Author: theophyle

Candidaţii ARD au atacat guvernul USL. Candidaţii pentru funcţiile de deputaţi şi senatori ai Alianţei pentru România Dreaptă, în frunte cu Gheorghe Ştefan, primarul de Piatra-Neamţ, au mers, personal la Prefectura Neamţ, acolo unde au depus un material intitulat “USL – Au promis miere, au oferit fiere! Şase luni de minciuni, incompetenţă, abuzuri şi distrugere a reputaţiei internaţionale a României”.  Actul a fost depus la cabinetul prefectului de Neamţ chiar de către Gheorghe Ştefan, care a fost însoţit de Luminiţa Vârlan, Mihaela Stoica, Laurenţiu Dulamă, Mircea Pintilie, Donisie Dumitraşcu, Viorel Strungariu şi Toader Mocanu. Imediat după ce actul a fost depus, candidaţii au revenit la sediul partidului de pe Republicii, acolo unde au susţinut o conferinţă de presă a cărui subiect a fost evident – Guvernarea USL. Candidaţii au atacat, pe rând, guvernarea actuală pornind de la “minciunile dinanintea numirii acestuii guvern”, în comparaţie cu “ceea ce se petrece în acest moment”.Ei au vorbit despre faptul că “USL a aruncat România în criză politică imediat ce a venit la conducere; că leul a scăzut, inflaţia a crescut; că reîntregirea salariilor s-a făcut cu doar 8% şi că salariul minim nu a fost majorat conform promisiunilor”. Au urmat declaraţii referitoare la reducerea CAS, la reducerea TVA la 9% pentru produsele agricole şi alimentare, aspecte care nu s-au produs nici după cele 100 de zile de când USL se află la guvernare. Integral in Realitatea Neamt

TIMISOARA. Încă o campanie…la ce să ne așteptăm? Nu prea inteleg rostul campaniilor electorale in Romania. Teoretic, ele sunt perioade in care candidatii si partidele isi expun oferta, adica planuri, viziune, proiecte, disponibilitati, sigur exagerate, dar edificatoare pentru profilul lor. Sunt perioade in care electoratul are ocazia sa se lamureasca ce vrea si la ce se poate astepta de la fiecare dintre competitori pentru a vota apoi cat mai avizat. In Romania asa ceva nu intra in discutie, iar campania pe care o avem in fata mi se pare cea mai putin edificatoare dintre toate. Sigur ca fiecare dintre formatiuni si-a facut un program electoral, un proiect de guvernare, insa prea mult din continutul acestor documente este nefezabil, cel putin in plan fiscal si economic. Atat ARD, cat si USL isi propun sa diminueze fiscalitatea, la termene diferite si in modalitati diferite. De la reducerea cotei unice, a contributiilor sociale, la reducerea TVA pentru alimente, avem o oferta de vis. Doar ca toate aceste reduceri, mai mult decat benefice desigur, depind de mersul economiei. Daca ea produce, daca exista crestere economica, daca se inmultesc locurile de munca, veniturile bugetare suplimentare pot compensa in termen scurt scaderea ca urmare a impozitelor mai mici. Cu atat mai mult cu cat si bugetul pensiilor, si cel al sanatatii sunt mereu pe deficit si inghit sume uriase. Daca economia gafaie, insa, golul ar bloca rapid tara. Este motivul pentru care FMI nu accepta reduceri de fiscalitate fara a avea indicii clare ca ele vor fi compensate. Problema este ca niciunul dintre competitori nu are planuri concrete si credibile pentru stimularea economiei, si guvernele PSD si USL au dovedit cu fapte ca nu au raspuns la aceasta provocare. Asa ca nu exista niciun temei realist pentru a crede ca o asemenea scadere de fiscalitate este fezabila, cel putin in viitorul apropiat. Integral in Vocea Timisului.

CLUJ. Românii simt, în buzunare, bilanţul guvernării Ponta. Au uitat ce au promis, iar acum, în prag de sărbători, simţim scumpirile pe pielea noastră. Candidatul ARD, la Colegiul 1, Camera Deputaţilor, Adrian Papahagi a făcut joi, într-o conferinţă de presă, coşul zilnic de cumpărături al românului de rând, arătând că în doar câteva luni de la venirea noii guvernări, alimentele s-au scumpit. O pâine, o cutie de lapte, un pachet de unt, şase ouă, un kilogram de cartofi, unul de zahăr şi unul de făină costă acum 32,46 lei față de 25,85 lei, cât costa înainte, a arătat el. Făcând un calcul simplu, reiese că se înregistrează o creştere a preţurilor cu 10, 15%. „Creşterea inflaţiei, scumpirea benzinei, producţia agricolă proastă, au dus la scumpiri ale unor produse. Românii trebuie să câştige cu 10 la sută mai mult acum, pentru a supravieţui cu strictul necesar. Acesta este bilanţul greu al Guvernului Ponta, în buzunarele românilor, pe care îl resimţim cu toţii, dincolo de toate analizele macroeconomice. Acest guvern iresponsabil, de şase luni se preocupă doar de obsesia lor, cu „Jos Băsescu“, şi nu cu traiul românilor“, a spus Papahagi.  Liderul PDL Cluj, Daniel Buda a criticat, la rândul său guvernarea USL, acuzând că au „promis miere, dar au oferit fiere“. De altfel, democrat liberalii vor depune la Prefectura Cluj un document care prezintă cele „şase luni de minciuni, incompetenţă, abuzuri, şi distrugere a reputaţiei internaţionale a României“. Integral in Monitorul de Cluj.

BRASOV. Vor să ne reprezinte în Parlament. La data de 9 decembrie 2012 vor avea loc alegerile parlamentare cînd cetăţenii cu drept de vot îşi vor desemna reprezentanţii pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. Colegiul nr. 1 a fost atribuit Ţării Făgăraşului. Şapte persoane rîvnesc fotoliul de deputat la acest colegiu, un independent şi şase reprezentanţi ai partidelor politice. La Senat sînt tot şapte candidaţi pe Colegiul nr. 1, Ţara Făgăraşului şi Rupea, toţi reprezentanţi ai partidelor politice. Făcînd un arc peste timp, putem spune că alegerile şi campaniile electorale nu diferă prea mult unele de altele. Candidaţii şi partidele care-i promovează se ceartă între ei, îşi aduc critici josnice, se minte foarte mult, se recurge la tertipuri ieftine pentru a lua faţa votanţilor, se manipulează electoratul, se oferă mese şi excursii. Mai tot timpul a fost valabilă zicala: ,,Scopul scuză mijloacele”.Să luăm ca exemplu alegerile din 1931 pentru Senat. Au fost doar doi candidaţi, unul de la liberali şi altul de la ţărănişti. Liberalii au desemnat un cîrciumar din Făgăraş, fără şcoală, iar ţărăniştii au impus de la centru un candidat şcolit, arhicunoscut, decan. Fiecare partid era sigur de reuşită, PNL prin cumpărarea voturilor, iar PNŢ prin calitatea candidatului. A cîştigat cîrciumarul liberal. Astăzi, procedura este similară. Se cumpără voturile, se impun de la centru candidaţi, în general, lipsiţi de calităţi. […]Candidaţii pentru Ţara Făgăraşului la alegerile din 9 decembrie 2012 Camera Deputaţilor: 1. Viorica Hutopilă- Independent, din Făgăraş, avocat.2. Marian Iulian Rasaliu- ARD, făgărăşean, locuieşte în Braşov, economist3. Daniel Cătălin Zamfir- PNL, impus de Bucureşti şi de conducerea USL de la Braşov. Nu are nimic în comun cu Ţara Făgăraşului, este născut la Petroşani şi locuieşte în Bucureşti, inginer. 4.. Toaso Imelda, UDMR, din Braşov, inginer 5.. Blaga Lucian Mihail- PP-DD, din Făgăraş, inginer.6. Gabriela Georgeta Miloiu- PRM, economist, Hîrseni 7. Paul Gabriel Babeţ- PER, Făgăraş, economist. Senat: 1. Gergely Janos, UDMR, din Ormeniş, jurist; 2. Bartus Geza Levente- PPMT, din Braşov, inginer, 3. Marius Coste, PP-DD, din Codlea, inginer. 4. Horaţiu Florentin Braga- ARD, din Făgăraş, dar locuieşte în Braşov, administrator de firmă 5. Mihai Stelian Rotaru, PRM, din Braşov, avocat 6. Laurenţiu Simonca, PER, din Braşov, economist 7. Sebastian Grapă, PNL, din Făgăraş, om de afaceri controversat. Integral in Monitor de Fagaras.

CRAIOVA. Grevista din Caracal a luat bani de la „Felix” Voiculescu. invăţătoarea Cristiana Anghel, candidatul Partidului Conservator in Colegiul 1 Senat din Craiova unde mai candidează fostul primar Antonie Solomon şi „vicele” Mărinică Dincă a încasat de la Antena 3 drepturi de proprietate intelectuală de aproximativ 3.000 de euro. Totodată, conform declaraţiei de avere, veniturile de profesor itinerant încasate de la Şcoala nr. 2 din municipiul Caracal au fost de 17.388 de lei. Cadrul didactic care în 2010 a stat 70 de zile în greva foamei a explicat în cadrul unei emisiuni, la România TV, că o parte consistentă din cei aproape 14000 de lei pe care i-a încasat din partea trustului patronat de Dan „Felix” Voiculescu au avut ca scop plata transportului cu trenul. „Dacă veneam la emisiune îmi plăteaţi biletul dus-întors? Dacă veneam la emisiune, postul dumneavoastră de televiziune îmi dădea bani dus- întors şi eu depuneam biletele. Am avut un contract şi mare parte a acestor bani sunt returnarea banilor mei plătiţi pentru drum. În acea sumă intră şi drepturile de autor şi returnarea banilor pentru călătorii. Probabil că sunt puse în ordine. E vorba despre drepturile de autor pentru anul 2011″, a precizat Cristiana Anghel. Potrivit declaraţiei de avere, soţul ei a încasat în ultimul an fiscal pensie militară de la Ministerul de Interne în valoare de 28.723 de lei. Cristiana Anghel are un credit de 16.000 de euro, un autoturism Audi A4 şi un apartament de 80 de metri pătraţi în Caracal. Învăţătoarea a declarat că este membru de onoare în Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD)- Craiova. Expres de Sud.

Am sa incerc sa inaugurez aceasta serie de articole pe “teme europene” cu un mic prolog, in care voi mentiona cateva date din istoria recenta a continentului in care traim. Ma voi folosi in aceasta introducere de ajutorul oferit de cativa istorici moderni, doi dintre ei contemporani noua. In primul rand ar fi raposatul Arnold J. Toynbee (1889 – 1975), al doilea – Niall Ferguson (n. 1964) si ultimul Neagu Djuvara. Daca pe primul il respect fara a-l iubi, pe al doilea il inteleg fara a fi de acord cu multe din tezele lui, iar pe al treilea il iubesc si respect – chiar daca unele dintre tezele lui sunt putin anacroniste, le accept instinctiv.

Arnold Toynbee, mare istoric, care si-a schimbat destul de des opiniile, si-a mentinut una cu tarie. Opinie pe care nu putem sa nu o acceptam cu totii astazi. Statul national a distrus in Europa o sumedenie de natiuni. Referindu-se la dezintegrarea Imperiului Otoman si situatia din Balcani si Asia Mica, scria respectabilul istoric ca dezintegrarea Imperiului Otoman si formarea statului national Turc a provocat de facto primul holocaust din istoria moderna, cel al armenilor si a dezradacinat sute de mii de oameni, crestini greci, din Asia Mica. Este mai mult decat clar ca ranile produse sunt departe de a se fi vindecat. O vedem in animozitatile dintre greci si turci pretudindeni, dar in special intr-un stat membru al Uniunii Europene, Cipru. Dupa acest episod tragic si aceste rani inca nevindecate, cum ar putea convietui aceste doua popoare intr-o entitate unificatoare!

Despre Balcani nu cred ca pot sa innoiesc prea multe, avand in vedere ca toti cunoastem situatia din Kosovo, animozitatile albano-macedoniene (sau sarbe), cele grecesti-macedoniene. Mai mult decat atat, pot coexista ca membri ai unei uniuni statale croatii, sarbii si bosniacii? Nu stiu – ramane o intrebare deschisa.

Niall Ferguson este un tanar (relativ) istoric, care detine o lista de titluri academice cat o zi de post. Ferguson este profesor de istorie la Harvard University şi Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford) şi profesor de istorie şi relaţii internaţionale la London School of Economics. Deci omul stie si ce scrie si ce vorbeste. Trebuie sa recunosc ca Niall Ferguson este mult mai de dreapta decat mine si asta nu o spun cu invidie. Intr-o carte recenta, tradusa si in limba romana si aparuta acum cateva luni, “Civilizatia. Vestul si Restul” (Civilization: The West and the Rest – 2011) sustine autorul ca din secolul al XV-lea occidentul crestin reuseste sa echilibreze si pana la urma sa devanseze si sa-si mentina hegemonia pentru o lunga perioada de timp. Conform timpurilor pe care le traim, Ferguson se foloseste de metafora celor şase “killer applications”, care au reusit sa produca acest progres european lasand insa si urme si creand anumite animozitati interne intre popoarele Europei. Ferguson foloseste metafora mentionand ca ceea ce a produs progresul spre hegemonie au fost: competitia, stiinta (aplicata), democratia, medicina, consumerismul si etica muncii (de sorginte protestanta).

Ultimul istoric care ne va calauzi in acest mic demers istoric este Neagu Djuvara. Djuvara este un onest intelectual, nu are agenda si nici nu forteaza continutul pentru a intra in tiparul unei teorii. Este un lucru extrem de apreciabil, in istoriografia romaneasca in special. Cartea lui “Civilizatii si tipare istorice”, care a fost si teza lui de doctorat, nu numai ca este scrisa de un istoric roman este speciala prin perspectiva multi-dimensionala pe care o propune. Majoritatea cartilor de istorie, in special cele plictistoare, sunt bidimensionale, un fel de desene egiptene antice, care sunt frumoase (uneori), dar lipsite de esenta pe care o rationalizeaza perspectiva. Cartea contine trei parti distincte, prima se numeste civilizatiile si cuprinde in afara unei definitii si enumerare, o analiza concreta a 10 civilizatii distincte, analizate de Djuvara cu multa eruditie si obiectivitate istorica. Personal cred ca are cateva erori de partitionare si interpretare, care insa nu dauneaza major conceptului prezentat. In a doua parte, numita fenomene recurente, Djuvara expune teza despre procesul evolutiv al civilizatiilor in timp si spatiu. Acest proces este divizat in generatii de dezvoltare, altele de stabilitate si in final de decadenta. Ideea nu este binenteles noua, dar este bine prezentata si ancorata intr-un mod placut si simplu de citit, chiar pentru un cititor care nu este “mare amator de istorie” sau poate mai putin initiat. A treia parte, este partea informativa prezentata sub forma de anexe.

Citind cartea lui Djuvara, Brussel-ul de astazi se poate desfasura in toata splendoarea lui, putem vedea pe cei pe care Djuvara ii numeste “marginali” si pe cei pe care autorul ii descrie “centrali”. Intr-un fel sau altul putem deslusi semnele stagnarii si pe unele locuri ale descompunerii vechilor puteri occidentale si aparitia celor noi marginali, care incet, dar sigur cuceresc lumea adaptandu-se si adaptand-o la noile mentalitati.

Daca statul national este un element istoric destul de nou, aparut in secolul al XVII-lea, consolidat un secol mai tarziu si ajuns la maturitate spre sfarsitul secolui al XIX-lea, celelate doua elemente din care am compus titlul eseului au existat mai dintotdeauna. Ma refer bineinteles din clipa cand populatiile au incetat sa migreze si s-au stabilit intr-un teritoriu dezvoltand o agricultura – la inceput de subzistenta, mai tarziu – acumulatorie si prin surplusul creat s-au dezvoltat toate celelalte elemente ale unei economii.

Bună dimineata intr-o zi de joi. Joi, vremea va fi în general frumoasă în ţară. Cerul va fi variabil, cu unele înnorări în nordul ţării şi la munte, însă doar izolat în nordul Carpaţilor Orientali vor fi condiţii de precipitaţii slabe, mixte. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări pe crestele montane. emperaturile maxime vor fi cuprinse între 8 şi 15 grade, iar cele minime între -3 şi 5 grade, uşor mai ridicate pe litoral. Noaptea, în zonele joase izolat se va semnala ceaţă.

În Bucureşti, vremea va fi frumoasă. Cerul va fi variabil, mai mult senin în cursul zilei, iar vântul, slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 14 grade, iar cea minimă va fi de 1…3 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. .5089    RON; 1 USD = 3. 5102     RON; 1 EURO = 1. 2845  USD; Francul elvetian 3. 7339 RON. Gramul de aur 195.1011 Ron.

Averea, criteriul în funcţie de care sunt numiţi candidaţii pentru alegerile parlamentare? Partidele s-au orientat în desemnarea candidaturilor la alegerile parla­mentare din decembrie în primul rând către persoane care au în cont sute de mii de euro, averea lor fiind demonstrată şi de casele sau terenurile în proprietate sau de partipaţiile pe care le deţin în companii – ceea ce înseamnă că bogăţia este un criteriu esenţial în funcţie de care candidaţii sunt numiţi pe listele principalelor fomaţiuni politice – USL (Uniuniea Social-Liberală) şi ARD (Alianţa România Dreaptă). Deşi legea limi­tează cheltuielile de campanie (350 de salarii minime brute pe ţară pentru un candidat la un fotoliu de deputat – 54.000 de euro – şi 500 de salarii minime brute un candidat la Senat), par­tidele aruncă în arenă sume cum mult mai mari şi asta se vede în cam­paniile electorale după banerele şi afişele am­pla­sate în locaţii care costă zeci de mii de euro. Cum fac partidele “rost” de aceşti bani? Examinare prin sondaj a listelor cu cei aproape 1.000 de candidaţi înscrişi pe principalele ali­anţe, ARD şi USL arată că cei înscrişi în cursă sunt oameni foarte bogaţi şi de aici întrebarea: este bogăţia un criteriu în selecţia candidaţilor? Majoritatea candidaţilor din listele exami­nate de ZF deţin două – trei terenuri, mai multe locuinţe, conturi în bănci, dar sunt şi cazuri în care ei au în proprietate 12 terenuri sau conturi de zeci de milioane de euro. Integral im Ziarul Financiar.

Ecaterina Andronescu a girat un plagiat grosolan. „O ruşine pentru sistemul de educaţie“, spun evaluatori internaţionali. Un proiect de cercetare plagiat, prin care se solicita de la buget o jumătate de milion de euro şi care a fost asumat de ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, devoalează o față deloc onorabilă a cercetării românești. Știți ce înseamnă OWHAN? Probabil că nu. Este numele de cod al unui proiect de cercetare din domeniul optoelectronii care, în noiembrie anul trecut, a fost depus la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (ANCS), spre a fi finanțat cu o jumătate de milion de euro. Proiectul de cercetare este un “plagiat ordinar”, după cum au constatat experți internaționali, iar unul dintre semnatarii cererii de finanțare, ca reprezentat legal al Universității Politehnice din București, este Ecaterina Andronescu, actualul ministru al Educației, fost rector și actual președinte al acestei universități. Odată ce s-a văzut implicată în această afacere, Ecaterina Andronescu a avut o singură grijă: să se extragă pe sine din întreaga poveste și să lase răspunderea pe umerii altora – deși dirijează de ani de zile Politehnica bucureșteană și a fost cel mai longeviv ministru al Educației și Cercetării. Proiectul OWHAN arată cu prisosință relația de tejghea dintre unii așa-ziși cercetători români și ministerul care le finanțează proiectele. Integral in Adevarul

Locomotiva Antonescu pierde aburi și procente. PNL gâfâie în urma PSD. PNL și Crin Antonescu sunt într-o scădere accentuată, iar distanța dintre cei doi parteneri din cadrul USL devine vizibilă, arată un sondaj CSOP efectuat în perioada 2-5 noiembrie. Președintele PNL este depășit în sondaje nu numai de premierul Victor Ponta, ci și de primarul Capitalei, Sorin Oprescu. Victor Ponta și PSD iau distanță față de Crin Antonescu și PNL. Premierul conduce cu cinci procente în fața prezidențiabilului Uniunii la capitolul încredere, iar când vine vorba despre raportul dintre cele două partide, ecartul este zdrobitor: 12%. Astfel, despre Ponta au o părere bună 27% dintre repondenți, în timp ce 41% au o părere proastă și foarte proastă. Numai 22% au o părere bună despre colegul și partenerul Crin Antonescu, în timp ce 45% au o opinie defavorabilă despre liderul liberal. Trendul, evidențiat și de alte sondaje din ultimele luni, se accentuează, în ciuda faptului că, aflat în fruntea guvernului, Ponta este teoretic mai expus nemulțumirii populare decât Antonescu. “Performanța” lui Antonescu este cu atât mai stranie cu cât satisfacția populației față de activitatea Guvernului condus de partenerul său, Victor Ponta, nu este foarte mare. În luna noiembrie numai 27% se așteaptă ca Executivul să-și respecte promisiunile (față de 37% în luna mai), în timp ce 58% au declarat că nu au asemenea așteptări. Integral in EVZ.

Raed Arafat a depus jurământul în faţa lui Băsescu. Antonescu nu a venit la Cotroceni: Nu am ce discuta cu Traian Băsescu.  Ceremonie-fulger de depunere a jurământului la Palatul Cotroceni. În lipsa preşedinţilor celor două Camere, preşedintele Traian Băsescu a oficializat învestitura lui Raed Arafat la Ministerul Sănătăţii în doar cinci minute. Singurul mesaj al şefului statului pentru noul ministru a fost “rugămintea ca legea sănătăţii să ajungă până în decembrie la parlament”, având în vedere că “s-a ratat în ianuarie”. Jurământul lui Arafat a fost la fel de rapid ca şi numirea sa în funcţie. Numele subsecretarului de stat i-a fost avansat preşedintelui Traian Băsescu astăzi, în timpul consultărilor de la Cotroceni de către premierul Victor Ponta, fiind acceptat pe loc.Numirea l-a luat prin surprindere şi pe PSD-istul Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor lipsind de la ceremonie pentru că se află deja în campanie. Crin Antonescu, care a anunţat din vară că nu va mai călca la Cotroceni cât timp Traian Băsescu va fi preşedinte, a declarat că nu e obligat să participe la ceremonii de învestitură şi “nu are ce discuta” cu Traian Băsescu. Exemplul său a fost urmat şi de miniştrii liberali. Integral in Gandul.

“Reforma” Monei Pivniceru: tunurile pe CSM şi ANI!. Sosiţi în România pentru a evalua progresele în justiţie, experţii Comisiei Europene s-au întâlnit miercuri cu Mona Pivniceru si au aflat ca ministrul roman va face exact invers decat  recomandarile europene transmise prin secretarul general Catherine Day  .  Ministrul Pivniceru  le-a spus experţilor că va schimba legislaţia, în sensul reducerii competenţelor CSM şi ale ANI, şi a insistat că magistraţii propuşi pentru funcţiile de procuror general şi şef al DNA sunt mai buni decât au fost Daniel Morar şi Codruţa Kövesi. Ministrul a anunţat că NU  va implementa noile coduri de procedură civilă şi penală pentru că „au vicii grave”.  Cu alte cuvinte, Pivniceru va face exact invers decât spun recomandările europene transmise prin trei scrisori de secretarul general Catherine Day. Experţii Comisiei Europene, conduşi de William Sleath, sosiţi miercuri la Bucureşti în cadrul Misiunii de Cooperare şi Verificare pentru a constata continuarea reformelor în Justiţie din România, implementarea cerinţelor europene de continuitate şi stabilitate la DNA şi ANI, transparenţă şi dezbateri publice pentru alegerea procurorului general şi al şefului DNA, au avut surpriza să constate contrariul, spun surse din cadrul instituţiilor europene. Integral in Romania Libera

Dan Nica şi doi generali, în afacerea Ericsson. Ministrul Comunicaţiilor, Dan Nica, este nominalizat de fostul şef al Ericsson România ca fiind unul dintre cei care au primit mită pentru ca suedezii să obţină contractul pentru „112 – numărul unic de urgenţă”. Pe „circuitul” contractului pentru programul „112″ apar numele a doi generali ai fostei Unităţi „R” a Securităţii, care se ocupa de protejarea comunicaţiilor guvernamentale. Este vorba de fostul şef al STS, Tudor Tănase, şi un alt general, fost şef al Unităţii „R” şi fost consilier la Ericsson România. Ei ar putea fi bănuiţi de promovarea intereselor Ericsson în contractul de 40 de milioane de euro, fără licitaţie. În Suedia are loc un proces, în faza apelului, în care Ericsson îl acuză pe fostul şef al filialei din România, Thomas Lundin, că ar fi deturnat 7 milioane de dolari. Jurnaliştii de la „Rise Project” au obţinut documente din instanţa suedeză, printre care şi mărturia lui Lundin, conform căruia unul dintre politicienii mituiţi este Dan Nica. Actualul ministru al Comunicaţiilor ocupa aceeaşi funcţie şi în 2003, când s-a semnat contractul. Integral in Adevarul

Voiculescu a luat cu japca aparatura de la Tele7abc. entru această ilegalitate, instanţa l-a amendat cu trei milioane de lei.  Mogulul Dan Voiculescu a cumpărat aparatura unei televiziuni falimentare la preț de chilipir. Televiziunile lui Felix trebuie să plătească 3 milioane de lei defunctei Tele 7abc pentru că i-au luat acesteia ilegal echipamentele şi mijloacele de producţie, după intrarea în faliment. Instanţa supremă a dat dreptate lichidatorului televiziunii, care a reclamat că operaţiunea prin care SC Antena 1 (redenumită Intact Production) a „confiscat” echipamentele de la Tele 7 nu s-a realizat în baza unei licitaţii legale. SC Romsat Cardinal Network SA, proprietarul Tele 7abc, a intrat în procedură de faliment pe 7 aprilie 2005, odată cu hotărârea Tribunalului Bucureşti. Începând cu acea dată, potrivit legii insolvenţei (64/1995), orice acţiune judiciară sau de executare silită pornită împotriva acesteia era suspendată prin lege. Aceeaşi lege, în vigoare la acea dată, prevedea că orice operaţiune sau plată efectuată, fără aprobarea judecătorului sindic, după data deschiderii procedurii falimentului, este nulă de drept. EVZ.

Miza uriasa din Portul Constanta: 10 milioane de euro pe an. Mazare vrea 75%. Dar cu ce pret?Prin obtinerea pachetului majoritar de actiuni de la Administratia Porturilor Maritime, Radu Mazare vrea pentru judetul Constanta 75 % din profitul anual al companiei. Prin cele 10 milioane de euro pe care le realizeaza anual, Administratia Porturilor Maritime Constanta (APMC) SA isi disputa cu Loteria Romana titlul de cea mai profitabila companie de stat. Banii intra in bugetul centralizat de stat, dar administratia Mazare vrea ca acestia sa revina bugetului local. Printr-un proiect de lege initiat de parlamentarii PSD Constanta, municipalitatea doreste sa-si majoreze actiunile APMC, de la 20% (obtinute in 2008) la 51%. Restul de actiuni, de pana la 75%, ar fi impartit intre celelalte consilii locale portuare (Navodari, Agigea, Mangalia) si Consiliul Judetean Constanta. Statul ar ramane actionar minoritar prin Ministerul Transporturilor (5%), iar Fondul Proprietatea ar urma sa detina 20%. Sunt toate şansele ca Parlamentul să voteze în următoarele 9 luni, într-o guvernare USL, acest transfer de acţiuni, care ar însemna că Portul Constanţa iese de sub controlul economic al statului român. Perspectiva nelinişteşte sindicaliştii.Sunt toate şansele ca Parlamentul să voteze în următoarele 9 luni, într-o guvernare USL, acest transfer de acţiuni, care ar însemna că Portul Constanţa iese de sub controlul economic al statului român. Perspectiva nelinişteşte sindicaliştii.„Administraţia Porturilor este autoritate portuară, nu poate fi dată unui management privat, care nici măcar corporatist nu este. Interesele celor două entităţi sunt diferite: ca să atragă trafic de mărfuri fără de care portul este mort, Integral in Adevarul

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil – In fiecare an, pe 8 noiembrie, crestin ortodocsii sarbatoresc ziua Arhanghelilor Mihail si Gavril, capeteniile ingerilor. In calendarul popular, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril sunt perceputi ca niste fiinte divine, intotdeauna prezente in viata oamenilor, veghiind din ceruri si, mai ales, de pe pamant, asupra muritorilor, arzandu-le pacatele marunte si avand grija ca sufletele lor sa fie curatate de greseala cu prilejul posturilor si rugandu-se la Dumnezeu pentru ei. Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducatorii cetelor de ingeri, au aripi si poarta sabii, ca simbol al biruintei, si sunt calauze ale sufletelor in drumul acestora spre rai.  Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin. Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt “duhuri slujitoare” (Evrei,1,14), adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria noastra cereasca, la “Cerul nou si pamantul nou” ce vor sa fie. Mai multe,  aici.

La multi anu sarbatoritilor si tuturor o zi buna!

Comisia Europeană a redus prognoza de creştere economică a zonei euro în 2013 de la 1% la doar 0,1%. Comisia Europeană a redus estimarea privind creşterea economiei zonei euro în 2013 de la 1% la numai 0,1%, în condiţiile în care criza datoriilor face ravagii în sudul continentului şi erodează performanţele economice ale Germaniei, transmite Bloomberg. CE a redus şi prognoza pe anul viitor referitoare la creşterea economică a Germaniei, de la 1,7% la 0,8%. “Europa traversează un proces dificil de reechilibrare macroeconomică şi ajustare care va mai dura ceva timp. Economia navighează prin ape dificile”, a declarat comisarul pentru Economie şi Afaceri Monetare, Olli Rehn. Încetinirea creşterii economice ar putea îngreuna eforturile guvernelor europene de a trage Grecia de pe marginea prăpasţiei şi de a acorda Spaniei un posibil ajutor financiar. Din punct de vedere tehnic, zona euro va evita o recesiune, definită ca două trimestre de contracţie economică. În 2012, economia regiunii se va contracta cu 0,4%, după doi ani de creşteri, potrivit Comisiei. Stagnarea de anul viitor va masca ruptura dintre nord şi sud, economia urmând să evolueze pozitiv în Finlanda, Olanda şi până în Franţa, în timp ce contracţia va afecta Grecia, Cipru, Slovenia, Italia, Spania şi Portugalia. Pentru Franţa, CE anticipează o creştere a PIB de 0,4% în 2013, sub avansul de 0,8% anticipat de autorităţile de la Paris. În consecinţă, Franţa va rata obiectivul de reducere a deficitului bugetar la sub 3% din PIB. Economia Spaniei se va contracta probabil cu 1,4% anul viitor, peste prognoza de 0,5% a autorităţilor spaniole, astfel că deficitul bugetar va fi de 6% din PIB şi de 6,4% în 2014, termenul până la care ar fi trebuit redus la sub 3%. Economia italiană va înregistra un declin de 0,5% în 2013, peste scăderea de 0,2% aşteptată de guvernul Monti. Italia are însă o situaţie a finaţelor publice mai bună decât alte state mediteraneene, CE anticipând pentru acest an un deficit bugetar de 2,9% şi de 2,1% în 2013. PIB-ul Greciei se va contracta anul viitor cu 4,2%, dar va reveni la o creştere de 0,6% în 2014. Şomajul din zona euro se va apropia în 2013 de un nivel record de 12%, iar datoria publică de 94,5% din PIB-ul regiunii. La nivelul Uniunii Europene, CE anticipează pentru anul viitor un avans economic de 0,4% şi de 1,6% în 2014. Tensiunile nord-sud legate de criza datoriilor ar putea da în clocot pe 12 noiembrie, când miniştrii de Finanţe din zona euro trebuie să decidă dacă Grecia a făcut destule progrese pentru a merita următoarea tranşă de 31 miliarde de euro din ajutorul total de 240 miliarde de euro obţinut din 2010. Ziarul Financiar.

UE cere Americii cooperare pentru economie si securitate. UE este bucuroasă, relaţia sa cu SUA va continua tot prin intermediul administraţiei Obama. Dis-de dimineaţă, mai marii UE au salutat victoria lui Barack Obama, căruia îi cer însă o strânsă cooperare pentru economie şi securitate. Herman Van Rompuy, preşedintele UE reacţiona miercuri dimineaţă direct pe Twitter, unde se arăta ”foarte, foarte bucuros” de vestea realegerii lui Barack Obama. Ceva mai târziu, când se crăpase bine de ziuă, un comunicat comun semnat Herman Van Rompuy şi José Manuel Barroso ne informa că SUA sunt un partener strategic al UE. Cei doi afirmă că îşi doresc ca în viitorii patru ani să existe o cooperare strânsă între europeni şi americani, care iată, urmăresc pentru moment aceeaşi ieşire rapidă din criză. ”Creşterea economică şi crearea locurilor de muncă sunt o prioritate pentru SUA şi UE şi vom continua să lucrăm cu preşedintele Obama, pentru a elibera întregul potenţial al pieţei transatlantice”, spune textul lui Barroso şi Van Rompuy. Textul trebuie citit printre rânduri, întrucât de ani de zile, europenii speră la mai mult acces pe piaţa americană şi la renunţarea politicii americane de depreciere a dolarului. Prin comparaţie cu moneda americană, euro devine supraapreciat, ceea ce dă SUA posibilitatea de a atrage capital în detrimentul europenilor. În materie de politică internaţională, UE aşteaptă cu nerăbdare să reia cooperarea pentru ”apărarea valorilor comune”, referire făcută la dosarele fierbinţi ca Siria, Iran şi Afganistan. Apoi, a venit reacţia lui Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European. Textul s-a lăsat aşteptat, de obicei Schulz reacţionează primul la orice eveniment, de teama de a nu fi trecut cu vederea apoi. ”Parlamentul European speră să poată construi o relaţie transatlantică puternică şi completă”, spunea Martin Schulz. În fine, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a amintit prin comunicatul său că ”relaţiile transatlantice rămân la fel de importante pentru pace şi securitate”. El face aici aluzie la încercările ratate ale europenilor de a-şi crea propria apărare în afara structurilor NATO. Pe plan belgiano-american, reacţia prim-ministrului Elio Di Rupo a sosit promptă ca întotdeauna, la orele mici ale dimineţii, aceasta fiind şi prima pe plan internaţional. Di Rupo i-a adresat lui Obama ”felicitări călduroase”, cu o oră şi jumătate înaintea responsabililor UE şi cu aproape două ore înainte de reacţia de la Londra. RFI

Miliarde de euro pierdute pe câmpii.  “Sunt încă o dată probleme cu cheltuielile Uniunii Europene”, titrează Trouw. Pe 6 noiembrie, Curtea Europeană de Conturi a publicat un raport referitor la executarea bugetului 2011 al UE. Instituţia deplânge “greşelile” constatate printre cheltuieli, care reprezintă 5,2 miliarde de euro din 130 de miliarde. Fie 3,9% din cheltuieli nu sunt justificate, faţă de 3,7% anul precedent. Domeniile cele mai vizate sunt îndeosebi cheltuielile privind dezvoltarea ruală, mediul, pescuitul şi sănătatea. Cotidianul german allemand Frankfurter Allgemeine Zeitung, criticând “risipa de miliarde de euro”, dă astfel exemplul Italiei, unde     parcele de teren au fost înregistrate ca fiind “păşuni permanente”, pentru a obţine fonduri europene. Şi totuşi, auditorii au constatat că aceste parcele erau “în totalitate sau parţial acoperite de păduri”. Trouw explică faptul că în majoritatea cazurilor este vorba de “erori de procedură precum absenţa unei bune proceduri de licitaţie. Cazurile frauduloase sunt rare” dar totuşi există. Un agricultor spaniol a primit astfel o primă specială pentru 150 de oi. “Dar cu ocazia unui control, s-a dovedit că nu avea nicio oaie.” În timp ce Frankfurter Allgemeine Zeitung adoptă un ton pozitiv, observând că rata de eroare se menţine sub pragul de 4% din 2009, Trouw regretă faptul că instituţiile nu efectuează controale decât “în mod sporadic”. Cotidianul din Amsterdam subliniază de asemenea problematica “discuţiei contribuabilului net”.    Fiecare ţară se preocupă doar de a şti dacă nu plăteşte prea mult, fără să se uite la ce se întâmplă cu banii. […] Este important, mai ales pe timp de criză, ca fiecare euro să fie bine cheltuit. Aduce PressEurop

O superputere lipsită de putere. Va învăţa Obama din greşelile trecutului? Îndoielile sunt tot mai puternice. Vraja de odinioară s-a risipit. Prea puţin entuziasm după victoria preşedintelui care întruchipa speranţa americanilor în urmă cu patru ani. Trista realitate – fie că e vorba de economie sau politică – magia nu mai există. Cert este că americanii l-au reales. De fapt, a fost mai mult un vot împotriva lui Mitt Romney decât în favoarea lui Barack Obama. Nu-i de mirare. Obama, cel care promitea să îi unească pe americani, a reuşit – în ultimii patru ani – să adâncească şi mai mult falia din societate. Neînţelegerile dintre adversarii politici sunt mai evidente decât oricând. Dacă republicanii ar fi trimis în cursă un candidat mai bun, Obama nu ar fi avut nici o şansă. Acest preşedinte trebuie să renunţe la aroganţă, să înveţe din propriile greşeli. În caz contrar, mandatele sale vor intra în istoria Statelor Unite ale Americii ca o perioadă de înfrângeri. Şomajul continuă să rămână ridicat. Datoria publică depăşeşte record după record. Infrastructura lipseşte. Accesul la studii superioare riscă să ajung un privilegiu destinat exclusiv bogaţilor. De reforma din sănătate iniţiată de Obama vor beneficia milioane de americani. Dar preţul plătit de întreaga societate este mult prea mare. Societatea americană nu îşi permite acum reforma şi alte acţiuni de caritate. În următorii patru ani, Obama trebuie să se concentreze pe economie. El trebuie să vină în întâmpinarea republicanilor, să facă mai multe compromisuri. Obama trebuie să conducă, nu să medieze. Comparativ cu Mitt Romney, Barack Obama nu a învăţat niciodată să conducă. Unde să înveţe? Pe când era asistent social în Chicago? Sau lector la universitate? Înainte de a deveni preşedinte, el nu a fost decât politician la nivel local sau senator, dar nu guvernator, precum Romney. Apropiaţii lui îl califică şi astăzi pe Obama ca fiind străin în propriul său Cabinet. Miniştrii aştepată în zadar poziţii clare din partea şefului lor. Bilanţul său extern de până acum este dezamăgitor. Arabi, afgani, iranieni sau pakistanezi, cu toţii au aşteptat mai mult de la Obama. Nu şi-a respectat nici măcar promisiunea de a închide lagărul de la Guantanamo. Războiului din Irak a trebuit să îi pună capăt Obama, pentru că nu existau şanse de victorie. După 2014, Irakului îi va reveni greaua misiunea de a-şi coordona propriul destin. Nici NATO nu mai este ce era cândva. La Washington tot mai mulţi se întreabă cui îi mai trebuie actuala alianţă nordatlantică. Dacă ar fi după voinţa preşedintelui, Balcanii trebuie să rămână în sarcina europenilor, pentru că el este mult mai interesat de China şi America Latină. Ce se întâmplă cu Orientul Apropiat? Obama şi premierul Netanyahu sunt în contact telefonic, vorbesc mult, dar nu de bine unul despre celălat. Conflictul din Siria este pe punctul de a se extinde în tările învecinate. Sute de mii de creştini din Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat sunt obligaţi să-şi părăsească ţările de origine, Irakul, Siria sau Libanul. Pe Obama nu îl preocupă aceste probleme. La Washington, se spune că “el conduce din spate”. Traducerea rămâne la libera alegere. Deutsche Welle

Wall Street e mai preocupat de „prăpastia fiscală“ decât de victoria lui Obama. Bursele americane n-au întâmpinat cu entuziasm victoria lui Obama, principalii indici afişând scăderi puternice de până la 1,3% în debutul şedinţei de tranzacţionare de miercuri. Investitorii sunt îngrijoraţi de apropierea “vârfului fiscal”, termen folosit pentru a descrie situaţia de la 1 ianuarie 2013, când un anumit număr de măsuri de relansare economică şi de reducere de impozite vor expira şi vor intra în vigoare scăderi automate ale cheltuielilor publice, care ar putea afecta puternic economia americană. Investitorii se tem că dacă nu apar noi schimbări legislative până la finalul acestui an, economia SUA ar putea intra în recesiune. Şi în urmă cu patru ani, pe 5 noiembrie 2008, la o zi după alegeri, indicele Dow Jones a scăzut cu peste 5%, şi cu toate acestea astăzi indicele american este cu câteva mii de puncte mai sus decât la începutul primului mandat al lui Obama. Bursele europene au deschis ziua de tranzacţionare în creştere, salutând victoria lui Obama, pentru ca mai apoi să intre în teritoriu negativ, trase în jos de temerile investitorilor cu privire la economia zonei euro. Comisia Europeană a redus estimarea privind creşterea economiei zonei euro în 2013 de la 1% la numai 0,1%. Prognoza pentru creşterea economiei Germaniei de anul viitor a fost redusă la jumătate de la 1,7% la 0,8%. La ora 17.00, ora României, bursa din Germania scădea cu 1,47%, în timp ce indicele francez CAC 40 se deprecia cu 1,49%. La Londra, indicele FTSE 100 afişa un minus de 0,8%. Integral in Ziarul Financiar.

ARAD. Aripa FALSĂ a Forţei Civice şi-a dat arama pe faţă. Agenţia de Presă a „USL Arad” dezinformează. Aşa-zisul reprezentant al societăţii civile, Claudiu Cristea, precum şi echipa care i-a fost alături în campania pentru alegerile locale a demonstrat fără nicio urmă de îndoială faptul că defapt făceau politică, nu reprezentau societatea civilă. Un site local, aşa zisă „Agenţie de presă din Arad”, încearcă să dezinformeze cititorii anunţând cu surle şi trâmbiţe că „întreaga echipă de conducere care a activat la alegerile locale în Forţa Civică filiala Arad – formaţiune politică în fruntea căreia, la nivel central, se află Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) – a demisionat şi a trecut la PNL”. Se aude, cum că site-ul despre care vorbim ar fi subordonat USL Arad. În realitate, „întreaga echipă de conducere” de care se scrie este, defapt, echipa lui Claudiu Cristea (Mişcarea Arădeană sau Forţa Civică din campania de la locale), nicidecum Forţa Civică condusă de Mihai Răzvan Ungureanu. Acum câteva luni de zile, Claudiu Cristea se bătea cu pumnul în piept că el este reprezentantul societăţii civile. Astăzi vedem cum stau lucrurile defapt. Echipa lui Cristea s-a înscris în PNL, partid cu care acesta a mai cochetat şi pe vremea când PNL şi-a unit listele cu PNŢCD şi candidau împreună. Contactaţi de echipa ARQ, reprezentanţii Forţei Civice Arad, a celei conduse de către Mihai Răzvan Ungureanu, au confirmat ceea ce spuneam mai sus, adică au dezminţit faptul că proaspeţii liberali ar făcut vreodată parte din echipa fostului premier. ARQ.

TIMISOARA. Expoziție de fotografie la împlinirea a 56 de ani de la revolta studențească din Timișoara. Forța Civică Timiș în parteneriat cu Societatea Timișoara marchează 56 de ani de la revolta studențească din anul 1956 cu o expoziție inedită de fotografie, care va avea loc miercuri. Timișorenii sunt invitați, miercuri, de la ora 12:30, în Salonul Vega din Bastionul Theresia la expoziția de fotografie “56 de la 56”. Revolta studențească din anul 1956 a fost organizată de către sute de studenți din Timișoara, care au citit un memoriu, redactat de Teodor Stanca, ce conținea revendicări ce priveau întreaga societatea românească. .”Afară rușii din țară!”, “Jos mâinile de pe Ungaria!”, “Ce caută rușii la uraniul și petrolul nostru?”, “Unde este grâul nostru?”, “Vrem libertate” sau “Ne-am săturat de robie!”  s-a strigat pe străzile din Timișoara. În zilele următoare, sute de studenți au fost arestați și duși la o unitate militară din afara orașului, fiind interogați sub tortură. Capiii mișcării au fost condamnați la închisoare de la câteva luni până la opt ani, iar zeci de studenți au fost exmatriculați după revoltă.  “Forța Civică Timiș consideră că organizarea unei expoziții de fotografie dedicată revoltei studențești este necesară pentru a nu uita paginile de istorie care ne definesc, dar și o formă de respect pentru cei care au pus mai presus de liberatea lor personală libertatea noastră a tuturor”, spun reprezentanții FC Timiș. Vocea Timisului.

USL taie salariile de la Cluj Arena. Consilierii judeţeni au votat schimbarea Consiliului de Administraţie la Cluj Arena şi la Compania de Apă Someș, indemnizaţia lunară a noilor membri fiind şi ea modificată. Preşedintele Consiliului Judeţean, Horea Uioreanu, a convocat ieri o şedinţă extraordinară, în cadrul căreia s-a votat revocarea mandatelor membrilor Consiliului de Administraţie atât de la Cluj Arena, cât şi de la Compania de Apă Someş şi numirea de membri noi. Consilierul judeţean Remus Lăpuşan (USL) a propus un amendament la proiectul de hotărâre referitor la indemnizaţia membrilor Consiliului de Administraţie de la Cluj Arena, în sensul diminuării acesteia de la 900 de lei, cât era prevăzută iniţial, la 500 de lei, amendament care a fost votat de consilieri. Propun un amendament ca indemnizaţia membrilor Consiliului de Administraţie de la SC Cluj Arena SA să fie de 500 de lei până ce acolo se rezolvă problemele financiare şi nu de 900 de lei cum este prevăzut în proiectul de hotărâre”, a declarat Remus Lăpuşan. Din noul Consiliu de Administraţie al Cluj Arena fac parte, printre alţii, şeful Blocului Naţional Sindical, Nati Araton, fostul prefect de Cluj, Florin Stamatian, preşedintele tinerilor social-democraţi, Marius Andreica, sau fostul consilier local din partea UDMR, Somogyi Gyula. Durata mandatului membrilor Consiliului de Administraţie este de patru ani. Integral in Monitorul de Cluj.

Omu’ lui Voicu, la Palat. Nici demiterea Elenei Costea din postul de prefect al judeţului Dolj şi nici numirea lui Marius Deca în locul ei nu au reprezentat vreo surpriză pentru cineva. În timp ce Costea a fost mazilită la cererea primarului Craiovei, numirea ca prefect de Dolj a lui Deca a reprezentat o necesitate. Liberalul a fost uns în funcţie la cererea expresă a deputatului Mişu Voicu. Atunci când Constantin Iancu şi-a anunţat candidatura din partea PP-DD pe colegiul de Calafat, „Piticul” a simţit că-i fuge colegiul de sub picioare. Astfel, Mişu Voicu şi-a impus omul la conducerea Prefecturii Dolj, temându-se că Nuţi Costea sau un alt prefect ar veghea la corectitudinea alegerilor din 9 decembrie, ceea ce ar însemna ca şanse lui Voicu să mai fie ales deputat să se apropie de 0. Despre Marius Deca, tot liberalul de rând din Dolj şi Mehedinţi ştie că este omul lui Mişu Voicu, aşa că „Piticul“ aşteaptă paraîndărătul în voturi. Expresul de Sud.

Investitori americani cu ochii pe alegeri. Primarul Leoreanu a primit o nouă vizită a companiei americane care va deschide o capacitate de producție pe spațiul fostelor hale ale Fontax. Răspunsul final al americanilor, privind realizarea investiției de la Roman, va veni după alegerile din 9 decembrie.   Marți, primarul Laurențiu Dan Leoreanu a primit oaspeți din Statele Unite ale Americii. Reprezentanții companiei americane care și-a propus să deschidă o capacitate de producție a sacilor pentru airbag-uri la Roman au stabilit ca decizia lor finală să fie luată după alegerile prezidențiale din Statele Unite și după alegerile parlamentare din România, programate pentru data de 9 decembrie. Între timp, compania din State a făcut deja demersuri către guvernul român, în speranța obținerii unui sprijin financiar în cadrul unei scheme de minimis. Reprezentanții companiei așteaptă rezultatul alegerilor prezidențiale din Statele Unite, care este foarte important pentru ei, la fel ca și rezultatul alegerilor parlamentare din România. Investitorii americani doresc să analizeze clar situația economică și politică din Statele Unite ale Americii și din România. Ziarul de Roman

Am sa incep cu o afirmatie extrem de simpla – nu sunt deziluzionat nici de ARD, nici de conducerea aliantei si nici de felul in care merg lucrurile. Nu sunt deziluzionat pentru ca nu am avut nici un moment iluzii! Pentru a dovedi aceasta afirmatie va amintesc ce am scris la data de 20/07/2012, cam o luna si ceva de aparitia PFC (partidul Forta Civica), in configuratia care il includea pe Mihai-Razvan Ungureanu (MRU) ca lider al acestui partid (rog cititorul sa schimbe ICCD cu PFC), la ora cand am scris acele randuri PFC nu exista pentru mine:

ICCD: Friends and foes – amici si inamici. In politica, amicii si inamicii sunt circumstantiali. In politica romaneasca circumstantele sunt rapide si de multe ori pline de surprize. Nu cred ca cineva se mai intreba daca exista o minima morala care poate fi aplicata politicienilor romani de toata soiurile si toate nivelele existente. Intrebarea ar fi daca aceasta clasa politica romaneasca poate fi primenita sau reformata.  Raspunsul ar trebui sa fie pozitiv; de facto, aproape imposibil si asta nu pentru ca nu ar exista politicieni corecti, ci pentru faptul ca ei nu pot supravietui in atmosfera toxica emanata de felul in care se face politica in Romania. Alternativele politicianului corect ar fi parasirea politicii sau adaptarea.

Deoarece politicienii de varf sunt si legiuitori, sa te astepti de la ei la o reforma este o prostie, nimeni nu-si impune benevol restrictii, nu in Romania si nici in alte parti. O reforma adevarata a felului de a face politica poate fi impusa numai printr-o constitutie, orice alta  metoda se va dovedi ineficace. Daca ICCD se doreste sa devina  partid care promoveaza un alt fel de a face politica, numai prin promovarea altei constitutii poate sa-si implineasca acest obiectiv.

In starea actuala de coagulare, ICCD seamana cu un banc de sardine care inoata cu o balena, un tipar si o scrumbie. Nu trebuie sa explic oamenilor mării cat de puternic poate fi un banc de sardine mare si bine coordonat, nu am vazut niciodata o nava rasturanata de un tipar sau  o scrumbie, am vazut doua nave rasturnate de bancuri de sardine si numai una de o balena, asta petrecandu-se pentru ca un capitan era beat “manga.” Alegoria asta conduce la o singura concluzie care vom vedea imediat ca este dependenta de o hotarare apriorica a coordonatorului bancului de sardine.

Daca MRU doreste sa devina presedintele Romaniei in 2014 el trebuie sa inoate si cu balena, cu tiparul si  scrumbia si sa-i convinga ca el poate deveni o “locomotiva” eficienta. Daca MRU doreste un partid care sa devina o forta intr-un parlament viitor el trebuie sa inoate singur conducandu-si bancul de sardine. Nu cred ca exista alte cale. (LINK la SURSA)

Lucrurile au evoluat in timp si am ajuns la o situatie extrem de dificila, care ridica extrem de multe semne de intrebare pe care si le poate pune orice om informat cu simpatii si respectiv antipatii politice, dar mai presus de toate chiar doreste sa traiasca intr-o Romanie mai buna.

Pentru a rationaliza raspunsul ma voi ocupa de cateva idei care sunt demonstrate si cu  fapte, dar si de cifre:

1. PSD are un bazin electoral destructurat (din cauze biologice numarul de pensionari scade, ramane numai cu electoratul de asistati sociali si pensionari “speciali”), de aici rezulta ca el nu  mai poate face nimic singur. PNL, intrand in alianta cu PSD, si-a pastrat nucleul dur si a preluat unii din votantii PSD mai putin dependenti de asistenta sociala, spre exemplu – bazinul functionarilor publici angajati sau promovati de guvernul Tariceanu;

Calculul este vizibil in comparatie cu alegerile din 2008: Alianta PSD-PC 2.352.968 voturi si PNL cu 1.291.029 voturi.  In total – 3.643.997 voturi. PDL a luat la acele alegeri  2.312.358 voturi. Diferenta fiind de 1,331.639 voturi mostenite in 2012 de alianta USL;

2. La alegerile locale din anul acesta, votul politic la CJ, a totalizat pentru USL cifra de 4.452.017 , deci de fapt alianta a produs un plus de 808.030 voturi care sunt cei nemultumiti de guvernarea Basescu-PDL. Avand in vedere  ca PDL a obtinut  la localele din 2012 cifra de – 2.525.935, cu toate tradarile si miscarile de “trupe” dinspre PDL la USL, PDL au reusit sa aduca la aceste locale un surplus de voturi de aproape 173 de mii de voturi;

3. De unde provin insa voturile PPDD, care au totalizat la alegerile locale de anul acesta 900 de mii de voturi  , acesti oameni au fost in marea lor majoritate clientii partidelor care nu au intrat in 2008 in parlament sau cei care nu au votat la acele alegeri. Parerea mea ca perceptia absenteismului “corporatist-plictisit” a fost intr-o mare masura superficiala;

4. PDL are un nucleu dur de 2.000.000 – 2.200.000 de votanti. PDL nu a reusit sa castige electorat, dar nici nu a pierdut catastrofal votanti.   Perceptia catastrofala a pierderilor PDL a fost indusa de propaganda televiziunilor de stiri si de rezultatele catastrofale bazate pe voturile intr-un singur tur la primarii in localele din 2012. Lipsa cronica a comunicarii a sprijinit aceasta perceptie;

5. PDL a inteles ceea ce a inteles si USL – ca au nevoie sa adauge la electoratul lor fidel sau cel putin capabil sa fie prezent la urne la 9 decembrie 2012. Cooptarea lui MRU, la inceput fara partid, si dupa aceea in configuratia PFC a fost facuta din doua motive: sa-l foloseasca electoral ca locomotiva si magnet de atragere voturi, in special dintre cele 500-800 de mii de voturi loiale lui Băsescu (băsescieni), dar nesigure  pentru PDL. Al doilea motiv prefer sa-l discut dupa alegeri. Voturile lui Pavelescu au insemnat in 2008 mai putin de 1% si Mihail Neamtu, tinut de “Patsy” cu patroni puternici, nu valoreaza nici macar 10.000 de voturi in contextul actual, poate nici macar jumatate din asta.

6. Deci ce avem la ora actuala – (1) USL un adversar profund dependent de organizare care nu are sanse sa produca peste 50% voturi intr-o situatie asemanatoare cu cea din 2008 (cam 7 milioane de votanti); (2) ARD nu are nici o sansa sa se apropie de 30% in conditiile de debandada actuale si ar putea fi  intr-un pericol de a fi surclasat de PPDD, sau in cel mai bun caz sa primeasca numai 20% din voturi; (3) MRU face greseli care il pot costa adeziunea masiva a electoratului băsescian daca va continua sa faca bezele inspre liberali , care chiar nemultumiti de Antonescu il vor identifica cu Basescu daca vrea el sau nu – deci aici fabula cu “pasarea din mana” prevaleaza;

In concluzie: viitorul dreptei romanesti poate fi PFC, daca vom vedea un MRU mai determinat decat cel pe care il percepe majoritatea astazi. Adevarat, sunt probleme – nu este usor sa relationezi cu un om ca Basescu, la fel de complicat este sa fii sub incercarile tutelare ale lui Blaga! Adevarat ca este dificil sa construiesti un partid intr-o perioada electorala. Pentru noi miza trebuie sa fie consolidarea unui nou partid de dreapta condus de un lider care nu este numai puternic, ci si demonstreaza ca este puternic.

P.S. Vorbiti cu noi oameni buni! Vremurile politicii “ţapene” au trecut! Ieri dl Blaga a primit raspunsul bloggerilor la fraza lui nemuritoare “politica nu se face pe bloguri”! Va invit sa cititi un text scris de @mishu – “Patru domni in negru, ca un car funebru”, chiar merita!

“The Elections, Gridlock and Foreign Policy is republished with permission of Stratfor.”

The United States held elections last night, and nothing changed. Barack Obama remains president. The Democrats remain in control of the Senate with a non-filibuster-proof majority. The Republicans remain in control of the House of Representatives.

The national political dynamic has resulted in an extended immobilization of the government. With the House — a body where party discipline is the norm — under Republican control, passing legislation will be difficult and require compromise. Since the Senate is in Democratic hands, the probability of it overriding any unilateral administrative actions is small. Nevertheless, Obama does not have enough congressional support for dramatic new initiatives, and getting appointments through the Senate that Republicans oppose will be difficult.

There is a quote often attributed to Thomas Jefferson: “That government is best which governs the least because its people discipline themselves.” I am not sure that the current political climate is what was meant by the people disciplining themselves, but it is clear that the people have imposed profound limits on this government. Its ability to continue what is already being done has not been curbed, but its ability to do much that is new has been blocked.

The Plan for American Power

The gridlock sets the stage for a shift in foreign policy that has been under way since the U.S.-led intervention in Libya in 2011. I have argued that presidents do not make strategies but that those strategies are imposed on them by reality. Nevertheless, it is always helpful when the subjective wishes of a president and necessity coincide, even if the intent is not the same.

In previous articles and books, I have made the case that the United States emerged as the only global power in 1991, when the Soviet Union fell. It emerged unprepared for its role and uncertain about how to execute it. The exercise of power requires skill and experience, and the United States had no plan for how to operate in a world where it was not faced with a rival. It had global interests but no global strategy.

This period began in 1991 and is now in the process of ending. The first phase consisted of a happy but illusory period in which it was believed that there were no serious threats to the United States. This was replaced on 9/11 with a phase of urgent reaction, followed by the belief that the only interest the United States had was prosecuting a war against radical Islamists.

Both phases were part of a process of fantasy. American power, simply by its existence, was a threat and challenge to others, and the world remained filled with danger. On the other hand, focusing on one thing obsessively to the exclusion of all other matters was equally dangerous. American foreign policy was disproportionate, and understandably so. No one was prepared for the power of the United States.

During the last half of the past decade, the inability to end the wars in Iraq and Afghanistan, coupled with economic problems, convinced reasonable people that the United States had entered an age of permanent decline. The sort of power the United States has does not dissipate that fast. The disintegration of European unity and the financial crisis facing China have left the United States, not surprisingly, still the unchallenged global power. The issue is what to do with that power.

The defeated challenger in the U.S. election, Mitt Romney, had a memorable and important turn of phrase when he said that you can’t kill your way out of the problems of the Middle East. The point that neither Romney nor Obama articulated is what you do instead in the Middle East — and elsewhere.

Constant use of military force is not an option. See the example of the British Empire: Military force was used judiciously, but the preferred course was avoiding war in favor of political arrangements or supporting enemies of enemies politically, economically and with military aid. That was followed by advisers and trainers — officers for native troops. As a last resort, when the balance could not hold and the issue was of sufficient interest, the British would insert overwhelming force to defeat an enemy. Until, as all empires do, they became exhausted.

The American strategy of the past years of inserting insufficient force to defeat an enemy that could be managed by other means, and whose ability to harm the United States was limited, would not have been the policy of the British Empire. Nor is it a sustainable policy for the United States. When war comes, it must be conducted with overwhelming force that can defeat the enemy conclusively. And war therefore must be rare because overwhelming force is hard to come by and enemies are not always easy to beat. The constant warfare that has characterized the beginning of this century is strategically unsustainable.

Libya and Syria

In my view, the last gasp of this strategy was Libya. The intervention there was poorly thought out: The consequences of the fall of Moammar Gadhafi were not planned for, and it was never clear why the future of Libya mattered to the United States. The situation in Libya was out of control long before the Sept. 11 attack in Benghazi. It was a case of insufficient force being applied to an uncertain enemy in a war that did not rise to the level of urgency.

The U.S. treatment of Syria is very different. The United States’ unwillingness to involve itself directly with main military force, in spite of urgings from various directions, is an instance in which even a potentially important strategic goal — undermining Iranian influence in Syria — could be achieved by depending on regional powers to manage the problem or to live with it as they choose. Having provided what limited aid was required to destabilize the Syrian government, the United States was content to let the local balance of power take its course.

It is not clear whether Obama saw the doctrine I am discussing — he certainly didn’t see it in Libya, and his Syrian policy might simply have been a reaction to his miscalculations in Libya. But the subjective intentions of a leader are not as important as the realities he is responding to, however thoughtfully or thoughtlessly. It was clear that the United States could not continue to intervene with insufficient forces to achieve unclear goals in countries it could not subdue.

Nor could the United States withdraw from the world. It produces almost one-quarter of the world’s GDP; how could it? The historical answer was not a constant tempo of intervention but a continual threat of intervention, rarely fulfilled, coupled with skillful management of the balance of power in a region. Even better, when available as a course, is to avoid even the threat of intervention or any pretense of management and let most problems be solved by the people affected by them.

This is not so much a policy as a reality. The United States cannot be the global policeman or the global social worker. The United States is responsible for pursuing its own interests at the lowest possible cost. If withdrawal is impossible, avoiding conflicts that do not involve fundamental American interests is a necessity because garrison states — nations constantly in a state of war — have trouble holding on to power. Knowing when to go to war is an art, the heart of which is knowing when not to go to war.

One of the hardest things for a young empire to master is the principle that, for the most part, there is nothing to be done. That is the phase in which the United States finds itself at the moment. It is coming to terms not so much with the limits of power as the nature of power. Great power derives from the understanding of the difference between those things that matter and those that don’t, and from a ruthless indifference to those that don’t. It is a hard thing to learn, but history is teaching it to the United States.

The Domestic Impasse

The gridlock in which this election has put the U.S. government is a suitable frame for this lesson. While Obama might want to launch major initiatives in domestic policy, he can’t. At the same time, he seems not to have the appetite for foreign adventures. It is not clear whether this is simply a response to miscalculation or a genuine strategic understanding, but in either case, adopting a more cautious foreign policy will come naturally to him. This will create a framework that begins to institutionalize two lessons: First, it is rarely necessary to go to war, and second, when you do go to war, go with everything you have. Obama will follow the first lesson, and there is time for the second to be learned by others. He will practice the studied indifference that most foreign problems pose to the United States.

There will be a great deal of unhappiness with the second Obama administration overseas. As much as the world condemns the United States when it does something, at least part of the world is usually demanding some action. Obama will disappoint, but it is not Obama. Just as the elections will paralyze him domestically, reality will limit his foreign policy. Immobilism is something the founders would have been comfortable with, both in domestic politics and in foreign policy. The voters have given the republic a government that will give them both.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Vremea se va răci în toate regiunile, astfel că temperaturile maxime vor fi cuprinse între 6 şi 15 grade, iar cele minime între -3 şi 7 grade, uşor mai coborâte în depresiuni. Cerul va fi variabil, cu înnorări ziua în sud şi în sud-est, iar noaptea în vest, centru şi nord, zone unde izolat va ploua slab, informează Agenţia Naţională de Meteorologie. ântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări mai ales la munte.

În Bucureşti, Vremea se va răci. Cerul va fi variabil, cu unele înnorări în timpul zilei, dar condiţiile de ploaie vor fi reduse. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 13 grade, iar cea minimă va fi de 1…3 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 5171    RON; 1 USD = 3. 5306     RON; 1 EURO = 1. 2794  USD; Francul elvetian 3. 7423 RON. Gramul de aur 191.9300    RON.

Preţurile alimentelor de bază au crescut cu 5,2 % în ultimul an. Produsele alimentare de bază s-au scumpit în ultimul an cu 5,2% arată indicele ZF care a fost calculat pe baza pre­ţurilor din hipermarketurile din Capitală. Dintre produsele analizate de ZF cele mai mari creşteri de preţ sunt la ulei (23,4%), cartofi (16,8%), pui (11,4%) şi lapte (15,75%). Principalul factor care stă în spatele acestor creş­teri este anul agricol slab. “Influenţa resurselor de bază – cereale şi şroturi de soia – în costul final al produselor din carne este de 40%. În cazul carcasei de pui, preţurile ar fi trebuit majorate cu 24%, rata de creştere a preţurilor la furaje. Creşterile au fost de doar 10% pentru că atât a putut suporta gospodina din România”, spune Grigore Horoi, preşedinte al Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pasăre de pe piaţa locală. Mai mult, nici în perioada urmă­toare preţurile la alimente nu vor scădea în contextul în care cererea pentru resurse de bază, cum este cazul cerealelor, este încă mare. “Facem parte dintr-o piaţă mondializată şi va trebui să ne obişnuim să mâncăm scump.”Integral la ZF

Promisiunile ARD pentru mediul de afaceri: două calde, una rece. Cota unică de impozitare va scădea de la 16% la 12% începând de anul viitor atât pentru venitul personal, cât şi pentru profitul corporativ. Măsura, inclusă în programul de guvernare anunţat astăzi de Alianţa România Dreaptă (ARD), este de nartură a încuraja economia privată, contribuind la creşterea consumului final, a economisirii, a investiţiilor private, dar şi la atragerea unor fluxuri mai mari de capital străin. […]  O altă măsură cerută de mult timp de întreprinzătorii privaţi – reducerea contribuţiilor sociale – se va aplica abia din 2015, potrivit programului ARD. Propunerea vizează diminuarea ratei totale a contribuţiilor sociale în sarcina angajatorului cu cinci puncte procentuale, de la 44,4% la 39,4%, urmând a contribui la reducerea costului forţei de muncă, dar şi a evaziunii fiscale, prin creşterea conformării voluntare. Vestea proastă vine pentru cei care obţin venituri din alte activităţi, deoarece aplicarea urmează a fi extinsă şi la acestea, cu o cotă de 25%. Totodată, baza de calcul va fi limitată la 4 salarii medii, cu aplicarea unei deduceri în funcţie de numărul copiilor aflaţi în întreţinere. Potrivit calculelor iniţiatorului, În cazul unui salariu de 700 de lei, câştigul angajatului va fi de 59 de lei (fără copii în întreţinere), iar al angajatorului de 60 de lei. Integral in Capital.

Omisiunea majoră din programele de guvernare ale USL şi ARD. În campania electorală ARD şi USL au avut revelaţia că austeritatea nu aduce voturi şi mizează fiecare pe măsuri de stimulare a cererii (impozit mai mic pe venit, CAS redus, salariu minim majorat). Nimeni nu insistă însă pe scăderea cheltuielilor statului, astfel încât, cu ochii după creşterea economică şi efectele pozitive ale introducerii cotei unice în anul 2005, riscăm să cădem din nou în groapa ajustărilor dure, cum ni s-a întâmplat în 2010, când criza ne-a stricat panurile. Similar, la capitolul venituri bugetare, cum FMI nu şi-a depus încă programul de guvernare pentru România, singurele surse de creştere menţionate prin programele partidelor sunt majorarea redevenţelor şi taxa pe tranzac-ţiile financiare (USL) ori colectarea mai bună a impozitelor prin… reducerea lor (ARD). Trăgând linie, ca şi în alţi ani electorali, avem două programe de guvernare care reduc exerciţiul bugetar la unul de… imaginaţie. După alegeri calculele se refac, promisiunile se ajustează. Dacă privim în oglindă ofertele electorale, observăm că USL împinge laptele şi mierea dincolo de 2014 (mai ţine cineva minte peste un an ce ne-au promis partidele?), iar ARD insistă pe acordarea de beneficii imediate încă din 2013, firesc dacă avem în vedere că şansele sale de a da Guvernul sunt minime, iar într-o eventuală coaliţie programul de guvernare se ajustează corespunzător. Salariul minim urcă deci în viziunea ARD la 850 lei încă din ianuarie 2013, urmând să ajungă la 1.000 lei din 2015, în timp ce USL porneşte cu „handicap” (majorarea are termen limită 2016), dar ajunge să supraliciteze (1.200 lei). Cota unincă se modifică în ambele strategii de guvernare. ARD o vrea la 12% încă din 2013 (cu riscul unui gol „temporar” de 3 miliarde euro în bugetul statului, dar beneficii ulterioare amintind de efectele cotei unice din 2004). Integral in Romania Libera.

Fondul Monetar Internaţional ne prinde iar cu lecţiile nefăcute. Până la vizita delegaţiei de finanţatori internaţionali care începe astăzi, Guvernul trebuia să numească manageri privaţi la firmele de stat şi să accelereze privatizările, dar s-a încurcat în proceduri. De astăzi până la 14 noiembrie, delegaţia Fondului Monetar Internaţional (FMI), condusă de olandezul Erik de Vrijer, întreprinde o nouă misiune în România. Cum se prezintă Guvernul faţă de programul de reforme structurale stabilit cu finanţatorii pentru această toamnă? Doar câteva puncte sunt „în grafic“, respectiv demararea liberalizării preţurilor la energie şi numirea de manageri privaţi la Tarom. Celelalte obiective sunt încă departe de a se fi realizat. Stingerea arieratelor. Veşnica întârziere a plăţii datoriilor statului către companii (numite arierate, în terminologia oficială) este consemnată şi acum, deşi la fiecare misiune în România FMI a cerut ca stingerea arieratelor să fie „prima prioritate“. Privatizarea Oltchim. Având în vedere pierderile masive înregistrate de Oltchim, FMI a cerut ca până la misiunea din această toamnă combinatul de la Râmnicu Vâlcea să intre în faza finală a privatizării. Ştim prea bine cu toţii cum au decurs lucrurile în loc să se privatizeze Oltchim… Integral in Adevarul.

Preferatul Monei la şefia DNA: Bani pierduţi într-un flagrant de tot râsul şi o achitare gravă. Procurorul Ioan Irimie şi-a început cariera în comunism, iar cât timp a lucrat la Parchetul Naţional Anticorupţie nu a făcut dosare complexe. Mai mult, unul dintre rechizitoriile sale, “Omu-Buşteni”, a fost infirmat de instanţă, iar acuzatul a fost achitat definitiv Ioan Irimie trebuia pensionat încă din anul 2009. De trei ani, el are o decizie de pensionare pe care nu a pus-o în practică. Noi detalii ies la iveală din cariera celor propuşi la şefia parchetelor din România. Procurorul anticorupţie Ioan Irimie (58 de ani), pe care ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, l-ar vrea şef la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), are în palmares o achitare de răsunet, în dosarul „Omu- Buşteni”.  Într-un alt dosar, al fostului primar al oraşului Bacău, Dumitru Sechelariu, s-au dat deja două achitări. În urmă cu o săptămână, Ioan Irimie a mai făcut o gafă: a ratat flagrantul făcut în cazul şefului PP-DD Bistriţa Năsăud, iar banii marcaţi cu „MITĂ” nu au mai fost recuperaţi. Nemulţumit că presa a relatat că nu a instrumentat anchete de răsunet, în perioada în care a lucrat la Parchetul Naţional Anticorupţie (2002-2005), Ioan Irimie a trimis o listă cu aceste cauze. Cel mai răsunător rechizitoriu este cel al lui Virgil Teodorescu, consilier în cadrul Secretariatului General al Guvernului, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, denumit în mass-media dosarul „Omu –Buşteni”. Integral in  EVZ.

Întâlnire la Cotroceni. Băsescu vrea consultări cu guvernul. Ponta,”Merg singur”.  Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta urmează să aibă mâine, la ora 11.00, o discuţie cu uşile închise, la Palatul Cotroceni.  Confirmată de Victor Ponta, întâlnirea a fost propusă de Traian Băsescu, printr-o scrisoare adresată premierului în care îl invită guvernul la consultări, invocând articolul 86 din Constituţie: “Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită”. Contactat de gândul, şeful guvernului a precizat că va merge singur la întâlnirea de mâine. Potrivit premierului, discuţia va viza obligaţiile externe ale României, negocierile cu FMI, Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe justiţie, precum şi bugetul multianual la nivelul UE pentru perioada 2014-2020. “Preşedintele Băsescu mi-a adresat o solicitare, în baza prevederilor constituţionale, să avem o consultare pe aceste teme importante şi bineînţeles că am răspuns pozitiv. Nici nu aveam cum să nu răspund”, a spus Ponta. În lista temelor avansate de Palatul Cotrocenoi pentru discuţiile cu guvernul se numără, pe lângă cele enumerate de Ponta şi măsurile avute în vedere pentru reluarea plăţilor în programele derulate cu fonduri europene, ca şi bugetul României pe 2013. Integral in Gandul.

Cum au pierdut sindicatele din invatamant un sfert din membrii cotizanti. Organizatiile sindicale din invatamantul preuniversitar au pierdut un sfert din membri dupa ce cotizatia lunara a devenit optionala. Chiar si asa, sumele care ajung in buzunarele sindicalistilor se cifreaza anual la milioane de euro. Ani de zile dupa Revolutie, salariatii din invatamant au platit cotizatii catre sindicate. Anual se strangeau fonduri imense asupra carora au existat suspiciuni ca ar fi fost folosite in mod netransparent. Fostul ministru al Educatiei Daniel Funeriu a interzis aceasta taxare lunara a profesorilor. Imediat, insa, dupa venirea la putere a Guvernului Ponta, printr-un ordin al sefului interimar de la Educatie, Liviu Pop, profesorilor li s-au retinut din nou cotizatii dar de data asta direct de pe statele de plata. Insa doar dupa ce profesorii isi dadeau acordul scris pentru aceasta retinere. La patru luni după ce plata cotizaţiei a devenit facultativă, 74.000 de profesori din mediul preuniversitar au decis să nu mai dea lunar bani la sindicate. Adică, mai mult de un sfert din totalul celor 286.000 de angajaţi în mediul preuniversitar. Ceea ce reprezintă un procent însemnat (25%) şi constituie o pierdere financiară consistentă pentru „Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţia Sindicatelor din învăţământ „Spiru Haret” şi Federaţia Educa-ţiei Naţionale. Constantin Ciosu, preşedintele Federaţiei Educaţiei Naţionale, crede că „prin introducerea plăţii facultative a cotizaţiei s-a făcut o actualizare a membrilor de sindicat, deoarece, de mulţi ani, unii profesori plăteau din inerţie. În acest moment mai avem 214.000 membri de sindicat plătitori de cotizaţie”. Integral in Romania libera.

Trecutul nu poate fi ascuns. Vedete “agatate” in dosarele Securitatii. Actori, regizori sau oameni de televiziune s-au intalnit in drumul spre celebritate cu Securitatea comunista. Au primit nume de cod specifice, ori au dat note-informative. Pe scena sau pe micul ecran sunt apreciati de milioane de romani, insa odata ajunsi celebri, din trecutul lor au iesit la iveala lucruri de care nici nu vor sa mai auda: intalnirea cu Securitatea comunista. Au semnat angajamente de colaborare, ori au dat note infomative. Dupa ce le-a analizat dosarele, CNSAS a decis ca Grigore Lese – rapsod popular, Mircea Albulescu – actor, Ducu Darie – regizor, Christel Ungar-Topescu – realizatoare TV sau Leonard Miron- fost prezentator TV, nu au colaborat cu Securitatea. Actorul Mircea Albulescu (78 de ani) este cunoscut pentru rolurile din filmele care i-au adus celebritatea: “Dacii”, “Mihai Viteazul”, “Noi, cei din linia intai” sau “Cel mai iubit dintre pamanteni”. În 1988, Direcţia a III-a Contrainformaţii a Securităţii a solicitat Partidului Comunist Român (PCR) aprobarea de a-l folosi pe actor în calitate de sursă. Ofiţerii i-au atribuit lui Albulescu numele conspirativ „Manole”. CNSAS a descoperit în dosarul „Manole” o notă-raport realizată de un ofiţer în urma unei discuţii cu actorul. Era vorba de o conferinţă la Biblioteca Americană, ţinută de un regizor de teatru român.  „Când s-au pus întrebări, s-a ridicat un tânăr care a încercat să facă o declaraţie citită, profund ostilă regimului nostru socialist, în care încerca să arate lipsa de drepturi şi inexistenţa libertăţii de cuvânt în ţara noastră. «Manole » ne-a comunicat impresia sa că acel cuvânt început de individ ar fi fost de inspiraţie străină, «ţările comuniste» şi nu «ţările socialiste», cum se obişnuieşte în limbajul curent de la noi”, a consemnat omul Securităţii. Integral in EVZ

***

CNN, NBC si FoxNews: Barack Obama a fost reales presedinte al Statelor Unite ale Americii. Potrivit estimarilor CNN, FoxNews si NBC, presedintele in functie, democratul Barack Obama a castigat un nou mandat de 4 ani la Casa Alba. CNN estimeaza ca Obama a reusit sa adune peste 270 de voturi din cele 538 posibile inainte de terminarea numaratorilor si estimarilor din toate statele americane. FoxNews estimeaza ca Obama a adunat 275 de voturi, fara sa mai ia in considerare numaratoarea din cateva state, inclusiv Florida.

Alegeri SUA 2012 – Barack Obama a câştigat scrutinul şi este din nou preşedinte! Barack Obama a fost reales marţi preşedinte al Statelor Unite, depăşind pragul de 270 de voturi din partea “marilor electori”, necesar pentru a-l învinge pe rivalul său republican Mitt Romney, au anunţat posturile de televiziune CNN, MSNBC şi CBS. UPDATE 07:30 Preşedintele democrat în exerciţiu Barack Obama a obţinut 275 de mandate din partea “marilor electori”, iar adversarul său republican Mitt Romney 163, la scurt timp după ora 04.00 GMT (06.00, ora României), potrivit unor estimări difuzate de posturile americane de televiziune. La scurt timp după ora 04.00 GMT (06.00 ora României), după rezultatele din 45 de state şi District of Columbia, preşedintele democrat în exerciţiu Barack Obama şi-a asigurat un al doilea mandat, obţinând 275 de mari electori, faţă de 203 adversarul său republican Mitt Romney. Pentru a fi reales, Obama avea nevoie de 270 de mari electori din totalul de 538.În dreptul numelui statului este scris numărul de mari electori obţinuţi. Învingătorul în scrutinul dintr-un stat obţine toate mandatele, cu excepţia statelor Maine şi Nebraska, ce le repartizează în mod proporţional. Mediafax

Provocările externe ale viitorului locatar de la Casa Albă.  Viitorul preşedinte al Statelor Unite, în calitate de comandant-şef al armatei americane se va confrunta, nu mai târziu de ianuarie 2013, cu o situaţie dificilă în chestiunea cheltuielilor pentru apărare. Administraţia Obama a decis la sfârşitul anului 2011 reducerea bugetului în acest domeniu cu aproape 500 de miliarde de dolari în următoarea decadă. A fost un anunţ greu de acceptat pentru o putere militară obişnuită să cheltuiască milioane de dolari în fiecare zi. Ordinul lui Barack Obama a fost clar şi scurt: armata trebuie să pregătească o strategie de încadrare în noul plafon de cheltuieli, dar fără să îi fie afectată capacitatea operaţională. La puţin timp după decizie, adică în februarie 2012, generalul Martin Dempsey, şeful Statului Major al armatei americane, avertiza că bugetul actual abia este suficient pentru a pune în aplicare strategia Statelor Unite pentru apărarea naţională. Ministrul Apărării, Leon Panetta şi generalul Dempsey spuneau că reducerea bugetului militar va produce mari probleme armatei şi securităţii naţionale. Numai că nu a fost loc de negocieri, pentru că întotdeauna e loc şi de mai rău. Adică peste puţin timp intră în vigoare un aşa numit “sistem de sechestru”, care înseamnă o altă reducere, de 500 de miliarde de dolari.  Este posibil totuşi ca actualul preşedinte şi Congresul să intervină şi să înlăture sechestrul după alegeri. E adevărat că şi Casa Albă şi Congresul pot alege să lase ca această decizie să fie rezolvată de viitorul preşedinte. Pericolul nuclear iranian – Provocările pentru armata americană se arată mari, în condiţiile în care Iranul, ţară considerată de către Ministerul american de Externe a fi principalul furnizor de terorism la nivel mondial, îşi îmbunătăţeşte continuu capacitatea de a construi arme nucleare. Pentru a ajunge să deţină un dispozitiv nuclear, orice ţară, inclusiv Iranul are nevoie de două lucruri: material nuclear şi componente pentru o bombă atomică. Ceea ce îi preocupă pe americani este faptul că Iranul a făcut progrese mari în ultimii patru ani. Diplomaţia administraţiei Obama şi sancţiunile economice au eşuat în a împiedica Iranul să încalce obligaţiile internaţionale şi să îşi sporească rezervele de material nuclear. În timp ce în ianuarie 2009 Iranul avea aproximativ o mie de kilograme de uraniu îmbogăţit cu o puritate de 3,5%, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a raportat în august 2012 că Iranul deţine aproape şapte tone de uraniu îmbogăţit, de ajuns pentru cinci arme nucleare.Integral la RFI

America – Mai mulţi milionari, cheltuieli mai mari cu apărarea, dar şi mai multă sărăcie. Răspunsul la întrebarea cui din America i-a fost mai bine în cei patru ani de mandat ai preşedintelui Barack Obama depinde, desigur, de cine răspunde. Pentru cei 12 milioane de şomeri cu siguranţă că nu a fost mai bine. Dar pentru mulţi milionari americani răspunsul ar putea fi afirmativ, scrie CNBC. Numărul milionarilor din Statele Unite s-a majorat cu 1,1 milioane între ianuarie 2009 şi sfârşitul anului trecut, potrivit datelor firmei de cercetare britanice WealthInsight. La sfârşitul anului 2011 SUA aveau 5,1 milionari, faţă de patru milioane la finalul anului 2008. Un calcul sumar arată că au apărut mai mult de 1.000 de milionari pe zi în timpul mandatului lui Obama. “Cu siguranţă că Obama nu a fost rău pentru milionari”, a spus Andrew Amolis, analist la WealthInsight. El atrage atenţia că programele de ajustare cantitativă şi bailout-urile au ajutat în special sectorul financiar, din care provin cei mai mulţi milionari. Sectoarele care au alimentat substanţial în perioada 2008-2011 numărul persoanelor cu averi nete de un milion de dolari sau mai mult sunt cele de retail, tehnologie şi financiar, iar averea nu a ţinut cont de culoarea politică. În schimb, numărul persoanelor sărace a crescut, ca şi cheltuielile programelor care le asistă, mai ales din cauza celei mai grave recesiuni de după Marea Depresiune economică. Între 2008 şi 2011, numărul persoanelor sărace s-a majorat cu 16%. De asemenea, înscrierile pentru bonuri de masă au crescut cu 46%. În total, 46,2 milioane de americani erau sub pragul sărăciei anul trecut, maximul ultimilor cel puţin 50 de ani. Rata de sărăcie, de peste 15%, este cea mai mare de după 1983, potrivit Bloomberg. Făcând abstracţie de promisiunile făcute de Obama şi Mitt Romney în campania electorală, analiştii cred că economia SUA îşi va continua creşterea lentă indiferent de cine stă la Biroul Oval din Casa Albă. Temerile le sunt alimentate de veniturile tot mai slabe ale companiilor şi de avertismentele venite de la directorii executivi legate de problemele pe care le au în faţă şi instabilitatea politică. “Un mixt de reduceri bugetare şi mediu extern slab va împiedica probabil ca revenirea economiei americane să treacă pe o treaptă superioară. Drept urmare, rata şomajului va scădea doar gradual”, a afirmat Andrew Kenningham, analist la Capital Economics. Ziarul Financiar

Alegeri in America: Obama, inca 4 ani la Casa Alba. Potrivit estimarilor CNN, FoxNews si NBC, presedintele in functie, democratul Barack Obama a castigat un nou mandat de 4 ani la Casa Alba. CNN estimeaza ca Obama a reusit sa adune peste 270 de voturi din cele 538 posibile inainte de terminarea numaratorilor si estimarilor din toate statele americane. FoxNews estimeaza ca Obama a adunat 275 de voturi in Colegiul Electoral, fara sa mai ia in considerare numaratoarea din cateva state, inclusiv Florida. Principalele retele de televiziune si-au anuntat estimarea ca Obama este castigatorul alegerilor dupa ce, pe baza rezultatelor partiale si a exit poll-urilor, au apreciat ca Ohio – unul dintre statele “indecise” – a optat pentru presedintele in exercitiu. Obama a fost declarat castigator inainte ca posturile sa poata faca estimari clare pentru mai multe state unde votul era foarte strans – Florida, Colorado, Nevada si Virginia. Obama a fost considerat castigator in mai multe state-cheie, inclusiv Ohio, Iowa, Wisconsin si New Hampshire. Dupa ce retelele TV au anuntat victoria lui Obama, si statul-cheie Colorado a fost declarat pro-Obama.  Retelele TV au anuntat victoria lui Obama in Ohio desi, la numararea a 77% din voturi, scorul in acest stat era de 49%-49%, iar Romney avea un mic avantaj de circa 2.000 de voturi. Pe tot parcursul noptii, atentia fusese atrasa de Florida, stat cu un numar foarte mare de electori (29) si unde, pe masura ce rezultatele erau inregistrate, diferentele intre cei doi candidati fluctuau intre cateva sute si 20.000 de voturi. Obama a castigat in statul Pennsylvania in pofida campaniei sustinute desfasurata acolo de echipa lui Mitt Romney. Televiziunile l-au declarat, de asemenea, pe presedintele in exercitiu castigator in statele-cheie Ohio, Wisconsin si Iowa, el castigand si in mai multe state traditional democrate cu un numar foarte mare de electori – California, New York, Michigan. Potrivit exit-pollurilor prezentate de CNN si Fox News, Obama a primit sustinere considerabila din partea alegatorilor de sex feminin, a afro-americanilor si a comunitatilor latino. Deutsche Welle