori de ajutoarele sociale. Integral aduce Deutsche Welle

Kremlinul pregăteşte un plan de dezmembrare a Ucrainei. Pentru a nu admite extinderea spre est a ideilor naţionale ucrainene şi pentru a preveni o pierdere totală a acestei ţări, Moscova are un „plan B“ privind soarta Ucrainei, şi anume dezmembrarea ei în trei părţi, susţine influentul săptămânal de la Kiev „Zerkalo Nedeli“ (Oglinda săptămânii). “În Rusia capătă o popularitate tot mai mare ideea precum că este imposibil şi chiar inutil de a menţine întreaga Ucraină în sfera de influenţă rusească. Or o Ucraină, “bolnavă” de revoluţie naţională şi libertate a cuvântului este o sursă de infecţie şi cangrenă care se poate răspândi de la Kiev la Moscova. Cea mai bună metodă de luptă cu cangrena, iar pentru Moscova, revoluţia este o cangrenă – este amputarea părţilor infectate. Aşa că există o tentaţie de a izola regiunile vestice (ale Ucrainei n.r.) bolnave, până când în ele nu au infectat întreaga Ucraină“, notează publicaţia de la Kiev. Potrivit Zerkalo Nedeli, această idee nu este nouă şi îşi are origine încă din Rusia Ţaristă, când un fost ministru al Afacerilor Interne Piotr Durnov care a salvat guvernul ţarist în cele mai întunecate luni ale anului 1905, a pretins ceva asemănător. Astfel acesta susţinea că Rusia nu ar trebui să lupte pentru a prelua Galiţia, pentru că în acest caz “aşa-numita mişcarea ucraineană s-ar extinde şi ar cuprinde şi restul teritoriului populat de ucraineni“, menţionează autorul. În opinia celor de la săptămânalul de la Kiev concepţia de separare în trei părţi a Ucrainei, domină şi la Lubeanka şi în alte centre decidente din Rusia şi denotă că Moscova se teme să preia toată ţara, iar “proiectul ucrainean“ este totuşi un succes. Integral aduce Adevarul

Atentat împotriva ambasadorului german la Atena: 60 de focuri de armă trase din puşti Kalaşnikov. Persoane necunoscute au deschis focul, luni dimineaţă, împotriva reşedinţei ambasadorului Germaniei la Atena, situată la periferia de nord a capitalei elene, Halandri, şi au provocat pagube materiale, a anunţat o sursă din cadrul poliţiei, citată de AFP. Atentatul a avut loc la ora locală 03.30 (03.30 ora României), iar poliţia antiterorism a fost trimisă imediat la faţa locului pentru a conduce ancheta. Potrivit poliţiei, aproximativ 60 de cartuşe au fost găsite în curtea reşedinţei, provenind de la una sau două puşti de tip Kalaşnikov. Poliţistul care păzea proprietatea le-a spus anchetatorilor că a văzut un grup de patru persoane deschizând focul din afara reşedinţei, după care au luat-o la fugă. Impactul asupra clădirii, în care se afla ambasadorul Wolfgang Dold, a fost minor. Nicio organizaţie nu a revendicat, pentru moment, atentatul. “Guvernul grec îşi exprimă indignarea şi condamnă în mod ferm acest act terorist laş, care nu are alt scop decât să degradeze imaginea Greciei în străinătate, cu câteva zile înainte ca ţara să preia preşedinţia Uniunii Europene (UE)”, a declarat, citat într-un comunicat, ministrul de Externe şi vicepremierul Evangelos Venizelos. Grecia va prezida UE timp de şase luni, începând de miercuri. Premierul grec Antonis Samaras şi ministrul Ordinii Publice, Nicos Dendias, au discutat la telefon cu ambasadorul Germaniei cu privire la acest incident, potrivit poliţiei. Atentatele împotriva unor ţinte diplomatice, bănci sau companii străine sunt frecvente în Grecia, iar poliţia le atribuie mişcării de extremă stânga sau anarhiştilor. În majoritatea cazurilor, aceste atentate nu provoacă decât pagube materiale.De la apariţia crizei datoriilor în Grecia, în 2010, şi de la adoptarea unor măsuri de austeritate draconice dictate de creditorii ţării, UE şi FMI, Germania este considerată de către opinia publică drept principalul responsabil de impunerea unor politici de austeritate. Integral aduce Ziarul Financiar.

Michael Schumacher, între viaţă şi moarte. Angela Merkel se declară “bulversată”. Fostul pilot de Formula 1 Michael Schumacher se află în stare critică, în comă indusă, după accidentul de schi suferit duminică în staţiunea franceză Meribel, anunţă Centrul Medical Universitar din Grenoble, informează AFP. Medicii spun că viaţa fostului sportiv “este în pericol“. ACTUALIZARE 1: Michael Schumacher este în continuare în stare critică, în comă indusă, au anunţat luni medicii din Grenoble. “Schumacher este în continuare în stare critică. Deocamdată nu putem să ne pronunţăm cu privire la soarta lui Michael Schumacher. El este în comă artificială. Obiectivul nostru este să limităm creşterea presiunii intracraniene. Putem spune că viaţa îi este în pericol şi că situaţia este foarte gravă. Având în vedere violenţa impactului, o persoană care ar fi suferit un astfel de impact fără cască nu ar mai fi ajuns aici“, a declarat într-o conferinţă de presă un doctor de la Centrul Medical Universitar din Grenoble. ACTUALIZARE 2: Cancelarul Angela Merkel a fost “total bulversată” de accidentul de schi suferit de Michael Schumacher, a anunţat luni purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert, citat de AFP. “La fel ca milioane de persoane din Germania, cancelarul şi membrii Guvernului german au fost total bulversaţi când au aflat de accident“, spune oficialul german. “Dorim soţiei sale şi copiilor săi să aibă forţa necesară pentru a trece peste acest necaz“, afirmă el. Integral la RFI

108 jurnalişti ucişi în 2013, Siria cea mai periculoasă ţară. Cel puţin 108 jurnalişti şi profesionişti media au fost ucişi în lume în 2013, în timp ce Siria a devenit cea mai periculoasă ţară înaintea Irakului şi Pakistanului, a anunţat marţi Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor /FIJ/, citată de AFP. Chiar dacă numărul celor ucişi a scăzut cu 10 % comparativ cu 2012, FIJ a lansat “un apel disperat guvernelor din lumea întreagă pentru a opri impunitatea violenţelor comise împotriva jurnaliştilor şi profesioniştilor mass-media”. Organizaţia cu sediul la Bruxelles cere “urgent ţărilor ca Filipine, Pakistan şi Irak să ia măsuri drastice pentru a opri vărsarea de sânge în rândul personalului mass-media”. Ţara cea mai mortală a fost Siria cu 15 jurnalişti ucişi, urmată de Irak /13/, Pakistan /10/, Filipine /10/, India /10/, Somalia /7/ şi Egipt /6/. 29% dintre jurnalişti au fost ucişi în Asia-Pacific şi 27% în Orientul Mijlociu şi lumea arabă, precizează organizaţia care afirmă că reprezintă peste 600.000 de jurnalişti din 134 de ţări. FIJ constată că violenţa afectează tot mai mulţi jurnalişti femei, şase dintre ele fiind ucise, în timp ce multe altele au fost “victime ale abuzurilor sexuale, intimidării şi discriminării”.În raportul său anual publicat la 18 decembrie, asociaţia Reporteri fără Frontiere /RSF/ a evaluat la 71 numărul jurnaliştilor ucişi în exerciţiul funcţiei lor de la începutul anului şi a remarcat creşterea “importantă” a răpirilor /87/. Agerpres

Am hotarat sa public astazi fragmente din articolele de “sfarsit de an”,  publicate la data de 30-31 decembrie a fiecarui an din 2009, inaintea articolului meu de maine, care trebuie sa finalizeze aceasta perioada de cincinal pe care l-am petrecut impreuna.

 2009 – 20 de ani si 10 urgii

Am incercat sa-mi formulez in ultima zi a primului deceniu din secolul al XXI-lea, 20 de ani dupa decembrie 89, care au fost cele 10 urgii care au lovit Romania si care ne-au tras înapoi din evolutia fireasca spre o societate libera, democratica si prospera. Aceste urgii au rămas ca nişte borne dureroase ale trecerii noastre prin ultimele două decenii: obstacole uriaşe în mijlocului drumului spre mult-visata civilizaţie occidentală. Am sa incep enumerarea de la ultima urgie,  cea mai putin dureroasa pana la prima, care a fost probabil cea mai dureroasa:

10. Manipularea unor largi categorii sociale şi instigarea la forţă au ţinut loc de program de guvernare înainte de 1992, coordonate de camarila criptocomunista a lui Ion Iliescu si de ramasitele pro-sovietice ale stalinismului romanesc. (Brucan,  Militaru, etc.)

9.  Constituţia din ’91 scrisa de Iorgovan,  care prin felul în care a legiferat raportul puterilor în stat, actul fundamental al noii Românii post-comuniste a lăsat democraţia la cheremul foştilor nomenclaturişti.

8.  Jocurile “piramidale” de tip Caritas, care au transformat capitalismul in circ popular. Deponenţii au lăsat la „Caritas” peste 1.257 de miliarde de lei, majoritatea reprezentând economiile lor de o viaţă. Fenomenul „Caritas” este emblematic pentru lipsa de cultură financiară a românilor şi pentru dorinţa oarbă de a se îmbogăţi foarte repede şi foarte uşor.

7. Transferul proprietăţii din sectorul de stat în cel privat (Legea 58/1991), asa numitele “cuponiade” care au transformat multe din fabricile şi uzinele care, mai bine, sau mai rău produceau ceva, chiar dacă erau depăşite tehnologic, au fost reduse la ruine. Beneficiarii  adevarati ai acestor “cuponiade” au fost fraţii Păunescu, Cristescu, Sorin Ovidiu Vîntu, familia Voiculescu.

6. Legile proprietăţii, care au devenit legile corupţiei. Aceste legi au introdus debandada in regimul terenurilor şi imobilelor din România, care n-a fost clarificat nici la 20 de ani după Revoluţie; ele au favorizat corupţia din sectorul public si au sporit averile unor functionari publici. Citeste articolul integral

2010 – Copiii lui Moş Crăciun

Va asigur ca aceasta articol nu are nici o legatura cu EBA sau cu Daciana  Sârbu; nici macar nu doresc sa fac o istorie a nepotismului romanesc. Articolul contine un mesaj total diferit, mesaj care trebuie sa ne puna pe toti pe ganduri si sa ne avertizeze despre unele lucruri  care pot afecta grav viitorul acestei tari (slogan aproape ca la televizor, cu grasimile si alcoolul). Că invatamantul universitar este asa cum este, nimic de zis, toti ne dorim o mai buna educatie post liceala, revolutie curiculara, profesori mai bine pregatiti, care sa conduca invatamantul universitar cel putin printre primele 200-300 de universitati din lume, meritam asta si o putem face.    Problema ar fi ce ne facem noi cu tinerii care totusi reusesc să termine universitatile de stat cu  o pregatire buna si care nu-si pot gasi un loc de munca decent pe masura capacitatii lor si a rezultatelor pe care le-au avut pe toata perioada studiilor lor.

Veţi spune, asta-i capitalismul, asta este economia de piata, fiecare pentru el, adevarat! Insa totul ar fi bine si frumos daca ar exista o egalitate a oportunitatilor si o judecata valorica bazata pe ceea ce stiu candidatii. Nu cred ca exista cineva care nu cunoaste cum sunt aranjate concursurile in ministere sau agentiile de stat si cred ca nu exista cineva care nu a avut de a face cu protectionismul inalţat la rang de arta in managmentul resurselor umane mioritice.  Problema devine acuta cand “micile aranjamente” sunt  transferate in asa zisa “cultura corporatista”, in care pentru a primi un loc de munca corespunzator cu calificarea ta trebuie sa PLATESTI SPAGA! Adica naravurile romanesti s-au transferat si la multinationale impreuna cu managerii romani. Bravo noua, am reusit sa-i stricam si pe aia, daca nu erau deja stricati. Citeste articolul integral

2011 – Final de an, început de epocă

Cu greutati si cu bucurii, anul 2011 are un mare merit pentru cei care au urmarit evenimentele principale ale sale. In 2011 am aflat ca avem politicieni de nivel mondial, asemanatori electoratelor captive de peste tot in lumea votului universal – politicieni mediocri, copii identice ale majoritatilor electoratului care i-a ales, deci Romania nu este ceva iesit din comun. Cred blogul Politeia a redat o mare parte a acestor evenimente, analizand obiectiv pe cele importante.

Stiu ca pentru majoritatea cititorilor ceea ce NU se intampla in vecinatatea noastra intereseaza mult mai putin, de multe ori de loc, pentru ca noi traim aici si ne intereseaza in special ceea ce se intampla aici si mai ales in prezentul imediat. Perfect omenesc, interesul local si “patriotismul local” au fost aproape intotdeauna baza comportamentului comun al majoritatatii societatilor omenesti, chiar si dupa instalarea completa si desavarsita a statului national cu un secol si ceva in urma.

Nici macar fenomenele globalizarii si integrarii Romaniei in aceasta globalitate nu au reusit sa schimbe profund gradul de interes cu care cetateanul, chiar si cel mai implicat, vede si gandeste lucrurile – simplu, asa functioneaza probabil mentalul uman – “aici este lumea mea, traiesc in ea si ma intereseaza ce se intampla aici”. Cu toate acestea am sa incerc sa atrag atentia asupra unor fenomene, care incet – dar cert, ne cuprind si ne vor influenta viata in viitorii ani mult mai profund decat perceptiile pe care toti le avem in modul cel mai obiectiv (sau subiectiv) cu putinta. Citeste articolul integral

2012 spre sfârşit: despre legitimitate şi trădare

Preambul din Djuvara.[…] Societatea românească s-a răsturnat în mod extrem de grav în cei cincizeci de ani de comunism. Şi când zic cincizeci de ani, sunt încă sub adevăr, pentru că regimul lui Iliescu n-a fost decât o prelungire a regimului comunist. Numai suprafaţa s-a schimbat. În comunism s-au întâmplat lucruri grave, iar persecutarea întregului strat de deasupra, nu numai din punct de vedere politic, a răsturnat toate valorile. Au venit aia mai răi, mai tâmpiţi, cocoşaţii şi guşaţii. […]

[…] În cei cincizeci de ani de care vă vorbeam, s-a stricat ceva în creierul acestui popor. Mai adaug ceva. Românul a fost aşa de dezgustat de ce i s-a întâmplat, încât în prezent fuge din ţară pe capete. Înainte de război, românii americani erau 120.000, foarte puţini comparativ cu americanii de origine poloneză, cehă, ucraineană. Cum se explică asta? Pe vremea veche, românul avea în suflet zicala aceea “fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea”. S-a întâmplat o schimbare a profilului etnic al românului, cetăţeanul care fugea cel mai puţin din ţara lui între ţările europene. E unul dintre motivele pentru care România merge atât de rău. S-a luat smântâna de pe ţară. Neagu Djuvara

Cato cenzorul roman.  Scriam acum un timp despre mentalitati, incercand sa readuc la cunostinta cititorilor pilda catoniana a moravurilor cartagineze. Cato isi incheia orice discurs, indiferent de tema abordata, printr-un apel la distrugerea Cartaginei: Carthago delenda est! Cato, Censor Roman in 184 i.Hr.,  dobandeste o reputatie deosebita datorita luptei acerbe pe care o initiaza impotriva luxului. Batranetea lui Cato este marcata de combaterea neinduplecata a aristocratiei deschise spre noile moravuri si de impotrivirea fata de expansiunea in Orient, de unde considera ca se importau deprinderi decadente, ostile traditiilor romane. Lupta lui Cato nu a fost  cu Cartagina, ci cu mentalitatea cartagineza.

Nicolae Iorga. Nu sunt un mare adept al istoriei profesate de Nicolae Iorga, bineinteles recunoscand  rolul lui de patriarh al culturii române si  totusi în istoria scrisa de Iorga, mai mult romantica decat factuala, gasim  (in cele zece volume ale “Istoriei românilor”) cam 200-300 de cazuri care pot fi considerate arhaic hiclenie sau turcizat hainlâc, pe limba noastra cea de toate zilele – tradare.  Personal am numarat aproape dublu. Bineinteles tradarile mentionate se refera la tradarile politice si nu au nimic in comun cu tradarile aproape zilnice pe care le simtim cu totii in vietile noastre cotidiene. De cele mai multe ori aceste “hiclenii” sunt de ordin minor, tradari in asteptari sau in fapte, toate sunt durereroase chiar daca credem de fiecare data ca ne-am imunizat. Durerea sufletului nu cunoaste “doftoreala”. Citeste articolul integral

2013: Mâine, care mâine ?

Articolul va fi publicat maine, in data de 31 decembrie 2013!

Perioada sarbatorilor de iarna sau de primavara vine intotdeauna cu intrebari sau declaratii despre alte culte decat cea majoritara in Romania. Declaratiile nu merita luate in considerare, toata viata mi-a fost frica de cei care detin intotdeauna adevarul absolut. Intrebarile insa, in majoritatea lor decente, in minoritatea lor puerile, merita intotdeauna un raspuns pe care daca il detin il si prezint respectivilor amici virtuali sau reali.

 Ar fi poate necesar de mentionat ca numele consacrat al acestor denominatii religioase este protestanti / protestantism, desi corect ar fi reformati / reforma. Etimologia este insa bazata pe un document numit “Protestatio”, document despre care vom discuta putin mai tarziu.

 Nu exista religie majora in istoria omenirii, indiferent ca este o religie “abrahamica” (iudaism, crestinism, islam) sau religie “dharmica” (hinduism, budism) in care nu au existat fenomene de protest / reforma, care au generat formarea unor curente religioase noi, care aveau la baza dogmele originale interpretate diferit. Unele curente s-au stins in timp, altele au rezistat timpului, devenind astazi curente religioase care cuprind zeci sau chiar sute de milioane de credinciosi.

 Este important ca cititorul sa inteleaga ca demersul meu nu este nici pe departe religios, ci mai mult istoric-informativ. Nu exista nici o posibilitate prin care cineva sa discute despre toate grupurile religioase crestine care se considera protestante. Dintr-un total de 41 de mii de grupuri religioase crestine, aproximativ 33 de mii sunt considerate protestante. [Sursa cifrelor – David B. Barrt, George T. Kurian, Todd M. Johnson, The World Christian Encyclopedia, Oxford University Press  2001 edition; Hsu, Becky; Amy Reynolds; Conrad Hackett; James Gibbon “Estimating the Religious Composition of All Nations: An Empirical Assessment of the World Christian Database“. Journal for the Scientific Study of Religion 2008.]

 In anul 2008 au declarat ca sunt crestini sau ca fac parte din “lumea crestina” (christendom) un total de 2,1 miliarde din cetateni ai planetei, din aceasta multitudine 800 de milioane considera o apartenenta protestanta (170 milioane in America de Nord, 160 milioane in Africa, 120 milioane in Europa, 70 milioane in America Latina, 60 milioane in Asia, si 10 milioane in Australia-Oceania).

  Protestantismul are la baza 5 principii, numite “cele cinci sola”:

1. Sola gratia (mântuirea doar prin har);
2. Sola fide (mântuirea numai prin credință);
3. Sola scriptura (mântuirea numai prin Scriptură);
4. Solus Christus (numai Cristos);
5. Soli Deo Gloria (glorie numai Lui Dumnezeu).

 Din nefericire, in Romania sunt incluse culte care nu au nimic in comun cu protestantismul sub o denumire ciudata (neoprotestantism), denumire pe care personal mi-e greu sa o accept. Spre exemplu, Biserica Mormonă (Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă) sau  Martorii lui Iehova (Organizația Religioasă Martorii lui Iehova) nu accepta doctrinar cele “cinci sola”, deci nu au cum sa fie protestante. Definiția „Protestantismul reprezintă toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe” este inacceptabila si gresita istoric si teologic.

 Perceptia generala este ca protestantismul a aparut in secolul al XVI-lea (1517), odata cu publicarea de catre Martin Luther a celor “95 de teze” (Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum), care au declansat Reforma Protestanta pe teritoriul Germaniei. Aceasta perceptie nu este corecta.

 Istoric vorbind, “Reforma Protestanta” a inceput in secolul al XII-lea in Franta, cand Peter Waldo (cunoscut si ca Pierre Vaudès sau de Vaux) a finanțat traducerea Evangheliilor și a altor cărți biblice în limba vorbită de populatia din sud-estul Franței. Peter Waldo a fost un negustor bogat si din banii lui a promovat noi idealuri fara ca nici un moment sa se gandeasca la altceva decat la o biserica catolica pe intelesul tuturor.  El a renunțat si la afacerile sale și s-a dedicat predicării Evangheliei la nivelul intelegerii contemporanilor lui. Într-un timp destul de scurt a reusit sa convinga cateva mii de credinciosi. În 1184, papa Lucius al III-lea l-a excomunicat împreună cu cei care i s-au alăturat, care deja purtau numele de waldoisti (sau waldosieni).

 Waldoistii (sau waldosienii) pledau pentru o întoarcere la practicile creștinismului timpuriu. Ei respingeau dogmele și practicile catolice tradiționale, printre care se numărau absolvirea de păcate, rugăciunile pentru cei morți, purgatoriul, rugăciunile adresate „sfinților“, adorarea crucifixului , etc . Ca urmare, waldoistii au fost adesea ținta atacurilor crunte din partea Bisericii Catolice. Desi sute de oameni au fost arestati, torturati sau omorati, ei au reusit sa supravietuiasca religios pana in zilele noastre in unele regiuni din sudul Frantei si in Elvetia. Multe din principiile lui Peter Waldo au fost preluate de Martin Luther, aproximativ 4 secole mai tarziu.

 Un alt premergator al Reformei Protestante a fost John Wycliffe (1320-1384), luptator neinfricat impotriva proprietatilor bisericesti si promotor al limitarii influenței bisericești asupra puterii politice laice în Anglia, de facto a fost primul teolog crestin care a sustinut despartirea dintre biserica si stat. Una din cele mai importante contribuții la reforma viitoare a fost traducerea Vechiului  și  a Noului Testament în limba engleză, traduceri devenite fundamentul versiunii consacrate a Bibliei Regelui James. L-a influentat profund Jan Hus (1369 -1415), un alt premergator al Reformei Protestante. Despre el si despre drumul Reformei, intr-un articol urmator.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Vremea va fi în general închisă în zonele joase, în special cele din sudul, centrul şi estul ţării, unde ceaţa va persista, iar trecător vor fi burniţe sau fulguieli, informează Administraţia Naţională de Meteorologie. Cu totul izolat vor fi condiţii de formare a poleiului. În restul ţării cerul va fi temporar noros. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperaturile maxime vor fi în jur de -2 grade în zonele cu ceaţă persistentă şi 8…10 grade la deal, iar cele minime se vor încadra în general între -6 şi 2 grade.

În Bucureşti, vremea va fi în general închisă, cu ceaţă persistentă şi condiţii de burniţă. Vântul va sufla slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 2 grade, iar cea minimă va fi de -2…-1 grad.

Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4597  RON; 1 USD = 3. 2305 RON; 1 EURO = 1. 3805  USD; Francul elvetian 3. 6419       RON. Gramul de aur 125.5870 RON.

Codul penal a subţiat Parlamentul cu şapte mandate. Din cei 10 senatori şi deputaţi rămaşi fără mandat în primul an de legislatură, şapte şi-au pierdut postul din cauza problemelor cu legea. Parlamentul obez ales în luna decembrie 2012 începe uşor-uşor să se subţieze, ca urmare a problemelor penale cu care se confruntă aleşii. Dacă la începutul legislaturii au depus jurământul 176 de senatori, numărul acestora a scăzut la 172. Primul care a„ dezertat“ din rândurile senatorilor a fost Dan Voiculescu, liderul din umbră al PC. La sfârşitul lunii ianuarie, la prima intervenţie în plenul Senatului, Dan Voculescu a anunţat, inopinat: „Pentru că există un dosar în justiţie în care am fost implicat, am luat decizia ca de azi să renunţ la imunitatea parlamentară, astfel încât justiţia să îşi facă treaba. Demisionez din Senat“. Motivul invocat de Voiculescu a fost fals, pentru că un parlamentar nu are imunitate în faza în care ajunge în faţa instanţei de judecată, ci într-o etapă anterioară, în care este cerută arestarea preventivă. Motivul demisiei a fost altul: tergiversarea dosarului. Practic, în momentul în care şi-a dat demisia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) – care îl judeca pe Voiculescu în calitate de parlamentar – a fost nevoită să trimită dosarul la Tribunalul Bucureşti. „Metoda Voiculescu“ a fost uzitată şi de senatorul UDMR Olosz Gergely, care a demisonat din Parlament în luna mai pentru a scăpa de judecata ÎCCJ. Tribunalul Bucureşti a decis să-l condamne la şapte ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă. Ulterior, Curtea de Apel a anulat condamnarea, dar procesul este încă în desfăşurare. Fostul senator PPDD Antonie Solomon a înlocuit costumul cu uniforma vărgată, după ce ÎCCJ l-a condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită şi fals intelectual. Toni Greblă este ultimul senator care şi-a dat demisia, dar nu pentru a fugi de justiţie, ci pentru o cauză nobilă: a fost numit judecător la Curtea Constituţională. Integral aduce Adevarul. 

Cine mai rămâne în țară? Deschiderea granițelor pentru românii avizi de muncă în UE este un moment istoric, cu consecințe majore, căci afară nu ne pleacă numai muncitorii necalificați sau potențialii infractori, ci și o bună parte din (puținele) elite. Deși este un subiect de importanță majoră pentru dezvoltarea economică și demografică a României, până acum dezbaterea privind deschiderea granițelor s-a învârtit supărător doar în jurul exagerărilor din presa britanică și olandeză. Într-adevăr, acestea au cultivat în rândul populației o veritabilă paranoia privind potopul de imigranți români și bulgari care se va revărsa, începând cu 1 ianuarie, peste cele nouă piețe ale muncii ce se îndură (cu forța, ce e drept) să ne acorde liberul acces începând de la această dată.  Fapt incontestabil: un influx crescut al românilor în Marea Britanie va exista. O arată toate statisticile și estimările: potrivit un think tank local, Migration Watch, 50.000 de români și bulgari vor intra anual pe piața muncii din Marea Britanie. Cifra înaintată este plauzibilă, cât timp în intervalul iunie 2012-iunie 2013, numărul imigranților din cele două state a fost de 37.000.  În paralel, în 2012, românii au ocupat una dintre primele poziții în clasamentul celor mai mari valuri de imigranți în Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Ungaria, Italia, Spania și Portugalia (și, atenție, analiza este făcută exclusiv la nivelul statelor membre OCDE). Numai în primele șase luni ale acestui an, în Germania au intrat 70.000 de români. Aceleași studii și rapoarte arată însă, foarte clar, că românii care vor lua calea Regatului Unit nu vor împovăra sistemul de asistență socială de aici, dovadă că România nu figurează în topul 20 (!) al imigranților care pretind cele mai mari beneficii sociale din partea autorităților londoneze. În acest clasament regăsim, în schimb, state precum Polonia (locul 3), Franța, Olanda, Italia sau Germania. În Franța, situația este similară: un raport recent al institutului de statistică de la Paris arată că doar 3% din imigranții români au peste 60 de ani – prag relevant întrucât se presupune că peste această vârstă oamenii se pensionează, devenind astfel asistați social. Pentru comparație, ponderea medie  a imigranților europeni stabiliți în Franța și ajunși la vârsta pensiei este de 28%.    Integral aduce Capital. 

Bătaie de joc pe bani europeni. Milioane de euro pentru romi au fost cheltuite fără niciun rezultat. De când a aderat la UE, România am primit sute de milioane de euro pentru integrarea comunităţii rome. Acum, la şapte ani distanţă, romii trăiesc tot în mizerie şi sărăcie. Banii au fost cheltuiţi, dar fără rezultate. Comuna Comana, judeţul Giurgiu. 500 de romi trăiesc ca-n Evul Mediu: uliţe neasfaltate, şanţuri în loc de canalizare, copii care nu merg la şcoală. „Eu n-am primit nicio pâine”, se plânge unul dintr ei. Oamenii ar fi trebuit să primească nu o pâine, ci consiliere, asistenţă, cursuri de formare profesională ca să-şi găsească un loc de muncă şi sprijin să-şi trimită copiii la şcoală. Agenţia Naţională pentru Romi şi Partida Romilor au accesat 22 de milioane de euro, bani pentru formarea unor experţi locali, mediatori şcolari şi sanitari, din rândul romilor, care să identifice problemele comunităţii şi să propună autorităţilor locale soluţii. Mihai Miliaru a participat la programul pentru experţi locali. „Am zis că poate o veni şi soarele pe strada noastră, a romilor, să ne ajute cineva cu ceva, dar am dat-o-n bară rău de tot”, mărturisește acesta. Înainte de acest moment, lui Mihai i-a mers bine. Timp de doi ani, a urmat cursuri de formare.„Vă spun că după o săptămână sau două care le învăţam acolo, nu-mi venea să mă mai întorc acasă. Hotel de patru stele, vă daţi seama, şi mâncare de nu se poate şi de toate, vă daţi seama, când ajungeam acasă, nu-mi mai venea să cred că. Tu mănânci acolo icre negre, de exemplu, şi acasă mănânci cartofi”, spune Mihai Miliaru. Integral aduce DIGI24

Previziuni 2014. Vine un an greu! Preţurile vor fi mai mari, iar economia frânează. Pentru că agricultura nu va mai peforma ca în 2013, nici economia nu va mai creşte la anul în acelaşi ritm. În schimb, infl aţia va accelera, iar leul va fi sub presiune, din cauza deciziilor ce ar putea fi luate în SUA, sunt de părere analiştii consultaţi de “Evenimentul zilei”.Alimentele s-ar putea scumpi pe fondul unui an agricol slab.Exporturile şi industria vor susţine la anul avansul economiei. Recolta agricolă va fi cel mai probabil slabă, dar am putea vedea o creştere de 2% a Produsului Intern Brut, care este sub ritmul de care aveam nevoie, pentru ca nivelul de trai să se îmbunătăţească. Pentru a stimula creşterea economică, ar trebui încurajate domenii precum turismul, care se dezvoltă în continuare sub potenţial, sunt de părere analiştii consultaţi de EVZ. Pentru finanţare, firmele vor trebui în continuare să se descurce pe cont propriu, gândindu-se mai degrabă la o listare la bursă sau emitere de obligaţiuni decât la un împrumut bancar. Dacă pentru anul 2013 analiştii Băncii Comerciale Române (BCR) estimează un nivel al creşterii economice de 3%, pentru 2014 aceştia văd o scădere a ritmului, până la 2,3%, “deoarece suportul agriculturii va fi mai modest”. “Este clar însă că România are nevoie de o creştere economică superioară pentru recuperarea decalajelor care o despart de zona euro, iar în acest sens este nevoie de continuarea reformelor în sectorul public şi în cel privat”, a declarat pentru EVZ Eugen Sinca, economistul şef al băncii. Specialiştii UniCredit Ţiriac au chiar o estimare mai pesimistă. “Anticipăm că economia va încheia anul 2013 cu o creştere de 2,6%, dar aceasta ar putea încetini la 2,1% în 2014 odată cu estomparea efectul anului agricol bun. Exporturile şi industria vor rămâne principalii factori generatori de creştere, fiind ajutaţi de cererea externă din Germania”, potrivit lui Mihai Pătrulescu, Senior Economist UniCredit Tiriac Bank. De asemenea, Garanti Bank estimează pentru 2014 o creştere a PIB-ului de 2%, sub cea din 2013, de 2,4%. Integral EVZ

CCR îl obligă pe Victor Ponta să-şi ASUME prin proprie semnătură ŞTERGEREA DATORIILOR Rompetrol şi-i reproşează „lacune în înţelegerea instituţiilor de drept”. După mai bine de şase luni de conflict politic, Curtea Constituţională îi lasă premierului Victor Ponta o singură opţiune în legătură cu înţelegerea pe care Guvernul a semnat-o în februarie cu kazahii de la KazMunaiGaz pentru ştergerea datoriilor istorice ale rafinăriei Rompetrol de la Năvodari: asumarea deciziei şi aprobarea prin hotărâre de Guvern, cu semnătura sa. Mai mult, în motivarea deciziei luate pe 21 noiembrie, dar publicate o lună mai târziu, pe 21 decembrie în Monitorul Oficial, judecătorii arată că Parlamentul a încălcat Constituţia intrând în jocul Guvernului şi aprobând Memorandumul cu Rompetrol prin lege şi  îi semnalează premierului, jurist de profesie, „lacune în înţelegerea instituţiilor de drept” prin iniţierea proiectului de lege în această formă. În 2009, premierului de la acea vreme, Emil Boc, şi el profesor de drept, Curtea Constituţională i-a întors mai multe ordonanţe de urgenţă pe care îşi pusese semnătura. Concret, Curtea Constituţională susţine că termenii în care s-a semnat acordul conduc la concluzia că acesta este un contract de stat şi nicidecum un memorandum. În aceste condiţii, Parlamentul s-a substituit Guvernului adoptându-l şi a încălcat principiul că „nimeni nu este mai presus de lege” votând un act normativ pentru un caz individual. Judecătorii, care au luat cu majoritate de voturi această decizie îi răspund de altfel şi lui Victor Ponta, care a susţinut public că, odată atacat memorandumul la CCR, există riscul întrării în insolvenţă a rafinăriei Rompetrol. „Decizia Curţii Constituţionale nu va produce niciun efect asupra existenţei, conţinutului şi efectelor juriduce pe care contractul de stat le produce între părţile semnatare”, arată Curtea, dându-i premierului şi soluţia rapidă pentru a-şi pune în praactică ceea ce a negociat cu kazahii: hotărârea de Guvern. Cu toate că decizia a devenit oficială şi obligatorie din 21 decembrie, o zi de sâmbătă în care la Monitorul Oficial s-a lucrat prin excepţie, în şedinţa de Guvern din 23 decembrie, subiectul nu a fost discutat. Integral aduce Gandul.

O invatatoare, filmata in timp ce le cere parintilor bani pentru cadouri de Craciun: “Astea-s cadourile voastre? Atat va reprezinta?” Inspectoratul Scolar Bucuresti face verificari. Inspectoratul Scolar Bucuresti s-a autosesizat si va face de luni verificari in cazul unei invatatoare de la Scoala 10, care ar fi cerut parintilor bani pentru cadourile ce urmau sa fie date de sarbatori unor angajati ai unitatii, a declarat pentru Mediafax purtatorul de cuvant al ISMB, Marian Banu. Ancheta a inceput dupa ce in presa a fost prezentata o inregistrare video preluata de pe Youtube, in care este surprinsa o discutie intre parinti si o invatatoare de la Scoala nr. 10 din centrul Capitalei, care cere bani pentru cadourile de sarbatori, spunand: “Este in politica balcanica, romaneasca, de sarbatori sa se ofere”. Parintii ii reproseaza invatatoarei ca le cere prea multi bani pentru cadourile de sarbatori, aceasta spunand ca trebuie sa fie oferite cadouri atat secretarei scolii si bibliotecarei, cat si paznicilor si femeilor de serviciu. Intrebata de un parinte de ce trebuie sa primeasca toti cadouri, invatatoarea le raspunde: “Pentru ca sunt in comunitate, doamna!”. Inspectorul general scolar al municipiului Bucuresti, Constantin Traistaru, impreuna cu comisia care cerceteaza cazul de la Soala 10 “Maria Rosetti”, vor analiza luni, 30 decembrie, situatia relatata in presa, a declarat pentru Mediafax purtatorul de cuvant al ISMB, Marian Banu. “Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti s-a autosesizat in acest caz, dar intrucat doamna invatatoare care apare in filmul prezentat de televiziuni nu este in Bucuresti, luni vor avea loc discutii cu ceilalti reprezentanti ai scolii si cu parintii”, a precizat Marian Banu. Comisa de cercetare constituita in regim de urgenta la ISMB va analiza datele pe care le are pana in 30 decembrie, dupa care, din 6 ianuarie cand invatatoarea va reveni in Capitala, va fi continuata investigatia, a mai spus Banu. Potrivit discutiei surprinse in inregistrarea video, invatatoarea le reproseaza parintilor ca nu au strans suficienti bani de cadouri: “Astea-s cadourile voastre? Am sunat. Mai vine ceva, nu mai vine. Atat va reprezinta? Nu sunteti cartofi, nu sunteti oi sa va invat!”. Integral Aduce HotNews

Firma vicepremierului Dragnea, contract consistent de deszăpezire. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a acordat contracte de deszăpezire valorând peste 150 milioane de lei în urma unor licitaţii, din care multe cu o singură ofertă valabilă. Printre norocoşi, firma Tel Drum Alexandria, în umbra căreia se află vicepremierul Liviu Dragnea. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a acordat 18 contracte în valoare însumată de 150 milioane lei, fără TVA, pentru deszăpezirea drumurilor naţionale din judeţele Constanţa, Timişoara, Cluj, Craiova, Braşov, Teleorman, Ilfov, pe următorii doi ani. Multe contracte au fost acordate în absenţa existenţei oricărei concurenţe, licitaţia fiind câştigată de către cel care a depus singura ofertă acceptată. Unul din cele mai valoroase contracte a fost primit de către firma Tel Drum, ce îl are în spate pe vicepremierul Liviu Dragnea. De la privatizarea acesteia, în 2002, între firma în cauză şi firmele deţinute de familia vicepremierului au existat relaţii strânse de afaceri. Potrivit sistemului electronic de licitaţii publice, în cazul secţiei de drumuri Alexandria CNADNR a primit doar o ofertă valabilă, aceasta fiind cea a Tel Drum Alexandria. Valoarea contractului este de 15,28 milioane lei, acesta fiind cel mai valoros contract acordat de către CNADNR, deşi SDN Alexandria are de departe mai puţini kilometri de administrat decât alte secţii de drumuri naţionale. Astfel, contractul semnat pentru SDN Timiş cu firma Eurosped SRL are o valoare de 13 milioane lei, în timp ce cel pentru secţia Cluj valorează doar 10,48 milioane lei. Contractele pentru secţiile Satu Mare, Bistriţa, Alba, Slatina, Miercurea Ciuc, Caransebeş au o valoare de două-trei ori mai mică decât cel de la Alexandria. Singurul care se apropie ca valoare este cel de la Buzău, unde deszăpezirea va costa aproximativ 15 milioane lei. Aici deszăpezirea va fi făcută de către o asociere ce are în frunte firma Mecan Construct, deţinută de un consilier judeţean buzoian. Narcis Neaga, directorul general al CNADNR, nu a putut fi contactat ieri pentru a explica de ce este atât de scumpă deszăpezirea drumurilor naţionale în judeţul de provenienţă a vicepremierului Liviu Dragnea. Integral aduce Romania Libera

Bilanţul fondurilor UE ilustrează cel mai mare dezastru al ultimilor şapte ani: Să primeşti 20 de miliarde de euro gratis şi să cheltuieşti doar 5, în plină criză. România a reuşit să atragă, în cei şapte ani de când este membră a Uniunii Europene, doar 5 miliarde de euro din fondurile structurale puse la dispoziţie în perioada 2007 – 2013, adica un sfert din cele aproape 20 de miliarde de euro menite să ajute la modernizarea ţării. Fondurile structurale sunt destinate dezvoltării unui stat prin finanţarea de programe de  reabilitare de drumuri, de şcoli, de spitale, prin acordarea de sprijin financiar firmelor mici şi mijlocii care vor să investească în echipamente noi sau prin programe de instruire a angajaţilor sau a şomerilor care vor să intre în câmpul muncii mai bine pregătiţi, însă România este codaşă la absorbţia lor. Motivul? Birocraţia excesivă, productivitatea scăzută sau deficitul de personal în rândul funcţionarilor care lucrează cu fonduri europene, schimbările frecvente ale regulamentelor făcute de către autorităţile de management, dar şi fraudele din cadrul proiectelor au făcut ca România să nu reuşească să atragă banii. Cea mai bună performanţă a avut-o totuşi Programul Operaţional Regional (cunoscut sub denumirea de “Regio”), care a avut o rată de absorbţie de peste 44% până în prezent, beneficiarii primind rambursări de peste 1,6 miliarde de euro în perioada 2007 – 2013. Acest program, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, are ca beneficiari principali primăriile şi consiliile judeţene, care primesc bani pentru proiecte de reabilitare a infrastructurii sau a şcolilor. Deşi are gradul de absorbţie cel mai ridicat, plăţile de la UE prin acest program au fost suspendate câteva luni din cauza neregulilor cu privire la achiziţiile publice făcute în cadrul proiectelor. Şi POS Mediu, programul administrat de Ministerul Mediului care finanţează proiecte cu ajutorul cărora sunt construite sisteme de apă şi canal sau gropi de gunoi, a avut o absorbţie catalogată drept bună: un miliard de euro atraşi în şapte ani, ceea ce înseamnă o rată de absorbţie de 22% din totalul alocat de UE pentru acest program. Nici acest program însă nu a fost lipsit de probleme. Chiar fostul director general al autorităţii de management care gestionează POS Mediu, Adrian Mîndroiu, a fost reţinut de Direcţia Naţională Anticorupţie, după ce a fost acuzat că a primit bani şi bunuri de la doi administratori ai  unor firme de consultanţă. El este cercetat pentru trafic de influenţă şi pentru asociere la săvârşirea infracţiunii de corupţie, potrivit unui comunicat al DNA. Integral Aduce Ziarul Financiar.

Un cutit in spatele lui Antonescu. “Romanii l-au putut vedea pe Crin Antonescu incheind anul razand cu Traian Basescu la Cotroceni”, se auzea o voce la Antena 3, sambata seara, intr-o emisiune dedicata macelaririi mediatice a presedintelui PNL. Fenomenul asta se intampla de cateva saptamani incoace – PSD si aliatii isi infig cutitele in Antonescu. Si se va intampla si dupa Anul Nou, doar ca atacurile vor fi mult mai consistente, “pe steroizi”. La asta s-a ajuns – sa sugerezi ca seful liberarilor “ar fi pe mana” cu Basescu pentru ca a ras la ce a spus seful statului la Cotroceni, la ceremonia de depunere a juramantului pentru CCR a lui Toni Grebla.  E ca in filmele mafiote in care unul face toate treburile murdare pentru un sef mafiot, ii tine partea, lupta pentru el, iar la sfarsit mafiotul il impusca in cap. Asta a patit Crin Antonescu din partea lui Dan Voiculescu. Rasplata binemeritata pentru liberal, daca tinem minte cum a atacat el procurorii, judecatorii, raul, ramul contra sprijinului trustului Intact. Adevarul e ca ei nu prea au ce sa-i reproseze lui Crin Antonescu, care a fost soldatul cel mai credincios al anti-basismului. Asa ca strategii PSD s-au gandit la ceva demn de Orwell – sa spuna ca anti-basistul Antonescu e de fapt basist. Asa cum Ministerul Iubirii se ocupa cu tortura in cartea “1984”. E clar acum ca USL se rupe si PSD va avea candidat la prezidentiale? Nu vreau sa-l apar pe Antonescu, e un lider fara principii, dar e de-a dreptul absurd. Poate Ponta ar putea fi acuzat de intelegere cu Basescu. Nu a semnat el pactul de coabitare? Nu a propus el procurorii, incalcand, batandu-si joc de “prima porunca” a “religiei” useliste, care spunea ca procurorii lui Basescu fac politie politica? Pai si atunci ce faci, ii numesti din nou? Antonescu nu a facut nimic asemanator. Integral aduce Ziare.com

Va urez o zi buna!

Rusia: atentat kamikaze la Volgograd. 18 persoane au murit, alte 40 au fost rănite după explozia unei bombe. Cel puţin 18 persoane au murit, iar alte 40 au fost rănite într-o explozie produsă duminică dimineaţă într-o gară din oraşul rus Volgograd, situat în sudul ţării, serviciile de securitate precizând că deflagraţia a fost provocată de o bombă. Explozia a avut loc la ora locală 12.45 (11.45 ora României), a declarat Svetlana Smolyaninova, oficial din cadrul ministerului regional al Internelor, citată de RIA Novosti. Bomba se afla asupra unei femei-kamikaze, care a detonat dispozitivul chiar la intrarea în gară, potrivit Comitetului Naţional Antitero, citat de agenţia de ştiri Interfax. Autorităţile susţin că atacul a avut loc la parter, înainte ca pasagerii să treacă de control şi de detectorul de metale. Cu toate acestea, în imaginile video se poate vedea că explozia are loc la etajul al doilea. Această informaţie a fost confirmată doar de Svetlana Smolyaninova, celelalte autorităţi susţinând că explozia a avut loc înainte ca femeia-kamikaze să treacă de punctul de control. Victimele care încă se află în viaţă sunt transportate la Moscova cu un avion, un zbor de 90 de minute, pentru a primi îngrijiri medicale, a anunţat Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă. UPDATE – Un grup de ceceni jihadişti, aflat acum în Siria, revendică atentatele. „Allah este mai mare! Operaţiune martiră la gară. 20 de oameni omorâţi. Am avertizat cu privire la Olimpiada care se desfăşoară pe tărâmul masacrelor!”, transmite pe Twitter gruparea. Cu o oră înainte de atentat, aceeaşi gruparea scria pe reţeaua de socializare: „Foarte curând se vor auzi veşti fericite pentru credincioşi.” Integral aduce Adevarul. 

Un nou atentat în Rusia: Cel puţin 10 morţi în urma unei explozii într-un troleibuz în Volgograd. Zece persoane şi-au pierdut viaţa în urma unei explozii produse luni dimineaţa într-un troleibuz în Volgograd (sud-vestul Rusiei), într-un al doilea atentat comis în ultimele 24 de ore, după ce duminică 17 persoane au murit într-un atac produs la gara feroviară din acest oraş, conform unui nou bilanţ al victimelor dat publicităţii de autorităţi, conform AFP şi Ria Novosti. Bilanţul preliminar al deflagraţiei de luni a fost confirmat agenţiilor ruse de presă de către purtătorul de cuvânt al Comitetului de anchetă rus, Vladimir Makarkin şi Ministerul rus de Interne. O sursă din cadrul Comitetului de anchetă din regiunea Volgograd, situată în apropierea Caucazului rus instabil, a indicat că este vorba de un ‘atentat’. Potrivit agenţiei Ria Novosti, cel puţin 15 persoane şi-au pierdut viaţa în atentatul de luni, conform unui bilanţ preliminar.Agerpres 

Revista Presei de la Deutsche Welle. Românii vin, iar Erdogan se duce. Nu puţine ziare occidentale trimit, în aceste zile, la alocuţiunile de Crăciun ale Papei şi ale mai marilor bisericilor apusene, ca şi a preşedintelui Germaniei, Joachim Gauck, care solicită mai multă înţelegere din partea vesteuropenilor pentru străini, migranţi şi refugiaţi. Şi Frankfurter Allgemeine Zeitung se ocupă de această temă. Ziarul scoate în evidenţă enorma creştere anuală, cu aproape 70 la sută, a numărului de cereri de azil depuse în Germania şi relevă, totodată, că problema refugiaţilor nu se poate rezolva decât la nivel pan-european, cu bani alocaţi de statele membre ale UE, în funcţie de puterea lor economică. Pagina economică a aceluiaşi ziar titrează: „Bulgarii  şi românii vin!”. Amplul articol relevă pe baza aprecierilor experţilor că, dacă în 2007, când România şi Bulgaria au devenit membre ale UE,  mulţi români şi bulgari plecau să muncească în Spania, efectele crizei economice determină majoritatea să se îndrepte, mai nou, spre Germania. Ziarul calmează eficient spaimele iscate unora de proxima deschidere definitivă, pentru aproape 30 de milioane de  români şi bulgari, a pieţii muncii europene. Fiindcă, potrivit cotidianului de dreapta din Frankfurt, nici deschiderea din 2011 a aceleiaşi pieţe, pentru primii est-europeni intraţi în Comunitate, în speţă pentru polonezi, cehi şi slovaci, nu s-a soldat cu urmări dramatice, iar mulţi din cei ce doreau să vină, sosiseră anterior.  Pe de altă parte, articolul relevă cât de uriaş e clivajul în materie de nivel de trai între bulgari şi români, pe de o parte, şi ceilalţi europeni din Uniune, pe de alta. Cu un venit mediu de 4.400, respectiv 5.900 de euro pe an bulgarii şi românii deţin lanterna roşie în Comunitate, în vreme ce germanii şi englezii câştigă anual de aproape zece ori mai mult decât bulgarii.  Prin urmare, s-ar putea ca migraţia spre vest să continue. Potrivit ziarului din Frankurt, aşa vede lucrurile şi Camera de Comerţ germano-română, care atrage însă atenţia că afluxul nu va fi foarte mare. Fiindcă „românii cu diplome academice şi muncitorii calificaţi beneficiază de mult de reguli speciale, iar întreprinderile germane caută de mult informaticieni, medici, asistenţi, medicali, sudori, frezori şi strungari români”. O problemă spinoasă rămâne însă bariera lingvistică, net mai redutabilă decât cea prezentată de italiană ori spaniolă. Integral aduce Deutsche Welle

Die Welt: Românii aduc bunăstare Germaniei. Pe 1 ianuarie 2014, restricțiile de pe piața muncii din Germania vor fi ridicate pentru români și bulgari. Comisarul european pentru Muncă și Afaceri Sociale, Laszlo Andor, nu crede că vor exista șocuri în Republica Federală sau oriunde altundeva în Europa. Dimpotrivă, crede comisarul Andor, efectele vor fi mai degrabă pozitive, iar imigranții români și bulgari vor contribui la creșterea prosperității în Germania. Motivul pentru care Andor este atât de optimist este umplerea golurilor de personal calificat pe care țările Europei occidentale le au în mai multe sectoare. Majoritatea imigranților dorește să muncească, nu să primească ajutor social, mai crede comisarul maghiar, care adaugă că este puțin probabil ca anularea restricțiilor să ducă la scăderea salariilor sau la un șomaj ridicat în rândul populației autohtone din țările occidentale. Locurile de muncă nu vor fi schimbate între imigranți și populația locală. Românii și bulgarii vor ocupa acele posturi care sunt oricum vacante. Laszlo Andor se așteaptă într-adevăr ca numărul de angajați români și bulgari din Germania să crească de la 1 ianuarie, dar nu se așteaptă la o explozie. Per total, în UE există în ciuda crizei economice aproape 2 milioane de locuri de muncă neocupate, iar românii și bulgarii preferă oricum țările din bazinul mediteranean. În prezent muncesc în Germania 160.000 de români și bulgari, 126.000 plătesc asigurări la bugetele locale și la cel federal. Conform Agenției germane pentru ocuparea forței de muncă sunt așteptați după 1 ianuarie între 100.000 și 180.000 de imigranți noi în fiecare an. RFI

Michael Schumacher, în stare critică după un accident de schi. Fostul pilot de Formula 1 Michael Schumacher, care a suferit, duminică, un accident în staţiunea franceză Meribel, se află în stare critică, a anunţat Centrul Medical Universitar din Grenoble (CHU), unde este internat germanul. “El avea un traumatism cranian grav cu comă, la sosire, fiind necesară imediat o intervenţie chirurgicală”, se arată într-un comunicat al CHU, în care se menţionează că Schumacher “rămâne în stare critică”. Comunicatul este semnat de profesorul Chabardes, neurochirurg, de profesorul Payen, şeful secţiei de anestezie-reanimare şi de directorul general adjunct al spitalului, Marc Penaud.În urmă cu aproximativ trei ore, autorităţile din Meribel au anunţat că Schumacher a suferit un traumatism cranian grav, dar viaţa nu îi este în pericol. Jandarmeria montană din Courcheval, care a intervenit după accidentul lui Schumacher, a precizat tot atunci că germanul a suferit “un traumatism cranian sever”. La scurt timp după anunţul autorităţilor din Meribel, ledauphine.com a notat însă că starea lui Schumacher s-a agravat şi că viaţa fostului pilot ar fi acum în pericol, iar ulterior a menţionat că germanul ar avea hemoragie cerebrală. Fostul pilot de Formula 1 Michael Schumacher, septuplu campion mondial, a fost rănit grav într-un accident de schi, duminică, în staţiunea Meribel, conform postului de radio Europe 1, citat de L’Equipe. Potrivit presei germane, el schia alături de fiul său de 14 ani. Presa franceză notează că la Grenoble a sosit medicul Gérard Saillant, neurolog din Paris si prieten apropiat al fostului pilot, la clinică aflândue-se şi soţia lui Schumacher, Corinna, şi copiii Gina Maria şi Mic. Integral aduce Mediafax

Franţa profită de Sărbători şi aprobă “taxa milionarilor”, de 75% pe salariile de peste un milion de euro pe an. Consiliul Constituţional al Franţei a aprobat duminică “taxa milionarilor”, de circa 75%, care se va aplica companiilor care plătesc salarii de peste un milion de euro pe an, potrivit AFP.   Măsura, susţinută de preşedintele Francois Hollande, a înfuriat şefii de companii şi cluburile de fotbal, care au ameninţat chiar cu intrarea în grevă. Taxa a fost gândită iniţial pentru a fi plătită de persoanele cu venituri mari şi ar fi trebuit să se aplice sumelor care depăşeau un milion de euro, însă Consiliul Constituţional a respins această variantă, întrucât limita maximă legală pentru persoane fizice este de 66%. Guvernul socialist al Franţei a regândit taxa, pentru a fi aplicată companiilor care plătesc astfel de salarii. Noua formulă, avizată de Consiliu, prevede o taxă excepţională de 50% pentru veniturile mai mari de un milion de euro plătite în 2013 şi 2014. Incluzând contribuţiile sociale, procentajul rămâne la circa 75%, nivelul vizat de guvern în varianta iniţială. Sumele plătite în contul acestei taxe vor fi limitate însă la 5% din cifra de afaceri a unei companii. Consiliul Constituţional, format din judecători şi foşti preşedinţi ai Franţei, poate anula legi dacă decide că acestea nu respectă constituţia ţării. Ziarul financiar 

Asa cum am mai scris, nimic din ceea ce este corupt, negativ, rau, prostesc, nu se pierde in Romania. Aceste lipsuri se metamorfozeaza, adaptandu-se timpurilor, un fel de bacterii care nu pot fi distruse de nici o antibiotica sociala.

Nu cred ca exista cineva dintre cititorii blogului care nu-si aminteste de Emil Bobu, aghiotantul Elenei Ceauşescu. Cel mai fidel partener de şeptic al lui Nicolae Ceauşescu, pe care îl lăsa mereu să câştige. Atât de devotat familiei Ceauşescu încât, odată, când labradorul acesteia lătra cam nervos la oaspeţii de la Snagov, i s-a adresat cu maxim respect: „Fiţi cuminte, vă rog, tovarăşe Corbu” [ Corbu fiind bineinteles cainele raposatului].

 La ultimul congres al PCR, tot din fidelitate şi cu mult respect a dat tonul aplauzelor după fiecare frază rostită de Ceauşescu. Cam aşa arată pe scurt portretul lui Emil Bobu, un personaj-emblemă al comunismului românesc. La 22 decembrie 1989, Emil Bobu încerca, împreună cu Manea Mănescu, să se refugieze din calea Revoluţiei undeva în zona Târgovişte. A fost reţinut în Casa de Cultură din Găeşti, a fost ţinut ostatic aproape trei ore sub ameninţarea unei cozi de matură. La percheziţie, i s-au găsit în buzunare 6.000 de lei şi o hârtie pe care era notată „Lista membrilor comitetului de organizare a manifestaţiei duşmănoase din Timişoara”. A fost preluat de Armată la 40 de minute după ce soţii Ceauşescu fuseseră duşi la unitatea militară din Târgovişte. Ulterior, a fost judecat în ceea ce presa vremii a numit Procesul Lotului CPEx, alături de Manea Mănescu, Tudor Postelnicu şi Ion Dincă. Acuzaţi de genocid, cei patru au fost condamnaţi la detenţie pe viaţă. Sentinţa a fost pronunţată la 2 februarie 1990 de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. La 26 aprilie 1990, Curtea Supremă de Justiţie a schimbat încadrarea juridică a faptelor, iar Emil Bobu s-a ales cu o condamnare de zece ani de închisoare şi cinci ani interzicerea drepturilor. Emil Bobu a facut numai doi ani si jumatate, eliberat din cauze de sanatate – omul mai traieste si a implinit deja 85 de ani.

  Ca fapt divers, acest individ, ministru de interne (1973- 1975) şi viceprim-ministru al guvernului (1980-1982) a fost jefuit de un amic al dlui Zgonea, astazi europarlamentar PSD, care conform celor declarate de Bobu, l-a jefuit luîndu-i ceasul şi 6000 de lei pe care ii avea in buzunar. Tot ca fapt divers si Emil Bobu era un absolvent la seral (sau fara frecventa) al unei celebre facultati de la Baneasa. Deci, la fel ca dl Zgonea, un intelectual perfect. SURSA

 Prostiile debitate de-a lungul anilor de tov. Emil Bobu sunt deja parte din folclorul romanesc, fiind caracterizate ca “bobisme”. Dl. Valeriu Zgonea sunt sigur ca il va depasi in forta. Dupa un an de mandat putem numera multe perle, pe care spre ajutorul meu le-a colectionat EVZ, impreuna cu cele ale colegilor lui. Consider ca Zgonea il depaseste cu mult pe incontestabilul filozof Vanghelie si am sa aduc cateva citate pe care le consider inceputul “zgonismului” romanesc:

• Eu sunt din oraşul lui Mihai Viteazul. Dacă ei vor să ridice acolo steagul cu care au plecat cu colegul meu, Mihai Viteazul, acum câteva sute de ani să cucerească nişte drepturi împotriva ungurilor, pe mine nu mă deranjează”.
• “Cu domnul Băsescu nu trebuie să mă înţeleg, trebuie să colaborez instituţional. El este ca un coleg pentru mine, el este preşedintele României, este un coleg instituţional“.
• “Munţii Carpaţi, pentru români, nu sunt un blocaj, nu sunt o barieră în dezvoltarea comunităţilor, ei au fost întotdeauna o punte de legătură între comunităţi”.
• “Am fost lăcătuş-mecanic, nu mi-e ruşine s-o spun, dar un lăcătuş-mecanic rocker, nu manelist. Eu şi când merg la nunţi sau când năşesc am o condiţie sine qua non: să nu puneţi deloc manele. Manelele nu sunt nici muzică lăutărească, nici muzică populară”.
• Rocker, dar fără plete: “Am fost tuns punk în tinereţe, că sunt şi fan Depeche Mode”.
• Întrebat de ce nu a respins un proiect de lege, ci l-a retrimis la comisie: “Pentru că noi suntem verticali şi nu ne aplecăm după cum bate vântul, cum a zis Sadoveanu, că nu suntem trestii!”.
• “Nu e bine să bei mai mult de un pahar de vin, dar un pahar de vin roşu seara face dilataţie, cum spune doctorul, e ca un medicament”. ^
• Criticat pentru că a scris pe contul de Twitter cu greşeli: “Eu nu scriu k pers publica…scriu k zgonea… altfel contul era diferit..dar se pare k e greutate sa intelegeti… no problem”.
• “Obligaţia parlamentarilor este să facă legi mai bune pentru cetăţeni, nu să se îmbrace în pantaloni scurţi sau în pantofi. Contează respectul pe care îl acordă cetăţeanului”.
• De 8 martie, în plenul Camerei Deputaţilor: “Femeia te ridică, femeia te coboară! No comment!“.
• “Grupul ecumenic de rugăciune este una dintre structurile cele mai importante care ne leagă de ortodoxie. Dacă vrem să deschidem şi să ne refacem, să resetăm relaţiile cu Rusia, de exemplu, această structură este una dintre cele mai importante”. SURSA

 Imbecil sinistru! Sa fiti sanatosi, pe astia ii meritam, pentru ca ei sunt alesii bravului popor!

Si Ploiestiul, la fel ca Bucurestiul, se mandreste cu un intemeietor cioban. Legenda fondatoare povesteste  că demult, înainte de întemeierea Țării Românești, într-o poiană spre marginea de miazănoapte a nesfârșitului Codru al Vlăsiei, a poposit un cioban, Moș Ploaie, împreună cu cei 7 feciori ai săi cu turmele sale. Găsind aici iarbă bună pentru oi, dar și ceva pământ rodnic pentru agricultură, nu a plecat mai departe, ci a construit case pentru el și pentru copiii lui, întemeind o așezare, căreia i-a dat numele său. Cât adevăr conține această legendă este greu de spus. Se mai povestește că Ploieștii aveau șapte case și un schit de maici și că locuitorii, înmulțindu-se, și-au cucerit locuri de case și ogoare, ca toporani în luptă cu pădurea.

 Așezarea a apărut probabil în prima jumătate a secolului XIV-lea din mileniul trecut, cam în vremea cuprinderii acestor locuri între hotarele tânărului stat Țara Românească. Poate că întemeietorii Ploieștiului au fost într-adevăr ciobani, trecând cu turmele pe un tradițional drum de transhumanță, „Calea Oilor”, astăzi o importantă arteră a orașului, unde se află sediul poliției municipale. Toate astea le puteti afla intr-o superba monografie scrisa de Mihail Sevastos, Monografia orașului Ploiești (pret enorm) si publicata de Cartea Romaneasca in 1937 (cred ca exista si o versiune moderna, vezi aici)

 Ca sa fim cinstiti, Ploiestiul este de fapt “copilul din flori” al Cailor Ferate Romane si al zacamintelor de petrol care incep sa fie exploatate in a doua parte a secolului al XIX-lea. Ca mai toate oraşele de provincie, Ploieştiul a căutat să fie diferit si, eventual, să-l aducă in atentia opiniei publice si sa atraga noi locuitori si implicit noi afaceri.

 Se poate spune că, în secolul al XIX-lea, dar şi în secolul următor, oraşul şi locuitorii săi au avut obsesia şi complexul provincialismului, din care au încercat să se smulgă prin orice mijloc: Republica de la Ploieşti (eveniment care i-a adus chiar o faimă internaţională), despre care am scris si eu mai in serios mai cu umor (vezi aici), restaurantul lui Gherea – primul boemian adevarat al Ploiestilor, socialist (pe timpurile romantice, cand socialistii erau oameni de omenie), averile facute (si cheltuite)  din noile zacaminte de petrol concesionate si bineinteles superbele si autenticele personaje ale lui Caragiale.

 Se povesteste ca pe timpul neuitatului primar Radu Stanian existau in Ploiesti 200 de carciumi active. [ Stanian – 1840-1897, participant la Revolutia de la Ploiesti din 1870, membru PNL, deputat, primar al oraşului Ploieşti cu mici întreruperi între 1883-1897, s-a remarcat prin spiritul său gospodăresc, fiind unul dintre cei care au contribuit activ la modernizarea oraşului]. Primarul Stanian era vestit pentru chefurile sale cu lăutari sau pentru isprăvi precum blocarea căii ferate şi oprirea trenului pentru a se urca, până la Ploieşti, având alături un taraf, care, de fiecare dată, îi cânta: „din Ploieşti pân’ la Gheboaia/m-a bătut vântul şi ploaia”. Petrecerea, cheful, reprezintă un ritual social „pentru că la Ploieşti se petrece pentru orice, din orice. Chiar şi din nimic şi pentru nimic, dacă nu mai ales pentru nimic, dar cu lăutari neapărat. Factor de coagulare şi de coeziune, factor de solidaritate, cheful ploieştean este public, de masă şi democratic”. [Mircea Iorgulescu, De neamul ploieştenilor]

 Oraşul Ploieşti era aşezat la rascrucea drumurilor spre Ardeal şi Moldova, devenind la sfarsitul secolului al XIX-lea un centru comercial important, iar comerţul a fost ramura economică locală cea mai dezvoltată, a asigurat un vad bun afacerilor cu restaurante sau cârciumi, ceea ce putea crea impresia unei fieste continue. Negustorii veniţi din toate părţile ţării ţineau morţiş să încheie afacerile la un păhărel, iar peste ei se suprapuneau muncitorii de la fabricile din ce în ce mai numeroase aici, călătorii ocazionali care trebuiau să aştepte câteva ore până ce trenul întorcea ca la Ploieşti, ori până prindeau legătura spre destinaţia finală.

 Cârciuma devenise un loc important de socializare, dar şi de perfectare a unor afaceri, iar cetăţeanul cosmopolit şi dornic de a face bani îşi petrecea timpul căutând oportunităţi de afaceri în discuţiile şi întâlnirile cu cei aflaţi în tranzit sau sosiţi cu afaceri în oraş. Clientela numeroasă şi diversă garanta succesul acestui gen de afaceri, în care nu aveai cum să eşuezi, aici, la Ploieşti. Un celebru avocat ploieştean de la începutul secolului al XX-lea, Nicu Pârvulescu, avea chiar o expresie, devenită, aici, proverbială: „tâmpit, ca un cârciumar falit”[ Carol Nicolae Debie, O Cronică Ploieşteană, vol. III, Ploieşti, Ed. Ploieşti Mileniul III, 2006, ].

 Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920), pe numele său real Solomon Katz, s-a născut în Slavianka, regiunea Ekaterinoslav, Imperiul Rus. Atras de ideile narodnicilor ruşi, cunoaşte prigoana Ohranei ţariste, fiind nevoit să fugă în România. Prima dată ajunge la Iaşi, în 1875, cu un paşaport american, sub numele de Robert Jeenks; apoi se stabileşte la Ploieşti şi îşi deschide o mică afacere. Este prins la scurt timp, în 1878, de către poliţia ţaristă, arestat şi dus în Siberia. În 1879 reuşeşte să evadeze şi revine în România, stabilindu-se definitiv la Ploieşti. (mai multe date biografice, vezi aici)

 Importanţa lui Gherea în istoria culturală şi politică romaneasca este una majoră, dată fiind contribuţia lui, timp de patru decenii, la înnoirile din societatea românească. El este unul dintre criticii literari importanţi ai epocii sale, fapt care i-l opune lui Titu Maiorescu, cu al cărui stil de critică nu a fost de acord, afirmând că acesta practică în literatură acelaşi stil ca şi înaintea tribunalelor, de avocat. Gherea se deosebeşte de ilustrul său adversar prin faptul că practica o analiză mult mai profundă a operelor literare, mărturie în acest sens stând cele trei volume de Studii Critice, publicate de acesta. Într-un articol intitulat „Birtaşul cărţilor”, Adrian Maniu nota: „Gherea a învăţat pe cititor să judece… dacă azi glorificăm pe Eminescu şi Caragiale, acest merit pe care nu-l aveau contemporanii lor revine întreg şi neîmpărţit lui Gherea. Să nu uităm că pe atunci marele Maiorescu acorda poetului Eminescu rang alături, dar mai sub Bodnărescu, iar Scrisoarea pierdută fusese primită la premieră cu fluierături…”  [Adrian Maniu, Birtaşul Cărţilor, în „Adevărul literar şi artistic”, 1930].

 Celebrul restaurant al lui Gherea a fost pus pe picioare cu ajutorul unui inginer, Haborschi, care i-a împrumutat suma necesară începerii activităţii; cheia succesului au reprezentat-o ingeniozitatea şi norocul de a avea o afacere într-un loc cu vad comercial asigurat. Din 1882, când a obţinut concesiunea restaurantului, ajutat de prietenul său, Zamfir Arbore, Gherea a muncit necontenit, lucrând în bucătărie, servind clienţii, scriind, sacrificându-şi odihna şi dormind doar câteva ore pe noapte. Într-o scrisoare adresată lui Paul Zarifopol, ginerele său, avem reconstituită chiar de către Gherea atmosfera gării şi a restaurantului: „Un restaurant într-o gară e prin sine una din cele mai grele afaceri ce se poate închipui. Zgomotul de la gară, fluierul maşinilor, dangătul clopotelor, fuga cu care intră şi trec pasagerii prin restaurant, necesitatea de a servi în zece minute o mulţime de oameni, a încasa parale, nervozitatea, graba şi frica pasagerilor de a nu pierde trenul, toate acestea creează o atmosferă de adevărată nebunie…” [Zigu Ornea, Viaţa lui C. Dobrogeanu-Gherea, Bucureşti, Ed. Cartea Românească,1982]

 După aproape zece ani de eforturi, în 1890 au început să apară şi rezultatele; restaurantul şi-a căpătat o notorietate naţională, iar la acest statut au contribuit prietenii din jurul patronului – Caragiale, Vlahuţă, Delavrancea, Anton Bacalbaşa, Vasile Morţun etc. Nu în ultimul rând, ascensiunea în lumea culturală, dar şi statutul de ideolog al socialiştilor români l-au transformat pe Gherea într-un adevărat brand. Foarte mulţi clienţi veneau la restaurant pentru a-l vedea şi vorbi cu el. Ploieştenii cu ştaif se obişnuiseră să servească masa aici, sperând să intre în vorbă cu el sau cu iluştri oaspeţi (oameni politici, scriitori etc.) aflaţi în trecere, care veneau să-l salute pe patron. Într-un pamflet în versuri, apărut în publicaţia „Furnica” şi intitulat „Dacă Ploieştii n-ar avea petrol”, Dobrogeanu-Gherea era considerat un adevărat simbol al oraşului, alături de statuia Libertăţii şi câteva personalităţi locale: „Un Quintus chiel cu capul gol/Un Gherea fără clientelă/Ploieştii fără de petrol…”

 Restaurantul din gara Ploieştiului a devenit o afacere prosperă datorită numărului mare de clienţi, cel mai probabil între 400-1.000 de persoane zilnic, preţurile fiind accesibile tuturor categoriilor sociale, existând trei săli corespunzătoare statutului călătorilor. Un arsenal cumva balcanic de trucuri şi de inovaţii introduse de patron completează latura de management reuşit al întreprinderii de aici: acordarea unor ,,atenţii” pentru angajaţii CFR care întocmeau orarul trenurilor astfel încât acestea să ajungă la Ploieşti în anumite momente ale zilei, să staţioneze suficient timp pentru a permite călătorilor să servească masa aici; şi tot angajaţii CFR anunţau cu câteva minute mai devreme plecarea trenului pentru a permite eliberarea meselor. În plus, fusese creat un adevărat sistem de catering care permitea călătorilor să servească produsele restaurantului direct în vagon.

 La fel de mult au contat şi calitatea şi diversitatea meniurilor oferite clienţilor care i-au adus faimă în epocă. Restaurantul era un adevărat supermarket al produselor alimentare: de aici se puteau cumpăra orice: de la mezeluri, sandwich-uri, la fructe, prăjituri, sucuri, alcool sau ţigări. Produsele erau proaspete, cumpărate zilnic, iar furnizorii erau ţăranii şi precupeţii din pieţele oraşului. Secretul succesului reţetelor bucătăriei restaurantului lui Gherea a fost deţinut de către socrul său, Parcevski, un polonez stabilit la Iaşi în împrejurări ambigue: se credea că este refugiat politic sau că a fost angajat de un mare boier moldovean, dornic să-şi impresioneze oaspeţii cu prezenţa în casa sa a unui „mare artist în arta culinară”. Acesta a coordonat iniţial bucătăria întreprinderii ploieştene, iar mai apoi responsabilitatea i-a revenit lui Gherea. Reţetele bucătăriei lui Gherea erau din cele mai diverse, de la friptura de viţel, făcută la cuptorul cu lemne, sarmale, felurite ciorbe, la pâine caldă pe vatră. Nu erau mai prejos nici coniacul, vinul, cafeaua sau ceaiul pregătit în samovarul rusesc.

 Cu o ofertă variată şi reţete speciale, era normal ca restaurantul să atragă clienţi iluştri, care au asigurat la vremea respectivă, dar şi peste timp, gloria localului şi a patronului său. În 1897, restaurantul a fost inspectat chiar de regele Carol I, sosit la Ploieşti cu prilejul dezvelirii statuii Vânătorilor. Suveranul, însoţit de doi generali, a intrat în restaurantul care tocmai fusese renovat, a mers până la bufetul acestuia şi, după o scurtă examinare cu privirea, a exclamat: „Da, aici se mănâncă bine!” [C. Păcurariu, Câteva amintiri despre C.Dogrogeanu-Gherea, Bucureşti,1936] . Gherea şi întreg personalul s-au înclinat respectuos, iar regele a plecat spre vagonul său. Mai târziu, regele ar fi mărturisit că prefera produsele patiseriei lui Gherea celor similare din Capitală; aceleaşi gusturi le avea şi Titu Maiorescu.

 P.P.Carp, prim-ministru al ţării, cumpăra jimblă caldă, pe care o consuma pe peron în drum spre vagonul ministerial [Pacurariu] . Hasdeu era un alt obişnuit al restaurantului, stând întotdeauna la o masă cu vedere spre peron, iar Caragiale, client statornic, prefera friptura de viţel, şunca şi mâncăruri mai populare, servind adesea, într-o strachină de pământ, „fasole albă făcăluită cu puţină boia de ardei roşu pe ea”

 Ca şi la Capşa, în restaurantul gării din Ploieşti aveau loc regaluri gastronomico-literare patronate de Gherea, iar convivii erau Delavrancea, Vlahuţă, Coşbuc, Bacalbaşa şi, aproape nelipsit, Caragiale; şi nici nu-i greu să intri într-o atmosferă în care, probabil, devenise un adevărat ritual ca Toni Bacalbaşa să scrie răvaşele umoristice puse în plăcinte, iar Caragiale era într-o vervă diavolească, aşa după cum descrie Izabela Sadoveanu un „revelion socialist” din 1891. Într-un astfel de mediu mustind de efervescenţă culturală, impusă de prezenţa lui Gherea şi a iluştrilor săi prieteni din lumea literară a anilor 1900, era normal să apară anecdote, poveşti spirituale, întâmplări, având drept protagonişti personaje de prim rang – Gherea, Caragiale, Maiorescu, sau alti oameni ai vremii.

 Gherea, milionarul cu veleităţi socialiste, a fost un adevărat protector al lui Caragiale şi nu numai, dăruindu-i din când în când mici stipendii, aşa cum aflăm din relatările contemporanilor. A rămas celebru un episod à la Caragiale petrecut în restaurantul gării Ploieşti. Gherea iniţiase o nouă revistă, „Literatură şi Ştiinţă”, la care s-au angajat să colaboreze nume sonore ale vremii: Vlahuţă, Delavrancea şi… Caragiale, dar acesta din urmă nu a trimis niciun material spre publicare, aşa că în primul număr el nu a fost prezent. Gherea l-a abordat în restaurantul gării Ploieşti, întrebându-l:„Bine, bre omule, toţi la cîţi m-am adresat mi-au dat câte ceva. De ce nu vrei să-mi dai şi tu o bucată? Ce să-ţi dau, ce să-ţi dau? Cum crezi tu că are cineva chef de scris, când intră seara în casă şi foc nu, ciai nu, tutun nu?” Sensibilizat, Gherea i-a oferit 1.000-2.000 de lei, cerându-i să scrie, dar timpul a trecut şi Caragiale nu a trimis articolul promis. Ca urmare, când s-au întâlnit din nou, patronul i-a solicitat articolul. Răspunsul primit a fost unul antologic:„Bine, mă Costică, acum foc am, ciai am, tutun am, ce-mi mai trebuie să mai scriu, mă?” [Marin Bucur, Opera Vieţii – O biografie a lui I.L.Caragiale, Bucureşti, Editura Cartea Românescă, 1989.]

 Se pare că Gherea nu a rămas singurul creditor care l-a împrumutat cu sume nerambursabile pe Caragiale. Surse de la „Viaţa Românească” povestesc un alt episod anecdotic: autorul rămas fără finanţe după aventurile negustoreşti pe care le vom relata mai jos a solicitat o audienţă la regele Carol pentru a-i cere… bani. Regele i-ar fi răspuns:„D-ta nu ştii, d-le Caragiale, că regii nu împrumută bani?” [Marin Bucur]. În cele din urmă, acesta l-a întrebat de ce sumă are nevoie, iar acesta a cerut cu 1.500 de lei mai mult. A doua zi, când s-a dus să-şi ridice banii, Caragiale a primit suma exactă, 3.500 lei, căci regele aflase de ce sumă avea nevoie.

 Bibliografie note si citate:

Mircea Iorgulescu, De neamul ploieştenilor

Carol Nicolae Debie, O Cronică Ploieşteană, vol. III, Ploieşti, Ed. Ploieşti Mileniul III, 2006.

C. Păcurariu, Câteva amintiri despre C.Dogrogeanu-Gherea, Bucureşti,1936

Marin Bucur, Opera Vieţii – O biografie a lui I.L.Caragiale, Bucureşti, Editura Cartea Românescă, 1989.

Nota: in articol au fost intercalate fragmente editate din Historia.ro – Dorin Stănescu  Un brand al orașului: Restaurantul lui Gherea din Gara Ploieşti

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Revista 22. Un an de fiere în USL. Melania Cincea

Teoretic, sunt parteneri de coaliţie aflată la putere, împart camaradereşte lauri şi huiduieli publice şi au o promisiune electorală comună: un candidat unic la prezidenţiale. Indiciile sunt, însă, că Victor Ponta vrea să joace solitar. Multe dintre deciziile luate în 2013 converg spre această intenţie. Făcând din primul an de mariaj USL un an de fiere.

 2013 a fost un an în care tensiunile intra-USL, nu o dată pe punctul de a se finaliza printr-o ruptură, au fost provocate chiar de deciziile lui Victor Ponta şi ale PSD, ce par a fi luate pentru a-i asi­gura, în 2014, intrarea în scenă în postura de can­di­dat la prezidenţiale. Asu­marea publică a acestei ho­tărâri şi scoaterea PNL în afara careului de joc ar pu­tea fi, însă, taxate electoral. Aşa că, se pare, e mai bine să-şi pună în aplicare pla­nul, să provoace şi să aş­tepte ca PNL să-şi asume părăsirea alianţei de guvernare.

 Tertipuri pentru sfera de influenţă

 Anul a început – continuând de fapt în ace­eaşi notă în care se încheiase 2012 – cu disensiuni plecate de la împărţirea por­to­foliilor ministeriale. PSD şi-a dorit control inclusiv în ministerele conduse de liberali. Unde nu s-a putut oficial, unde nu a fost destul de eficient nici tertipul cu miniștrii delegați – pe care Varujan Vosganian îl ca­taloga drept act de „destabilizare a mi­niştrilor liberali“ –, s-a recurs la un con­trol de facto. Au atras atenţia două decizii ce indicau că d-l Ponta ar visa la pre­şe­dinţie. Şi-a subordonat, indirect, DIPI, serviciul secret al MAI, condus de liberalul Radu Stroe. Trecând astfel, pentru prima oa­ră în istoria ministerului, numirea vâr­fului acestei structuri din atribuţiile mi­nistrului de resort în cele ale premierului. O mişcare care, ținând cont de pre­ce­dente, l-ar putea ajuta să-şi ţină în şah ope­rativ inamicii politici. Din acelaşi ra­ţionament, probabil, îşi exprimase in­ten­ţia – materializată ulterior – de înfiinţare şi coordonare a Direcţiei Antifraudă, o structură de supracontrol a instituţiilor statului ce au în responsabilitate ac­ti­vi­tatea de combatere a infracţiunilor eco­no­mice, cu iz de crimă organizată. Plan care îi punea la dispoziţie nu numai ANAF, condusă de alt liberal, Daniel Chiţoiu, ci şi servicii speciale. La vociferări a răspuns scurt: „Dacă ci­ne­va e nemulţumit de struc­tura guvernului, (…) poate să plece“.

 Au urmat, tot în ianuarie, divergenţe pe tema semnării acordului de coabitare cu Traian Băsescu. Nemulţumitul a fost Crin Antonescu, liderul PNL numind decizia drept un act „caraghios“. La scurtă vre­me, liberalii au intrat în ofen­sivă, după ce câţiva parlamentari PSD avu­seseră ini­ţia­tiva de a modifica, fără con­sultarea PNL, statutele senatorilor şi de­putaţilor, prin care au încercat să-şi în­tărească imunitatea. Integral aduce Revista 22.

Adevarul. Locomotiva şi balaurul. Nicolae Manolescu

Existenţa strigoilor sau a diavolilor care i-ar poseda pe unii dintre noi ţine de o superstiţie pe care educaţia n-a izbutit s-o demaşte. Un indian de la începutul secolului XX a comparat cu un balaur o locomotivă cu aburi pe care a văzut-o pentru prima dată în viaţă.

 Tudor Vianu face, într-unul din ultimele sale studii de stilistică, o remarcă aparent banală, dar care bate mult dincolo de domeniul ca atare: când un indian de la începutul secolului XX a văzut prima oară o locomotivă cu aburi, construită de britanici, el a fost convins că a întâlnit un balaur; când un poet compară o locomotivă cu un balaur, el creează o metaforă. Sunt aici nu numai două planuri de limbaj, unul propriu şi altul figurat, ci şi două planuri ale realităţii, în funcţie de cum aceasta e percepută, ca atare sau ca imaginară. Numai când eşti conştient că, asemănătoare cu un balaur, pentru că scoate fum pe nări, locomotiva nu e totuşi altceva decât o locomotivă, e vorba de o figură de stil numită metaforă. Indianul care le confundă consideră că locomotiva e realmente balaurul din poveste. El aparţine, cum spune Eminescu, unei lumi care „vorbea în basme“, nu însă, aici poetul greşeşte, şi uneia care „gândea în poezii“. Integral aduce Adevarul

Deutsche Welle. Quo Vadis Turcia? Petre M. Iancu

Uriaşul scandal în care e implicat premierul turc Erdogan, laolaltă cu mare parte din fostul său cabinet, proaspăt remaniat şi cu fiii şi fiicele demnitarilor demisionari şi ai primului ministru, pare a fi o criză guvernamentală. Încă una, care, alimentată de demonstraţiile de protest din ţară, zguduie Turcia. În fapt, e mult mai mult. E o criză de stat. Şi e una care nu afectează doar Turcia şi statele vecine, ci ar putea să schimbe din temelii percepţia occidentală şi răsăriteană despre mult elogiatul „model turcesc”, care în epoca eşuatei Primăveri Arabe li se recomanda cu multă căldură magrebinilor. E vorba de ideea unui islam politic, care, departe de tirania de tip persan, ori a Frăţiei Musulmane, la ani lumină de islamismul de epocă de piatră al talibanilor, ori de terorismul al Quaidei, să fie compatibil cu principiile democraţiei şi statului de drept. Acest model se prăbuşeşte în aceste zile în Turcia. Ce anume a declanşat criza se ştie. La rădăcina ei se află un complex de cauze. Boomul economic turcesc a luat sfârşit. Lira turcească e în cădere liberă, investiţiile străine au alimentat un proces economic deficitar şi s-ar putea retrage rapid, după cum remarca vineri Neue Zuercher Zeitung.

 Apoi, mişcarea islamistă din Turcia s-a scindat. Premierul s-a certat grav cu adepţii carismaticului Fethullah Gülen, un predicator extrem de influent, care îi susţinuse ascensiunea, dar ajunsese să-i critice derapajele interne şi externe. Cele din urmă au mutat Turcia din tabăra occidentală în cea a unor state precum Iranul fundamentalist. Concomitent a naufragiat autoritatea morală a premierului şi a partidului guvernamental islamist, AKP. Au distrus-o nu atât protestele generate în parcul Gezi şi în Piaţa Taksim de antiecologismul puterii şi de islamizarea galopantă a ţării cât, mai degrabă, reacţia extrem de brutală a aparatului represiv împotriva unor manifestaţii esenţialmente paşnice. Încă de atunci, Erdogan i-a surprins pe mulţi recurgând la delirante explicaţii conspiraţioniste pentru o criză iscată de neajunsurile şi defectele propriei sale politici, marcate de un stil de conducere autoritar şi trufaş, precum şi de incapacitatea de a-şi asuma propriile greşeli. Încât e greu de înţeles de ce, mai nou, unii editorialişti occidentali continuă să se arate uimiţi şi dezamăgiţi de reacţiile furibunde, câtuşi de puţin conforme principiilor unui stat de drept, ale premierului turc la scandalul de corupţie care-l vizează personal pe Recep Tayyip Erdogan. Care, deşi şi-a dat afară zece miniştri, a continuat să lanseze acuzaţii pâcloase, cu rezonanţe antisemite şi antiamericane, privind o presupusă „conspiraţie internaţională” împotriva persoanei sale. Aceasta, deşi acuzele de corupţie planând asupra executivului de la Ankara se leagă nu doar de afaceri imobiliare necurate, ci şi de tranzacţiile oneroase făcute, în pofida embargoului internaţional, cu regimul de la Teheran. Ca şi Regele Soare, Erdogan pare a se considera intangibil. Şeful guvernului manifestă o stranie indiferenţă faţă de logică, ori faţă de imaginea Turciei şi a partidului său. Comportamentul său, tipic pentru dictaturi, monarhii absolute şi autocraţii, sugerează că ar fi legitim să se pună semn de egalitate între premier şi statul turc. Integral aduce Deutsche Welle

Contributors. Ion Iliescu si discipolii sai. Vladimir Tismaneanu

Motto: “Nu accept prezentarea mea ca stilp al comunismului”–Ion Iliescu

Am mai spus-o, Ion Iliescu devine extrem de nervos de doua ori pe an, in iunie si in decembrie. Crispatul sau zambet nu mai inseala pe nimeni, nici macar pe el insusi. Succesorul lui Nicolae Ceausescu stie ca ascensiunea sa politica a fost mereu platita prin abdicari, tradari, compromisuri ignobile si oportunism netarmurit. A fost, indubitabil, un stalp al comunismului. A fugit intotdeauna de responsabilitate, s-a fofilat in spatele limbii de lemn pe care o utilizeaza incontinent si agasant, ca un demn urmas al lui Leonte Rautu. Fara acordul lui Iliescu, pseudo-procesul cuplului Ceausescu nu ar fi avut loc.

 Fara acordul lui Iliescu, cei doi nu ar fi fost executati. Motivele pentru care Iliescu le-a dorit moartea tin de dorinta de razbunare, dar si de teama ca Nicolae Ceausescu putea vorbi despre noii potentati, le cunostea bine trecutul si ii putea sfida public. Stingheritor pentru atatia dintre profitorii Revolutiei, Ceausescu trebuia sa dispara. O inscenare judiciara, de fapt o farsa stalinista, se substituia unui nedorit si primejdios (pentru nomenclatura) proces al comunismului ca sistem totalitar. Iliescu a fost principalul adversar al unei decomunizari reale. Fara Iliescu, FSN, adica Frontul Supravietuirii Nomenclaturii, nu s-ar fi transformat in partid, deturnand revolutia si monopolizand puterea. Prin discipolii sai gen Ponta, Nastase, Dragnea, Hrebenciuc, Sova, Oprescu, Geoana si ceilalti, autoritarismul, clientelismul, cinismul, mega-coruptia si parvenitismul patronate si practicate de Ion Iliescu raman patologiile acestui timp. Integral aduce Contributors

Dilema Veche. Timpul nostru cel de toate zilele. Vintilă Mihăilescu

Sîntem în plină perioadă de schimbare a timpului, de moarte şi renaştere anuală a sa. Ocazie bună de a arunca o privire asupra „timpului la români“ şi ce s-a mai întîmplat cu el în ultima vreme. Căci, în ultimă instanţă, timpul sîntem noi, nu vreo categorie apriorică, precum credea Kant – drept care nici timpul nu mai este, uneori, ce-a fost…

 Pentru satul românesc, asemenea majorităţii societăţilor ţărăneşti, timpul – ca şi spaţiul – era calitativ şi nu aşezat ca mărgelele egale pe aţa duratei. La spaţiu îi zicea „loc“, iar acesta era bun sau rău: „Locu’ e mereu sucit; nu-i tot la un fel. E loc aici, e loc dincolo; da’ nu e tot la un fel, nu tot locu-i bun. E loc bun şi e loc rău; tot locu’ are darurile lui, ca omu’“, îi explicau nişte ţărani lui Ernest Bernea. Tot aşa şi timpul, care este un timp al faptelor omului, care trebuie împlinite toate la timpul lor, stabilit încă de la originea timpurilor: „Trecutu’ e ce-o fost, da’ tot mai e; din trecut ne vin toate: şi sămînţa de oameni, şi rînduielile. Aşa, cu trecutu’, mergem pînă la facerea lumii, că de-acolo se trag toate.“ În consecinţă, viitorul există, există cu adevărat; nu se poate fără el. Ce, sîntem astupaţi sau s-a sfîrşit lumea? Viitoru’ e daru’ nostru pînă s-o împlini legea!

 Bourdieu remarca şi el aceeaşi viziune la agricultorii din Algeria şi, comparîndu-i cu oamenii moderni ai oraşelor, precum noi, propunea o generalizare: dacă economiile precapitaliste, precum Algeria, de pildă, încurajează prevederea viitorului imediat, parte a prezentului perceput nemijlocit, pentru economiile capitaliste (mai exact, societăţile moderne şi industriale), viitorul este un cîmp indefinit de posibilităţi noi, care pot fi explorate prin calcul raţional. Jucîndu-ne cu ritualurile, am putea spune că ursul nu mai renaşte la fiecare trecere între ani, ci în fiecare clipă moare un urs pentru a lăsa locul unor indefinite naşteri neaşteptate, tot atîtea oportunităţi de a ne lua şi noi viaţa de la început – dacă sîntem suficient de pricepuţi să o facem. Generalizînd, la rîndul nostru, regăsim una dintre primele diferenţe culturale pe care le-au identificat antropologii, aceea dintre societăţile orientate spre trecut şi cele orientate spre viitor. Cum stăm noi, azi, din acest punct de vedere? Integral aduce Dilema Veche

Ziarul Financiar. România nu a intrat în UE doar pentru dreptul românilor de a fi chelneri în restaurantele londoneze. Sorin Pâslaru

Înainte cu patru zile să intrăm în anul în care vom aniversa 25 de ani de la Revoluţie, subiectul numărul unu în ceea ce priveşte relaţiile României cu Uniunea Europeană este din păcate pentru noi ridicarea restricţiilor de muncă în Marea Britanie pentru cetăţenii români de la 1 ianuarie 2014.

 Din păcate nu pentru că nu am beneficiat la timp de dreptul la muncă şi în Marea Britanie ca în Franţa, Italia sau Spania – şi iată că încă o dată România şi surata el de subdezvoltare, Bulgaria, pătimesc soarta celor mai slabe ţări din UE – ci pentru că am ajuns să considerăm libertatea de a fi chelneri în pub-urile londoneze o mare realizare pentru România.

 Acesta a fost proiectul României în 1989 sau în 2007? Ca după 25 de ani de la Revoluţie şi după 7 ani de la aderarea la UE să ajungă o ţară al cărei vis să fie libertatea cetăţenilor săi de a presta munci necalificate în Marea Britanie?

 Pentru că şi până la 1 ianuarie 2014 firmele britanice care ţineau să angajeze români o puteau face, cu câteva bătăi de cap administrative.

 Sunt zeci de mii de români care au plecat de la Bucureşti la Londra pe poziţii bune, chiar în City-ul londonez şi pentru care Uniunea Europeană a fost într-adevăr un avantaj. Sunt exemple de economişti care au făcut studiile la Bucureşti, au lucrat pentru bănci locale şi au fost angajaţi de sucursalele din Londra ale unor mari bănci de investiţii, sunt arhitecţi sau angajaţi în software. Pentru această categorie de angajaţi este de înţeles o căutare permanentă a performanţei, a unor joburi mai bine plătite şi până la urmă nevoia de a înainta în carieră, inclusiv prin a se expatria, uneori temporar.

 Însă, în spatele acestui îndelung vaiet că Londra nu ne vrea şi că încearcă din toate puterile să amâne momentul intrării nerestricţionate pe piaţa muncii a românilor şi a bulgarilor, nimeni nu se întreabă: dar oare noi ca ţară de ce suntem azi, la 25 de ani de la momentul Decembrie ’89, în imposibilitatea de a construi un viitor aici pentru oamenii care nu ar avea de gând să plece, ci pur şi simplu vor să trăiască dintr-un salariu mediu, să-şi ducă o viaţă, să-şi facă o familie?

 Aici este un eşec până la urmă al ţării de a nu putea, în aceşti 25 de ani, să îşi organizeze resursele – naturale, financiare, instituţionale, umane – pentru a construi o economie în care cetăţenii României să-şi poată câştiga traiul.

 Şi unii parlamentari britanici, citaţi de ziarele din Insulă, au sesizat că până la urmă, indiferent de restricţionarea ajutoarelor sociale pentru imigranţii din România şi Bulgaria decisă pe ultima sută de metri de guvernul Cameron, ceea ce atrage ca un magnet în Anglia este diferenţa uriaşă între salariile din această ţară şi cele din România.

 Când compari un salariu minim lunar de 140 de lire sterline (750 de lei) în România cu cel de 1.060 de lire (5.650 lei ) din Anglia este evident că acest diferenţial de 1 la 7 este un magnet, în condiţiile în care diferenţa de preţuri este mult mai jos.

 De aici întrebarea: De ce în cei 25 de ani nu am reuşit să mărim puterea de cumpărare a salariilor (120,9% în august 2013 faţă de octombrie 1990, spune Statistica), nu am reuşit să atragem investiţii şi să creăm locuri de muncă sau măcar să le păstrăm pe cele existente, astfel încât această diferenţă să nu mai fie atât de mare şi oamenii să nu rupă porţile aeroporturilor imediat ce astfel de restricţii sunt ridicate.

Ce a reuşit România practic în aceşti 25 de ani – să devină o sursă de forţă de muncă ieftină – în construcţii, baruri, restaurante, hoteluri – pentru Vest,  şi la ce scară: peste 10% din populaţia România şi o cincime din forţa aptă de muncă lucrează în acest moment în Spania, Italia, Germania şi vom vedea câţi vor ajunge în Anglia. Integral aduce Ziarul Financiar.

Academia Caţavencu. Minciuna n-a stat cu regele la masă. Spartakus

Tocmai pe când se umpluse Internetul de indignare auzind că Măria Sa Mihai Întâi de România mâncase, de Crăciun, în compania întâiului plagiator al României, tocmai când miilor de internauţi le stătuse sarmaua-n gât privind poza lăfăită pe pagina personală de Facebook de cel mai mare mincinos pe care l-au zămislit vreodată bubele, mucigaiul şi noroiul plaiurilor româneşti, poză în care apăreau el şi regele, tocmai atunci s-a aflat adevărul: regele nu stătuse la masa de Crăciun alături de Ponta.

 De fapt, Dottore închipuit mâncase în compania unui rege închipuit: prinţul Duda. Când minciuna colosală a ieşit la iveală, domnul Ctrl C/Ctrl V a şters, pur şi simplu, poza cu regele de pe Facebook şi a dat vina, normal, pe echipa lui de imagine, adică pe Mirel Palavră şi ceilalţi spălători ai izmenelor spârcâite la ceas de panică de Victor-Viorel. Cică ei nu pricepuseră bine că Mincinosul Mincinoşilor nu „a luat masa cu Majestatea Sa Regele”, cum s-a scris, negru pe alb, pe pagina lui, ci cu „reprezentanţi ai Casei Regale”. Senin, Viorel a înlocuit poza incriminată cu o alta, în care apare alături de principesa Margareta, de fata lu’ tata – Daciana şi de prinţul de duminică Duda, ca şi cum nici piftie n-ar fi mâncat, nici gura nu-i mirosea.

Faptul că a recurs la o asemenea minciună, despre care şi-un ţânc de grupa pregătitoare şi-ar fi dat seama că va fi dată rapid în vileag, denotă că premierul e grav bolnav. Chiar nu se mai găseşte vreun psihiatru în ţara asta, să se milească de el şi să-l diagnosticheze odată cu mitomanie în stare terminală? Spre binele lui şi al ţării, Ponta ar trebui să intre cât mai grabnic în vreo bolniţă, până nu ajunge să se laude pe Facebook că i-a primit în audienţă pe Allah, Buddha, Creatorul şi Dumnezeu – în ordine alfabetică, să nu-şi audă iarăşi vorbe că ar favoriza doar Biserica Ortodoxă. Integral aduce Academia Caţavencu