Author: theophyle

CLUJ.  Cine se va bate pentru câştigarea celor mai mari colegii senatoriale? Colegiile 3 şi 4 sunt cele mai mari colegii senatoriale, având 171.477, respectiv 154.641 de alegători. Colegiul 3 cuprinde zona Dej – Gherla – Câmpia Turzii, iar Colegiul 4 cuprinde zona Turda – Huedin – Zona de Munte. Tineri politicieni se vor bate cu titularii acestor colegii, liberalul Marius Nicoară (foto 1 centru), respectiv social democratul Alexandru Cordoş (foto 2 centru). Pe Colegiul 3 vor mai candida Ramon Moldoveanu (ARD) (foto 1 dreapta) şi Lorinczi Zoltan-Laszlo (UDMR) (foto 1 stânga), iar la Colegiul 4 vor mai candida Ioan Haiduc (ARD) (foto 2 stânga) şi Vakar Istvan-Valentin (UDMR) (foto 2 dreapta). Nicoară, despre contracandidaţi: „Nu-i cunosc“. Titularul celui mai mare colegiu senatorial, Colegiului 3, liberalul Marius Nicoară nu îşi cunoaşte contracandidaţii, dar susţine că fiecare porneşte cu şansa lui. „Este un colegiu foarte mare, foarte întins, va fi, din punctul meu de vedere o bătălie deschisă. În ce priveşte campania electorală, va fi, una decentă. Pe mine oamenii din acest colegiu mă cunosc, ştiu ce am făcut, care le sunt problemele. Nu îi cunosc pe ceilalţi candidaţi“, a spus Nicoară pentru Monitorul de Cluj. Democrat liberalul Ramon Moldoveanu este cel mai tânăr candidat pe acest colegiu şi îşi doreşte să ajungă în Parlamentul României pentru a-şi pune în aplicare toată experienţa acumulată în calitate de om de afaceri, respectiv în cea de consilier judeţean. „Va fi o luptă serioasă, pe acest colegiu, pentru că participanţii sunt oameni cu experianţă, cu vechime şi funcţii. Dar eu mă bazez pe experienţa mea din politică, acumulată din 2004, pe vârsta mea şi pe ceea ce am făcut până acum. Am intrat în această competiţie pentru a reprezenta mediul privat. Avem nevoie să ieşim din criză, iar asta se va face în mod special datorită mediului privat. Obiectivele mele sunt locuri de muncă, iar acest lucru este realizabil doar prin mediul privat“, a spus democrat liberalul. Ramon Moldoveanu a fost consilier judeţean în perioada 2008-2012, iar în prezent este om de afaceri. Monitorul de Cluj

NEAMT. USL-ul se straduieste din plin sa piarda alegerile pe colegiul 4. Dupa cum era de asteptat, colegiul 4 miroase a blat de cum intri in orasul Roman . USL-ul s-a mobilizat asa de bine si este atat de absorbit de precampanie incat nu au reusit sa dea jos bannerele din campania trecuta, astfel incat cetatenii romascani care tranziteaza cea mai aglomerata zona din punct de vedere pietonal , zona pietei centrale, au ocazia sa il vada pe Vasile Pruteanu zambind de pe stalpi si indemnandu-i sa il voteze pentru functia de presedinte al Consiliului Judetean Neamt . Daca asa vrea USL sa se prezinte in lupta cu un candidat de talia doamnei Elena Udrea, cred ca ar trebui sa treaca de etapa votarii la Roman si sa ajunga direct la inscaunare. Ziar de Piatra Neamt

CRAIOVA. Solomon, la un nou drum, cu aceiaşi caracaleni în cârcă. Antonie Solomon are şanse să devină senator de Craiova cam câte are Mircea Geoană să piardă colegiul de Dăbuleni. Acest lucru îl recunosc şi craiovenii care au început deja să-l regrete, dar şi calculele hârtie făcute de echipele contracandidaţilor. Au recunoscut-o până şi USL-iştii care zilele trecute au decis să o arunce în „cuşca” fostului primar al Craiovei pe învăţătoarea din Caracal, cunoscută mai degrabă „grevista”, decât PC-ista, din oraşul în care s-a răsturant carul cu proşti. Şi că tot a venit vorba de Caracal, pare normală decizia micuţului Mărinică Dincă de a se mai lua o dată la trântă cu Solomon. Şi asta îmi aduce aminte de caracaleni iuţi la minte cărora le place să spună că „proştii din căruţa răsturnată la marginea oraşului au luat drumul Craiovei”. Să fie oare adevărat? Până una alta, un lucru e sigur: Solomon vrea să fie senator din partea PP-DD! Omului nu-i e frică de cei doi caracaleni pur sânge cu care se înfruntă pe 9 decembrie şi spune că-l ţine cârca să-i care şi pe ai lui din echipă. Ei bine, Solomon pleacă la un nou drum, cu echipa veche de la UNPR, echipă de „caracaleni” sau chiar oameni ai locului! Solomon de la Leamna spunea zilele trecute că a fost vândut, a fost trădat . Striga „Hoţii!”, dar nu-i arăta cu degetul. Să se fi referit la echipa sa de campanie care sub sigla UNPR l-a condus la o înfrângere ruşinoasă. Atunci de ce nu a pomenit numele lui Teodor Sas şi al lui Florin Lobdă, despre care tot oraşul spune că i-au făcut o gaură de câteva zeci de mii de euro în bugetul de campanie în timp ce el se ruga în biserici? Poate că Solomon simte nevoia să fie înconjurat încă o dată de oameni care cu o mână să îi ia scamele de pe sacou, iar cu alta banii din buzunar. Expresul de Sud

TIMISOARA. “Mizez foarte mult pe realismul, pe dreapta judecată şi pe dreapta măsură a timişorenilor” – Interviu cu Ovidiu Ciuhandu, candidat ARD în Colegiul 4 Timişoara la Camera Deputaţilor. – Domnule Ovidiu Ciuhandu, aţi participat luni seara la lansarea oficială a candidaţilor ARD, la Bucureşti. Cu ce gânduri vă întoarceţi acasă şi care sunt obiectivele pe care vi le-aţi stabilit pentru campanie?  După cum ştiţi, eu nu am mai candidat până acum la alegerile parlamentare. Fac parte dintre acei candidaţi noi, cu un trecut curat şi cu dorinţa de a-şi angaja responsabilitatea pentru evoluţia de acum încolo a României. Un obiectiv este şi acela de a contribui  la igienizarea morală a clasei politice de la noi, chestiune care, din punctul de vedere al electoratului, reprezintă un deziderat major. Suntem pe listele Alianţei România Dreaptă un procent de aproape 75% de candidaţi noi, majoritatea oameni tineri, cu putere de muncă şi cu viziune, şi care asta ne propunem: să împrospătăm din temelii clasa politică românească, să le transmitem un mesaj puternic celor care, tributari mentalităţilor lor comuniste, cred că s-au abonat pe viaţă la poziţii de demnitate publică. Lor şi acelor securişti, mai noi sau mai vechi, care tratează România ca şi când ar fi proprietatea lor şi a acoliţilor lor, ne propunem să le transmitem clar şi răspicat că România priveşte înspre înainte, spre Europa, şi nu înspre trecutul după care sunt ei nostalgici şi din iţele căruia ei sunt incapabili să se desprindă! Integral in Renasterea Banateana.

ARAD. Peste 50 de candidati se lupta pentru 10 locuri in Parlament! Afla care sunt cele mai interesante confruntari. Peste 50 de candidati se bat, in judetul Arad, pentru cele trei mandate de senator si sapte de deputat. Potrivit Biroului Electoral Judetean, in cursa alectorala s-au inscris 52 de candidati, apartinand unui numar de 7 formatiuni politice. Liste complete au fost depuse de Uniunea Social Liberala (USL), Alianta Romania Dreapta (ARD), Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD) si Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR). Partidul Popular Maghiar din Transilvania (EMNP – PPMT) a inscris numai trei candidati, pentru mandatele de senator, Partidul Romania Mare (PRM) a inscris doar doi candidati, pentru Camera Deputatilor, iar Partidul Ecologist Roman (PER) a inscris trei candidati la Senat si cinci la Camera Deputatilor. Cea mai interesanta confruntare intre candidati, prin conotatiile pe care le are, este cotata ca fiind cea dintre fostul premier Mihai Razvan Ungureanu (ARD) si senatorul Ovidiu Marian (USL), in Colegiul senatorial 1 din Municipiul Arad. Urmarile pe care le-ar putea avea aceasta antreneaza in lupta resurse si energii uriase, de ambele parti. O alta batalie interesanta se da in Colegiul senatorial nr. 3, de pe Valea Muresului, unde fostul ministru al Administratiei si Internelor, senatorul PDL Constantin Traian Igas, se confrunta cu Dorel Popa, fost primar al municipiului Arad in mandatul 2000 – 2004, si cu Simona Man, presedintele PP-DD. Si la Camera Deputatilor se anunta dueluri interesante, cum sunt, de pilda, cele dintre deputatul Ciprian Luca (USL) si Eusebiu Pistru (ARD), in Colegiul deputatial 5, sau dintre deputatul Claudia Boghicevici (ARD) si Lia Ardelean (USL), in Colegiul deputatial 2. Ziare.com

In cursul celor trei confruntări electorale directe dintre Obama şi Romney, Europa a fost menţionată doar în trecere, bineinteles ca Romania si Estul Europei nu au fost mentionate de loc . Singurul stat est european care a devenit o tema a fost Polonia, mentionata de Romney, care l-a acuzat pe Obama că a greşit în relaţiile cu aliaţii SUA din Europa de Est si in special cu Polonia. Candidatul republican i-a reproşat preşedintelui că a abandonat amploarea scutului antirachetă, unele dintre elementele acestuia urmând să fie instalate în Polonia.

Unii politicieni polonezi au cerut chiar ca Varşovia să profite de avantajul diplomatic pe care l-a oferit momentul, având în vedere că Polonia a fost menţionată alături de aliaţi importanţi precum Israelul. Lui Obama polonezii îi reproşează că a renunţat unilateral în 2011 la pactul privind construirea scutului antirachetă semnat în 2008 de ministrul polonez al afacerilor externe şi de secretarul american de stat, pe atunci, Condoleezza Rice. Americanii au incercat sa apara impaciuitori cand Rusia a reacţionat violent la semnarea acordului, ameninţând cu o nouă cursă a înarmării şi cu un plan, ipotetic, de distrugere a scutului. “Polonia nu poate rămâne nepedepsită”, a spus atunci generalul Anatoly Nogovitsyn, comandantul adjunct al forţelor armate ruse.

Presedintele Obama a pus sare pe rană in relatiile cu polonezii,  când s-a referit la lagărele de concentrale naziste ca fiind “lagărele poloneze ale morţii”. Romney, în schimb, a vizitat şantierul naval de la Gdansk, simbolul luptei anti-comuniste  al polonezilor

Europa de Est, şi în special Polonia, reprezinta un caz aparte pentru “reputaţia” lui Obama în Europa.  “Să nu vă ascundeţi în spatele istoriei. Acţionaţi potrivit importanţei voastre”, a afirmat Obama despre Germania, cea mai mare economie europeană, potrivit Der Spiegel. Cu prilejul unei întâlniri cu Angela Merkel, preşedintele n-a ezitat să spună despre cancelarul german că îi este un prieten apropiat şi unul dintre cei mai apropiaţi parteneri internaţionali. “Merkel este întruchiparea promisiunii libertăţii şi o inspiraţie pentru oamenii din întreaga lume”, a spus Obama. Dincolo de laude, relaţiile dintre Germania lui Merkel şi SUA lui Obama nu au fost niciodată rele sau presărate cu neîncredere, notează Süddeutsche Zeitung, care atrage atenţia că relaţiile lui Obama cu alte state nu urmează modelul tradiţional. Presedintele Obama a fost rasfatatul presei occidentale: “Obama nu se înconjoară cu favoriţi, aşa cum făcea preşedintele anterior, George W. Bush, un om care împărţea lumea doar în prieteni şi duşmani. Obama este un om modern şi foarte realist care urmăreşte doar un scop: interesul ţării sale, unde lucrurile nu merg prea bine. SUA sunt copleşite ca forţă a ordinii globale”, scria aceeasi publicatie germană de stanga (Süddeutsche Zeitung).

Anul trecut, investiţiile din SUA către UE au totalizat aproape 115 miliarde euro. Uniunea a investit în schimb în SUA 111 miliarde euro, potrivit datelor CE.  Între timp însă, trupele americane sunt încă în Irak şi Afganistan, iar tratativele comerciale de la Doha sunt blocate. Discuţiile legate de un posibil acord de comerţ liber între UE şi SUA, începute în noiembrie 2011, vor continua probabil indiferent de cine câştigă alegerile în SUA. Diplomaţii europeni sunt mulţumiţi de calitatea relaţiilor cu SUA şi cred şi ei că rezultatul alegerilor nu va schimba multe în această privinţă. Însă republicanilor nu le convine faptul că doar două state comunitare, Marea Britanie şi Grecia, respectă angajamentul NATO de a cheltui cel puţin 2% din PIB pe apărare. Până una alta, SUA rămân unul dintre principalii parteneri comerciali ai Europei şi una dintre cele mai mari surse de investiţii.

Romania. Din punct de vedere “romanesc”, alegerile respective nu au o mare importanta. Romanii nu traiesc in comunitati compacte ca italienii, irlandezii sau polonezii, deci ei nu pot face diferenta alegand un reprezentant al intereselor lor. Romania nu are un lobby politic (formal sau informal) care poate promova interesele diasporei sau ale statului Roman. Traditional, indiferent de partidul politic la guvernare in Romania, Partidul Republican American a avut o atitudine mult mai pozitiva decat cel Democrat (vezi vizitele Presedintilor Americani in Romania). Din nefericire, diplomatia romaneasca a fost deficitara si schimbarile dese ale ministrilor nostri de Externe nu au fost benefice  relatiilor intre state. Din nefericire, o victorie a lui Romney va insemna o incetinire a relatiilor pentru o perioada de cel putin 6 luni- 1 an, pana ce noua administratie americana se va dumiri cum merg treburile aici. O administratie democrata condusa de Obama inseamna continuitate de bine sau rau.

Publicat  in  Foreign Policy (Romania) in ultimul numar Sept-Oct. 2012

Interbelic. Dreapta românească, atât, cât şi  cum a fost ea, a sucombat împreună cu ultimele rămăşiţe ale Partidului Conservator (Partidul Conservator-Democrat şi Partidul Conservator-Progresist). După decesele lui Petre Carp (1913) şi Titu Maiorescu (1914) nu se poate vorbi de o dreaptă doctrinară în România. După întregirea neamului şi crearea României Mari, dreapta migrează spre populismul nefast al secolului al XX-lea. Fruntaşii conservatori, C. Argetoianu, Grigore Filipescu şi M. Cantacuzino, generalii Gh. Văleanu, Grigore Croiniceanu şi C. Coandă, intelectualii Ion Petrovici, V. Babeş şi Duiliu Zamfirescu, întemeind Liga Poporului (primul Partid Popular), condusă de „Mesia al neamului românesc”, Generalul Alexandru Averescu, marele erou de la Mărăşti şi Oituz. Partid cu un enorm potenţial electoral, desprins parcă din legendele românilor, manipulat şi desfiinţat de Brătieni.

De atunci şi până astăzi s-au perindat sute de politicieni mai buni sau mai puţini buni, unii eroi, alţii ticăloşi. Dacă dreapta este reprezentată de un naţionalism religios sau laic, am avut din asta cât cuprinde. Libertate nu am avut, nici piaţă liberă şi nici o clasă mijlocie, care poate forma o dreaptă funcţională. Clasa mijlocie interbelică a fost în majoritatea ei formată din funcţionari ai statului şi din negustori, finanţişti sau manufacturişti, toţi dependenţi de favorurile guvernărilor perindate până la dispariţia simulacrului democratic sub cele trei dictaturi care ne-au însoţit după ultimele alegeri „democratice” din 20-22 decembrie 1937: dictatura regală sub Carol al-II-lea, dictatura militară sub Mareşalul Antonescu şi dictatura comunistă a lui Dej-Ceauşescu. Aşadar, România a trăit sub o dictatură continuă de 52 de ani. Întrebare deschisă: de unde tradiţii de dreapta în istoria modernă a României?

După ’89. Timp de patru decenii, dreapta a fost demonizată şi prezentată ca sinonimă cu Mişcarea Legionară, demonizată la rândul ei, deşi unele dintre cadre sale au devenit comunişti, credincioşi partidului. După ’89, FSN, apoi PDSR au continuat o propagandă mincinoasă, înfricoşând populaţia (electoratul) rural cu revenirea monarhiei şi a moşierilor acaparatori şi ameninţând populaţia urbană cu o revenire în forţă a „legionarilor”, care după ‘89 au fost mai mult grupări nostalgice decât forte politice serioase. Teroarea lansată de Iliescu cu ajutorul foştilor securişti şi organizarea mineriadelor au anihilat complet orice încercare de reorganizare a partidelor istorice. O altă problemă majoră a fost redistribuirea „avuţiei naţionale” şi acumularea tâlhărească a acesteia în patru nivele suprapuse cronologic. Acestă redistribuire nu a permis, pentru mult timp, formarea unei clase mijlocii, cu posibilităţi antreprenoriale, care ar fi promovat politici liberale de dreapta.

În România postdecembristă, construcţia politică s-a făcut dispreţuind ideologiile sau doctrinele aferente acestor ideologii. Toate partidele politice au fost create prin manipulări, gândite şi organizate de fostele cadre comuniste. Incapacitatea publicului de a realiza analize raţionale, fără emoţii şi fără negări, a dus la babiloniada prezentă. Dezbaterile publice s-au transformat în certuri între galerii de fotbal, bazate pe fals partizanat sau, în cel mai bun caz, un partizanat imposibil de explicat, de aici şi imposibil de transferat electoratului. Politica este traită prin „bufeuri” şi defulări emoţionale. Anii ’90 au colorat România într-un albastru generalizat. Roşul a fost desfiinţat exact de cei care făceau politica roşie, de comunişti. Construcţia numită FSN a anihilat posibilitatea discuţiei politice adevărate. Partidul unic comunist a devenit partidul unic fesenist. FSN-ul s-a transformat în noua formă de consens şi de gândire politică unică.

Partidele „aşa zis istorice” au uzurpat simboluri, nume şi şi-au însuşit o istorie de care sunt străine, prin inteligenţa şi cultura politică ale liderilor. Ridicolul suprem este astăzi în curs de schimbare prin redesenarea formelor, de fond nimeni nu mai vorbeşte. Simbolul PD-L, partid de dreapta, este reprezentat prin trandafirii albaştri socialişti pe fondul portocaliu. Când Dan Voiculescu a preluat titulatura Partidului Conservator, ridicolul a fost complet, mai ales când s-a trezit declarând în 2004: „După 60 de ani am revenit la putere.”

O definiţie relativă a dreptei politice. Termenul de „dreapta” sau „centru-dreapta” implică automat: libertatea individuală şi drepturile civile ale cetăţeanului, inclusiv dreptul la proprietate, democraţia liberală, capitalismul şi, implicit, economia de piaţă. Dreapta europeană acceptă „statul-social” până la limita în care acesta nu forţează o taxare abuzivă şi reglarea economiei printr-o legislaţie restrictivă, care îngrădeşte economia de piaţă. Dreapta este de facto o adversară istorică a comunismului şi permite coabitări limitate în stare de criză politică sau socio-economică cu social-democraţia.

O radiografie a electoratului dreptei. Empiric se poate discuta de patru categorii vizibile în societatea românească din punct de vedere al concepţiilor şi, de aici, a preferinţele electorale. În primul rand, avem o masă, probabil majoritară, pe care aş denumi-o „reacţionară”;  aceasta masă populară este formată din toţi cei care în perioada de după ’89 nu au însemnat nimic sau aproape nimic din punct de vedere economic şi pentru care „statul de drept”, „libertate” şi „economie de piaţă” nu sunt deloc mesaje importante în viaţa lor cotidiană. În această categorie îi vom întâlni pe majoritatea pensionarilor, bugetarilor, care au dus-o mult mai bine în perioada comunistă – unii profesori/ învăţători, în special cei care cred cu tărie că fără perioada comunistă această oportunitate profesională nu ar fi existat pentru ei; medici, care câştigă astăzi mult mai puţin decât în vechile timpuri, când şpaga prima tratamentului, şi pentru care „statul de drept” este pericolul de a fi deferiţi justiţiei. Elita acestei categorii este exact cea care guvernează astăzi, adică „foşti” şi „odraslele foştilor” sau unelte ale noilor îmbogăţiţi, majoritatea lor proveniţi din garda pretoriană a comunismului sau din unităţile sale auxiliare, pentru care democraţia este o vorbă fără sens, libertatea o aberaţie şi statul este drept numai dacă ei sunt statul. Această categorie este, fără îndoială, majoritară în societatea care trăieşte astăzi în România. Contribuţia lor economică este discutabilă. Din nefericire, argumentul contribuităţii în trecut nu poate sta în picioare, in special din cauza elitelor lor, care au jefuit sau administrat prost aceste contribuţii.

Vizavi se află categoria „reformatorilor”. Exact acea masă socială care are de câştigat din „economia de piaţă”, din libertatea unei societăţi democratice şi se simt apăraţi într-un stat de drept. Majoritatea acestor oameni lucrează „la privat” sau sunt bugetari, conştienţi de binefacerile unei societăţi reformate; mulţi din ei, refuzând să accepte compromisul, au emigrat temporar sau definitiv. Cei rămaşi în România se simt (obiectiv sau subiectiv) nereprezentaţi faţă de raportul lor major la economia ţării, fiind întotdeauna (cu cifre) „calul de bătaie” al tuturor guvernelor care s-au perindat din ’89 şi până astăzi. Aceşti „reformatori” sunt mult mai puţini numeric decât „reacţionarii” şi sunt înfrânţi electoral tocmai de idealurile lor democratice, adică de către o masă populară care chiar nu crede în democraţie.

A treia categorie, destul de mică, dar suficient de mare pentru a avea un impact social şi electoral, este categoria „oportuniştilor”, cei care îşi găsesc prezentul fără trecut şi fără un viitor în afara celui care cred ei că îi avantajează. Căutarea oportunităţilor imediate le caracterizează existenţa, în felul în care suprema binefacere personală a fost înainte de ’89 gospodaria de partid, o repartiţie la bloc sau la post mai facilă. Îi vom găsi pe aceşti oportunişti în toate categoriile sociale, iar migraţia lor electorală nu are nimic de-a face cu noţiunile „abstracte” de genul menţionat mai sus.

În sfârşit, cea mai condamnabilă categorie, după părerea mea, sunt „indiferenţii.” Condamnabili pentru că ei, sau cel puţin majoritatea lor, cred că au cunoaşterea trecutului, percep corect prezentul, dar consideră că viitorul nu-i va afecta şi pe ei. Trebuie să-i combat şi să-i corectez: istoria, inclusiv cea românească, i-a penalizat cel mai crunt. „Cine nu este cu noi este împotriva noastră” a sfărâmat iluzia „păcii apolitice” şi a indiferenţei lor, au fost suprimaţi fizic, concomitent cu cei clar definiţi ca duşmani ai regimului.

Fără îndoială că electoratul de dreapta ar putea fi localizat în rândurile “reformatorilor” şi într-o măsură şi în rândul “indiferenţilor”. Din nefericire, pentru „partida de dreapta” în România, o parte masivă a electoratului potenţial a emigrat temporar sau pentru totdeauna.

Theophyle este pseudonimul celui care realizează unul dintre cele mai urmărite bloguri româneşti de dreapta – politeia.ro.

A trecut inca o zi de aiureli, in curand vom ajunge la alegeri. Politicienii sunt siguri ca cetatenii exista numai ca sa-i voteze pentru ca ei s-au nascut sa fie conducatorii neamului.  Presa si in general Media de toate felurile crede ca cititorii si spectatorii exista numai pentru a inghiti ineptiile lor. Birocratii  sunt siguri ca fara de ei soarele nu rasare si nici nu apune. Si noi, cine suntem noi? Noi  suntem cei despre care se spune “prosti, prosti,  da’ e multi”.

Agenda zilei este compusa din ineptiile unor politiceni si transmisa de oameni de o moralitate indoielnica, cumparati de alti oameni fara nici un fel de constiinta,  care au cumparat cu banii furati de la noi difuzoarele cu care improsca otrava si care hotarasc cum sa ne manipuleze pentru a fura mai mult tot de la noi.

Intre alegerile diferite noi ne numim contribuabili, in perioada alegerilor noi devenim electorat. Cand prin minune se pune o hartie pe masa cu niste sanse de rezolvari ale unor probleme care ne intereseaza, niste mascarici hotarasc cum sa decupeze textul pentru a-l deforma.  Politicienii au salarii, au pensii, au conditii de munca pe care ei si le voteaza. Simbriasii din presa presteaza servicii pe metru patrat de minciuna pe care le varsa in scris sau prin teleprompter.

Chiar nu stiu care va fi viitorul acestei tari cu un popor care este jefuit si nedreptatit la fiecare pas, in fiecare zi si in fiecare ora si ramane hipnotizat in fata televizoarelor prostiei. Vreau sa stiu si eu ce trebuie sa se intample ca sa ne fie rusine ca suntem “informati”  de “talharul national”, de “turnatorul de national” si de “smecherul national”. In curand vor aparea si alti ” informatori de opinie” la fel de curatei ca primii.

Intrebare: Suntem noi atat de prosti? Daca da, atunci ne meritam soarta!

La data de 7 mai s-a nascut guvernul Ponta. Maine se vor implini 6 luni de guvernare haotica, fara cap si cu foarte multe picioare, care conduc tara spre un colaps sigur si fara speranta. Econtext un site care nu poate fi prezentat ca simpatetic opozitiei, prezinta bilantul privind activitatea guvernului Ponta, in toate domeniile sociale, economice si politice.

Analiza Econtext se concentreaza pe trei paliere: 1) masuri anuntate (promisiuni) inainte de a ajunge la guvernare, dar neindeplinite, 2) actiuni realizate de catre guvernarea sau/si guvernantii USL si 3) implicatii ale actiunilor realizate de guvernarea USL.

Masuri luate, promisiuni neimplinite, implicatii – 72 de actiuni majore, generate de guvernarea social-liberala in cele 6 luni de cand e la putere, cele mai multe sunt negative. Din aceste 72 de actiuni (masuri luate, promisiune neimplinite, implicatii ale masurilor), 61 au impact negativ asupra tarii, 6 au efecte incerte (atat pozitive, cat si negative, neexistand un verdict final asupra ponderii implicatiilor). Doar 5 (cinci!) sunt pozitive!

Nimic pentru economie –  Dintre cele mai recente, una cu efecte extrem de dureroase o reprezinta cresterea preturilor. Inflatia a urcat la maximul ultimilor zece ani in luna septembrie (5,33%). O alta pata neagra pe livretul actualului guvern il reprezinta scaderea estimarii privind evolutia economica din acest an. La inceputul anului se prognoza un avans economic de 2,3% – 2,8%, la doua luni de cand au preluat puterea au micsorat aceasta prognoza la 1,8%, iar apoi la 0,9%. Cu alte cuvinte, nu au facut nimic sa stimuleze cresterea economica! Dimpotriva!

Sursa: Econtext. Aveti si linkuri la analizele anterioare legate de acest guvern si minitrii lui.

Bună dimineata intr-o zi de marti. Vremea va fi în general frumoasă. Cerul va fi variabil, dar cu unele înnorări şi ploi slabe izolate, la începutul zilei în regiunile estice şi sud-estice, iar noaptea în zona montană. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări mai ales la munte. vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări mai ales la munte. Temperatura aerului va marca o scădere în regiunile nordice, vestice şi centrale, dar în celelalte zone se va menţine mai ridicată decât în mod normal în prima decadă a lunii noiembrie; Maximele vor fi cuprinse între 9 şi 19 grade, iar minimele, în general, între 1 şi 9 grade.

În Bucureşti, cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 18 grade, iar cea minimă va fi de 5…7 grade

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 5209    RON; 1 USD = 3. 5336     RON; 1 EURO = 1. 2794  USD; Francul elvetian 3. 7460 RON. Gramul de aur 190.8525     RON.

Şomajul, prima profesie după terminarea studenţiei. Din amfiteatru, direct în șomaj: aproape 40.000 de absolvenți de facultate stau pe bară, în timp ce ANOFM raportează lunar sute de posturi vacante pentru cei cu diplomă universitară. Care este explicația? «Ştiu să lucrez în echipă“, „învăț și mă adaptez repede“, „pot să încep de oricând“ – vorbe care se disting în rumoarea de la ultimul mare târg de joburi organizat în acest an la Sala Palatului. Cei mai mulți candidaţi se plimbă fără țintă, luând pliante și formulare de la toate standurile, în speranța că așa au mai multe șanse să dea lovitura. Nu și Ştefan Cristescu, pe care l-am găsit cu cinci pliante în mână, toate de la firme care caută angajați într-un domeniu măcar apropiat celui în care își pregătește licența: administrarea afacerilor. „Mi-am dat seama cât de abstractă este specializarea mea atunci când am fost întrebat cu ce pot eu să ajut concret o companie sau alta. Caut din anul doi ceva, dar sunt respins pentru că nu am experiență“, spune bucureșteanul de 23 de ani. Deocamdată, îl susțin financiar părinții, la fel ca pe alți 65% dintre studenți și absolvenți, potrivit unui studiu al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR). Lui Ştefan îi pare rău că nu a făcut practică la timpul potrivit, ca alți colegi de-ai lui, atunci când încă putea să lucreze fără bani. „Acum presiunea este mare, vreau să mă angajez pe un salariu bunicel, pentru a mă putea muta cu prietena, însă nimeni nu îmi dă această șansă, pentru că nu am mai lucrat nicăieri“, spune Ştefan, a cărui situație nu este unică. Integral in Capital.

Marţi plătim a doua rată la datoria către FMI. Cum o vom resimţi. Marţi avem de plătit o nouă tranşă de 655 de milioane de euro din datoria către FMI. Vom aduna bani prin scumpiri, deprecierea leului şi creşterea unor taxe. Ziua de 6 noiembrie este prevăzută ca dată scadentă pentru plata celei de-a doua rate a datoriei României către FMI, suma de rambursat astăzi fiind de 655 de milioane de euro. Banii se dau în contul împrumutului de 12 miliarde de euro contractat în 2009, iar totalul de rambursat (cu tot cu dobânzi şi comisioane) va fi de 13,4 miliarde de euro până în 2015. Următoarea zi de plată a unei noi rate către FMI va fi în decembrie, când vom consemna şi totalul banilor rambursaţi în 2012, adică 1,9 miliarde de euro. Dacă astăzi şi în decembrie România încă se mai „descurcă“ să plătească ratele către FMI, ceea ce va urma până în 2015 este incert. La anul va trebui să rambursăm în total 5,1 miliarde de euro, după care, în 2014, alte 4,7 miliarde de euro. Cum se va vedea asta în buzunarele românilor nu e greu de anticipat: dacă Guvernul, pentru a-şi plăti partea din datorie, nu va găsi resursele necesare, este foarte posibil să arunce aceste costuri tot pe spatele populaţiei şi al companiilor, mai exact al contribuabililor la buget. Iar analiştii economici contactaţi de „Adevărul“ nu sunt deloc optimişti. Ei spun că Guvernul, pentru a-şi creşte veniturile, ar putea mări unele taxe şi, în acelaşi timp, ar introduce în rândurile plătitorilor noi categorii sociale, iar pentru a-şi reduce cheltuielile ar putea renunţa la unele investiţii, lucru care se va repercuta asupra economiei. Integral in Adevarul.

A venit FMI. E de rău! Guvernul nu şi-a făcut lecţiile. Astăzi Cabinetul Ponta începe a treia rundă de întâlniri cu FMI, dar bilanţul este unul mai prost decât în august, la precedenta misiune Erik de Vrijer, șeful misiunii FMI în România, nu va privi cu ochi buni întârzierea privatizărilor. Indicatorii macroeconomici s-au înrăutăţit din august până acum, iar primele încercări de privatizare au fost lamentabile. În plus, guvernul se pregăteşte să propună FMI aceleaşi reforme fiscale refuzate de Fond acum trei luni, ceea ce arată că nu şi-a învăţat lecţia. Vom vedea care din probleme va fi criticată mai dur de Fond. MI găseşte România cu cea mai ridicată inflaţie din ultimele 16 luni, cauzată de secetă dar şi de deprecierea leului, pe fondul crizei politice. Scăderea acută a monedei naţionale în august a determinat creşterea preţurilor de import. În septembrie, inflaţia anuală a urcat la 5,33 %, în timp ce în primele luni ale anului atinsese un minim record, de 1,8% pe an. Deficitul bugetar a reuşit în septembrie să se înscrie în ţinta convenită cu FMI, dar perspectivele pentru viitor sunt destul de sumbre. Statul s-a axat în special pe împrumuturi în valută, care ar putea deveni foarte scumpe la rambursare, dacă tensiunile politice continuă şi leul mai scade faţă de euro. În plus, prognozele privind creşterea economică s-au înrăutăţit, lucru recunoscut şi de guvernanţi care, în noua rectificare bugetară au scăzut prognoza de la 1,2% la 1% pentru 2012. Integral in EVZ

Programele de guvernare ale USL ŞI ARD, faţă în faţă: care este prima măsură pe care o vor lua imediat după alegeri. Cu câteva zile înainte de startul oficial al campanie electorale, USL şi ARD îşi lansează programele de guvernare cu care speră să câştige voturile românilor pe 9 decembrie. Startul îl dau cei de la Alianţa România Dreaptă, care fac publice marţi, într-o dezbatere, măsurile pe care le propun sub sloganul “Reporneşte inima României”. Liderii USL vor prezenta joi, la Palatul Parlamentului, programul de guvernare pentru perioada 2012 – 2016, o “chintesenţă” a programelor anterioare ale Uniunii. Fie că este vorba de reducerea impozitelor pe venit şi pe muncă, de majorarea salariilor sau de diminuarea TVA, ofertele celor două blocuri politice împing orizontul de timp în care aceste măsuri se vor concretiza spre finalul guvernării 2012-2016. Toate cu argumentul că fie că nu sunt discutate şi aprobate de partenerii financiari internaţionali ai României, fie că o introducere imediată ar destabiliza bugetul. În oferta USL, prima măsură concretă, reducerea CAS cu un punct procentual ar urma să aibă loc în 2013, în vreme ce în documentul ARD salariul minim ar urma să crească de la 1 ianuarie anul viitor. Restul măsurilor sunt desfăşurate pentru următorii trei ani, până în 2016. Gândul a comparat cele două documnete şi vă prezintă, în premieră, principalele coordonate pe care sunt construite politicile USL şi ARD pentru următorii ani. Integral in Gandul.

Planul de suspendare a preşedintelui marca Voiculescu se lasă cu scandal în USL: Felix sare la gâtul lui Iliescu, Tăriceanu şi Rus, pe care îi acuză că sunt AGENŢII politici ai lui Traian Băsescu. Fondatorul PC, Dan Voiculescu, îi acuză pe liderii USL care nu au fost de acord cu o nouă suspendare a preşedintelui că sunt, de fapt, agenţii politici ai lui Traian Băsescu. “‘Dezbaterea mea cu Mihai Gâdea de la începutul acestei săptămâni referitoare, printre altele, şi la demiterea presedintelului Traian Băsescu a generat, pe lângă firescul interes public măsurat în rating, şi câteva efecte colaterale, fără nicio legătură cu fondul problemei (…) ‘Agentii politici’ ai domnului Băsescu, infiltraţi strategic în diverse partide, uită de orice prudenţă când aud de suspendare şi ies agresiv la luptă. După emisiunea de luni, o serie de personaje secundare, aflate mereu pe contrasesns politic, au ‘infierat’ revoluţionar orice idee de suspendare şi şi-au trădat, o data în plus, afinitatea pentru Traian Băsescu. Unde dai şi unde crapă”, scrie Dan Voiculescu pe blogul personal. Voalat, preşedintele de onoare al conservatorilor îi acuză, de fapt, pe liderii Ion Iliscu, Călin Popescu-Tăriceanu şi Ioan Rus, fiind printre cei mai vocali uselişti care au infirmat că, în prezent, s-ar pregăti o nouă suspendare a preşedintelui. În timp ce Iliescu a atras atenţia că nu este momentul potrivit pentru o noua suspendare a presedintelui Traian Basescu, deoarece nu au aparut elemente in plus care sa justifice suspendarea, in comparatie cu suspendarea din vara, Tăriceanu a comentat că “mulţi dintre politicienii români ar face bine dacă ar scăpa de obsesia care îi bântuie de dimineaţă până seara”, şi anume suspendarea preşedintelui. Integral in Romania Libera.

Liceu de lux, o afacere PDL-PSD. Familia lui Vasile Blaga (PDL) şi cea a lui Ioan Moraru (PSD) au înfiinţat o şcoală în centrul Capitalei. Un personaj-cheie este Ioan Hidegcuti. Om cu funcţii înainte şi după ’89, şeful Fondului Român de Contragarantare are rolul de a obţine credite garantate de stat pentru liceul privat. Vasile Blaga (56 de ani), Ion Moraru (63 de ani), Ioan Hidegcuti (64 de ani). Primul este preşedintele PDL. Al doilea este secretar de stat, fost senator PSD, actual şef al Secretariatului General al Guvernului în cabinetul Ponta. Cel din urmă, Ioan Hidegcuti, este omul tuturor regimurilor. În regimul comunist a fost şeful Biroului de Turism pentru Tineret (BTT). După Revoluţie a devenit „tehnocrat”, ocupând funcţii de conducere, inclusiv de secretar de stat, la Ministerul Culturii, Ministerul pentru IMM-uri şi Ministerul Economiei. Acum este preşedintele Fondului Român de Contragarantare (FRC), controlat de stat, o instituţie vitală pentru firmele care au nevoie de credite bancare cu sprijinul unor garanţii de stat. Hidegcuti este şi asociat cu familiile celor doi politicieni, Blaga şi Moraru, în SC Millenium Education SRL, firma care stă la baza afacerii „Liceul Teoretic Naţional”. Şi, pentru că firma în care este asociat are nevoie de credite bancare pentru continuarea afacerii, fondul al cărui preşedinte este asigură contragaranţiile necesare. Conflictul de interese este exclus de Ioan Hidegcuti, care susţine că rolul instituţiei este de a oferi contragaranţii şi că asta şi face. Integral la Adevarul.

Dosarul fraudelor bancare. Cum lucra fostul şef al Poliţiei pentru reţeaua bancherilor. În dosarul ”Reţeaua bancherilor” care a fraudat mai multe bănci cu 22 milioane de euro, – grupare din care făceau parte gulere albe şi interlopi –   pe lȋngă numele generalului de Securitate  Dragoş Diaconescu, arestat preventiv, a apărut ȋn interceptări şi numele controversatului general pensionar de la Interne, Pavel Abraham, fost şef al Poliţiei Române. Numele lui apare  ȋn contextul ȋn care acesta urma  să fie rugat de un interlop din reţea să afle de la Poliţie ce conţinea dosarul care viza anchetarea fraudelor savârşite  la BCR. Nu ar fi prima data când Abraham apare ȋn compania unor interlopi. Reamintim că ȋn septembrie 1997, pe cȋnd era şef al Poliţiei Române,  a fost acuzat de ex-ministrul de Interne Gavril Dejeu că l-a protejat pe interlopul Fane Căpăţână, care era căutat de Poliţie cu mandat de arestare, dar nu era de găsit. După ce a fost prins, ȋn agenda lui Căpăţână au fost găsite  toate telefoanele la care putea fi gasit Pavel Abraham. Atunci, Dejeu  l-a mai acuzat pe Abraham de inactivitate, reproşându-i că  ȋn perioada cât a condus IGPR interlopii  şi-au făcut de cap. Acestea au fost motivele principale pentru care Dejeu l-a demis pe Abraham. Acum, din interceptări ar rezulta că Abraham, deşi nu era ȋn ţară, rugat de unul dintre interlopii grupării,  a aflat multe detalii despre conţinutul dosarului “reţeaua bancherilor”, detalii care de obicei se află ȋn ultima fază de anchetă, ca avocat ce prezintă anchetatorului  angajamentul avocaţial. Integral in Romania Libera.

Ministrul Mona Pivniceru: Suntem aproape de o reforma importanta a actului de Justitie/ Kovesi a stat la baza restructurarii parchetelor din Romania/ Daniel Morar poate coordona DNA si DIICOT. Ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, a declarat la Antena 3 ca este foarte aproape de definitivarea unei reforme importantate a actului de Justitie (celeritate, asanarea si republicarea unor acte juridice, lipsa unor duble reglementari etc). Pivniceru a vorbit despre relatia cu seful statului, despre relatia judecator-politicieni, despre numirea Codrutei Kovesi si atributiile lui Daniel Morar, dar a evitat constant sa faca afirmatii transante. Astfel ministrul spune ca are o relatie institutionala normala cu Cotroceniul, sustine ca nu exista presiuni asupra sa si ca Justitia este independenta, iar aceasta se va intari si mai mult in urmatoarea perioada. Aceasta spune ca nu s-a consultat cu presedintele Basescu pentru numirea lui Kovesi la Bruxelles.  Pivniceru spune ca a luat aceasta decizie “deoarece Kovesi a stat la baza restructurarii parchetelor din Romania si mereu a apreciat activitatea sa. “Data fiind expertiza sa, m-am gandit ca va contribui la ridicarea sistemului. Singura contestatie care i s-a adus a fost o anume lipsa de independenta”, a adaugat ministrul. Vorbind despre Daniel Morar si activitatea acestuia, Pivniceru sustine ca Morar, “in baza legii, poate coordona DNA si DIICOT”. Despre relatia judecator-politican, Pivniceru spune ca se exagereaza uneori si da asigurari ca “un judecator nu face politica, dar faptul ca are cunostiinte in politica nu-i afecteaza independenta”. Trebuie sa ne asiguram ca acele relatii pe care le are- in limita unei normalitati- sa nu afecteze actul de Justitie, mai sustine aceasta. Integral la HotNews

ARD şi-a luat elan pleoştit spre alegeri. ARD şi-a luata avânt spre campania electorală, cu punct terminus ghilotina alegerilor parlamentare, din întunericul parţial al unei săli populate de o mulţime apatică, dichisită şi pierdută în confortul fotoliilor de pluş. Din bezna lojilor Operei Naţionale sticlesc ochelarii Ancăi Boagiu, blondul proaspăt aranjat al pletelor Elenei Udrea şi oftează melancolia fără leac a Robertei Anastase. Pe scenă, asistat de o duzină de siluete din carton – model “ţinte de poligon” marcate cu câte un cord, europarlamentarul Ungureanu (Traian Radu) face un fel de stand-up comedy înverşunat. Proclamă un blat poetic şi mobilizator al ARD cu România. În curgerea reprezentaţiei sale, blatul pare agreat şi tutelat de Europa şi mai ales de cancelarul Merkel.Pe o muzică sumbră este introdus Vasile Blaga. Preşedintele PDL este nostalgic, dar interactiv. Aminteşte de bătăliile lui 2004, 2008, 2009 şi de marea pradă de soi Adrian Năstase. Cu instinctele de vânător zbârnăind, Blaga îi vrea gâtul “pupilului” Victor Ponta. Deocamdată, se mulţumeşte cu descărcarea într-o fantezie care cuprinde maşina de curse a lui Ponta, fumul lăsat de maşina de curse a aceluiaşi şi portbagajul (idem), dar în care visează Crin Antonescu. În faţa unui public aproape exclusiv urban, Blaga se prăpădeşte de grija ţăranilor şi de cultivarea legumelor pe suprafeţe mici. Lansează cuvintele profunde: “principiile, nu interesele ne unesc”. Şi se opreşte după zece minute. Aduce Mediafax.

Va urez o zi buna!

CLUJ. Cea mai grea luptă se anunță la Colegiul 1 Senat. Cei care se vor înfrunta pentru câştigarea acestui colegiu sunt Peter Eckstein Kovacs (UDMR) (foto stânga), Alin Tişe (ARD) (foto centru) şi Mircia Giurgiu (USL) (foto dreapta). Colegiul senatorial 1 cuprinde colegiile 1 şi 2 Camera Deputaţilor. Lupta pentru câştigarea acestui colegiu va fi acerbă, fiind unul dintre cele mai grele colegii. Cu atât mai mult cu cât cei trei sunt candidaţi puternici, cu experienţă fie în politică, fie în administraţie. Fostul consilier prezidenţial Peter Eckstein Kovacs, care a mai deţinut trei mandate de parlamentar nu se teme de niciunul dintre contracandidaţii lui. Asta pentru că pentru el, Senatul nu are secrete. „Am o părere bună despre contracandidaţii mei, atât din PDL, cât şi din USL. Sunt oameni pe care îi cunosc şi care au ajutat comunitatea, sunt contracandidaţi puternici. Va fi o campanie pe proiecte, nu una negativă, pentru că eu am experienţa unor campanii pozitive. Nu mă tem de niciunul dintre ei, Senatul nu are secrete pentru mine. Tişe are experienţă în administraţie locală, dar nu are experienţă în politică. Deci aici am un plus, un punct în plus. În ce îl priveşte pe Giurgiu, a făcut într-adevăr multe, a stat la dispoziţia oamenilor. Giurgiu nu are, în schimb, cunoştinţele unui jurist. Şi foarte multe din proiectele sale au fost respinse de pe scaun, pentru că nu au fost riguros alcătuite“, a spus Peter Eckstein Kovacs. Eckstein Kovacs a avut trei mandate de senator între anii 1996 – 2008, iar în ianuarie 2009 a fost numit consilier prezidenţial pentru minorităţi naţionale. Peter Eckstein-Kovacs nu a intrat in Parlament la alegerile din 2008, cand a candidat in colegiul senatorial  pentru Cluj-Napoca. Integral in Monitorul de Cluj.

TIMISOARA. Robu e gata pentru dictatura troianului. Timișoara – 30 de utilaje de la Drumuri municipale și 39 de utilaje de la Retim, cam asta-i zestrea cu care primarul Nicolae Robu așteaptă venirea zăpezilor. Adică tot cam ca anul trecut. E adevărat, s-a reabilitat stocul de lopeți și nu din fonduri europene.După ce a trecut în revistă utilajele, primarul Nicolae Robu este convins că iarna poate să vină în Timișoara fără să creeze probleme deosebite municipalității.Cum la fel de convins este că felul în care au acționat oamenii în anii trecuți a fost marea problemă și lipsa de organizare. Ceea ce nu se va mai întâmpla atâta vreme cât va fi primar. Dar iarna nu-i ca vara, cum a spus dușmanul de clasă al USL, așa că troienele poate să vină. Le va topi USL cu un referendum sau cu vreun minirecensământ…Timisoara Expres.

IASI. Premierul se teme sa nu fie luat de valul despagubirilor fostilor proprietari. Victor Ponta sustine ca o decizie pe tema restituirii proprietatilor revendicate va trebui adoptata dupa alegeri, prin consens politic. 16 miliarde de euro are Romania de platit in total. Presedintele PSD, premierul Victor Ponta, a amintit ieri ca Romania este obligata sa ia o decizie cu privire la restituirea proprietatilor confiscate in perioada comunismului pana in aprilie 2013, punctand ca trebuie sa existe consens politic pe aceasta tema. “Suntem obligati pana in luna aprilie 2013 sa luam o decizie clara si definitiva referitoare la problema restituirilor. Intre timp, doua lucruri au fost importante, in primul si in primul rand faptul ca au continuat controalele – am descoperit foarte multe situatii in care restituirile s-au facut in mod ilegal, adica intelegeti despre este vorba si dosarele sunt la Parchet -, iar al doilea lucru – o problema atat de importanta cum este cea a restituirilor trebuie sa faca obiectul unui consens politic”, a explicat liderul social-democrat. El a adaugat ca dificultatea nu consta in luarea deciziei, “pentru ca sigur noi vom avea majoritate”, ci faptul ca “acea decizie se aplica in ani de zile pentru ca este vorba de restituirea in natura, este vorba de reesalonarea pe un termen si atunci dincolo de campanie electorala, de declaratii sforaitoare pana in aprilie trebuie sa avem un consens politic pe aceasta tema fundamentala”. Integral in Ziarul de Iasi.

NEAMT. Un milion de buletine de vot pentru jumatate de milion de alegatori. Licitația pentru tipărirea buletinelor de vot a fost cîștgată de firma Lux Poly SRL Săvinești. Vor fi tipărite 525.000 de buletine de vot pentru alegerea candidaților la Camera Deputaților și tot atîtea pentru alegerea candidaților la Senat. Tipărirea buletinelor va costa circa 250.000 lei. Buletinele de vot care vor fi folosite la alegerile parlamentare din data de 9 decembrie vor costa aproape 250.000 lei. Luni au fost deschise cele patru oferte care au fost depuse, în urmă cu două săptămîni, la Prefectura Neamț. Dintre cele patru oferte, cea care a avut prețul cel mai mic a fost oferit de tipografia Lux Poly SRL Săvinești, care a depus o ofertă împreună cu o firmă din Bacău. “Prețul pentru o coală A4 tipărită este de 0,0114 lei. Pentru aceste alegeri vor fi tipărite aproximativ un milion de buletine de vot. Buletinele de vot vor costa cel mult 250.000 lei, deoarece un buletin de vot va avea mai mult de o pagină”, a afirmat Ilie Mitea, prefectul județului Neamț. Mai exact, se vor tipări 525.000 de buletine de vot pentru alegerea candidaților la Camera Deputaților și tot atîtea pentru alegerea candidaților la Senat. Prețul pe pagina tipărită a unui buletin de vot include TVA-ul și însumează cheltuielile de tipărire, tăiere, capsare și ambalare în pachete sigilate. Integral in Ziarul de Roman.

CRAIOVA.Război în trei pentru Parlament: greii PP-DD le dau fiori candidaţilor USL şi ARD. Ceea ce în Dolj se anunţa o competiţie în doi (Uniunea Social Liberală contra Alianţei România Dreaptă) s-a transformat, după achiziţiile din această toamnă ale PP-DD, într-o cursă în trei, cu multe colegii în care lupta se anunţă a fi una pe muchie de cuţit. Despre USL Dolj se poate spune că „joacă acasă“  în această campanie electorală, fiind multe colegiile în care liberalii, social-democraţii şi conservatorii (mai bine zis, la singular, conservatoarea – pentru că PC are un singur candidat în Dolj) sunt consideraţi a avea prima şansă. Şi ne referim aici, în primul rând, la unele dintre colegiile din mediul rural. Nu mai puţin de 9 dintre cei 15 candidaţi ai usl deţin şi în prezent un mandat de senator (Mircea Geoană şi Mario Ovidiu Oprea) sau de deputat (Ionuţ Stroe, Florentin Gust, Petre Petrescu, Claudiu Manda, Mihai Voicu, Valeriu Zgonea şi Ion Călin). Ceilalţi şase sunt Cristiana Anghel, Mihai Fifor şi Florea Voinea pentru Senat, Cosmin Enea, Nicolae Vasilescu şi Daniel Iane pentru Camera Deputaţilor. În ceea ce priveşte repartizarea pe partide, Partidul Social Democrat are 9 candidaţi (3 la Senat şi 6 la Camera Deputaţilor), Partidul Naţional Liberal are 5 candidaţi (unu la Senat şi 4 pentru Camera Deputaţilor), iar Partidul Conservator are un singur candidat (Cristian Anghel, la Senat). Alianţa românia dreaptă pare în pierdere clară de turaţie, în judeţul Dolj, iar lista candidaţilor confirmă această impresie. Din diferite motive, au dispărut nume grele, precum Antonie Solomon, Radu Berceanu sau Gelu Vişan, astfel că o parte din cei care candidează sunt relativ necunoscuţi de alegători şi vor trebui să tragă tare în campanie, dacă vor să convingă. Integral in Expresul de Sud.

Urmează ziua cea mai lungă pentru America. Astăzi şi mâine vom afla deznodământul celui mai aşteptat eveniment de pe scena politică a lumii, alegerile preşe­denţiale din SUA, în care ambii concurenţi, pre­şedintele Barack Obama şi repu­blicanul Mitt Romney, intră, spun statisticile, cu şanse egale. Dacă în SUA cursa este foarte încinsă, nu încape îndoială pe cine preferă europenii. Pe bătrânul continent Obama are rate de aprobare gigantice încă din campania electorală din 2008, cu toate că este dificil de spus dacă Europei i-a fost mai bine cu el la Casa Albă. Dar nici Romney n-ar aduce schimbări semnifi­cative în relaţiile bilaterale cu europenii, scrie presa internaţională. În afară de “lecţii” ocazionale date liderilor europeni despre nevoia de a-şi pune lucrurile în ordine pentru a nu lăsa problema datoriilor suverane din zona euro să degenereze, SUA s-au implicat marginal în rezolvarea crizei şi în dez­baterea austeritate-stimulare eco­no­mică. Americanii au preferat să îndemne la acţiune, ei recomandând stilul ame­rican de atac, rapid, masiv şi în forţă, adică investind mulţi bani, scrie EUObserver. În cursul celor trei confruntări electorale directe dintre Obama şi Romney, Europa a fost menţionată doar în trecere. Un stat european, Po­lonia, a fost şi el menţionat, de Romney, care l-a acuzat pe Obama că a greşit în relaţiile cu aliaţii SUA. Can­didatul republican i-a reproşat preşe­dintelui că a abandonat programul scutului antirachetă, unele dintre ele­mentele acestuia urmând să fie instalate în Polonia.[…] Dincolo de laude, relaţiile dintre Germania lui Merkel şi SUA lui Obama nu au fost niciodată rele sau presărate cu neîn­cre­dere, notează Süddeutsche Zeitung, care atrage atenţia că relaţiile lui Obama cu alte state nu urmează modelul tradiţional.  “Obama nu se înconjoară cu favoriţi, aşa cum făcea preşedintele anterior, George W. Bush, un om care împărţea lumea doar în prieteni şi duşmani. Obama este un om modern şi foarte realist care urmăreşte doar un scop: interesul ţării sale, unde lucrurile nu merg prea bine. SUA sunt copleşite ca forţă a ordinii globale”, scrie publicaţia germană. Integral aduce Ziarul Financiar.

Sume fabuloase, în campania electorală din SUA. Cheltuielile electorale americane pentru alegerile din acest an ating cifre faraonice. Se estimează că ar fi vorba de şase miliarde de dolari, dintre care o mare parte s-a “dus” pentru campaniile celor doi candidaţi la şefia Casei Albe. Numai în publicitatea televizată s-a injectat un miliard de dolari. Cifrele evocate de Center for Responsive Politics sunt de-a dreptul halucinante. Numai pentru campania prezidenţială din acest an s-au cheltuit 2,6 miliarde de dolari. Chiar dacă pare enormă, suma este mai mică decât cea din 2008, când s-au cheltuit 2,8 miliarde, dar atunci, e adevărat, avuseseră loc alegeri preliminare şi la democraţi. Din suma de mai sus, cei doi candidaţi, Barack Obama şi Mitt Romney, au cheltuit două miliarde de dolari. Restul s-a “dus” pe convenţiile celor două partide sau provin de la diverse organizaţii externe. Acest lucru este de altfel noutatea sezonului electoral, aşa-zisele PAC, comitete de acţiune politică ce permit din 2010 încoace firmelor, sindicatelor şi particularilor să aibă o contribuţie, să finanţeze fără nici o limită. Lucru care a dat naştere şi la Super PAC-uri uriaşe, dotate cu sute de milioane de dolari. Astfel, câţiva miliardari au putut face donaţii importante, precum magnatul din Las Vegas, Sheldon Adelson, care a investit 40 de milioane de dolari în campania lui Romney. Micii donatori sunt însă şi ei importanţi, întrucât dacă 30% din fondurile obţinute de Obama provin de la persoane care au dat mai puţin de 200 de dolari, totalul reprezintă totuşi  aproape 220 de milioane de dolari. Aceste comitete PAC, teoretic, nu au nici o legătură directă cu echipele de campanie. În realitate, însă, ele sunt braţul lor armat pentru a duce luptele publicitare negative, de exemplu. O sarcină cu atât mai uşoară şi eficientă, cu cât trebuie ştiut, aceste Super PAC-uri sunt conduse adesea de foşti colaboratori ai candidaţilor. Unul dintre comitete, favorabil republicanului Mitt Romney este pilotat de Karl Rove, eminenţa cenuşie a ex-preşeditelui George Bush jr. În total, dacă se iau în calcul toţi banii consacraţi alegerilor prezidenţiale şi cei pentru Congresul de la Washington în acest an, se ajunge la şase miliarde de dolari. Dintre care un miliard a fost investit numai în publicitate la televizor pentru sau contra celor doi candidaţi la Casa Albă. O adevărată mană cerească şi pentru reţelele de televiziune din America, unde anumite canale pur şi simplu nu au mai avut spaţiu publcitar de vânzare. RFI

Ameliorarea relaţiilor dintre SUA şi UE. Ce are Obama în comun cu Uniunea Europeană? Şi unul şi cealaltă au primit Premiul Nobel pentru Pace. Dar relaţiile transatlantice au loc de mult mai bine…În ciuda crizei actuale, i s-a dat premiul UE în semn de recunoaştere pentru cele şase decenii de asigurare a păcii şi prosperităţii. Obama l-a primit în primul său an de preşedinţie, în ciuda lipsei sale de experienţă în politica externă, ca încurajare pentru viitor. Din perspectiva actuală e greu de spus dacă Obama l-a meritat cu adevărat. La fel de greu de prevăzut este în ce măsură UE îşi va fi meritat înalta distincţie din unghiul următorilor ani. Premiile simbolizează speranţele mari puse în SUA şi UE. Cele două premii Nobel pentru Pace trimit la marile  nădejdi pe care Comunitatea Internaţională şi le pune  îndeobşte în America şi preşedintele ei precum şi în Europa şi statele membre ale Uniunii. Dar câte de justificate sunt oare aceste speranţe? Indiferent cine va câştiga alegerile prezidenţiale americane, atât SUA cât şi UE se vor confrunta în anii următori cu provocări similare. Ele se raportează la aceleaşi trei componente care sunt şi cele mai importante în sfera puterii de influenţare a relaţiilor internaţionale în lumea globalizată. E vorba de putere, de un scop şi de îndeplinirea lui practică.    Bugete scăpate de sub control.Prima provocare vizează puterea, care este însuşi temeiul existenţei ca factor de luat în serios în relaţiile politice internaţionale. În chestiune e politica internă. Cum poţi oare perpetua creşterea economică şi prosperitatea, menţinând totodată sub control datoriile suverane şi bugetele debordante? Miza pentru UE e chiar supravieţuirea  Uniunii, devreme ce în joc e tocmai  întregul proiect al integrării europene. În context, e probabil că UE să aibă şanse bune de a absolvi  cu succes acest test. Dacă bursele şi pieţele financiare vor paria  împotriva ei, s-ar putea să piardă bani mulţi. În ce priveşte SUA, şansele lor nu sunt atât de clare, dar ele sunt independente de numele viitorului preşedinte. Pentru a pune sub control bugetul de stat american va fi nevoie de o înţelegere bipartizană. Dar soarta planului Bowles-Simpson, din 2010, de ameliorare a situaţiei  . financiare a SUA nu constituie un semn de bun augur în privinţa capacităţii americanilor de a se confrunta cu această provocare şi de a îngropa securea războiului politic în interesul încheierii unui acord supra-partinic. Integral la Deutsche Welle

Miniștrii de finanțe ai G20 îi cheamă pe europeni şi Statele Unite să acţioneze contra crizei mondiale. Miniştrii de finanţe ai G20 i-au chemat, luni, pe europeni şi Statele Unite să pună în aplicare măsuri anticriză pentru a ridica incertitudinile ce ameninţă economia mondială, în declaraţia lor finală la Ciudad de Mexico. “Creşterea mondială rămâne modestă şi riscurile sunt încă mari”, afirmă principalele ţări bogate şi emergente la sfârşitul unei reuniuni de două zile, potrivit Agerpres. Ele citează în special “posibilele întârzieri în punerea în aplicare complexă” a deciziilor luate în ultimele luni de zona euro, o eventuală înăsprire fiscală foarte “importantă” în Statele Unite, precum şi o “creştere mai lentă în unele pieţe emergente”. Potrivit declaraţiei, “Statele Unite vor calibra cu atenţie ritmul consolidării lor bugetare pentru a se asigura că finanţele publice sunt sustenabile pe termen lung, evitând în acelaşi timp o înăsprire excesivă în 2013”. Acest lucru depinde de un acord la care democraţii şi republicanii ar trebui să ajungă până la sfârşitul anului. La rândul lor, europenii îşi reafirmă calendarul pentru instituirea treptată a unei uniuni bancare de anul viitor.Forumul marilor puteri îşi reafirmă angajamentul pentru reducerea deficitelor, dar insistă asupra “termenului mediu”. În lumina slabei creşteri mondiale”, “ritmul de consolidare bugetară trebuie să fie adecvat pentru a sprijini redresarea”, afirmă forumul, sugerând că unele ţări ar urma să-şi încetinească sau să pună în paranteze politicile de reducere a deficitului, notează AFP.Adevarul

Der Spiegel: Un ajutor european pentru Cipru ar favoriza banii murdari din Rusia. Un ajutor european pentru Cipru ar avantaja în special oligarhii ruşi şi mafioţii care spală bani prin această ţară, potrivit unui raport al serviciilor secrete germane (BND), citat de revista Der Spiegel. “Bogătaşii Rusiei, care au plasat bani murdari în insula mediteraneană, vor profita de ajutorul european”, a scris luni Der Spiegel, subliniind opoziţia social-democraţilor germani pentru aprobarea unui plan de salvare destinat statului cipriot. Numeroşi oameni de afaceri ruşi au plasat sume importante în băncile cipriote, atraşi de nivelul redus al impozitelor, chiar dacă Cipru a mai pierdut puţin din reputaţia de paradis fiscal după aderarea la Uniunea Europeană în 2004, potrivit revistei germane.   În total, 21 de miliarde de euro au fost investite în Cipru în 2011, de către oligarhi ruşi, sumă care depăşeşte PIB-ul anual al insulei, de 17,8 miliarde de euro, conform cifrelor BND. Un purtător de cuvânt al guvernului de la Nicosia, Stefanos Stefanou, a denunţat raportul instituţiei germane, considerat defăimător şi destinat să aducă atingere reputaţiei ţării în faţa investitorilor străini. “Cipru a adoptat şi a pus în practică un cadru instituţional de înalt nivel pentru combaterea activităţilor de spălare de bani, conform legislaţiei UE”, a spus Stefanou în faţa jurnaliştilor. Potrivit der Spiegel, ruşii sunt atraşi în Cipru nu doar de vreme, ci şi de căsuţele poştale anonime, de păstrarea secretului bancar şi de nivelul scăzut al impozitelor. Un alt factor atractiv este uşurinţa de a obţine cetăţenie cipriotă.”Un plan de ajutor pentru Cipru ar putea primi critici serioase”, a avertizat un membru al guvernului german, care a subliniat că clemenţa europeană contrastează cu severitatea faţă de Grecia. Un purtător de cuvânt al Ministerului german de Finanţe a declarat luni că problema spălării banilor va fi abordată în negocierile Ciprului cu troica creditorilor, pentru obţinerea unui ajutor de 10 miliarde de euro. Reprezentanţii Băncii Centrale Europene şi ai Comisiei Europene au refuzat să comenteze. Articol original, aduce  Mediafax.

Cred, si intodeauna am crezut ca jumatate de adevar este un lucru mult mai grav decat o minciuna cap-coada. Am fost invitat de un profesor roman sa asist la o lectie in care subiectul respectiv este si subiectul nostru, este vorba de o universitata particulara, cred eu respectabila. Dupa aproximativ o ora si jumatate in care profesorul respectiv a vorbit cu multa elocventa si a convins cu seriozitatea argumentelor cei 40-50 de studenti, ma intreba stimatul conferentiar care a fost parerea mea despre materialul predat. Daca nu intreba ramaneam prieteni pana in ziua de astazi. Sarmanul om vorbise despre o religie care numai exista de multe sute de ani.

I-am spus-o, azi  cand ma vede prin oras se grabeste sa se uite la cer daca este prea tarziu sa treaca pe celalat trotuar. “Hindusismul” este cea mai veche si mai complicata religie existenta, cartile lui sacre sunt cele mai complicate si mai grele de citit, invatat si interpretat , singura concureta poate fi din parta  Talmudului ebraic. Saracul profesor chiar a crezut ca citind cateva carti traduse poate intelege ce doi mari invatati ca Eliade si Culianu au recunoscut ca nu au reusit.  ”Religia Hindusa” este imposibila de invatat daca nu te-ai nascut si trait in ea. Pentru un Evreu trecerea la Crestinism este foarte facila, pentru un Crestin invers este mai greu dar posibil, un Musulman daca nu este omorat din cauza apostaziei, ar putea sa traiasca o viata normala si plina de intelegere a pasului facut in ambele religii. Un om ateu sau un om care s-a nascut intr-o religie Abrahamica trecerea la Hindusism este aproape imposibila si toti “vesticii” care o fac sunt mascarici care habar nu au ce fac sau au probleme mentale foarte grave.  “Hindusismul” este a treia religie dupa Islam si Crestinism in ceeace priveste numarul de adepti.

Diferenta dintre Religiile Abrahamice si cele Aryene, adica Hindusism constau din  inima conceptului filozofic-religios. Religiile Abrahamice (Judaism-Crestinism-Islam) sunt religii care au raspunsuri, Sanātana Dharma adica Hindusism este o religie care are numai intrebari. Diferenta este intre un rău molcom de campie fata de un suvoi teribil care coboara din munti.  Una din sursele Sanātana Dharma (sans. Legea eterna) este veche traditie religioasa reprezentata de Veda.

Hinduismul include asa cum am subliniat mai sus un corpus  sacral vast aproape inexistent in nici o alta religie . Acest corpus este divizat in doua parti. In Śruti (“revelatia”), ceeace la noi este scriptura (Tanakh, Biblia = VT+NT, Quran) si Smriti (“traditia -amintita”) ceeace la noi este Talmudul Evresc sau Sfanta Traditie Crestina sau Tafsirul Musulman. Textele include doua cu autoritate absoluta Vedas si Upanishads cele mai vechi si mai complexe. Altele mai putin importante, totusi adoptate venerate si invatate includ Tantras, Agama,  Purānas si epicele Mahābhārata si Rāmāyana. O alta lucrare pe numele ei Bhagavad Gītā, este un fel de rezumat din  Mahābhārata, care reproduce spusele lui Krishna (un fel de Evanghelie, daca doriti), care de fapt este un rezumat spiritual preluat prin Mahābhāratadi Veda.

Dupa ce v-am explicat ce inseamna Hindusismul tin sa va anunt ca nu exista religie pe acest nume. Hindu este numele Persan al raului Ind (Indus) care este amintit in Rig Veda pe numele Indo-Aryan drept  Sapta Sindhu  adica tara Indo-Aryenilor, care in Avesta Persana (cea a lui Zoroaster)  primeste terminologia Hapta Hendu pe scurt Hendu-Hindu. Vin Islamici si-i numesc pe toti ce nu sunt Budisti, pe  numele Hindu si dupa ei Britanici care si ei nu-si bat capul cu denumirile  si numesc de aceasta data pe toti care nu sunt Budisti, Jansenisti sau Sikhisti, Hindustani sau Hindusi. Bun acum am invatat in cateva randuri ce nu a inteles stimatul meu coleg ca nu exista o religie care se numeste Hindusism. Acest termen este unul de ordin general care include cateva traditii care la neinitiat arata cam la fel. Ce exista totusi? La inceput au existat 6 interpretari diferite ale corpusului literar In Śruti (“revelatia”) si Smriti (“traditia – amintita”).

Prima este religia populara cea mai raspandita care este bazata pe interpretari la nivel de comunitati geografice, De aici multitudinea de Gurus si ashramim (loc unde se invata traditiile rligioase.) Fiecare comunitate cu zeii ei.

Al doua perceptie religioasa este reprezentata de “Hindusismul”Vedic practicat de diferiti Brahamni cu diferite dogme, obiceiuri, traditii.

A treia perceptie religioasa este tot un Hindusism Vedic bazat pe Advaita (Smartism), care este si tehnica folosita de Upanishads.

A patra perceptie este Hindusismul Yogic bazat pe  Sutrele Yoga din Patanjali. Acesta este ce a invatat Mircea Eliade, tot acest fel de “Hindusism” si folosit de “marele guru” Bivolaru in versiunea Romaneasca cu fraerii lui.

A cincea este mai mult o versiune etico-morala “Dharmica“, adica intr-un effort de adeveni mai complet pentru a atinge Karma care ti se cuvine.

Ultima se numeste Bhakti sau credinta absoluta si este un fel de misticism animistic (Vaishnavism).

Ca sa conclud aceasta postare cateva concluzi: (1) Hindusism este o denumire culturala si nu religioasa; (2) exista doar doua identitati religioase (scoli religioase) sub umbrela Hindusismului Vedanta si Yoga, daca doriti Eliade a fost specialist in Yoga si Culianu in Vendata, eu personal NU sunt specialist in ambele; (3) denominatiunile principale care se ramifica din aceste scoli (Vedanta si Yoga) sunt Vaishnavism, Shaivism, Smartism si Shaktism.