Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

HotNews. Asta le-a iesit. Cum au procedat. Dan Tapalaga
Urmeaza povestea detaliata a unei farse guvernamentale de proportii. Toate informatiile culese in ultimele zile din sistem indica faptul ca premierul Ponta si ministrul Cazanciuc, procurori de meserie, au tras pe sfoara o tara intreaga si partenerii externi in chestiunea noilor Coduri Penale si de Procedura Penala. De doua luni tot promit ca le modifica prin OUG, dar azi se vede ca au facut-o doar pentru a adormi vigilenta magistratilor. Noile Coduri vor intra in vigoare nemodificate, astfel ca o multime de borfasi mari si mici au toate sansele sa scape, fie prin prescrierea faptelor fie prin compromiterea dosarulului. Dar ce s-a intamplat mai exact, cine pe cine a mintit, cum si de ce?
Majoritatea USL a adoptat in august 2013 Legea de Punere in Aplicare a noilor Coduri. Aceasta lege a schimbat in mod semnificativ continutul Codurilor adoptate in 2009 de guvernarea Boc si promulgate de presedintele Basescu. Azi, premierul Victor Ponta manipuleaza opinia publica afirmand ca s-au trezit unii sa tipe dupa cinci ani ca nu-s bune codurile si ca daca aveau ceva de zis o puteau face atunci. Adevarul e ca nu s-au trezit dupa cinci ani, ci dupa doua – trei luni cand s-au dumirit ce bombite au strecurat parlamentarii PSD si PNL in noile Coduri, modificate prin Legea de Aplicare.
In noiembrie 2013, deci la doua luni si ceva de la adoptarea Legii de Aplicare a noilor coduri, procurorul sef DNA trimite la ministerul justitiei un set de observatii (vezi documentul atasat). Ministerul Justiei a promite ca va remedia problema prin ordonanta de urgenta, cheama experti, magistrati sa-si dea cu parerea. Cu totii isi bat capul saptamani in sir, plimba intre ei variante de ordonanta (vreo trei la numar) avand convingerea ca ministerul va dezamorsa bombitele din noile Coduri. Strategia a functionat, sistemul chiar a crezut in bunele intentii ale guvernului. Evident ca daca exista vointa politica pentru modificarea noilor Coduri, din decembrie pana azi s-ar fi intamplat ceva. Dar vointa politica nu a existat, adevaratele intentii erau cu totul altele. Integral la HotNews
Adevarul. Noile coduri: Guvernul a trişat Comisia Europeană pe latura penală. Liviu Avram
Să fie neglijenţă în serviciu sau complicitate cu viitorii infractori? Guvernul Ponta a ignorat toate solicitările de corectare a unor carenţe din viitoarea legislaţie penală, deşi Comisia Europeană se aştepta să adopte modificările cuvenite până la intrarea în vigoare a noilor coduri. „S-au constatat mai multe probleme juridice care ar putea presupune aducerea unor modificări la coduri sau la normele de aplicare a Codului de procedură penală, care urmează să fie adoptate înainte de intrarea în vigoare”. Această frază, extrasă din ultimul raport pe Justiţie al Comisiei Europene, arată limpede ce aşteptări aveau oficialii de la Bruxelles de la Guvernul României: să aducă, pe ultima sută de metri, corecturile necesare la Codul Penal şi la Codul de Procedură Penală, înainte de intrarea lor în vigoare, la 1 februarie 2014. Problemele juridice de care se face vorbire sunt, aşa cum rezultă din anexa tehnică la raport, cele pe care DIICOT şi DNA le-au semnalat guvernului încă de acum trei luni. Miercuri a fost ultima zi în care Guvernul, în şedinţă ordinară, mai putea aduce cuvenitele corecturi. Nu a făcut-o. Iar premierul Ponta, în deschiderea şedinţei, s-a limitat doar să spună despre coduri că intră în vigoare de la 1 februarie şi că aşteaptă de la instituţiile din Justiţie să-i semnaleze eventuale probleme după intrarea codurilor în vigoare, spre a le corecta. Şi, totuşi, are de trei luni o listă cu obiecţii întemeiate, de la instituţiile care sunt în prima linie de luptă cu criminalitatea, DIICOT şi DNA, dar nu face nimic ca să le corecteze. Să analizăm una dintre cele mai mari carenţe ale viitoarei legislaţii penale. Până acum, instrumentarea dosarelor penale începea cu aşa numita fază a actelor premergătoare, una strict secretă. Procurorul, neştiut de nimeni, începea să verifice faptele, ca să vadă dacă sesizarea se confirmă sau nu, dacă e cazul să înceapă sau nu urmărirea penală. Pentru asta, el putea recurge, cu autorizarea unui judecător, la tehnici speciale de investigaţie: interceptări, filaje, înregistrări ambientale. În noile coduri, dispare faza actelor premergătoare. Orice sesizare va fi urmată, în maximum cinci zile de la depunere, de începerea urmăririi penale. Integral aduce Adevarul.
Gandul. Baba Safta in personam. (Codul Penal pe înţelesul tuturor). Lelia Munteanu
A săpat tunel cu polonicul şi a ieşit din zăpadă, prin acoperiş, la ora zero. La fix, cum s-ar zice, taman când intra în vigoare noul Cod Penal. Aflase de la televizor că, de azi până miercuri, e liber la furat.
Pusese ochii din toamnă pe găina vecinului. Aia pe care nu se-ndura s-o taie.
Ghinion. Coteţul era sub zăpadă. De fapt, totul era sub zăpadă. Baba Safta ar fi putut ajunge, din acoperiş în acoperiş, până pe turla bisericii, care se iţea invoaltă în depărtare, de sub nămeţi. Ce folos? Părintele era şi el sub troiene, cu Evanghelia în mână, bolborosind.
Niciodată nu fusese mai grozav la ei, la ţară. Călare pe sat, bătrâna aproape că atingea oiştea Carului Mare cu deştele.
Luni de zile i se arătase găina aia în vis. La început s-a bucurat – lumea zice că, dacă visezi găină, e de bine. Până a întrebat în drepta şi-n stânga, să se dumirească. Şi a aflat: găină dacă te visezi jumulind, dar mare de bani vei avea; găină dacă te visezi hrănind cu boabe, necaz în casă te paşte; găină dacă te visezi tăind, oaspeţi aştepţi; găină pe ouă dacă visezi – bucurie mare. Nici una nu se potrivea. Găina apărea la începutul visului, trecea ţanţoşă, moţată (avea un nu ştiu ce al ei), şi dispărea cum apăruse, frumoasă ca un bibilou.
Mult mai frumoasă decât ziua în care venea poştaşul cu pensioara, mai frumoasă decât ora când dădea colţul pe uliţa lor maşina cu pâine…Integral la Gandul.
Deutsche Welle. Opoziția din Ucraina se teme de o intervenție armată. Cristian Ștefănescu
Moscova face presiuni asupra Kievului: emisarii Kremlinului îi cer președintelui Ucrainei să folosească forța. De asta se tem și liderii opoziției. SUA și UE promit că sunt alături de protestatari.
O intervenție armată împotriva protestatarilor nu este exclusă, a avertizat, la München, Arseni Iazeniuk, unul dintre liderii opoziției ucrainiene, invitat, alături de colegul său de baricadă politică și fost campion mondial de box Vitali Klitschko, să le vorbească celor 200 de invitați li la Conferința de Securitate. „Ianukovici stă cu spatele la perete”, a comentat Klitschko, într-un editorial publicat de ziarul de mare tiraj Bild. Cunoscutul sportiv, extrem de popular în Germania din perioada în care practica boxul profesionist, s-a declarat mirat să afle că președintele Viktor Ianukovici, pe care îl întâlnise cu câteva ore mai devreme și care părea sănătos, s-a internat.
Șeful diplomației germane, Frank-Walter Steinmeier, i-a cerut președintelui ucrainian să renunțe la tehnica tergiversării și să le ofere reprezentanților opoziției ceea ce le-a promis. În schimb, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, prezent și el la conferința de la München, a ținut să arunce acuzații împotriva celor care „iau cu asalt și sechestrează clădiri guvernamentale, atacă poliția, incendiază, lansează sloganuri antisemite și naziste”. La Kremlin, Serghei Glasiev, consilierul pe probleme economice al președintelui Vladimir Putin, a transmis un semnal lui Ianukovici: „Fie apără statul și distruge rebeliunea, provocată de forțe din lumea finanțelor și din străinătate, fie riscă să piardă puterea, după care se va lăsa cu haos și conflict intern fără ieșire”. Mesajul, care poate fi interpretat ca un element de presiune a Kremlinului asupra Ucrainei, a fost publicat într-un interviu pe care oficialul de la Moscova l-a acordat unei reviste finanțate de gigantul energetic Gazprom. Integral aduce Deutsche Welle.
Revista 22. De ce nu suntem de acord? Andrei Cornea
S-a ajuns, în numeroase medii, să fie contrapuse două seturi valorice: cel care susține prioritatea justiției și a statului de drept și cel care susține prioritatea calității mediului și ecologia.
Societatea românească e scindată. Nu-i o noutate. Nu-i nici măcar rău; dimpotrivă, e normal să fie astfel. Problema este doar că, uneori, scindarea dă naștere unor veritabile falii care fac comunicarea imposibilă. Iar asta se întâmplă cu asupra de măsură și în lumea mai mică a intelectualilor (în sensul cel mai larg al cuvântului), fie că ei sunt publici ori nu. Anumite reacții la recenta scrisoare a celor peste 500 de jurnaliști au demonstrat existența acestor falii, asta pentru a aminti numai de ultimele evenimente.
Dar, de fapt, de ce nu cad oamenii de acord între ei? Cel mai simplu și mai vulgar – chiar dacă uneori, vai, adevărat – e să spunem că dezacordurile noastre au drept origine fie prostia, fie păcatele morale ale adversarului, fie ambele. E cea mai veche teorie despre originea dezacordurilor, dar care a căpătat o nouă viață odată cu totalitarismele secolului XX. Și a continuat să persiste în societatea noastră, unde i-a fost insuflată o nouă viață: aceasta este originea insultelor din presă, mai ales din televiziuni – trebuie să i se creeze publicului convingerea că „ceilalți“ sunt ori decerebrați, ori vânduți, eventual ambele. Iar dacă sunt zugrăviți și ca niște suboameni e încă și mai bine: doar nu se așteaptă nimeni ca suboamenii să aibă opinii rezonabile!
Să facem însă un pas mai departe, admițând că dezacordurile dintre noi nu se datorează neapărat nici imbecilității, nici imoralității adversarilor. Atunci care e sursa lor? Și poate fi ea înlăturată, așa cum a crezut filosofia raționalistă? Restul dezacordurilor sunt date, cred, de experiențele diferite din trecut, de motivațiile circumstanțiale, de valorile diferite și chiar, mai rar, de anumite modalități diferite de raționare. Las deoparte acum motivațiile și experiențele, așa cum las deoparte și modurile de raționament, acestea mai puțin relevante pentru domeniul socio-politic, religios, cultural. (M-am ocupat cu acest ultim aspect în cartea mea Istoria neființei în filosofia greacă, Humanitas, 2010.) Vreau însă să spun câteva vorbe despre diferențele de valori. Adesea ele sunt sau sunt considerate ireductibile. Max Weber le compara cândva cu zeii homerici care se războiau fără încetare între ei. Relativiștii ne spun și ei că valorile – sau, mai bine, seturile de valori cu ierarhiile respective – sunt incomensurabile. Uneori sunt astfel, dar nu întotdeauna. Integral aduce Revista 22
Romania Libera. Lumea pe dos a lui Ponta şi Ghiţă. Cristian Campeanu
Într-un fel inexplicabil, ei cred că jurnalişti ca Dan Tăpălagă şi Sorina Matei pot fi intimidaţi dacă sunt urmăriţi zi şi noapte de paparazzi şi dacă le postează „băieţi” la intrarea în bloc. Cumva, ei îşi imaginează că în acest fel pot împiedica să apară public materiale despre afacerile lor şi ale rudelor lor cu statul. Pe scurt, se înşală amarnic.
Nu şi-au găsit alţii! Ar fi putut încerca să intimideze vreun jurnalist de provincie care trăieşte de azi pe mâine şi trebuie să aleagă în fiecare zi între siguranţa familiei şi onestitatea meseriei. Dar, pe de altă parte, probabil că au făcut asta şi le-a mers – toată stima şi susţinerea noastră pentru colegii din ţară care rezistă, numai ei ştiu cum, presiunilor baronilor şi borfaşilor – şi acum au decis să „upgradeze” puţin jocul. Dar nu au ales vreun băiat gen Ciutacu sau Striblea (unul din multele eşecuri jurnalistice generate de BBC România). Nu. Au ţintit sus şi i-au atacat pe Dan Tăpălagă şi Sorina Matei. Din câte aflăm, amândoi sunt ţinuţi sub observaţie de un grup de fotografi trimişi de Sebastian Ghiţă, care îi urmăresc peste tot prin oraş. Din câte am aflat, amândoi sunt relaxaţi şi, deşi iritaţi, oarecum amuzaţi de ceea ce li se întâmplă. Pentru că, dacă vrei să frângi libertatea presei, nu puteai să alegi oameni mai greu de frânt decât aceştia doi. Ceea ce este important în multe feluri.
Înseamnă că se simt atât de siguri pe ei încât au curajul să atace în inimă. Din acest punct de vedere, campania împotriva Andreei Pora capătă o altă dimensiune. Pare să fie o încercare deliberată de a anihila vocile libere, cele mai sonore, care încă îndrăznesc să se ridice împotriva abuzurilor comise de acest regim profund corupt. Dar nu merge. Chiar dacă ar reuşi să îi anihileze pe cei trei (ceea ce n-o să se întâmple) mai rămânem destui care să ridice vocea. Deci la ce bun această campanie de intimidare? Nu mai suntem pe vremea lui Năstase, când jurnaliştii puteau fi bătuţi, ucişi sau puteau să dispară cu totul.
Explicaţia stă, credem în obsesia domnului Ponta pentru imagine. Tot ceea ce face Ponta se întâmplă la televizor. Omul e făcut din imagini şi suprafeţe, fără nici un fel de profunzime dar cu efecte devastatoare. Singurul lucru pe care îl face Ponta „în adîncime”, singurul în care a fost consecvent şi a dovedit că este bine conectat la realitate este protejarea corupţiei. De când a venit la putere, Victor Ponta a acţionat consecvent şi consistent pentru protejarea corupţiei şi a corupţilor. Refuzul său de a modifica Codul de Procedură Penală, în pofida solicitărilor explicite ale judecătorilor Înaltei Curţi, ale procurorilor DNA şi DIICOT şi ale Comisiei Europene dă măsura acestui personaj. În pofida înălţimii sale, este un om mic. Şi laş. Integral in Romania Libera.
Contributors. Mirosul nesimțirii: Liniște! Aici se guvernează! Adalbert Klein
Motto: Primum, non nocere – Întâi, să nu faci rău.
Posibil ca unii români să se fi acomodat, de voie sau de nevoie, cu mirosul nesimțirii. Câteva aspecte merită însă puse la punct în legătură cu accidentul aviatic ce a avut loc săptămâna trecută în munții Apuseni.
Sacrificiu. Datorie. Serviciu public. Voluntariat. Exemplu personal. Responsabilitate. Cetățean. Solidaritate. L-a auzit cineva pe prim-nesimțitul României, Victor Viorel Ponta, rostind aceste cuvinte la înmormântarea Aurei Ion? A fost cetățeanul Victor Ponta la înmormântarea cetățenei Aura Ion? A auzit cineva mesajul său de condoleanțe către familia defunctei? Știe cineva dacă sus-numitul a trimis măcar flori cu ocazia înmormântării? Dacă o fi fost, nu s-a văzut, nu s-a auzit.
S-a văzut în schimb că Victor Viorel Ponta știe să joace rolul reporterului de teren ce transmite în direct în emisiuni TV despre lucruri ce se văd la cameră și cu ochiul liber. Doar că în cazul respectiv nu se vedea nimic prea clar, mai totul fiind în ceață (la propriu și la figurat), cu excepția înaltului demnitar de pe ecranul bidimensional al televizorului ce se declara bine informat prin SMS-urile trimise de nu se știe cine.
Realitatea fiind alta, desigur. Cam ca la radio Erevan. În sensul că i-au găsit mai întâi localnicii (printr-un noroc chior), iar când au ajuns echipele de salvare, era deja prea târziu pentru doi dintre cei șapte supraviețuitori ai accidentului.
Apoi, s-a mai aflat cum prim-ministrul Victor Viorel Ponta s-a relaxat netulburat după extenuanta emisiune la un restaurant, împreună cu jurnaliștii de casă, în timp ce degringolada operațiunii de salvare continua iar bilanțul final al intervenției era încă departe de a fi încheiat.
Toate acestea, în condițiile în care același înalt personaj ce vorbea din ecranul televizorului habar nu avea că are o atribuție legală, directă și specială, pe speță, în supervizarea ministrului în responsabilitatea căruia se afla acțiunea de coordonare a instituțiilor implicate în operațiunea de salvare, astfel încât și-a propus să înființeze după accident o nouă structură cu exact același scop. Ca și cum prima ar fi dispărut în neant cu ocazia accidentului din munții Apuseni. Integral aduce Contributors