Author: theophyle

PROTESTE LA KIEV: 50.000 de oameni manifestează împotriva agresării unui lider al opoziţiei, Iuri Luţenko. Aproximativ 50.000 de oameni s-au adunat duminică în centrul Kievului pentru a protesta faţă de agresiunea care l-a vizat pe unul dintre liderii opoziţiei, fostul ministru de Interne Iuri Luţenko. Iuri Luţenko, în vârstă de 49 de ani, fost ministru de Interne şi unul dintre liderii opoziţiei ucrainene, a fost internat sâmbătă în stare gravă după ce a fost bătut în cursul unor confruntări între manifestanţi proeuropeni şi forţele de ordine, la Kiev. Zeci de manifestanţi se adunaseră vineri seară în faţa unui tribunal care i-a condamnat la câte şase ani de închisoare pe trei bărbaţi acuzaţi că au vrut să arunce în aer, în 2011, o statuie a lui Lenin. Televiziunea publică ucraineană a difuzat imagini cu mai multe persoane transportate pe targă după intervenţia forţelor de ordine împotriva manifestanţilor care atacaseră cu pietre. Soţia lui Luţenko a declarat că acesta are traumatisme craniene după ce a fost bătut de forţele de ordine. Luţenko a fost scos duminică de la terapie intensivă, rămânând internat. Luţenko, în vârstă de 49 de ani, membru al fostului Cabinet prooccidental condus de Iulia Timoşenko, a fost în detenţie aproape trei ani, fiind eliberat la presiunile Uniunii Europene. Începând din noiembrie, în Ucraina au loc proteste masive faţă de refuzul Administraţiei Viktor Ianukovici de semnare a acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Integral aduce Mediafax

Franţa: Aventura preşedintelui Hollande cu o actriţă pune în pericol cariera sa politică. Aproximativ 78 % dintre cititorii tabloidului Closer – revista care a lansat scandalul cu lux de amănunte şi fotografii exclusive – consideră că actuala credibilitate a preşedintelui este ‘profund deteriorată’. Înainte de scandal popularitatea lui Hollande era deja afectată: doar 20 – 21% din francezi aveau o părere bună despre şeful statului. Ziarele Le Monde şi Le Figaro afirmă la unison că scandalul a izbucnit într-un moment foarte prost pentru preşedinte, când el încerca să-şi ‘reconstruiască’ imaginea, şi care ameninţă să-i ‘fragilizeze’ conferinţa de marţi ce a fost prezentată, în urmă cu o lună, drept un eveniment politic ‘fundamental’. De la preşedintele Hollande se aşteaptă decizia de ‘a relansa’ proiectele de reformă ‘social-liberale’. Însă în ajunul acestei conferinţe, singurele întrebări care se fac auzite sunt cele ‘gen telenovelă’. Săptămânalul Le Point îi întreabă astfel pe cititori: ‘Ar trebui Valéry Trierweiler să se despartă de preşedinte? Va anunţa Hollande separarea de actuala parteneră?”. În faţa acestui scandal, purtătorii de cuvânt ai Palatului Elysee încearcă să menţină un calm de faţadă, cu comentarii de genul ‘Şeful statului nu va spune nimic despre viaţa lui privată înainte de conferinţa de presă de marţi’. Hollande mizează pe ‘complicitatea’ indirectă, dar foarte solidă, a întregii clase politice naţionale. Liderii UMP (Uniunea Mişcării Populare, partidului lui Sarkozy) refuză să comenteze scandalul, de teamă să nu se transforme într-un bumerang îndreptat asupra vieţii sentimentale a unor lideri conservatori. Nici cotidienele Le Monde, Liberation şi Le Figaro nu vor ‘să facă valuri’ cu acest scandal, limitându-se să informeze cu ‘parcimonie’ dezvăluirile privind agitata viaţa sentimentală a preşedintelui Republicii. Niciunul din marile cotidiane franceze nu au cerut asumarea de responsabilităţi sau ‘clarificări’ de la şeful statului, care s-a închis într-un buncăr al tăcerii în numele prezervării ‘dreptului său la intimitate’. În acest domeniu legislaţia franceză facilitează absoluta ipocrizia a întregii clase politice. Integral aduce Agerpres

Astăzi este înmormântat Ariel Sharon. Israelul a întărit măsurile de securitate pe timpul funeraliilor fostului premier. Israelul, îndoliat, se pregăteşte să îl conducă pe ultimul drum pe fostul său premier Ariel Sharon, care a încetat din viaţă sâmbătă şi va fi înmormântat luni, la ferma familiei sale din partea de sud a ţării, relatează AFP. Presa israeliană a dedicat spaţii ample acestei figuri emblematice a dreptei israeliene, care a murit la 85 de ani după o comă de opt ani, provocată de un accident vascular cerebral fulgerător. Posturile de radio şi de televiziune au prezentat, timp de mai multe ore, mărturii ale oamenilor politici israelieni, precum şi ale camarazilor de arme ale fostului general, al cărui trecut este considerat controversat. Duminică, israelienii i-au adus un ultim omagiu lui Sharon la Knesset, unde a fot depus sicriul. Luni dimineaţă, de la la 9:30 (9.30 ora României), o ceremonie oficială, în cadrul căreia vor lua cuvântul premierul Benjamin Netanyahu, preşedintele Shimon Peres, şi membrii familiei lui Sharon, va avea de asemenea loc în Knesset. La ceremonie vor fi prezenţi vicepreşedintele american Joe Biden, fostul premier britanic, Tony Blair şi reprezentanţi diplomatici din numeroase ţări. România va fi reprezentată de vicepremierul Liviu Dragnea. Sicriul va fi ulterior transportat de un convoi militar la ferma familiei lui Sharon – “Sycamore” (“Havat Shikmim”), situată în Deşertul Negev, în sud-vestul Israelului, în apropiere de oraşul Sderot şi de nordul Fâşiei Gaza. Funeraliile naţionale, publice, sunt programate luni la ora 14.30 (14.30, ora României).Publicul va putea participa la înmormântare, fiind prevăzute şi în acest caz autobuze pentru transport, a precizat postul de radio al armatei.Sharon va fi înmormântat alături de cea de-a doua soţie, Lili, de origine română, decedată în anul 2000. Israelul a întărit securitatea pentru funeraliile fostului prim-ministru Ariel Sharon luni în apropierea frontierei cu Gaza şi i-a avertizat pe conducătorii palestinieni din enclavă să nu permită să fie trase rachete în timpul ceremoniei, notează Reuters. Demnitari străini, inclusiv vicepreşedintele american Joe Biden, sunt aşteptaţi să asiste la ceremonia de stat pentru Sharon la Ierusalim. Casa Albă a declarat că vicepreşedintele se va deplasa de asemenea la înmormântare la Ferma Sycamore. O sursă din securitatea israeliană a declarat că Israelul „a transmis mesajul“ autorităţilor din Gaza de a preveni orice tir de rachetă în timpul înmormântării. Fâşia Gaza este condusă de mişcarea islamistă Hamas. „Li s-a spus foarte clar că mâine va fi o zi foarte proastă pentru oricine de acolo să testeze răbdarea Israelului”, a declarat sursa, care a vorbit sub condiţia anonimatului. Nu s-a primit nici răspuns din partea guvernului Hamas. Integral aduce Adevarul.

Reacţii internaţionale la decesul lui Ariel Sharon. În memoria fostului militar şi om politic israelian, Ariel Sharon, intrat în eternitate la 85 de ani, s-au rostit diverse declaraţii elogioase. Dar n-au lipsit nici unele critici ori condamnări fără drept de apel. Poporul evreu, israelienii şi liderii lumii i-au adus duminică un ultimul omagiu lui Ariel Arik Sharon. Trupul său neînsufleţit a fost expus în Kneset, parlamentul israelian, astfel ca oamenii să-şi poată lua rămas bun de la unul dintre cei mai importanţi lideri ai statului evreu, un luptător din prima generaţie postbelică, un om care a contribuit din plin la renaşterea acestui stat după două milenii de la distrugerea sa de către romani. Fostul soldat, gradat şi ofiţer de tancuri [n.r.  greseala autorului – Sharon a fost in primul rand un ofiter de parasutisti] ajuns general a pus consistent şi în repetate rânduri umărul la salvarea statului evreu.  A acumulat merite imense în special în războiul de Yom Kippur. S-a afirmat că, în absenţa lui Sharon şi a victoriilor repurtate de unităţile sale de blindate în Egipt, dincolo de Canalul Suez, acest conflict s-ar fi putut solda cu declanşarea unei a treia conflagraţii mondiale. Dacă, de pildă, armatele arabe ar fi reuşit să dea peste cap apărarea israeliană, iar Ierusalimul ar fi reacţionat cu declanşarea unui contraatac nuclear.  Dar, chiar dacă lucrurile nu stau aşa, e cert că generalul de tancuri a jucat un rol cheie în respingerea atacurilor concertate ale statelor arabe în acel octombrie 1973 şi deci în supravieţuirea statului evreu. Apoi, devenit politician, a condus o vreme dreapta democratică israeliană, pe care a traumatizat-o şi alienat-o prin decizia sa, pentru mulţi uluitoare, de a dispune retragerea trupelor israeliene şi lichidarea aşezărilor evreieşti din Gaza. După trei decenii de viaţă în Fâşie, zece mii de evrei s-au văzut nevoiţi să-şi părăsească şi casele, şi fermele, şi sinagogile, şi cimitirele din zonă, astfel încât să se transpună primul pas al planului lui Ariel Sharon de a salva viitorul democratic şi evreiesc al statului israelian. Viitor care, potrivit lui, ar fi fost ameninţat şi politic şi demografic de perpetuarea de facto a unui stat binaţional, israeliano-palestinian. Integral aduce Deutsche Welle.

Revista Presei de la RFI. Le Figaro: Se întoarce dictatura militară oficial în Egipt? Mâna forte a Egiptului, șeful armatei și arhitectul destituirii fostului președinte islamist Mohamed Morsi, ar urma să își prezinte oficial candidatura la funcția de șef al statului după rezultatele referendumului de marți și miercuri.  Generalul Abdel Fatah al-Sissi va deveni candidat la prezidențiale dacă poporul i-o va cere. Așa ar fi spus șeful militarilor sâmbătă, când, conform presei apropiate puterii de la Cairo, generalul ar fi explicat că are nevoie și de un „mandat din partea armatei”. Această declarație vine în contextul în care egiptenii sunt chemați să voteze noua Constituție a țării într-un referendum de două zile, marți și miercuri, un vot test pentru noua putere de la Cairo care este angajată într-un război total împotriva Frăției Musulmane. Dacă votul va fi covârșitor favorabil Constituției, generalul al-Sissi va interpreta acest rezultat drept o confirmare a voinței poporului de a candida la președinție. De altfel, generalul are toate șansele să ajungă să conducă țara votat în funcție de oamenii dintr-o țară marcată de violențe și criză economică timp de trei ani, în care lipsește o figură politică emblematică și în care noțiunea de democrație este extrem de fragilă. Indiferent dacă va ajunge preedinte sau nu, al-Sissi și-a asigurat deja rolul de conducere în statul egiptean. Noua Constituție prevede ca ministrul apărării să fie numit pe o perioadă de opt ani, indiferent de componența guvernului, și numai cu aprobarea puternicului consiliu suprem al forțelor armate. Spiegel: Ultima șansă a Siriei. Americanii și europenii să străduiesc din răsputeri pentru a aduce la masa negocierilor părțile implicate în conflictul sirian. Unul din actorii importanți ai procesului este ministrul german de externe. Următoarele zile pot fi cruciale pentru un demers de pace. La Paris a avut loc la finele săptămânii o ședință a miniștrilor de externe din Franța, Germania, Italia și SUA. Diplomații șefi au sporit presiunea la adresa opoziției fragmentate din Siria de a începe negocieri directe de pace cu puterea de la Damasc. Ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier, a spus la reuniune că toți au o datorie morală să încerce, iar datoria este față de victimele războiului civil care durează deja de trei ani. Interesele tuturor celor implicați în chestiunea siriană sunt extrem de divergente, dar conferința de pace din Elveția este, probabil, ultima șansă de prevenire a haosului total nu numai în Siria, ci în întreaga regiune. Primul pas posibil ar fi asigurarea accesului pentru organizațiile umanitare. O soluție pace sau chiar un armistițiu durabil e puțin probabil acum. Misiunea cea mai grea o are emisarul ONU, Lakhdar Brahimi, care trebuie să se asigure că aruncatul vinii de-o parte și de alta nu va întrerupe conferința de pace înainte să înceapă. NY Times: Acordul cu Iranul va intra în vigoare pe 20 ianuarie. Puterile occidentale și Teheranul fac ultimele retușuri înainte de intrarea în vigoare a acordului interimar în chestiunea dosarului nuclear iranian. În termeni practici, ziua de 20 ianuarie va însemna o înghețare temporară a dezvoltării programului nuclear iranian în schimbul ridicării parțiale a sancțiunilor internaționale impuse Iranului. Înțelegerea e prevăzută să dureze șase luni. Principiile de bază ale acestui acord au fost enunțate în luna noiembrie la Geneva, dar implementarea lui a fost întârziată de negocierea detaliilor tehnice între experții tuturor statelor implicate. Deși administrația Obama a salutat intrarea în vigoare a acordului interimar, atât șeful de la Casa Albă, cât și secretarul de stat John Kerry au subliniat că adevărata provocare începe abia acum, iar ea se referă la negocierea unui acord durabil de restrângere a programului nuclear iranian. Practic, acordul interimar nu este altecva decât un complicat buton de pauză care oferă timp de negociere în relativă siguranță pentru toate părțile. Iranul primește o ridicare de sancțiuni în valoare de 6-7 miliarde de dolari, iar Occidentul are șase luni în care Teheranul nu îmbogățește uraniu peste 5%. Acest tip de combustibil nuclear este suficient de puternic pentru a produce energie, dar nu poate fi utilizat în scopuri militare. Un element cheie al negocierilor va fi delimitarea programului nuclear de tensiunile regionale din Orientul Mijlociu. Deocamdată, chestiunile sunt separate de toate părțile, iar Iranul pare a profita din plin. Există chiar și un coridor aerian peste Irak ceea ce permite Teheranului să livreze armament către regimul din Siria și către milițiile din Yemen și Bahrain. Aduce RFI

Financial Times: Românii nu se grăbesc să emigreze în Marea Britanie “rasistă”. Retorica împotriva imigraţiei, care a dominat presa şi discursul politic britanice în ultimele luni, par să fi făcut “valuri” în România, tineri studenţi din Bucureşti afirmând că nu vor merge niciodată să muncească în această ţară, relatează Financial Times (FT) în ediţia electronică. “Nu după toate lucrurile urâte pe care presa şi politicienii britanici le spun despre noi”, a declarat Monica Andreea, o studentă în anul întâi la Drept, la Universitatea Bucureşti. “Mi-ar plăcea să stau aici, dar dacă mă hotărăsc vreodată să plec, m-aş duce mai degrabă în Germania. Economia lor este mai puternică şi nu sunt rasişti ca englezii”, a adăugat ea. Potrivit publicaţiei, opiniile tinerei nu sunt neobişnuite, în contextul în care acuzaţiile politicienilor britanici, potrivit cărora românii plănuiesc să “jefuiască” sistemul britanic al bunăstării după anularea la 1 ianuarie restricţiilor care le-au fost impuse, s-au inflamat. O estimare a numărului de români şi bulgari care ar putea emigra în Marea Britanie este practic imposibilă, însă liderul formaţiunii xenofobe şi antieuropene UKIP Nigel Farage susţine că ar fi vorba despre un milion, un număr exagerat în opinia agenţiilor de recrutare, sociologilor şi unor oficiali guvernamentali români. Financial Times scrie că asemenea opinii sunt susţinute cu dovezi statistice pe care publicaţia le-a obţinut, potrivit cărora migraţia netă din România se stabilizează. Atunci când ţara a aderat la UE în 2007, un număr-record de 558.074 de români au plecat în străinătate şi doar 100.268 s-au întors acasă. Însă, de atunci, imigraţia a scăzut. Integral aduce Gandul.

Nu-mi place sa scriu despre oameni care au necazuri, nu cred ca este normal sa critici un om cazut, indiferent daca are sau nu o vina. De asta data o fac din doua motive – primul din cauza unui asalt sistematic, plin de ura la adresa blogului meu, comis de postacii de pe blogul lui Adrian Nastase, care cu mesaje pline de ura ne acuza ca am fi contribuit la sentinta lui in  justitie. Cum un blogger o poate face nu stiu, stiu insa ca nu am nici o pretentie sa ma substitui unui complet de judecata format de 5 judecatori de la Curtea Suprema, care l-a condamnat in unanimitate.

 Al doilea motiv este faptul ca desi Adrian Nastase se crede Monte Cristo, el este de fapt un Nero, care prin mesajele lui incearca sa dea foc Romei. Din nefericire pentru el, nu are nici harta Abatelui Faria si nici posibilitatile de revansa, ci doar multe informatii despre scheletele din dulapurile liderilor care nu vor sa-i faca pe plac. Parerea mea – nu este suficient si continuand acest razboi el poate cadea victima fara nici o sansa de victorie. Cred ca CEDO ar fi un mijloc mai eficient daca el crede ca este nevinovat si are cum sa dovedeasca sursa averii lui fabuloase castigata din salariul de demnitar.

Inteleg ca Victor Ponta este in totalitate o “productie” Adrian Nastase si inteleg si frustrarea ca Ponta nu poate sa intoarca un serviciu “creatorului”; asta nu inseamna ca trebuie sa dai foc Romei ca sa te razbuni, in special daca eu locuiesc (deocamdata) in aceasta Roma.

***

Cred ca vizita demnitarului american, Victoria Nuland, trebuie analizata in contextul situatiei actuale din Romania. Aceasta vizita este diferita de cea a precedentului in aceasta pozitie, dnul Philip Gordon. Dna Nuland a avut ce sa-i spuna si dlui Presedinte Basescu si in nici un caz “vorbe dulci.” Pozitionarea unionista a Presedintelui Basescu deranjaza profund Departamentul de Stat American, care in nici un caz nu-si doreste acum un nou asalt diplomatic rusesc in Estul Europei. Sunt la fel de sigur ca multe dintre cancelariile occidentale au aceleasi opinii si sunt la fel de sigur ca Departamentul de Stat al Statelor Unite a fost rugat si de premierul Moldovean sa transmita acest mesaj. Continui sa nu-l inteleg pe Traian Basescu, care dupa ce si-a irosit in Romania marele capital de incredere, o face astazi in sfera Transatlantica.

Al doilea subiect, poate mai important decat primul, consta in erodarea grava si continua a statului de drept in Romania si atentatul asupra independentei Justitiei, ambele comise sub umbrela guvernarii USL. Cred ca modul in care s-au desfasurat intalnirile dnei Nuland este edificator  fata de opiniile americanilor legate de Societatea Civila romaneasca si Presa sustinatoare a Statului de Drept din Romania. La fel de edificatoare au fost intalnirile cu autoritatile din justitie, care au avut loc la Ambasada SUA inaintea sosirii dnei Nuland si vizita pe care a facut-o aceasta la sediul DNA. Aici a fost adevaratul semnal al acestei vizite – Statele Unite stiu exact cine sunt cei angajati in sustinerea Statului de Drept si cine este impotriva lui. Indiferent ce vor “canta astazi flasnetele”  mogulilor rosii, faptul ca ei nu s-au apropiat ieri de Ambasada SUA zice totul. O analiza foarte buna despre vizita Victoriei Nuland poate fi citita pe HotNews (eu zic ca este importanta!)

***

Cred ca un side-effect a vizitei demnitarului American este intr-un fel sau altul o repozitionare a candidatilor la alegerile Prezidentiale de la sfarsitul acestui an. Avand in vedere ca acum PSD este lipsita de un candidat potent la aceste alegeri, deschide optiunile pentru opozitie, creand un culoar mai facil pentru aceste alegeri. Din nefericire, “vanzarea” pregatita de PDL la aceste alegeri, cu un candidat-iepuraș de genul dlui Catalin Predoiu, a fost pereclitata de ultimele evenimente. Ca sa nu scriu eu despre aceasta “vanzare” preconizata, profit de analiza unui foarte competent analist ca dl Andrei Cornea:

Singurii doi plauzibili candidați la președinție din partea opoziției pentru 2014 ar fi Mihai Răzvan Ungureanu și Emil Boc, da­că ar fi susținuți de toată dreapta. Ul­ti­mul se pare că s-a consolat deocamdată cu poziția de primar al Clujului. Primul și-a anunțat candidatura, dar numai din partea mi­cuței formațiuni pe care o conduce. E de neînțeles cum poate crede conducerea PDL că, în pofida tuturor evidențelor, Predoiu are mai multe șanse de a reuni forțele drep­tei și a câștiga alegerile. E clar că, de fapt, PDL nu dorește un candidat puternic la pre­șe­din­ție, ci numai, cum se spune, un „iepuraș“. De ce? – nu știu. Dar orice explicație s-ar da, această politică e sinucigașă. Iar peste toate aceste membre rupte, desperecheate, fără cap, plutește ca un balon stratosferic președintele Bă­sescu, care a preluat, eficient nu-i vor­bă, rolul opoziției față de putere, dar, la fel de eficient din păcate, și pe acela al opoziției în opoziție! LINK

 Va urez o duminica placuta in continuare!

Redactat de @Demeter

Nota: Chihlimbarul, numit si „ambră galbenă”, este o piatră pretioasă de culoare galbenă, transparentă, translucidă sau opacă, cu incluziuni translucide sau opace, fiind de origine organică si anume răsina fosilă. Chihlimbarul nu este ambră adevărată. Vârsta chihlimbarului este apreciată de până la 260 milioane de ani. Provine din răsina arborilor din acele vremuri, care cu timpul s-a solidificat ca o substantă amorfă, fără să fie un mineral. În România singura exploatare de chihlimbar a fost în satul Colti, Buzău. [Wikipedia]

Camera de Chihlimbar se afla în Palatul Ecaterina din Tsarskoye Selo de langa Sankt Petersburg, fiind o camera complet decorata cu panouri de chihlimbar şi oglinzi prinse de panouri cu ajutorul unor frunze de aur. Acesta camera a fost creata în secolul al XVIII-lea si a fost distrusa in timpul celui de al Doilea Război Mondial. Camera a fost  recreata în 2003.

Înainte de a fi pierduta (diastrusa sau furata), Camera de Chihlimbar a fost denumita de multe ori ” a opta minune a lumii” datorită frumuseţii sale originale si singulare. La origine , Camera de Chihlimbar a reprezentat o capodopera creata de maestrii germani şi rusi. Constructia Camerei de Chihlimbar a durat între 1701 – 1709 în Prusia. Camera a fost conceputa de sculptorul german baroc Andreas Schlüter şi construita de către meşterul danez in chihlimbar Gottfried Wolfram şi a rămas la Berlin City Palace până în 1716, când a fost oferita de regele Prusiei Friedrich Wilhelm I  aliatului său, ţarul Petru cel Mare al rusilor.

În Rusia, Petru cel Mare a extins camera si a remodelat-o de trei ori, urmasii lui au remodelat-o inca de doua ori. Camera a cuprins la sfarsitul acestor remodelari mai mult de 55 de metri pătraţi şi conţinea peste şase tone de chihlimbar.

Camera de Chihlimbar a fost jefuita in timpul celui de-al doilea război mondial de către Germania Nazistă şi adusa la Königsberg (Kaliningrad) in Prusia Orientala. Camera s-a pierdut sau a fost distrusa  în haosul de  la sfârşitul războiului.

Camera de Chihlimbar, asa cum am mentionat, a fost construita intre anii 1701 –1706 pentru a fi  instalata in Palatul Charlottenburg, rezidenta lui Friedrich I-ul, primul rege al Prusiei. Camera a fost construita  la îndemnul si rugamintea celei de-a doua  soţii a regelui, Sophie Charlotte. Conceptul camerei şi designul acestei capodopere a fost  facut de maestrul barocului german Andreas Schlüter. Creatia conceptului lui Schlüter a fost implementata de  Gottfried Wolfram, cunoscut  artizan la curtea regelui Frederic al IV-lea al Danemarcei, cu ajutorul meşterilor lucratori in  chihlimbar Ernst Schacht şi Turau Gottfried din Danzig (Gdansk).

 Deşi iniţial destinate pentru Palatul Charlottenburg, dupa ce panourile au fost completate au fost instalate in rezidenta din Berlin a regelui. Petru cel Mare, tarul Rusiei, in vizita lui din 1716, a admirat-o profund. Friedrich Wilhelm I, fiul primului rege, incercand sa cimenteze o alianţă ruso-prusaca împotriva Suediei, a oferit-o Rusiei. Astazi, Camera de Chihlimbar reprezinta  un efort comun al meşterilor germani şi rusi. După o serie de 5 renovari si  o reconstructie totala,  camera de chihlimbar ocupa astazi  mai mult de 55 de metri pătraţi şi conţine peste 6 tone  de chihlimbar modelat.

La scurt timp după începutul invaziei germane a Uniunii Sovietice în al Doilea Război Mondial, soldaţii germani au dezasamblat Camera de Chihlimbar în termen de 36 de ore, sub supravegherea a doi experţi. La 14 octombrie 1941, Rittmeister Graf Solms-Laubach a dispus evacuarea a 27 de lăzi spre orasul Königsberg în Prusia de Est, pentru montarea vestitei camere  în castelul orasului.

În vara anului 1944, Königsberg a fost puternic bombardat de britanici, orasul suferind daune grele. Intre 21-24 ianuarie, conform ordinelor lui Hitler si sub comanda lui Albert Speer, bunurile culturale ale orasului au fost transportate spre Germania. Camera de Chihlimbar nu a mai fost văzuta din nou niciodata.  Diverse rapoarte au aparut ocazional, atestand că parti din Camera de Chihlimbar au supravieţuit războiului. Într-adevăr, două elemente din decoratiile camerei (dar nu panourile de chihlimbar în sine) au fost în cele din urmă redescoperite.

În  1979, a început un efort de reconstrucţie la Tsarskoye Selo (Rusia), bazat în mare măsură pe fotografii alb-negru ale Camerei de Chihlimbar originale. Dificultăţile financiare ale proiectului au fost rezolvate cu ajutorul a 3,5 milioane de dolari donati de compania germana Ruhrgas AG. Până în 2003, munca titanica a artizanilor rusi a fost finalizata. Nouă cameră a fost dedicată de catre preşedintele rus, Vladimir Putin si cancelarul german Gerhard Schröder,  aniversarii a 300 de ani de la intemeierea  oraşului Sankt Petersburg.

Bibliografie, note si citate:

Scott-Clark, Catherine; Adrian Levy. The Amber Room: The Untold Story of the Greatest Hoax of the Twentieth Century. London: Atlantic Books. 2004
Massie, Suzanne. Pavlovsk: The Life Of A Russian Palace. Boston: Little Brown. 1990.
Wikicommon (Ro, En, Ru)

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Romania Libera. Cum a devenit Ponta indezirabil pentru SUA. Sabina Fati

Premierului român i s-au trecut până acum cu vederea în cancelariile vestice derapajele de început, cu gândul că e tânăr, că are timp să-şi îndrepte greşelile şi că oricum are vederi mai democrate decât Crin Antonescu, liderul liberalilor, cealaltă opţiune pentru conducerea României.

Paharul s-a umplut, însă, după ce USL a votat modificarile aduse Codului Penal, pentru legiferarea conflictului de interese şi protejarea parlamentarilor în cazurile de corupţie, dar mai ales după ideea PSD de a propune o lege a amnistiei şi graţierii, care să-i salveze în primul rând pe toţi amicii politici ai premierului de la închisoare, lege care i-ar elibera, în acelaşi timp, nu doar pe toţi hoţii, ci şi pe hackerii de profesie, unii dintre ei aflaţi în atenţia serviciilor americane după ce au spart servere ale unor instituţii importante din SUA.

Pentru Statele Unite e important ca România, ţara în care va funcţiuna scutul împotriva rachetelor balistice finanţat de americani, să fie stabilă din punct de vedere politic şi să respecte normele statului de drept. Nu poţi lăsa arme sofisticate pe mâna unora care vor să-şi facă propria justiţie, care schimbă legile în funcţie de interese de grup sau care vor să aibă în paralel un parteneriat strategic cu SUA şi unul cu China. Integral aduce Rmania Libera

Dilema Veche. Cît de nou va fi Anul Nou. Andrei Pleşu

Noi şi noi succese, sau noi şi noi eşecuri? Optez pentru „la même Jeannette…“ A face noduri suplimentare pe aceeaşi sfoară nu înseamnă a veni cu noutăţi. Nu prevăd schimbări esenţiale pe scena noastră publică. România ultimilor ani poate breveta o invenţie spectaculoasă: a descoperit surpriza anticipabilă! Adică ceva care pare nemaivăzut, dar la care, de fapt, te aşteptai! Trăim, mereu, într-o inflaţie de breaking news răsuflate: Ponta i-a zis-o lui Crin, Crin i-a zis-o lui Ponta, Băsescu i-a zis-o ba lui Crin, ba lui Ponta, useliştii PSD se plîng de useliştii PNL (şi viceversa), dar se străduiesc toţi, de-a valma, să dea impresia unei păci durabile (cu mici altercaţii conjugale), în folosul naţiunii. Europa e cînd beştelită, cînd linguşită, Antena 3 cultivă, alternativ, stilul războinic („Jos Băsescu şi băsiştii!“), stilul creştin („Salvaţi cîinii, bolnavii şi infractorii!“) şi stilul înalt cultural („Interviuri amare sau duioase, cu mari figuri ale neamului)“, Mircea Badea „Teoftici“ se distrează copios, orice-ar fi, şi iese, din cînd în cînd, la una mică, alături de colegi şi de patron, Gâdea îşi joacă, inocent, rolul de predicator „sufletist“, B1 TV îşi consolidează neobosit echipa de analişti experţi, oameni de bun gust, de mare cultură şi de nestăvilit patriotism (Condurăţeanu, Marius Marinescu, Lazarus etc.), România TV luptă în lacrimi pentru recuperarea umanistă a memoriei Ceauşeştilor, astrologia concurează, pe mai toate posturile, jurnalele de ştiri, din cînd în cînd, cîţiva anonimi pasionaţi şi sufocaţi de certitudini ne dezvăluie secretele daco-traco-geţilor, divertismentul de cancan – cu bancuri deocheate, fete doborîte de propriii muşchi fesieri şi zemoase isprăvi de alcov – e ubicuu şi foarte îndrăgit. Cîţiva actori, sastisiţi, probabil, de meseria pe care au învăţat-o, şi-au descoperit năvalnice vocaţii civice şi competenţe universale. Apar nonstop pe micile ecrane şi ne vorbesc despre dreptate, cu aplombul unor iniţiaţi (cazul cel mai vizibil – dar nu singurul – e dl Eugen Cristea, un fel de Mircea Diaconu 2). Printre ştiriste şi moderatoare mai mult sau mai puţin simpatice a apărut un trend al carierei lucrative. Agreabila şi, pînă la un punct, discreta doamnă Cristina Ţopescu s-a hotărît să intre în luptă şi să se dea în bărci, despre te miri ce, în ringul emisiunilor voiculesciene. De ce nu? De ce Alessandra Stoicescu da şi ea nu? Doamna Firea a aflat brusc despre sine că e un politician de viitor. Madam Thatcher cum a reuşit? Ia să ieşim noi pe post, de data asta nu ca om de televiziune, ci ca invitat de partid, şi să dăscălim naţiunea. Integral aduce Dilema Veche

Deutsche Welle. Victor şi Victoria asupra statului de drept. Petre M. Iancu

E salutar că sute de români i-au scris lui John Kerry, felicitându-l pentru trimiterea vice-şefei diplomaţiei americane, Nuland, să “discute cu oficiali de la Bucureşti despre întărirea statului de drept”.

 Dar secretarul-adjunct al Departamentului de Stat american nu s-a putut întâlni cu Victor Ponta. Premierul era prea ocupat.

 În ciuda sistematicei propagande şi dezinformări difuzate ca porţie zilnică de Răcnetul Carpaţilor de la televiziunea de partid, nu sunt puţini nici românii din ţară edificaţi cu privire la adevărata natură a pericolelor planând asupra României pe care a sugerat că ar vrea să le abordeze la Bucureşti Victoria Nuland. Şi asupra gafei politice imense pe care a reprezentat-o bruscarea ei de căre Ponta.

 Românii din vest nutresc şi mai puţine iluzii. Emigranţii care trăiesc vreme îndelungată în societăţile deschise din Apus ştiu bine, din proprie experienţă, ce e o tiranie, un regim autoritar, ce anume este, la antipodul lor, o democraţie liberală, cum se articulează statul de drept şi cum ar putea să i se grăbească obştescul sfârşit ucigându-i-se principiile de bază.

 Se desfiinţează legea pentru toţi. Se adoptă legi speciale pentru parlamentari înfometaţi de banul public. Se anulează apărarea drepturilor şi libertăţilor individuale ale cetăţenilor propulsându-se o masă critică de mari penali în parlament, astfel încât forul legislativ să nu mai reprezinte cu adevărat interesele naţiunii, ci pe ale unei corupte elite oligarhice recrutate din mafioţi ex-securişti. În fine, se distruge independenţa justiţiei.

 De la puciul din 2012, la marţea neagră în care s-a încercat superimunizarea castei parlamentarilor, toate acestea s-au întâmplat cu vârf şi îndesat în România ultimilor doi ani.

 N-a fost greu de sesizat, ca atare, nici pentru români şi nici pentru observatorii străini, de pildă pentru ediţia de vineri, 10 ianuarie, a ziarului Neue Zuercher Zeitung, ce hram poartă „atacurile verbale ale lui Ponta asupra justiţiei” româneşti, după cum s-a exprimat, textual, cotidianul elveţian. Osândind ca, pasămite, „politică” sentinţa Înaltei Curţi în dosarul Năstase, premierul României a detonat o bombă la temelia statului de drept. Integral la Deutsche Welle.

Revista 22. Dreapta, o maioneză tăiată. Andrei Cornea

Ceea ce interesează opinia publică ostilă actualei puteri este că forțele de dreapta se devorează între ele, fiind incapabile de compromisuri rezonabile, de modestie și înțelepciune.

 Orice gospodină știe că, dacă într-un co­zo­nac (tocmai a fost momentul lor) sau în ori­ce altceva asemănător pui ingrediente de proastă calitate, rezultatul va fi mizerabil, in­diferent de eforturi. Dar dacă in­gre­di­en­te­le sunt de bună calitate? Nici atunci un re­zultat bun nu este sigur. E sigur însă că, da­că soția, soacra, cuscra, fiica, fiecare cu re­țeta proprie, se ceartă și își dispută fa­bri­carea cozonacilor sau bătutul maionezei, re­zultatul va fi un cozonac ars sau o maioneză tăiată. Dar, de data aceasta, spre deosebire de primul caz, s-au prăpădit și ingredientele de calitate.

 Mă gândeam la această analogie culinară, ob­servând opoziția noastră de acum: sta­fi­dele, făina, nucile, ouăle nu sunt rele, sunt uneori bune – adică sunt acolo și oameni foar­te deștepți, sunt și câțiva foarte lu­mi­nați și culți, sunt și destui cu multă ex­pe­riență, sunt și unii care mai au entuziasm și care cred în valori; sunt și buni oratori, și buni organizatori. Sunt, desigur, și mulți al­ții mai mediocri sau slabi. Sunt de toate. În general, totuși, dacă s-ar măsura media in­teligenței, culturii, cinstei lor, ea ar fi mult mai ridicată decât aceeași medie obținută din cei aflați în partidele puterii. Nici n-ar fi foarte greu, având în vedere că, ma­jo­ri­tatea lor, aceștia din urmă au atins re­cor­duri de incompetență și corupție.

 Și atunci, de ce această stare jalnică a opo­ziției? Mai întâi, e ruptă între trei-patru for­mațiuni, ba chiar având facțiuni chiar și în interiorul unor partide, precum PDL. Vor fi așadar trei sau patru liste la euro­par­la­men­tare, iar rezultatele vor fi catastrofale – pu­tem s-o garantăm. Apoi, cu excepția For­ței Ci­vice, celelalte formațiuni fie nu au deo­camdată candidați potențiali la președinție (PMP), fie candidații respectivi, precum d-l Pre­doiu, sunt cvasinecunoscuți publicului mai larg. Singurii doi plauzibili candidați la președinție din partea opoziției pentru 2014 ar fi Mihai Răzvan Ungureanu și Emil Boc, da­că ar fi susținuți de toată dreapta. Ul­ti­mul se pare că s-a consolat deocamdată cu poziția de primar al Clujului. Primul și-a anunțat candidatura, dar numai din partea mi­cuței formațiuni pe care o conduce. E de neînțeles cum poate crede conducerea PDL că, în pofida tuturor evidențelor, Predoiu are mai multe șanse de a reuni forțele drep­tei și a câștiga alegerile. E clar că, de fapt, PDL nu dorește un candidat puternic la pre­șe­din­ție, ci numai, cum se spune, un „iepuraș“. De ce? – nu știu. Integral aduce Revista 22

HotNews. Marile diferente dintre cazurile Adrian Nastase si Iulia Timosenko. Vlad Mixich

Victor Ponta, premierul Romaniei, a comparat condamnarea la inchisoare a lui Adrian Nastase cu cea a Iuliei Timosenko, ex-premierul Ucrainei: “din punct de vedere politic, cazul Adrian Nastase este perfect comparabil cu cazul Iulia Timosenko”. Daca in cazul ucrainean reactiile internationale au criticat unanim procedurile judiciare, fiind sprijinite si de o decizie a CEDO, in cazul Adrian Nastase nu a existat niciun fel de ecou.

Date fiind si implicatiile internationale ale declaratiei lui Victor Ponta, sa vedem cat de adevarata este comparatia facuta de actualul premier al Romaniei intre cele doua cazuri.

• Procesul in urma caruia Iulia Timosenko a fost condamnata la sapte ani de inchisoare a durat mai putin de un an.

Procesul in urma caruia Adrian Nastase a fost condamnat la patru ani de inchisoare (din care va executa aproximativ un an) a durat 7 ani.

• Iulia Timosenko a fost condamnata pentru o decizie politica, semnarea contractului de furnizare de gaze intre Ucraina si Rusia, considerata de tribunalul de la Kiev un abuz de putere.

Adrian Nastase a fost condamnat pentru luare de mita si santaj.

• Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, in aprilie 2013, ca procedurile in cazul Timosenko au fost arbitrare si ilegale.

Desi avocatii lui Adrian Nastase au anuntat ca vor contesta la CEDO viciile procedurale din proces, in august 2012, imediat dupa prima condamnare a lui Adrian Nastase, avocatii acestuia au depus la CEDO o cerere pe aspecte procedurale. Cererea a fost respinsa.  Integral  aduce HotNews

Ziare.com. Cum s-a ascuns Ponta sub masa. Victor Pitigoi

Poate domnului Ponta nu-i pasa ca stie toata tara cum a dat inca o data cu bata-n justie, pronuntandu-se peste capul unei sentinte definitive si irevocabile in problema Nastase 2, dar faptul ca s-a aflat vestea si peste hotare l-a cam pus pe ganduri.

 Altfel nu-mi explic cum se face ca, afland despre vizita la Bucuresti a unui inalt demnitar american, respectiv doamna Victoria Nuland, trimisa speciala a vicepresedintelui SUA, a procedat exact ca un copil care, prins ca a umblat la borcanul cu dulceata, s-a ascuns sub masa, ca sa nu dea ochi in ochi cu mama: domnul Ponta nu s-a prezentat la intalnire, pe motiv ca are alt program, imposibil de schimbat.

 Disparitia in neant

 Mai, sa fie! Domnul Ponta care are timp berechet sa umble non stop pe la toate televiziunile si sa strecoare de acolo numai sageti otravite la adresa presedintelui Basescu, n-are timp pentru intalnirea cu un inalt demnitar al celei mai de seama puteri a lumii!

 Poate gresesc, dar mie mi se pare ca unul din motivele pentru care domnul Ponta primeste salariu la Palatul Victoria (din banii contribuabililor!) este si acela ca tebuie sa-si gaseasca timp pentru toate intalnirile importante, sa trateze cu partenerii, sa negocieze poblemele legate de interesele tarii si nu sa dispara in neant, fara ca macar sa stim unde se ascunde la sfarsit de saptamana.

 Explicatia domnului Corlatean ca programul premierului “nu putea fi modificat pentru a include o intrevedere cu asistentul secretarului american de Stat, Victoria Nuland” este atat de subtirica, incat se rupe la cea mai mica atingere, atat timp cat acest program atat de important nu poate fi facut public, iar pemierul insusi este o persoana publica.

 Chiar ma intreb: ce program o fi avand domnul Ponta, atat de important, incat nu poate sa strecoare nici macar un ceas pentru trimisa vicepresedintelui american? Surpriza: am deschis site-ul oficial al Guvernului Romaniei si am aflat ca vineri, sambata si duminica primul ministru n-are niciun program. Are weekend. Integral aduce Ziare.com

Europa Libera. Veriga socialistă lipsă. Sorin Şerb

Victor Ponta e toată ziua la vorbitor. El se plânge de soarta muzei sale, Adrian Năstase, ajuns din nou blogger la Jilava. Ca tot omul la necaz, premierul spune multe când pune fruntea, necăjit, pe umărul lui Ion Iliescu şi nici nu ştie ce stele roşii îi imprimă pe obrajii plânşi epoleţii  revoluţionarului de profesie. Acesta, crescut în cultura ilegaliştilor comunişti şi cu o stimă deosebită pentru puşcării, îl consolează cum poate, dar cântecele sale leagăn seamănă a cântece de ocnă.

 De la o vreme, Adrian Năstase e veriga lipsă a socialiştilor români. Cât timp e plecat la Jilava, Victor Ponta, copilul său de suflet, este dat în îngrijirea bunicuţei. De dorul mentorului său, întâiul plagiator al ţării dă cu justiţia de pământ spunând că face jocurile politice ale preşedintelui. Colegii de partid încearcă să-i construiască statui, dar bustul lui Adrian Năstase este atât de coroziv că topeşte orice coroană pusă pe umeri. Toate invocatele eforturi progresiste, rezultatele şi dăruirea cu care, zice-se, ar fi urmărit materializarea capitalismului multilateral dezvoltat, tot fumul de tămâie scos de cădelniţele propagandistice şi detergentul cu care se spală cele mai frecvente pete din istoria partidului nu reuşesc să ascundă mirosul de corupţie care însoţeşte amintirile din perioada sa de guvernare.

 Adrian Năstase e azi captivul scheletelor din dulap. A ajuns el însuşi un schelet din dulapul partidului, legat cu lanţul genetic doctrinar de o întreagă suită de delincvenţi notorii. Ex-premierul a fost un creator de modă în domeniul corupţiei, iar aceasta-i asigură azi un acoperiş, trei mese calde pe zi şi trafic nelimitat pe internet. Are de petrecut  patru ani la puşcărie şi ar trebui să se simtă protejat deocamdată pentru că, după ce va ieşi, i se promit alte procese. S-ar putea chiar să-şi reîntregească familia dincolo de gratii. La câte dosare penale sunt pe numele lui s-ar putea să surfeze multă vreme pe spuma corupţiei. Acum însă şi-a luat figură de mucenic şi şi-a înroşit blogul învinovăţind orânduirea cea crudă şi nedreaptă pentru tot ce i se întâmplă. Invocă puşcăriaşi celebri şi ar vrea să le calce pe urme. Puşcăria i-a sporit creativitatea. În mandatul trecut de puşcăriaş a publicat chiar o carte şi zeci de articole, devenind, ca şi Gigi Becali, un personaj ubicuu, care-şi conduce afacerile din lumea de dincolo, frecventând viaţa publică sub forma hologramelor de presă.

Jalea socialiştilor la porţile Jilavei şi cuvintele de ocară cu care-şi brodează bocetele i-au făcut pe partenerii din PNL să se dea deoparte. Chiar dacă între aspiranţii la puşcărie din România funcţionează o solidaritate de breaslă transpartinică, iar fostul ministrul PNL, Relu Fenechiu, care simte şi el răceala gratiilor într-un dosar de corupţie rejudecat la Înalta Curte, spunea că după trimiterea lui Adrian Năstase în puşcărie, se aşteaptă la ce e mai rău. În culisele PNL se vorbeşte tot mai des şi mai răstit despre ruperea alianţei proguvernamentale. Ba chiar şi despre posibilitatea unei coalizări cu transfugii din Partidul Democrat Liberal sau cu cioburile acestuia, căzute sub pragul electoral. Crin Antonescu, mut ca o lebădă, nici nu respinge, nici nu acceptă acest scenariu. Dar nici nu-şi mai sancţionează cu atâta zel rebelii care par să se deştepte din stupoarea electorală. Poate că acest spectacol al durerii li se pare indecent sau străin. Poate că şi-au dat seama că durerile de cap pe care le au nu sunt produse doar de mahmureala şi bulimia de peste an, ci şi de îmbrăţişările toxice ale partenerului. Poate că resuscitarea dreptei li se pare un scenariu atractiv, chiar dacă unii spun că ar fi o sinucidere în grup. Poate că au văzut ce se ascunde după batistele îndoliate şi s-au îngrozit ori scârbit, deşi nu puţine sunt înaltele feţe PNL-iste care au criticat, la rândul lor, încurcatele căi ale justiţiei româneşti şi s-au oferit să le descurce cu forcepsul. Integral la Europa Libera.

Greu de hotarat ce a fost in primul rand Ariel Sharon – general sau politician, contributia lui a fost enorma in ambele domenii. Fondatorul legendarei unitati de comando 101 si a primei brigazi de parasutisti, a fost cu multi ani dupa aceea omul care a unit dreapta israeliana si a reusit sa schimbe preferintele electoratului israelian, invingand pentru prima data istoricul partid al “unitatii muncitoresti israeliene” (MAPAI),  fondat si condus de parintii fondatori ai Israelului modern David Ben Gurion si Golda Meir si sa-l aduca la guvernare pe vesnicul infrant – Menahem Begin. Generalul care a schimbat soarta unui razboi in 1973, cand a reusit sa transfere intr-o singura noapte peste canalul de Suez 2 divizii de blindate, reusind sa incercuiasca o intreaga armata egipteana (Armata a III-a) in mai putin de 3 zile. Ariel Sharon a fost insa si politicianul, probabil singurul cu forta si prestigiul necesar, care a trimis armata ca sa-i evacueze pe colonistii din Gaza.

 Se spunea ca cei care nu l-au dorit ca Sef de Stat Major l-au primit ca Ministru al Apararii si cei care nu l-au dorit ca Ministru al Apararii l-au primit ca Prim Ministru. Venerat de sustinatorii lui si urat profund de adversarii lui, respectat de toti, controversat ca general si ca politician, a rusit sa scrie prin faptele lui istoria moderna a statului Israel.

 Ariel Sharon face parte din a doua generatie de “sabre” (fructul cactusului, epitet dat evreilor nascuti in Israel), care  a preluat stacheta de la primii conducatori militari si dupa aceea politici  ai natiunii Moshe Daian si Ygal Alon. Nascut la data de 27 februarie 1928, in Kfar Malal, sat de agricultori care isi munceau pamanturile proprii intr-o forma complet diferita de Kibutz, Ariel a absolvit o scoala agricola, urmand sa se intoarca si sa-si munceasca pamantul. Razboiul de Independenta din 1948 l-a abatut de la munca pe care si-a dorit-o, indreptandu-l spre o cariera militara pe care intotdeauna a caracterizat-o ca menire in acele vremuri tulburi.

 Daca Moshe Dayan si Ygal Alon au fost discipolii doctrinei britanice reprezentate de marele lor tutore Orde Wingate, Ariel Sharon a avut un alt tutore, fost ofiter al Legiunii Straine, Emile Marcel (Marzel) cu ajutorul caruia a fondat prima brigada de parasutisti pe care a si comandat-o.

 Incepandu-si cariera in luptele de aparare ale Ierusalimului cu gradul de plutonier, a primit gradul de locotenent pe campul de lupta si comanda unei companii in lupta de la Latrun, una dintre cele mai sangeroase ciocniri dintre noua armata israeliana si Legiunea Iordaniana condusa de ofiteri britanici si in aceasta lupta a fost ranit. Eliberat pentru studii academice, Ariel Sharon invata istoria la Universitatea din Ierusalim (nu stiu daca a absolvit-o, probabil ca nu). In 1949, Ben Gurion il “boteaza” (era aproape o manie a marelui om), schimbandu-i numele din Scheinermann in Sharon, “explicandu-i ca un comandant militar nu poate purta numele unui croitor din Galitia.

In Războiul Suezului din 1956, Ariel Sharon parasuteaza cu un batalion in pasul Mitla, inchizand drumul de retragere a fortelor egiptene, care doreau sa se retraga din Sinai. Desi a primit ordinul sa nu atace fortele egiptene si sa nu inainteze spre Canalul Suez, Ariel Sharon le face pe ambele, atacand fortele egiptene stationate pe Jabel Heitan, reuseste sa invinga forta egipteana (260 de egipteni morti si 38 de israelieni). Este momentul in care majoritatea politicienilor hotarasc ca Sharon este insubordonat si  face ceea ce crede ca trebuie, fara sa tina cont de ordinele superiorilor.

Pana in clipa cand Yitzhak Rabin devine Sef de Stat Major in 1964, cariera lui Sharon intra intr-un con de umbra. Rabin il “reabiliteaza” si il numeste comandant al Scolii de Cadre si Doctrina. Inaintea Razboiului de 6 zile, primeste gradul de general si preia comanda uneia din cele trei armate care au atacat tupele egiptene din Sinai. Ajunge la Canalul de Suez in 4 zile. Strategia de lupta a lui Sharon in acest razboi, ca si in viitor, devine un caz de studiu pentru majoritatea armatelor lumii: ruperea frontului egiptean si pulverizarea fortificatiilor de la Abu-Ageila. TRADOC (United States Army Training and Doctrine Command) o include in programul obligatoriu de studiu al ofiterilor superiori din armata SUA.

In 1969, primeste comanda Frontului de Sud (care includea atunci si Peninsula Sinai) pe care a detinut-o pana la mijlocul anului 1973 (cateva luni inaintea razboiului din Octombrie). Golda Meir nu-i acorda nici in ruptul capului gradul de General-locotenent si sefia Statului Major. Paraseste armata si formeaza un mic partid numit “Shlomtzion” (joc de cuvinte poate fi un nume propriu feminin sau de familie, literal “Pace in Sion”) Numele a fost dat de un publicist, pictor si sculptor, Amos Keinan, om de dreapta la inceputuri, devenit de stanga mai tarziu si ateu militant.

Intelegand ca dreapta nu poate invinge stanga traditionala reprezentata de coalitia celor doua partide istorice, MAPAI si MAPAM, incearca si reuseste sa coaguleze dreapta israeliana, unind partidul Herut (partidul libertatii) si o fractiune de dreapta a Partidului Liberal. In 1977 constructia inceputa de Ariel Sharon  numita LIKUD (unirea) reuseste dupa aproape 30 de ani sa demoleze monopolul stangii in Israel.

Numit Ministru al Agriculturii in primul guvern al lui Menahem Begin, in 1981 devine Ministrul Apararii in al doilea guvern al lui Begin. In 1982 este factorul principal in declansarea Razboiului din Liban, impotriva gherilelor palestiniene si shiite, aliat al crestinilor din Liban, aflati in fata unei catastrofe militare si civile. Desi avea mandat guvernamental sa inainteze numai 40 de km pe teritoriul Libanului, Sharon ordona cucerirea Beirutului si jonctiunea cu militiile crestine de pe teritoriul Libanului.

Avand in vedere ca fortele israeliene cucerisera cele doua mari cartiere palestiniene din Beirut – Sabra si Shatila, este invinuit de masacrul din aceste cartiere, masacru care a fost facut in totalitate de militiile crestine, razbunare a atrocitatilor savarsite de palestinieni in lunile si anii de razboi.

O comisie a parlamentului israelian il gaseste responsabil partial la ceea ce s-a intamplat in – Sabra si Shatila, in special pentru ca nu a luat masuri in timp util pentru a opri evenimentele si le-a permis militiilor crestine sa intre in cartierele palestiniene. Ariel Sharon isi da demisia din Parlament (Kneset) in 1983. Intre 1990–1992 este Ministrul Constructiilor, facilitand absorbtia a unui milion si jumatate de emigranti din fostul URSS.

In primul guvern al lui Benjamin Netanyahu 1996–1999 este Ministrul Infrastructurii si Ministrul de Externe. Dupa caderea guvernului de stanga condus de Ehud Barak, reuseste sa castige alegerile din 2001, devenind Premierul Israelului, functie care a detinut-o pana la data de 6 noiembrie 2006, cand a suferit o grava hemoragie cerebrala. A murit astazi, 11 ianuarie 2014, la varsta de 85 de ani.

A fost casatorit de doua ori, cu doua surori Zimmerman, evreice originare  din Brasov. Dupa decesul primei surori, s-a casatorit cu cea de-a doua sora, cu care a trait 37 de ani. A avut 3 copii, au supravietuit numai doi, de la cea de a doua sora, Lili Sharon.

Personal il consider pe Arik Sharon unul dintre marii generali ai secolului XX, politician abil si mare om de stat. Arik Sharon si-a iubit poporul si l-a slujit asa cum a inteles el. Fara dubiu, poporul lui i-a raspuns cu aceeasi dragoste si loialitate. Dumnezeu l-a luat in ziua sfanta, semn ca probabil l-a iertat.

Comportamentul premierului Victor Ponta cand paraseste in graba Romania ca sa nu dea ochii cu cei care vin sa-i atraga atentia ca a mintit la Washington acum trei luni si ca ar fi bine sa inceteze cu minciunile. Tot acelasi Ponta este premierul facut “pilaf” in aceeasi zi de  experţii Comisiei Europene, care au trimis inapoi ultima variantă a Acordului pentru fondurile UE 20014-2020 caracterizand-o: ”Fără viziune”. ”Dezamăgitoare”, cu mentiunea expresa ”Nu ați învățat nimic”! Si tot in aceeasi zi, CCR, care astazi numai “basista” nu poate fi caracterizata, ii trimite inapoi legea impartelii feudale a Romaniei, numita si  Legea Descentralizarii, pentru ca nu este constitutionala, nu mai poate sa se ascunda fugind de responsabilitate.

 Nu este vina lui Ponta ca este mincinos, plagiator, confectioner de biografii false sau laş, vina este a celor care nu au inteles ca rictusul in forma de suras este cu totul altceva – Ponta este un om incomplet.

 Rollo May a fost un psiholog si filozof existentialist american, unul dintre cei care au reusit sa formuleze ceea ce numim noi astazi “psihologia umanista”. Existențialismul – variantă distinctă a filozofiei existențiale – este o doctrină filozofică și de acțiune, caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a subiectivității. Existențialismul își are originea în lucrările lui Kierkegaard, este dezvoltat de contribuțiile lui Husserl și Heidegger (aici). Bineinteles ca influenta majora a fost cea a lui Kierkegaard, despre care puteti citi cateva lucruri in articolul acesta.

 Rollo May defineste cinci etape in dezvoltarea psihologica si intelectuala a unui individ si daca doriti comportamentul social al acestuia.

 Inocenta – este etapa copilariei, in care egoul este aproape inexistent si propriul constient este inca nedezvoltat. Perioada cand individul este preocupat de ceea ce considera el  (sau cei dinprejurul lui) necesitatile proprii.

 Revolta – este etapa in care individul isi doreste libertatea si independenta, fara insa sa fie inca apt sa inteleaga si sa-si asume responsabilitatiile care vin cu aceasta libertate si independenta.

 Decizia – Etapa in care respectivul individ trebuie sa decida ce va face cu viata lui intelegand si responsabilitatiile care sunt necesare independentei si libertatile pe care doreste sa si le asume.

 Normalitatea – timpul in care individul adult (deja) isi intelege responsabilitatile, acceptandu-le sau incercand sa le minimalizeze sau sa  dezerteze de unele dintre ele. De cele mai multe ori conformandu-se oportunist si/sau resemnat.

 Creativitatea – in care un adult inteligent accepta optiunea existentiala (vezi mai sus definitia) si incerca sa treaca peste ego-centrismul “molcom” pe care il da resemnarea sau oportunismul si care ii asigura o existenta mediocra la limita subzistentei.

 Bineinteles ca etapele mentionate nu sunt stricte in sensul succesiunii lor si de multe ori le putem simti paralele intr-un individ si chiar intr-o societate.

 Victor Ponta nu a depasit etapa “deciziei”, in care trebuie instelasa “responsabilitatea”, deci individul Ponta nu a intrat in etapa “normalitatii”, in care zice Rollo May – individul adult (deja) isi intelege responsabilitatile.

 Daca Victor Ponta nu a atins nivelul comportamentului social al “normalitatii,” ce se poate spune despre un popor condus de un asemenea lider?

Pentru mine reusita si valoarea unei lucrari stiintifice, filozofice sau teologice consta in impactul pe care ea il are asupra generatiei careia ii apartine si a celor urmatoare. Deoarece aproape nimic nu este “nemuritor”, valoarea lucrarilor originale, considerate valoroase, se poate evalua si prin prisma continuatorilor, care improspateaza sau adapteaza ideea originala realitatilor alterate, transformate, sau reinnoite. A avut Dante impact? Bineinteles ca a avut. Valoarea operei sale este constanta. Limba literara italiana a evoluat de la el si a ajuns la noi de la el prin cei ce l-au urmat. Metaforica, stihuirea si tot ce a creat a ramas, s-a adaptat, a existat si va exista intodeauna si nu numai, in anticariate sau editii bibliofile.  Se poate spune asta si despre Maimonide ? Da se poate spune. Pentru  superba lui lucrare filozofica “Călăuza rătăciţilor”? In nici un caz. El va ramane in istorie pentru lucrarile lui teologice si nu pentru aceasta minunata lucrare filozofica.

Experimentul de a adapta filozofia greaca cu logica si metafizica ei la iudaism nu a inceput cu Maimonide si nici nu s-a terminat cu el. Inaintea lui, cu vre-un mileniu, a facut-o Filon din Alexandria si cu 500 de ani mai tarziu a facut-o Mendelson, au reusit? NU, nu au reusit. Averroe si Toma de Aquino au fost mari filozofi, au creat ei o filozofie durabila si influenta? Poate, probabil ca nu. Toma de Aquino va ramane pentru totdeauna un mare invatat crestin nu pentru lucrarile lui filozofice, ci pentru Suma theologiae, pe care eu o consider in primul rand o lucrare teologica (despre care vom discuta intr-o postare  urmatoare). Toma de Aquino, ca si Maimonide, au ramas teologi in domeniul credintelor religioase proprii.

Baruch Spinoza a fost un mare filozof, el a fost influentat de cei trei despre care discutam (Maimonide, Averroe si Toma de Aquino), a reusit el sa creeze o filozofie durabila si influenta? DA. Pentru asta el a fost nevoit sa-si paraseasca credinta stramoseasca, fara de a adopta o alta. El a devenit panteist, el nu a reusit sa ramana in granitele religiei lui. Exista posibilitatea unei reconcilieri intre religie si curentele filozofice bazate pe antichitatea greaca. Raspunsul meu este absolut negativ. Rationalul religios implica mult mai mult decat ceea ce este oferit de filozofia greaca. Filosofia nu poate explica si înţelege tainele revelaţiei.

Maimonide a creat doua opere care pot fi considerate magnum opus. În anul 1180, Maimonide definitivează lucrarea sa “Mişne Tora“, în 14 volume, un cod autoritar al legilor iudaice, scrise şi orale. Între 1176 şi 1200 , lucrează la principala sa operă filozofica, Călăuza rătăciţilor (în arabă: Dalalat al-Ha’irin, tradusă apoi în ebraică: More nevuchim).

Daca opera lui teologica se va dezvolta si va transforma judaismul la ceea ce este astazi, Călăuza rătăciţilor va ramane o opera de o estetica extraordinara si o experienta  sincretica imposibila (dupa parerea mea) de a reconcilia inreconciliabilul.

Maimonide a formulat de asemenea un credo al iudaismului pe care l-a exprimat in eseul sau Cele Treisprezece Articole ale Credintei. Printre altele, acest credo afirma credinta in unicitatea lui Dumnezeu, originea divina a Torei si viata de apoi. Cea de-a doisprezecea afirmatie de credinta – “Cred din inima in venirea lui Mesia si, chiar de va intarzia, eu tot il voi astepta” (Ani ma’amin be’emuna shelema be’vi’at haMaschiach, ve’af al pi she’hitname’ah ani ma’amin).

Din punct de vedere filozofic, Maimonide a fost un rationalist religios. El credea ca ratiunea trebuie sa conduca toate lucrurile, atat timp cat doctrinele absolute ale Torei-Pentateuhului (primele 5 carti ale Vechiului Testament, atribuite lui Moise)  nu sunt sacrificate. Călăuza sa incurajeaza cautarea unei filozofii rationale a iudaismului. Majoritatea scrierilor filozofice din Călăuza lui Maimonide se refera la Dumnezeu si la alte probleme filozofice de interes general, nu exclusiv evreiesc.

Maimonide a fost tradus in limba Romana de Dr. Madeea Axinciuc, si publicat in 2002 volumul Moise Maimonide. “Calauza ratacitilor” ca itinerar al mintii in Dumnezeu la Editura Academiei Române. Semnalez si o carte mai recenta ,  Profetul si oglinda fermecata. Despre imaginatie si profetie in “Calauza ratacitilor” de Moise Maimonide, Humanitas, 2008.

Este “Călăuza rătăciţilor” o carte de citit? Pentru publicul general probabil ca nu. Pentru cei interesati in iudaism sau in filozofie medievala neo-aristotelica si neo-platonica, inclusiv cea crestina, este recomandat cu caldura.

Doua  fragmente in traducerea doamnei Dr. Madeea Axinciuc:

Orice similitudine între Dumnezeu şi noi este inadmisibilă

“… Să ştii că similitudinea este un anume raport între două lucruri, şi de fiecare dată când între două lucruri două lucruri nu se poate deloc admite un raport, nu se poate nici imagina o similitudine între ele. În egală măsură, de fiecare dată când nu există similitudine între două lucruri, nu există nici raport între ele. Astfel, de exemplu, nu se spune: “Cutare căldură este asemănătoare cutărei culori”, nici “cutare sunet seamănă cu cutare dulceaţă”, şi acest lucru este clar în el însuşi. Or, cum raportul dintre noi şi Dumnezeu, vreau să spun, dintre El şi tot ceea ce este în afara lui, este [un lucru] inadmisibil, se deduce că similitudinea este şi ea inadmisibilă. Trebuie ştiut că, de fiecare dată când două lucruri fac parte din aceeaşi specie, vreau să spun, când quidditatea lor este una, şi ele diferă doar prin mărime şi micime, sau prin forţă şi slăbiciune, sau prin alte lucruri de acest fel, ele sunt în mod necesar asemănătoare între ele, deşi diferă prin genul de diferenţă menţionat. Astfel, de exemplu, sămânţa de muştar şi sfera stelelor fixe sunt asemănătoare în aceea că au trei dimensiuni, şi, deşi cea din urmă este extrem de mare şi cealaltă extrem de mică, ideea existenţei unor dimensiuni este aceeaşi în ambele. De asemenea, ceara care se topeşte la soare şi elementul focului sunt asemănătoare în faptul că au căldură, şi, deşi căldura celui din urmă este extrem de puternică şi cea a celuilalt extrem de slabă, ideea de manifestare a acestei calităţi este totuşi aceeaşi în ambele…”

Moise Maimonide, Despre îngeri (fragment)

“…Îngerii nu au nici ei corp. Ei sunt, dimpotrivă, Inteligenţe separate de orice materie. Totuşi, sunt fiinţe create de către Dumnezeu, aşa cum vom arăta. În Bereşit rabba se spune: “Expresia “sabie de flacără vâlvâitoare” (Facerea 3, 24) corespunde acesteia: “Servitorii Săi sunt un foc arzător” (Psalmul 100, 4). [Se spune] ”vâlvâitoare”  pentru că [îngerii] se transformă când [numiţi] “bărbaţi”, când “femei”, când “vânturi” [sau “spirite”], când “îngeri”.” Prin acest pasaj s-a declarat că ei nu sunt materiali absolut deloc, că nu au figură stabilă şi corporală în afara spiritului, şi că dimpotrivă, toate acestea nu există decât în viziunea profetică şi conform acţiunii facultăţii imaginative, aşa cum vom spune atunci când vom aborda sensul veritabil al profetismului. Dacă spunem [în acest pasaj]: “când femei”, este datorită faptului că profeţii îi vedeau uneori pe îngeri sub figura femeilor, şi este o aluzie la acest pasaj din Zaharia (5, 9): “Şi iată am ridicat ochii mei şi am privit şi iată că au ieşit două femei. Şi vântul bătea în aripile lor, iar aripile lor erau ca de barză. Şi ele au ridicat efa între pământ şi cer…”

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna.  Vremea  va fi mult mai caldă decât în mod normal pentru această dată. Cerul va avea înnorări în vest şi nord, unde local, spre seară şi noaptea, va ploua. În zona de munte precipitaţiile vor fi mixte. Cu totul izolat vor fi condiţii de polei. În restul teritoriului, cerul va fi variabil, dar în zonele joase, mai ales din sud-estul şi sudul extrem al ţării, va mai fi ceaţă. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări pe crestele montane. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 1 grad în depresiuni şi 11 grade în sudul Banatului şi al Olteniei, iar cele minime se vor situa între -4 şi 4 grade, mai scăzute în depresiuni, spre -8 grade.

În Bucureşti, vremea va fi mult mai caldă decât ar fi normal în a doua decadă a lunii ianuarie, cu o maxima termică de 9…10 grade şi o minimă de -2…-1 grad. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab până la moderat. Vor mai fi condiţii de ceaţă, mai ales noaptea.

 Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 5447  RON; 1 USD = 3. 3432 RON; 1 EURO = 1. 3594  USD; Francul elvetian 3. 6822 RON. Gramul de aur 132.4585 RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici

Băsescu, către subsecretarul de stat SUA: Sper ca micile neîntelegeri să nu afecteze substanţa relaţiilor noastre. Preşedintele Traian Băsescu a primit-o, vineri seară, la Palatul Cotroceni pe subsecretarul de stat al SUA, Victoria Nuland. În cadrul întâlnirii s-au discutat subiecte despre relatiile bilaterale, probleme regionale şi eforturile de consolidare a statului de drept. […]Vizita adjunctul Secretarului de Stat pentru Europa şi Eurasia al Statelor Unite ale Americii, Victoria Nuland, de la Palatul Cotroceni, a durat aproximativ o oră. O fotografie care îi înfăţişează pe cei doi oficiali a fost publcată pe pagina de Facebook a ambasadei SUA la Bucureşti. Subsecretarul de stat al Statelor Unite a ajuns la Palatul Cotroceni, in jurul orei 20.00. Câteva zeci de oameni protestează în faţa reşedinţei şefului de stat, scandând lozici împotriva sa. „Ora 20.15, Palatul Cotroceni, Salonul Albastru – primirea doamnei Victoria Nuland, adjunct al Secretarului de Stat pentru Europa şi Eurasia al Statelor Unite ale Americii“, se arată într-un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale. Subsecretarul american de stat, Victoria Nuland, a sosit astăzi în România, într-o vizită de două zile şi se va întâlni şi cu ministrul de Externe Titus Corlăţean. La discuţii nu vor participa, însă, premierul Victor Ponta şi nici preşedintele Senatului, Crin Antonescu, întrucât acesta din urmă nu a fost invitat. Întâlnirea dintre ministrul de Externe Titus Corlăţean şi Victoria Nuland va avea loc sâmbătă, de la ora 09.00, la sediul MAE. Corlăţean a insistat că are mandat să îl reprezinte pe Victor Ponta. “Programul premierului era făcut de multă vreme, aşa încât, din motive obiective, acel program nu a putut fi schimbat şi am tot mandatul premierului să pot discuta orice fel de aspect pe care şi partea americană şi partea română le consideră necesare”, a spus Corlăţean. Integral aduce Adevarul.

Liviu Dragnea nu știe unde se află Victor Ponta: „Nu îi țin condica, Doamne ferește! Probabil e plecat din țară, habar n-am”. Vicepremierul Liviu Dragnea nu știe unde se află premierul Victor Ponta. Întrebat dacă a discutat cu liderul PSD despre problemele apărute în USL, odată cu demisia Gabrielei Firea din partid, Dragnea a spus că nu poate spune unde se află Victor Ponta. „Nu tot timpul unde pleacă undeva trebuie să-mi spună mie, Doamne ferește! Nu îi țin condica, nu îi fac calendarul. Probabil că e plecat din țară, habar n-am”, a spus acesta, în direct la B1 Tv. Însă, întrebat fiind cine conduce Guvernul în lipsa premierului, acesta a dat de înțeles că nu e nevoie tot timpul de prezența unui prim-ministru.„Guvernul credeți că se întrunește în fiecare zi, oră, minut? Dacă apar probleme, în orice minut există 3 vicepremieri. A mai fost el plecat din țară, Slavă Domnului, mai beneficiază și el de liberă circulație. Și am fost 3 vicepremieri, de fiecare dată, care știm să gestionăm orice problemă curentă care apare. Sunt destul de bine repartizate sarcinile în interiorul Guvernului”, a adăugat Liviu Dragnea. B1TV 

CE, pe ultima variantă a Acordului pentru fondurile UE 20014-2020 trimisă de guvern: ”Fără viziune”. ”Dezamăgitor”. ”Nu ați învățat nimic”. Experţii Comisiei Europene au transmis autorităţilor române că prima versiune a Acordului de Parteneriat (AP) pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada 2014-2020 este lipsită de viziune strategică, prea vagă şi nu dovedeşte că lecţia dată de eşecul cheltuirii banilor UE este valorificată. Observaţiile au fost transmise de către experţii Comisiei Europene (CE) prin intermediul misiunii României la Bruxelles, la sfârşitul lunii decembrie, pe baza primei versiuni a Acordului de Parteneriat finalizată în luna octombrie. Această primă versiune a Acordului, care reprezintă, practic, o formă mult mai avansată decât un simplu draft şi indică modul în care autorităţile române şi-au propus să atragă fonduri europene în perioada 2014-2020, a fost prezentată, în octombrie, membrilor Camerei Deputaţilor de premierul Victor Ponta şi ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici. Anterior, în 25 iulie, ministrul Toedorovici declara că Acordul de Parteneriat care urmează să fie trimis la Bruxelles în toamnă va fi “un document de bună calitate”. Declaraţia era susţinută după ce o primă formă a documentului care stabilea modul în care vor fi cheltuiţi banii europeni în perioada 2014-2020 generase deja criticile Comisiei Europene, care l-a catalogat “incoerent şi fără priorităţi clare“, astfel încât trebuia refăcut până în septembrie. Integral aduce Curs de Guvernare

O nouă taxă pentru firme: angajarea unui consultant fiscal. Firmele din România trebuie, de la începutul acestui an, să angajaze consultanţi fiscali care să verifice dacă au calculat corect impozitul pe profit datorat statului. Specialiştii vor fi plătiţi cu cel puţin 150 de lei de fiecare societate. În România sunt peste 700 de mii de firme, astfel că experţii vor încasa, în total, cel puţin 100 de milioane de lei. Statul a decis în 2008 că firmele pot depune la Fisc declarațiile fiscale anuale doar după ce acestea sunt verificate de consultanți fiscali. A amânat însă de fiecare dată intrarea în vigoare a acestei prevederi. Pâna în acest an. „Am verificat care e nivelul costului. La firmele care au cifra de afaceri până într-o sută de mii de euro, probabil o să fie între 150 și 250 de lei. Sigur că, cu cât urci, ajungi la sute de lei, mii de lei”, explică Radu Dimeca, om de afaceri. Noua obligaţie impusă firmelor va face şi mai grea viaţa celor care au o afacere.„Contribuabilul este şi sugrumat de cuantumul mare de sume pe care trebuie să le plătească cât mai ales de numărul mare de declaraţii, formulare şi proceduri pe care trebuie să le parcurgă, sfârşind prin a nu-şi mai putea face meseria”, spune Adela Cristea. „Bun, o să am un cost suplimentar, vreau să ştiu ce obţin din partea administrației fiscale şi a statului, în schimbul acestui cost suplimentar”, afirmă Cristian Pârvan, secretarul general al AOAR. În plus, legea nu e suficient de clară. Nu are normele de aplicare publicate, deşi e în vigoare de la începutul anului, şi nici nu precizează ce sancţiuni riscă cei care nu vor avea declaraţiile fiscale avizate de un consultant. Integral aduce DIGI24

Tupeu de magistrat corupt. Procuroarea-şefă Angela se lăuda că poate aranja dosare până şi la CEDO! O procuroare-şefă a depăşit orice bariere în ceea ce priveşte trafi cul de infl uenţă: susţinea că poate aranja dosare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ea a fost acuzată că a protejat “Mafia Cărnii”. Procuroarea Angela și fiul său sunt arestați, la solicitarea DNA, din data de 7 noiembrie 2013.  Procurorul Angela Nicolae (58 de ani), din cadrul Parchetul General, fosta şefă a Biroului de Relaţii Internaţionale şi Programe – altele decât Phare, a luat o şpagă nemaiîntâlnită în anchetele DNA. Ea s-a lăudat că poate interveni la judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru “a rezolva” un proces deschis de Avicola Crevedia împotriva României. Împotriva României – Angela Nicolae a fost trimisă în judecată pentru protejarea unui membru important din “Mafia Cărnii”, libanezul Rami Ghaziri, şi a fost acuzată de trei infracţiuni de trafic de influenţă. Complicele procuroarei era chiar fiul său, Daniel Nicolae (30 de ani). Ghaziri a povestit că întâlnirile cu procuroarea au avut loc în apartamentul acesteia. “În toată perioada în care a urmat, Nicolae Daniel mi-a cerut diverse sume de bani, transmiţându-mi totodată că procurorul Nicolae Angela nu a abandonat demersurile sale la CEDO şi se preocupă să ne rezolve problema judiciară. De acelaşi lucru încerca să mă convingă şi Angela Nicolae atunci când mă contacta şi îmi cerea să-i dau fiului ei sumele de bani solicitate”,a declarat libanezul. “Relaţiile” Angelei -Aceleaşi lucru l-a declarat şi partenerul de afaceri al lui Ghaziri, Emile Kharrat, care a participat la aceste întâlniri. “Spunea instituţia la care lucrează persoana la care va interveni şi afirma că ea cunoaşte pe toată lumea şi că este prietenă cu şeful Parchetului din Italia şi că are cunoştinţe inclusiv la CEDO”, a explicat Kharrat.  Integral aduce EVZ.

Trei luni de la „Victor, ce vrei tu să faci pentru România?” De ce nu se întâlneşte Ponta cu Nuland, trimisa lui Obama la Bucureşti. Vizita de două zile la Bucureşti pe care subsecretarul de stat american, Victoria Nuland, o începe azi  nu va include şi o întâlnire cu premierul Victor Ponta. Unul dintre cei mai influenţi diplomaţi americani, Nuland va avea o întrevedere cu preşedintele Traian Băsescu şi cu ministrul de Externe, Titus Corlăţean, acestea fiind singurele întâlniri cu lideri politici confirmate până în acest moment. Printre temele întrevederilor lui Nuland cu oficialii români se va număra şi consolidarea statului de drept, o discuţie care vine după o serie de modificări controversate la Codul Penal adoptate de Camera Deputaţilor şi criticate inclusiv de misiunea americană din România, pe motiv că reprezintă „un pas înapoi” pentru România – o reacţie greşită, în opinia premierului. Aceasta nu este prima dată când un oficial american cu funcţia lui Nuland vine la Bucureşti pentru a discuta despre statul de drept şi echilibrul puterilor în stat, aceeaşi misiune având-o şi predecesorul lui Nuland, Philip Gordon, în perioada suspendării preşdintelui Băsescu, în august 2012. După numeroase atacuri la adresa americanilor din partea liderilor USL, Victor Ponta a încercat o reorientare şi a mers într-o vizită oficială la Washington, unde s-a întâlnit cu vicepreşedintele Joe Biden. “Victor, ce vrei tu să faci pentru România?”, l-a întrebat al doilea om în statul american pe premierul român, după cum a povestit Ponta. În replică, Victor Ponta i-a expus succint planurile de viitor, printre care şi recunoaşterea independenţei Kosovo. Recent, premierul a mers la Johannesburg, în Africa de Sud, cu ocazia funeraliilor lui Nelson Mandela, unde Tony Blair i-a intermediat o întâlnire cu Barack Obama. Integral aduce Gandul

Trei sferturi din comunele din tara sunt incapabile sa se sustina financiar. Ce ar fi insemnat legea descentralizarii pentru spatiul rural din Romania. Mai bine de trei sferturi din comunele din tara nu se pot sustine financiar si traiesc din banii primiti de la centru, potrivit unei dezbateri sustinute vineri de Expert Forum la Facultatea de Administratie si Management Public din cadrul Academiei de Studii economice din Bucuresti. “Legea descentralizarii presupunea intarirea judetelor. Asa ca, data fiind structura actuala de putere a partidelor, bazata pe filialele judetene si pe cei care le conduc, descentralizarea aceasta nu poate decat sa intareasca decat mecanismele care deja exista (..) nu faci decat sa-ti clientelizezi spatiul rural”, este de parere Sorin Ionita, expert in politici publice in cadrul Expert Forum (EFOR). Legea descentralizarii si clientelizarea spatiului rural – “Legea descentralizarii presupunea intarirea judetelor. Eu nu vad un mare avantaj in ea. Pot doar sa deduc ca e o intarire a judetelor. Asa ca, data fiind structura actuala de putere a partidelor, bazata pe filialele judetene si pe cei care le conduc, descentralizarea aceasta nu poate decat sa intareasca decat mecanismele care deja exista, care functioneaza deja in alegeri … Adica, la gradul actual de indatorare a comunelor, de neaplicare a regulilor automate de finantare si de impartire a fondurile discretionar, nu faci decat sa-ti clientelizezi spatiul rural”, a precizat Sorin Ionita, expert in politici publice in cadrul Expert Forum (EFOR). “Intarind si mai mult judetele, intarsesti si mai mult sistemul. Nu vad alta schimbare in aceasta descentralizare, in momentul de fata, pentru nivelul de comune si municipalitati”, a mai spus Ionita. “Noi, din punct de vedere politic, suntem descentralizati. Problema este costul aferent”, este de parere profesorul universitar, dr. Marius Profiroiu, decanul Facultatii de Administratie si Management public din cadrul ASE. “Este un cost de dependenta. Din punct de vedere politic este ok sa descentralizezi. Problema este a eficientei economice si a nivelului de trai. Nu putem sa acuzam ca se vrea descentralizarea, ci sa o faca in interesul celor de acolo, pentru dezvoltare economica locala. Marele risc este pana unde mergem. Nu poti s-o faci fara parghii de control. Exista riscul la un moment dat sa avem cnezate”, mai spune profesorul Profiroiu. “Acum se merge mai mult pe tendinta zone metropolitane, orase, poli de crestere. Noi am ramas undeva in secolul 20”, considera decanul FAMP. Reforma administrativa? Statele europene si-au redus comunele, Romania le-a inmultit. Integral aduce Hotnews

Legea descentralizării, pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea, neconstituţională. Care sunt prevederile constestate. Curtea Constituţională a decis că Legea descentralizării, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în Parlament în luna noiembrie, este neconstituţională, admiţând sesizarea formulată de parlamentarii PDL. “Cu unanimitate de voturi, admite obiecţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă şi constată Legea privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică, în ansamblul ei, este neconstituţională”, se arată în decizia Curţii. Pe de altă parte, judecătorii CC au respins o serie de critici formulate de parlamentarii PDL. “Cu majoritate de voturi, respinge criticile de neconstituţionalitate extrinsecă a Legii privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică”, se mai arată în minuta Curţii Constituţionale. Sesizarea ar fi trebuit analizată în 11 decembrie, însă judecătorii constituţionali au decis să amâne discutarea sa, întrucât au primit în acest caz 4.000 de pagini de documente, pe care nu au avut timp să le studieze până la acel moment. PDL a sesizat Curtea Constituţională în privinţa legii descentralizării şi a notificat Camerei Deputaţilor acest demers, a informat formaţiunea politică, în 29 noiembrie 2013. Sesizarea a fost semnată de 70 de deputaţi democrat-liberali. “Sesizarea către Curtea Constituţională a României arată că, în opinia semnatarilor, legea privind descentralizarea unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale încalcă dispoziţiile constituţionale din articolul 1 (aliniate 1,3,4 şi 5), articolul 61 (aliniat 1), articolul 102 (aliniat 1), articolele 120-122, articolul 114 şi 136”, s-a arătat în comunicatul PDL. Integral aduce ZF

Politicienii romani cu titluri universitare: 11 ministri si 133 de parlamentari sunt doctori universitari. Prim-ministrul Victor Ponta este doar unul dintre membrii Guvernului pe care il conduce care are titlul de doctor, nu mai putin de 11 ministri laudandu-se cu aceasta realizare. Astfel, dintre cei 27 de membri ai Cabinetului Ponta, 11 au titlul de doctor si alti doi isi pregatesc dizertatia, potrivit Digi 24. In ce ii priveste pe parlamentari, nu mai putin de 133 de deputati si senatori au doctorate, majoritatea in Economie si in Drept. Tot in Drept si-a obtinut si premierul Ponta binecunoscutul sau doctorat, care a fost punct de plecare pentru scandalul de plagiat in care a fost implicat acesta, la putin timp dupa ce a ajuns la putere. Gata cu tezele copy-paste! Sistem antiplagiat de 12,5 milioane de lei, la Ministerul Educatiei. Lucrarea presedintelui PSD a fost verificata prima oara de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), care a decis ca este vorba despre un plagiat, insa verdictul nu a fost considerat valid, fiind dat la o zi dupa dizolvarea comisiei. Au urmat specialistii Universitatii din Bucuresti, care au stabilit de asemenea ca lucrarea premierului este un plagiat. In schimb, a treia institutie care a verificat teza de doctorat, Comisia Nationala de Etica a transmis ca lucrarea nu este una plagiata, iar Ministerul Educatiei a recunoscut doar aceasta decizie. Chiar daca a ramas cu titlul de doctor, Victor Ponta si-a scos din CV-ul oficial de pe site-ul Guvernului aceasta titulatura. In ce il priveste pe colegul sau de alianta, presedintele PNL Crin Antonescu, acesta a abandonat lucrarea de doctorat dupa ce a intrat in politica. Integral aduce Ziare.com 

Letonia: Trecerea la euro a fost urmată de un val de plângeri privind creşterea preţurilor. Tot mai mulţi locuitori din Letonia se plâng de creşterea preţurilor pe care ar fi provocat-o trecerea, la 1 ianuarie, la moneda europeană comună. Centrul pentru protecţia drepturilor consumatorilor din această republică baltică a înregistrat, numai în prima săptămână de la aderarea la zona euro, 425 de plângeri legate de acest lucru, informează, vineri, ITAR-TASS. După cum precizează serviciul de presă al centrului, în 40% dintre cazuri locuitorii se plâng de creşterea preţurilor după schimbarea valutelor, în alte 25% – de convertirea eronată, precum şi de alte încălcări. În afară de aceasta, au fost înaintate plângeri împotriva unor comercianţi, care refuză să primească bancnote mari în laţi (moneda letonă) sau euro, şi nici mărunţiş. Cu toate acestea, potrivit datelor ultimei monitorizări a preţurilor din Letonia, preţurile la majoritatea mărfurilor şi serviciilor – 96,2% dintre ele – au rămas neschimbate la sfârşitul lunii trecute. O creştere a preţurilor a fost fixată în 2,3% dintre cazuri, iar o scădere – în 1,6%. De la 1 ianuarie 2014, Letonia a devenit cel de-al 18-lea stat membru al zonei euro. Din 1 octombrie 2013 până în 30 iunie 2014, preţurile la mărfuri şi servicii sunt indicate în Letonia în două valute, în funcţie de cursul de schimb, stabilit la nivelul de 0,702804 laţi pe euro. După aderarea la zona euro, pentru o perioadă de două săptămâni vor circula ambele unităţi monetare, însă restul este dat exclusiv în euro. Integral aduce Agerpres

Studiu: Perioadele de secetă din Europa vor creşte cu 80% până în anul 2100. Încălzirea globală şi creşterea populaţiei vor cauza în Europa o mărire cu 80% a perioadelor de secetă până în anul 2100, potrivit unui studiu realizat de Comisia Europeană. Europa este continentul care va suferi cele mai severe secete în următoarele decenii din cauza încălzirii globale şi a creşterii consumului de apă, avertizează oamenii de ştiinţă, potrivit dailymail.co.uk. Până la sfârşitul acestui secol, sudul Europei, în special, se va confrunta cu o creştere cu 80% a perioadelor de secetă faţă de perioada actuală. Un studiu realizat recent de Comisia Europeană prevede că diminuarea rezervelor de apă va fi agravată de creşterea populaţiei şi de creşterea consumului de apă. Seceta poate avea un impact economic şi social foarte sever şi, potrivit estimărilor, acest fenomen a cauzat doar în ultimele trei decenii pierderi de 100 miliarde de euro la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană. Oamenii de ştiinţă au folosit modelarea computerizată pentru a previziona zonele din Europa care vor fi cel mai grav afectate de creşterea temperaturilor şi a consumului de apă. Cercetătorii au utilizat aceste proiecţii meteorologice pentru a alcătui un model hidrologic al tuturor bazinelor riverane din Europa, ce copiază distribuţia actualelor lacuri şi cursuri de apă. Ei au descoperit astfel că anumite zone din sudul Europei vor fi cele mai afectate. Izvoarele şi cotele minime ale râurilor europene ar putea să scadă cu până la 40%, iar durata perioadelor de secetă ar putea să crească cu 80% în Peninsula Iberică, în sudul Franţei, în Italia şi în Balcani. Studiul, publicat în revista Hydrology and Earth System Sciences, a evidenţiat totodată faptul că temperatura medie globală va creşte cu până la 3,4 grade Celsius până în anul 2100. Mediafax 

Revista Presei de la Deutsche Welle. Hartz IV pentru imigranţi şomeri? Ca şi cum discuţiile nu erau şi aşa destul de aprinse, pe tema deschiderii pieţii muncii pentru bulgari şi români, o intervenţie a Comsiei Europene pare a încinge şi mai mult spiritele. Pe prima sa pagină astăzi, Süddeutsche Zeitung titrează “Bruxelles: Hartz IV pentru imigranţi şomeri”, referindu-se la aprecierea Comsiei Europene, potrivit căreia aşa-numiţii migranţi ai sărăciei ar trebui să aibă mai lesne acces la ajutoarele sociale din Germania. Totul a pornit de la un caz concret: o româncă de 24 de ani, care trăieşte, împreună cu băieţelul ei, din 2010 în Germania, mai precis la sora ei, în Leipzig, a beneficiat până acum de indemnizaţia pentru copii şi de un ajutor de întreţinere din partea Oficiului german de asistenţă socială pentru copii. Mama nu a lucrat, dar a solicitat ajutor social, Hartz IV, cerere care i-a fost respinsă de autorităţile de resort. În consecinţă, românca s-a plâns în instanţă, iar Tribunalul Social din Leipzig a prezentat cazul spre clarificare Curţii Europene de Justiţie. Comisia Europeană, mai notează cotidianul münchenez, critică respingerea generală a solicitărilor de ajutor social înaintate de migranţi şi pledează în schimb pentru examinarea fiecărui caz în parte. Acelaşi ziar bavarez publică şi un comentariu pe această temă, apreciind că întreaga chestiune “nu trebuie decisă în instanţă”. “Intervenţia Comsiei Europene survine într-un moment cu totul nepotrivit. În miezul unei dezbateri aprinse pe tema migraţiei sărăciei, Comisia se pronunţă pentru înlesnirea accesului migranţilor la asistenţă socială în Republica Federală. Am putea califica intervenţia drept impertinentă sau explozivă. Apoi, cu doar câteva luni înaintea alegerilor europene, aceasta ar spori şi mai mult lehamitea germanilor faţă de Uniunea Europeană, considerată oricum drept un aparat care dictează norme şi o maşinărie de acumulat datorii. Populiştii de dreapta au motive de bucurie”. Süddeutsche Zeitung e de părere că ţările membre şi Comisia UE trebuie să caute soluţii politice la această chestiune şi nu să o lase pe mâna tribunalelor şi a oficiilor de repartizarea forţei de muncă. Revista Der Spiegel şi cotidianul vienez Die Presse îşi informează la rândul lor cititorii în ediţiile electronice cu privire la aprecierile Comisiei de la Bruxelles. Der Spiegel publică un amplu articol pe marginea rezultatelor unui sondaj efectuat de televiziunea germană ARD. Sondajul relevă că peste două treimi dintre germani cred că Republica Federală are nevoie de forţă de lucru calificată din străinătate. “Imigranţii sunt bine veniţi, atâta vreme cât lucrează”. Ani de zile, cei mai mulţi germani nu împărtăşeau această părere. În acelaşi timp, 76 la sută dintre cei chestionaţi spun că partidele politice depun prea puţine eforturi pentru a soluţiona problemele create de imigraţie. Integral Deutsche Welle

François Hollande, pus în încurcătură de dezvăluirile unei reviste de cancan. Săptămânalul francez Closer publică în ediţia sa de vineri şapte pagini de fotografii şi informaţii despre o presupusă relaţie amoroasă între preşedintele François Hollande şi actriţa Julie Gayet. Palatul Elysée a reacţionat deîndată, încercând să pună capăt zvonurilor. François Hollande a decis să reacţioneze imediat, dar nu în calitatea sa de preşedinte al Franţei, ci în nume propriu. Într-o declaraţie exclusivă făcută Agenţiei France Presse, şeful statului “deplânge faptul că nu i se respectă viaţa privată la care are dreptul ca orice alt cetăţean”. În acest context, François Hollande spune că nu exclude să lanseze chiar “urmăriri judiciare” contra revistei Closer. O publicaţie descrisă de mulţi drept una de scandal, care în ultimul ei număr afirmă că şeful statului, în vârstă de 59 de ani, ar întreţine de mai bine de şase luni o relaţie amoroasă cu actriţa Julie Gayet, în vârstă de 41 de ani. Sub titlul “Dragostea secretă a preşedintelui”, scris pe coperta sa, săptămânalul francez publică şapte pagini de anchetă şi poze despre această presupusă idilă. Nu vedem însă nici o poză în care să apară Hollande alături de tânăra actriţă. Zvonuri despre această relaţie circulau de mai multe luni, dar nici un jurnalist nu a evocat-o public până astăzi. Ca să-şi justifice oarecum motivele acestei publicări, Closer se îngrijorează de securitatea preşedintelui. “Când se duce la întâlnirile cu amanta sa, Hollande pleacă pe motoretă, însoţit doar de un singur bodyguard”, scrie revista. Integral aduce RFI

Fostul ministru ucrainean de Interne, Iuri Luţenko, rănit în timpul protestelor din Kiev. Mai multe persoane, printre care şi fostul ministru de Interne ucrainean, Iuri Luţenko, unul dintre liderii opoziţiei, au fost răniţi, vineri seară, în urma confruntărilor dintre manifestanţi şi forţele de ordine în Kiev, anunţă BBC. Violenţele au izbucnit în faţa unui tribunal de la Kiev unde mai multe persoane erau adunate pentru a afla verdictul într-un proces intentat unei organizaţii de extremă dreapta. În urma hotărârii, o serie de manifestanţi furioşi au blocat autobuzele care transportau ofiţeri de poliţie. Situaţia a escaladat după ce câţiva protestatari au aruncat cu vopsea pe parbrizele autovehiculelor poliţiei. Televiziunile din Ucraina au arătat imagini cu protestatari bătuţi, inclusiv cu fostul ministru de Interne, Iuri Luţenko, care, potrivit surselor, ar fi fost lovit la cap. Judecătorii din Ucraina au decis să îi condamne pe cei trei ultra-naţionalişti, acuzaţi că ar fi organizat un complot pentru a arunca în aer o statuie a lui Lenin în 2011, la şase ani de închisoare. Nu de puţine ori, organizaţiile de extremă dreapta din Ucraina au fost cele care au jucat un rol activ în protestele faţă de influenţa rusească în politicile Ucrainei. Deşi numărul manifestanţilor a mai scăzut, sute de oameni se strâng în fiecare seară în centrul Kievului, fapt care demonstrează tensiunea continuă dintre manifestanţi şi preşedintele Viktor Ianukovici. Ucraina se confruntă cu cele mai ample proteste de la Revoluţia Portocalie, din 2004. Iuri Luţenko, fost ministru de Interne ucrainean şi liderul mişcării „A treia republică ucraineană” îndemna în decembrie anul trecut ca poliţia şi armata să treacă de partea protestatarilor. Integral aduce Adevarul