Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de joi. Joi, în Moldova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia vremea se va menţine în general închisă, local va fi ceaţă, izolat persistentă şi, trecător, asociată cu burniţă şi ploi slabe. În restul teritoriului cerul va fi doar temporar noros, dar se va semnala ceaţă în zonele joase, mai ales dimineaţa şi noaptea. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 4 grade în depresiuni şi 13 grade în Dealurile de Vest, iar cele minime se vor situa între -4 grade şi 6 grade, mai scăzute în estul Transilvaniei spre -8 grade.

În Bucureşti, Vremea va fi în continuare în general închisă, cu ceaţă dimineaţa şi noaptea. Trecător vor fi condiţii de burniţă. Vântul va sufla în general slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 8 grade, iar cea minimă va fi de 3…4 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 5339     RON; 1 USD = 3. 5474     RON; 1 EURO = 1. 2781   USD; Francul elvetian 3. 7655 RON. Gramul de aur 196.8909 RON.

Topul celor mai valoroase companii din România în 2012. Anul 2012 este cel de-al doilea an în care Ziarul Financiar aduce pe piaţă, împreună cu casa de investiţii Capital Partners, şi un top 20 al celor mai valoroase companii cu acţionariat autohton. RCS&RDS, Interagro, Banca Transilvania, Dedeman sau Mediplus Exim sunt primele cinci companii cu capital privat românesc, împreună fiind evaluate la aproape 2,6 miliarde de euro, adică la jumătatea valorii pe care o are Petrom, cea mai valoroasă companie din România, evaluată la aproape 5 miliarde de euro. Petrom rămâne cea mai mare şi cea mai valoroasă companie din Româ­nia, cu o valoare de piaţă de aproa­pe 5 mld. euro şi este deţi­nu­tă de austriecii de la OMV, în timp ce RCS&RDS este cea mai mare companie cu ca­pital privat românesc, firma lui Zoltan Tsezari fiind evaluată la aproape 975 mil. euro. Companiile aflate în topul din acest an au fost evaluate la valori cuprinse între 119 milioane de euro (Grup Feroviar Român, aflat pe locul 100) şi 4,98 miliarde de euro (Petrom, pe locul 1).  Primele 20 de companii aflate în clasament au o valoare consolidată de aproape 26 de miliarde de euro, în scădere cu 5% faţă de anul trecut, în principal din cauză că Hidro­elec­trica, cel mai mare producător de ener­gie local, a înregistrat pierderi care i-au scă­zut valoarea cu 2 miliarde de euro.  Pe de altă parte, primele 20 de com­pa­nii cu capital autohton au avut împreună o valoare de peste 4 mld. euro, în creş­tere cu 42% faţă de anul anterior. Cel mai pu­ternic salt în acest top l-a făcut compania Dan­te Internaţional, care gestionează cel mai ma­re ma­gazin online din România, eMag. Compania, care a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 145 mil. euro, a fost evaluată la o valoare de 109 mil. euro, în creştere cu aproape 300% faţă de anul anterior. Clasamentele celor mai valoroase com­pa­nii dintr-o economie sunt folosite, în ge­ne­ral, în procesele de fuziuni şi achiziţii, dar şi de investitorii străini care “testează” piaţa înainte de a intra în România. 17 din cele 100 cele mai valoroase companii din România sunt contro­late de stat, în valoare de aproape 10 miliarde de euro, adică 20% din totalul celor 48 mld. euro. Integral in Ziarul Financiar.

Război fratricid în propriul partid. Competiţia pentru accederea în Parlament nu se poartă doar cu candidaţii altor partide, ci şi cu colegii din aceeaşi formaţiune politică. În România este în vigoare o lege electorală complicată, care produce efecte bizare atât în competiţia dintre partide, cât şi în interiorul aceleiaşi formaţiuni. Singurii candidaţi care intră direct în Parlament sunt cei care obţin peste 50% din voturi în colegiul în care candidează. Restul candidaţilor au emoţii la împărţirea mandatelor chiar şi în cazul în care au câştigat colegiul în care au concurat. Birourile electorale judeţene stabilesc numărul de locuri la care are dreptul fiecare partid, direct proporţional cu numărul de voturi obţinute. Candidaţii dintr-un judeţ care nu au obţinut peste 50% sunt clasaţi în ordinea numărului de voturi şi intră în Parlament pe baza acestui clasament, până la epuizarea numărului de mandate la care are dreptul fiecare formaţiune. Din acest motiv, pentru mulţi candidaţi este important să ia un scor mai bun, comparativ cu colegii lor din acelaşi partid care concurează în alte colegii din acelaşi judeţ. Exemplul cel mai elocvent este legat de candidatura lui Vasile Blaga la Senat, din partea ARD, în Timiş. Cel mai probabil, ARD va obţine un singur loc de senator în Timiş şi pentru PDL este important ca postul respectiv să fie ocupat de Vasile Blaga, preşedintele partidului. Dacă Blaga nu câştigă peste 50% din voturi în colegiul său, el trebuie să ia mai multe voturi decât orice alt candidat ARD din judeţ. Din acest motiv, Blaga a fost repartizat într-un colegiu dominat de primari ARD şi în care USL are un candidat slab, dar lucrurile nu s-au oprit aici. Democrat-liberalii au avut emoţii serioase când USL a desemnat în alt colegiu decât cel al lui Blaga un pretendent fără şanse, în persoana lui Ben-Oni Ardelean, adus din Hunedoara. Un candidat slab al USL ar fi însemnat că ARD putea lua în respectivul colegiu mai mult decât ar fi luat Vasile Blaga, iar liderul PDL ar fi rămas în afara Parlamentului. Liderii ARD au decis ca în colegiul cu pricina să candideze tot un personaj venit din altă parte a ţării, revoluţionarul Teodor Mărieş. Ceilalţi candidaţi ARD din judeţ sunt la fel de slab cotaţi: Gheorghe David şi Marinel Paşca. Integral in Adevarul.

Trădare. Primari ai ARD, “blatişti” în trenul USL. Mai mulți edili ai PDL și-au declarat susținerea pentru candidați ai USL la alegerile parlamentare. De la alegerile locale nu ne-a plecat niciun primar”, se mândrea, la începutul campaniei, preşedintele PDL, Vasile Blaga. Bucuria acestuia s-a dovedit a fi de scurtă durată, pentru că, deşi sunt cu carnetul de partid la PDL, o bună parte dintre primari sunt cu sufletul alături de USL, ba unii chiar au participat la manifestări ale candidaţilor USL la alegerile parlamentare. Cea mai şocantă a fost trădarea primarului Sucevei, Ion Lungu, care îl susţine în cursa electorală pe liberalul Alexandru Băişanu şi nu pe candidatul PDL, Sanda Maria Ardeleanu. Lungu a fost şi la lansare. Şi Viorel Arion, primarul Hunedoarei, a fost la un miting electoral al USL. Mai puţin vizibile, dar la fel de grave sunt însă trădările primarilor de comune. Primarul din comuna Luncaviţa (Tulcea) şi primarul din comuna Turburea (Gorj) au anunţat că susţin candidaţii USL. La fel şi trei edili din Dâmboviţa. Trei primari PDL din Bistriţa au participat la lansarea candidaţilor USL, fiind instalaţi pe scaune alături de liderii naţionali, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin.  Explicaţiile furnizate de unii lideri ai PDL sunt de un comic indescriptibil. „Probabil au vrut să iscodească politica USL-istă, noi îi încurajăm să o facă în continuare”, a susţinut Ioan Oltean. „E un fel de capcană, îi cheamă preşedinţii consiliilor judeţene la întâlnire, fac o şedinţă foto şi ies în presă”, a spus şi Gheorghe Flutur. Integral in EVZ.

Mircea Diaconu îşi pierde mandatul de senator. CCR a decis că Senatul a încălcat Constituţia atunci când l-a protejat. Judecătorii Curţii Constituţionale au decis că liberalul Mircea Diaconu nu mai poate fi senator şi trebuie să îşi depună mandatul, desfiinţând astfel decizia Senatului de a nu ţine cont de o sentinţă definitivă a instanţei, care l-a declarat pe Diaconu incompatibil. Decizia Curţii trebuie publicată în Monitorul Oficial pentru a intra în vigoare. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a fost instituţia care a sesizat CCR cu privire la faptul că o decizie definitivă a unei instanţe nu este respectată de Parlament. “Constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, conflict declanşat prin refuzul Senatului României de a lua act de încetarea de drept a calităţii de senator a domnului Mircea Diaconu, prin rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se constată starea de incompatibilitate a acestuia”, arată CCR într-un comunicat de presă. Mircea Diaconu a fost declarat incompatibil de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), pentru că a deţinut în acelaşi timp şi mandatul de senator, şi funcţia de director al Teatrului Nottara, instituţie de stat. Totodată, Mircea Diaconu este cercetat penal conflict de interese, pentru că, din postura de director al Teatrului Nottara, a angajat-o şi a încheiat mai multe contracte cu soţia sa, actriţa şi regizoarea Diana Lupescu. Gandul.

Prioritatea USL după alegeri: anihilarea Curţii Constituţionale. USL a pregătit deja schimbarea Constituţiei şi a unor legi importante, în aşa fel încât să subordoneze Parlamentului Curtea Constituţională (CCR) sau alte instituţii precum DNA, ANI sau CSM. Pentru a ilustra cum va funcţiona „noua ordine constituţională“ în viziunea USL cel mai bun exemplu este cazul Mircea Diaconu: Curtea Constituţională a hotărât ieri că senatorul liberal nu mai face parte din Parlament ca urmare a faptului că a fost declarat incompatibil de o instanţă judecătorească. Reamintim că Senatul hotărâse să nu respecte decizia instanţei. Dacă proiectul USL de modificare a Constituţiei va fi aprobat, atunci Parlamentul ar putea vota ca într-un astfel de caz să nu fie respectată nici decizia CCR. USL a anunţat deja că, imediat după alegerile parlamentare din 9 decembrie, anul acesta, când – susţine Uniunea Social-Liberală – va avea majoritate absolută în Parlament, va modifica Constituţia în aşa fel încât o hotărâre a Curţii Constituţionale să poată fi încălcată cu votul a două treimi din parlamentari. Spre exemplu, ieri, CCR a dat decizia că Senatul trebuie să aplice hotărârea judecătorească definitivă şi executorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care Mircea Diaconu nu mai era senator deoarece a fost descoperit de ANI că este incompatibil, stare consfinţită de o hotărâre definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Până la această decizie a CCR, Senatul a refuzat să aplice hotărârea Înaltei Curţi, substituin-du-se practic Justiţiei. Or, dacă s-ar fi aplicat proiectul de Constituţie pregătit de USL, Senatul putea, cu voturile a două treimi din parlamentari, să nu respecte decizia CCR, deci nici hotărârea judecătorească. De altfel, printr-o astfel de modificare a Constituţiei, Parlamentul poate refuza punerea în aplicare inclusiv a unei hotărâri judecătoreşti, chiar dacă ar fi vorba de o condamnare penală, spun specialiştii. Integral in Romania Libera.

Noii directori de la Transporturi, numiţi de partid. Băşcălia managerilor privaţi. Ministerul Transporturilor, condus de Ovidiu Silaghi (foto), a luat avânt în numirea managerilor privaţi la companiile din subordine. După eşecul de la TAROM, când primul manager a “zburat” după nici o săptămână, PSD-iştii şi-au numit unii reprezentanţi locali pe posturile de manageri privaţi la Administraţia Porturilor Maritime şi la Administraţia Canalelor Navigabile. Şi liberalii vor şă-şi pună oamenii în posturi-cheie. Pe holurile MTI se zvoneşte că pe funcţia de manager privat la CFR SA ar putea fi numit liberalul Cristian Ghibu, actualul director general al companiei, numit politic de PNL. De asemenea, doi dintre membrii CA la TAROM au fost desemnaţi de PNL, nu de firmele de recrutare angajate în acest scop. După numirea în etape a managerilor la TAROM, Administraţia Porturilor Maritime şi Administraţia Canalelor Navigabile, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) urmează să-l desemneze pe CEO-ul companiei CFR SA. Pe holurile MTI se zvoneşte că în acest râvnit post ar putea fi numit liberalul Cristian Ghibu, actualul director general al companiei, numit politic de PNL.  Forfotă mare în MTI, unde urmează să fie anunţat managerul privat de la CFR SA. Din informaţiile noastre, asocierea PwC, D&B David şi Baias şi George Butunoiu, angajată de minister să recruteze directorii generali şi membrii CA pentru companiile aflate sub autoritatea instituţiei, urmează să finalizeze selecţia managerului privat la CFR SA. “Cele mai mari şanse pentru preluarea postului le are actualul director Cristian Ghibu”, ne-au declarat surse din instituţie. Ghibu este şef peste infrastructura feroviară încă din luna mai, când ministrul Transporturilor, Ovidiu Silaghi, l-a uns în funcţia de director general. În prezent, în cadrul CFR SA se derulează două licitaţii pentru modernizarea infrastructurii feroviare în valoare de peste 400 milioane de euro. Integral in Puterea

Şerban Ionescu a murit. Actorul avea 62 de ani şi suferea de o boală incurabilă. Actorul Şerban Ionescu a încetat din viaţă miercuri seară, la Spitalul Floreasca, a declarat pentru MEDIAFAX directorul unităţii medicale, Radu Macovei. Conform sursei citate, decesul actorului a suvenit în jurul orei 23.30. Şerban Ionescu a fost internat marţi la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, în secţia de Terapie Intensivă, după ce starea lui s-a agravat. Miecuri dimineaţa, medicii au putut confirma doar internarea, fără a da însă detalii despre starea de sănătate a actorului. “Şerban Ionescu a fost internat marţi în spital. Altceva nu putem spune, întrucât doamna care îl însoţeşte are o procură prin care solicită să nu fie furnizate date despre starea pacientului”, a declarat pentru Mediafax purtătorul de cuvânt al Spitalului Floreasca, medicul Bogdan Opriţa. Mediafax

Mazăre: “Măi doamnă, dacă mai vrei să fii ministru, rezolvă problema!” Vezi ce spune adresantul. După care edilul s-a dezlănțuit împotriva ministrului. “În Ordonanţa lui Boc spunea că nu au voie să beneficieze de ajutoare de căldură cei care au două proprietăţi. Dar dacă ai o proprietate şi cinci la sută dintr-un teren sau dintr-o altă proprietate rămasă moştenire noi am zis că merită. Acum s-au trezit idioţii de la Ministerul Muncii şi cu idioţii de la Curtea de Conturi să spună că o cotă indiviză înseamnă o a doua proprietate completă”, a mai spus Radu Mazăre. “Am discutat de vreo două ori la telefon cu ministreasa Muncii. (…) O fi partenera mea de coaliţie, dar eu discut aici de 2.000 de familii care au venit mici. (…) Am sunat-o o dată săptămâna trecută, mi-a spus că studiază, am sunat-o ieri, mi-a spus că studiază şi între timp oamenii au primit deciziile acasă.(…) Vin şi alegerile. Am felicitat-o, i-am spus: mă, doamnă, matale mai vrei să fii ministru, rezolvă problema asta. (…) N-a făcut nimic. N-o mai sun, să mă sune ea dacă vrea. (…) Dacă nu rezolvă problema, să plece. Cu chestiunea asta nerezolvată trebuie să plece sau în noul Guvern nu mai are ce să caute”, a amenințat liderul PSD Constanța. “Lăsaţi-mă cu demisia! Eu sunt pusă acolo să rezolv nişte probleme. Ce va fi după alegeri vom vedea atunci. Dânsul (n.r. Radu Mazăre) e mai impetuos şi e îngrijorat de situaţia unor cetăţeni şi pentru asta nu mă pot supăra pe domnia sa”, a declarat Mariana Câmpeanu la România Tv. Integral in EVZ

Va urez o zi buna!

Astăzi începe lupta statelor europene pentru bugetul pe termen lung al UE. Mizele sunt cheltuieli mai mici pentru ţările austere şi bani de creştere pentru economiile sărace. Cu mize extrem de importante, respectiv mai puţină cheltu­ială pentru principalii contri­butori şi bani necesari creş­terii pentru economii precum cea a României, negocierile privind bugetul pe termen lung al UE vor scoate cu sigu­ranţă la lumină frustrările care ard mocnit în sânul Uniunii pe fundalul actualei crize eco­nomice şi financiare. Cum scopul bugetului este stimularea creşterii economice şi a coe­ziunii sociale, Comisia Europeană se teme că discuţiile, care vor începe astăzi între şefii de state şi de guverne din UE, riscă să lăr­gească prăpastiile politice într-un moment în care spaţiul comunitar are cu adevărat nevoie de uniune. “Văd o ameninţare majoră. Compro­misurile trebuie să fie constructive. Acestea ar trebui să aibă în vedere întărirea Europei şi nu dezbinarea ei”, a spus ieri în faţa parlamentarilor europeni preşedintele CE Jose Manuel Barroso. Cei mai gălăgioşi protagonişti ai dispu­telor vor fi probabil Franţa şi Marea Brita­nie. În faţa opoziţiei extreme a Londrei, Parisul speră să izoleze Marea Britanie, stat care nu acceptă decât cel mult creşterea în funcţie de inflaţie a bugetului UE pentru perioada 2014-2020 şi a ameninţat cu respingerea proiectului CE dacă acesta nu convine intereselor britanice. “Dacă până sâmbătă seara se obţine un acord cu 26 de voturi împotriva unuia singur, Marea Britanie va fi obligată să-şi schimbe poziţia. Dacă Londra blochează totul de una singură, situaţia va deveni delicată”, au de­cla­rat surse din guvernul de la Paris, citate de Le Figaro. Dar pentru a-i reuşi pariul, Franţa are nevoie de complicitatea Germa­niei, ţara cu cea mai mare contribuţie la bugetul UE. nsă deocamdată poziţiile Franţei şi Germaniei sunt diferite. Berlinul vrea ca bugetul UE să fie limitat la 1% din PIB-ul uniunii, echivalentul a 960 miliarde de euro. În acest sens, pentru a împăca şi Germania şi Marea Britanie, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, a propus limitarea bugetului la 986 miliarde de euro, faţă de un buget de 1.030 miliarde euro cât prevede proiectul CE, cu 4% mai mare decât cel din 2007-2013. Propunerea a fost respinsă de Paris, deoarece aceasta ar reduce cu 25 miliarde euro resursele Politicii Agricole Comune. Sacrificiulul este considerat excesiv de Franţa, cel mai mare beneficiar de fonduri UE destinate agriculturii. Parisul şi Berlinul trebuie, de asemenea, să găsească un numitor comun în privinţa problemei delicate a rabaturilor care polu­ează de ani bugetul Uniunii. Preşedintele francez François Hollande critică “statele care vin la Bruxelles pentru a-şi cere ce­curile, rabaturile şi discount-urile”. Integral in Ziarul Financiar

Le Monde: “Domnilor englezi… rămâneţi cu noi!”.  Consiliul European de la Bruxelles se va lovi de un mare obstacol şi anume poziţia intransigentă a Londrei. Premierul britanic David Cameron, pus sub presiune tot mai mare de grupul de parlamentari eurosceptici de la Londra, vine la Bruxelles cu misiunea să obţină o diminuare drastică a viitorului buget al UE. Discuţiile acestui summit european se anunţă aşadar aprige şi lungi, tot mai mulţi observatori fiind tentaţi să se întrebe “dar ce mai caută Marea Britanie în UE?” Editorialistul de la Le Monde este cel care pune încă de pe prima pagină dureroasa întrebare engleză: 40 de ani după aderaera sa la Uniunea Europeană, Regatul Unit nu face decât să se îndepărteze tot mai mult de familia celor 27 iar bătălia lansată la Bruxelles în jurul viitorului buget al Uniunii pentru anii 2014-2020 scoate cel mai bine în evidenţă reticenţele britanice cele mai aprinse. Europa devine astfel “otstatica britanicilor” notează influentul ziar francez, reamintind poziţia premierului David Cameron la acest summit: plănuit atât de Comisie cât şi de preşedintele Uniunii Herman van Rompuy să fie undeva pe la o mie de miliarde de euro, acest buget ar trebui să fie redus cu 200 de miliarde, spune primul ministru britanic sprijinit în acest sens de parlamentarii de la Londra, conservatori dar şi laburişti. Consternată de criza cu care se confruntă zona euro, clasa politică şi opinia publică din Marea Britanie insistă tot mai mult pe o îndepărtare dacă nu chiar o ieşire din Uniune. Întrebarea în acest sens ar putea fi dealtfel pusă britanicilor după alegerile din 2015. Invers, ne putem întreba dacă restul europenilor, şi în particular francezii, au interes să mai păstreze Regatul Unit printre ei. Răspunsul ziarului Le Monde este clar: da, britanicii trebuie să rămână în Uniune şi asta din mai multe motive. În primul rând, piaţa bursieră din City a devenit în realitate piaţa financiară offshore a monedei euro. Ar fi greu de imaginat că Londra şi băncile de acolo să domnească mai departe asupra finanţelor europenilor fără ca aceştia să aibă vreun cuvânt de spus. Apoi, aşa cum a demonstrat-o intervenţia militară din Libia de anul trecut, o Europă a apărării fără britanici nu are rost, nu este de imaginat. În sfârşit, britanicii sunt apărătorii pieţei unice care nu trebuie lăsată doar pe mâna germanilor şi francezilor care ei sunt foarte reticenţi în a o deschide cu adevărat şi la piaţa serviciilor. Iată de ce Le Monde le spune celor de peste Canalul Mânecii “Domnilor englezi… rămâneţi cu noi!” Oricum, intrasigenţa Londrei vizavi de Uniunea Europeană nu e o noutate, britanicii s-au opus şi în trecut europenilor de pe continent.  În acest sens, se poate spune că David Cameron este moştenitorul direct al doamnei Margaret Thatcher. Aceasta din urmă a devenit celebră în 1984 când negocierile de atunci privind bugetul Uniunii fuseseră luate ostatice tot de britanici. Fosta lideră conservatoare dorea să obţină – şi a avut câştig de cauză – o reducere a contribuţiei britanice la bugetul Uniunii. Marea Britanie era însă în acea vreme mult mai săracă decât azi şi nu beneficia de aceelaşi subvenţii agricole ca Franţa. Thatcher a intrat atunci în istorie rostind celebra formulă “I want my money back” – “Vreau să-mi daţi banii înapoi”. 21 de ani mai târziu, în 2005, pentru a apăra reducerea britanică, acceptată de tot mai mulţi pateneri europeni, laburistul Tony Blair îşi pune vetoul pe un compromis negociat de preşedinţia luxemburgheză a Uniunii. Fragilizat însă de alianţa dintre francezul Chirac şi germanul Schröder, britanicul va fi nevoit să dea înapoi şase luni mai târziu, exact când el se afla în fruntea preşedinţiei rotative a Uniunii. Integral la RFI

NATO a primit o cerere oficială din partea Turciei pentru instalarea unor baterii Patriot. NATO a primit miercuri o cerere oficială din partea Turciei pentru instalarea pe teritoriul său a unor sisteme antiaeriene Patriot, la frontiera cu Siria. “Am primit o cerere din partea Turciei pentru instalarea de rachete Patriot. Aliaţii vor discuta această cerere fără întârziere”, a declarat secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen. “Instalarea bateriilor de acest tip ar consolida capacităţile de apărare aeriană ale Turciei în scopul protejării populaţiei şi teritoriului turc. Sistemele vor contribui la detensionarea crizei la frontiera sud-estică a NATO. Va fi o demonstraţie concretă de solidaritate şi determinare din partea Alianţei”, adaugă Rasmussen. Instalarea rachetelor Patriot ar reprezenta o primă implicare, indirectă, a Alianţei Nord-Atlantice în conflictul sirian, la 19 luni de la izbucnirea rebeliunii. Rasmussen a insistat asupra faptului că solicitarea Turciei are scop “pur defensiv”, fără a fi o primă etapă pentru stabilirea unei zone de excludere aeriană. Mediafax

Israel şi Hamas au ajuns la armistiţiu. Israel și Hamas au ajuns la un acord de încetare a focului, punând astfel punct conflictului din Fâșia Gaza, a declarat un oficial egiptean miercuri pentru Reuters. Într-o conferinţă de presă organizată la Cairo, ministrul egiptean de Externe Mohamed Kamel Amr a anunţat în mod oficial că cele două tabere au ajuns la armistiţiu. Acordul de încetare a focului intră în vigoare începând cu ora 19.00 GMT, a declarat Amr. „Aceste eforturi au permis încetarea focului şi restabilirea calmului (n.r. – în Fâşia Gaza), punând astfel capăt vărsării de sânge din ultima perioadă”, a mai spus oficialul egiptean. Secretarul de stat american Hillary Clinton a mulţumit Egiptului pentru eforturile făcute pentru a media conflictul şi a anunţat că ţara africană îşi va asuma responsabilitatea şi conducerea regiunii. „Este un moment critic pentru regiune. Noul guvern egiptean îşi va asuma responsabilitatea şi conducerea care a făcut din această ţară piatra de temelie pentru stabilitate în regiune şi pace”, a spus Clinton în timpul conferinţei de presă cu omologul ei egiptean. Clinton a promis că va lucra cu partenerii din regiune ”ca să consolideze acest progres, să îmbunătăţească condiţiile pentru oamenii din Fâşia Gaza şi să ofere siguranţă israelienilor”. Secretarul de stat american şi preşedintele egiptean Mohamed Morsi s-au întâlnit miercuri la palatul prezidenţial din Cairo, pentru a discuta un eventual armistiţiu în Fâşia Gaza. Premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a spus miercuri preşedintelui american Barack Obama că este pregătit pentru un armistiţiu cu Hamas, potrivit unui comunicat emis de guvernul statului evreu. „(Netanyahu) a vorbit recent cu preşedintele Barack Obama şi a fost de acord cu recomandarea lui de a da o şansă propunerii de încetare a focului venite din partea Egiptului şi, astfel, să dea prilejul ca situaţia să se stabilizeze şi să se calmeze înainte ca alte demonstraţii de forţă să fie necesare”, se mai arată în comunicat. Integral in  Adevarul.

Negocierea bugetului UE sau care pe care. Bugetul comun al Uniunii Europene este proiectat pe durata a şapte ani, altfel decât cel al statelor membre, care este anual. Această “practică” a intrat în vigoare în anii 80, când Comisia era condusă de Jaques Delors. Planificarea bugetară pe mai mulţi ani urmărea să asigure finanţarea proiectelor de dezvoltare europene, gândite de asemenea pe o perioadă de câţiva ani. Aşadar, o dată la şapte ani, ţările membre UE negociază la sânge împărţirea banilor cu Comisia Europeană şi Parlamentul European. Bugetul Uniunii este finanţat în mare parte din sumele vărsate în vistieria europeană de ţările membre. Statele care plătesc la buget sume mai mari decât cele pe care le primesc înapoi sub formă de subvenţii şi fonduri, nu au nici un interes să transfere sume şi mai mari către bugetul european. Celelalte ţări, respectiv cele care primesc mai mulţi bani decât plătesc la Bruxelles cer sume mai mari. Discuţiile actuale privind bugetul pe următorii şapte ani ai UE se află momentan la faza negocierilor, fiecare stat încercând să obţină o sumă cât mai mare. Rezultatul negocierilor urmează să fie aflat joi. Conform unui proiect al Comisiei Europene, din 2014 până în 2020, bugetul anual al UE ar urma să se situeze între 143 şi 151 de miliarde de euro. Această sumă reprezintă aproximativ 1 la sută din profitul generat de economia comună a UE. În şapte ani, suma ar urma aşadar să fie de o mie de miliarde de euro. “Nu sunt deloc mulţi bani”, spune Jutta Haug, parlamentar european din partea social-democraţilor germani, care deţine şi funcţia de vice-preşedinte al comisiei de buget a CE. Austeritatea în timpul crizei datoriilor este un lucru corect, consideră Jose Barroso, preşedintele Comisiei. Tocmai de aceea, rata de creştere prevăzută în proiectul de buget va fi una moderată, a mai precizat oficialul european, care ar dori în schimb consolidarea componentei sociale a UE. Încercarea de a învăţa lecţiile crizei este un lucru bun. Guvernele ştiu şi ele acest fapt şi vor o mai bună disciplină bugetară, mai multă credibilitate şi o mai bine pusă la punct coordonare a politicii economice”, a declarat portughezul. Barroso se plânge însă că “lipsa solidarităţii la nivelul UE periclitează proiectul european”. Aproximativ 80 la sută din bugetul CE se întoarce către statele membre sub formă de subvenţii şi proiecte de dezvoltare, restul de 20 la sută asigurând aspecte comune precum politica externă a Uniunii, Parlamentul European, etc. Cele mai mari cheltuieli le reprezintă subvenţiile agrare şi fondurile structurale. Reimer Böge, specialist în finanţe în PE, a declarat pentru DW: “Compromisul nostru ar putea fi îngheţarea cheltuielilor în agricultură şi a fondurilor de coeziune. Cu alte cuvinte, nu am mai acoperi inflaţia. Această manevră ar duce la scăderea cheltuielilor în aceste două domenii şi la o mai bună finanţare a altor sectoare politice”. Böge spune însă că, deşi necesare, aceste lucruri nu vor fi puse în aplicare. “Avem nevoie nu doar de fonduri, ci şi de proiecte concrete. În Spania de pildă, şomajul în rândul tinerilor este de peste 50 la sută. Acolo nu mai este nevoie de investiţii în infrastructură, ci trebuie combătut şomajul juvenil prin programe sociale”, mai crede finanţistul german. Integral la Deutsche Welle

Calendarul Mayaş este unul din cele mai complicate subiecte pe care cineva si-ar propune sa le explice. Exista doua posibilitati: prima, simplificarea pana la absurd a acestui calendar, simplificare care ar da loc unor interpretatari aberante, de genul  21/12/2012, sau complicarea explicatiilor (la nivel stiintific), si atunci iti pierzi musterii. Am sa incerc o simplificare mai complicata care sa poata fi inteleasa fara a deveni “vulgarizanta.”

Mayaşii aveau doua feluri de calendar si inca doua interpretari care impreuna formau de facto 4 interpretari calendaristice.

1. Numaratoarea Lunga (The Long Count Cycle) – folosit de fapt pentru numaratoare perioadelor mari. Un exemplu edificator pentru cititorul occidental  ar fi: 2009  de ani dupa nasterea lui Hristos; 1009 AD/d.Hr
2. Numaratoarea Sacra (Tzolk’in) – numit de mine si “calendarul biologic”, pentru ca reprezinta cele 260 de zile a unei gestaţii umane. Tzolk’in este impartit in 13 “luni” de 20 de zile. Fiecare luna avea un nume. Exemplul lunilor in calendarul grigorian (ianuarie, februarie….noiembrie, decembrie). Cu ajutorul acestui calendar reuseau mayasi sa calculeze mai exact si conjunctiile intre planeta noastra si Venus.
3. Stapanii Noptilor (Lords of the Night) – un ciclu perpetuu de 9 zile (fiecarea apartinea altui “lord”) tinea loc la ceea ce numim noi o “saptamana”, fiecare zi avea un  alt nume. Exemplul zilelor saptamanii ocidentale (luni,marti, …joi vineri..)
4. Calendarul Solar (Haab) : Un calendar solar asemanator cu al nostru impartit intr-un ciclu de 365 de zile. Acest ciclu, sau an mayas era impartiti la 18 luni compus din  20 de zile. Acest calendar folosea la calcularea datei initiale, a “Tun”, a anului in calcularea “numaratoarei lungi”, vezi mai sus.

Important de mentionat ca matematica Mayaşa era bazata pe sistemul numeric Vigesimal (adica baza-20),  noi ne folosim pe un sistem Decimal (baza-10), calculatoare pe un sistem Binar (baza-2). Un eveniment in calendarul Mayaş arata, asa :

Mentionarea evenimentului (descrierea lui) ocupa mai putin loc decat data evenimentului. Mayaşii erau fanatici in legatura cu exactitatea calculului calendaristic.

In calendarul nostru (Gregorian) putem reprezenta o data in felurite feluri, de exemplu  Luni, 28/12/2009 sau Luni, 28 Decembrie 2008; daca suntem in America putem scrie  aceeasi data Monday, 12/28/2008, si putem mentiona un eveniment, sa zicem 2 zile pana in Anul Nou 2009. Putem reprezenta data noastra si in felul in care Maya o faceau:

Data = 28/12/2008

Luni = O zi dintr-un ciclu de 7 zile  numit “saptamana a 52-a”
29 = O zi dintr-un ciclu de 28, 29, 30 sau 31 de zile (durata unei luni Gregoriene)
Decembrie = O luna dintr-un ciclu de 12 care are acest nume.
363 = O zi dintr-un ciclu 365 days
2.0.0.8 d.Hr. =  un ciclu care reprezinta o numaratoare de ani de la nasterea lui Iisus.
Eveniment = doua zile inaintea anului nou 2.0.0.0.9

Traducand aceasta reprezentare in Calendarul Mayaş, lucrurile ar arata cam asa:

Data = 7 Manik’, 10 K’ank’in  12.19.15.17.7

Manik’= O zi dintr-un ciclu de  20 de zile numit Tzolk’in
7 = O zi dintr-un ciclu de 13 zile
K’ank’in =  Un ciclu de 18 luni (Haab)
10 =  Unul dintr-un ciclu de 20 de zile
12.19.15.17.7 = un ciclu care reprezinta o numaratoare de ani de la nasterea natiunii Mayaşe.
Eveniment = 13 zile pana la sfarsitul celui al 15-lea Tun (an), atunci data va fi 12.19.16.0.0

Destul de simpla reprezentarea comparativa. La un singur lucru cerecetatorii nu au gasit raspuns in nici o inscriptie mayasa descifrata pana astazi – de ce calendarul mayas incepe cu data de 13.0.0.0.0 ( paralela cu data de 11 sau 13 August 3114 i.Hr). Care ar putea fi raspunsul poate il vom descifra in viitor, sau poate niciodata. Un singur lucru pate fi sigur, pe 21 sau 23 Decembrie 2012 va incepe un nou ciclu cu 13.0.0.0.0. al doilea sau poate al 14-lea, cine stie?

Pentru cautatorii de senzatii si apocalipticii – aveti mai jos alinierea galactica pe data cand calendarul maya se va termina. Aceasi alinere a avut loc si in cateva date anterioare, exemplu: 23 Decembrie 1870   – absolut nimic notabil nu s-a intamplat in istoria omenirii; 22 Decembrie 1941 – desi o zi pe la inceputul celui de al II-lea razboi mondial, nimic notabil. 

Moto: Dedicat tuturor celor care vor vota USL in 9 decembrie 2012

Chiar nu stiu cine va scrie istoria Romanilor in secolul al XXI-lea, dar din punctul de referinta actual ar exista cateva scenarii, toate extrem de posibile si cel putin doua chiar probabile.  Daca totusi Romania se va integra intr-o Europa unita si aceasta va supravietui presiunilor in care va fi supusa in deceniile vitoare, atunci exista poate sansa ca alaturi de Ceausescu sa-l regasim si pe Ion Iliescu ca vinovat al nefericirilor acestui popor la sfarsit de secol si inceputul unuia nou.

Iliescu a facut ceea ce a crezut ca este bine pentru Romania si pentru romani, dar si Ceausescu a facut acelasi lucru. Ambii au actionat din acelasi punct de vedere ideologic, ambii au purtat acelasi bagaj de idei, transformat dintr-un lumpen-proletariat obscur intr-o viziune, in care poporul trebuie sa infaptuiasca ceea ce doreste statul si nu invers.

Nu a existat in Romania o clasa muncitoare constienta de drumul istoric pe care natiunea trebuie sa-l parcurga precum in Polonia, pentru ca in santierele de la Gdansk nu au lucrat intelectuali, ci polonezi – membri ai clasei muncitoare si ei au purtat steagul libertatii. Nu a existat in Romania o intelectualitate activa dizidenta si constienta de puterea ei ca in Cehia si Polonia. Nu a existat o biserica militanta ca cea catolica din Polonia si nu a existat o diaspora romaneasca care sa-si asume responsabilitatea istorica de a fi roman pentru toate generatiile care au fost si vor fi.

Ce a existat in Romania? Au existat 4 milioane de membri ai PCR (18% din populatie) si din ei vreo 300 000 absolut beneficiari ai statutului si aparatori infocati ai partidului. Unde credeti ca au disparut acesti oameni, credeti vre-un moment ca ei au devenit intr-o zi, luna sau an, aderenti infocati la tanara democratie liberala? Au fost aproximativ 50 000 de mii de membri ai securitatii statului, unde au disparut, ei? Au existat mii de turnatori si colaboratori. Si ei au disparut? Probabil ca da 🙂

Singurii care au putut prelua puterea, scrie legile, alcatui aparatul administrativ sunt ei si nu noi, care i-am primit in grupuri impartite numite  partide politice. Majoritatea lor au ramas in PSD, sub conducerea constiincioasa a noului conducator Ion Iliescu. Au facut la fel celelalte tari comuniste? O parte da, o alta nu. Cei care au reusit sa-i epureze stau astazi mult mai bine decat noi, cei care nu am reusit. Singurul lider politic din 1989, care a incercat sa faca ceva a fost si este Traian Basescu, si el comunist dar cu fapte la raboj: desecretizarea dosarelor securitatii si raportul condamnarii comunismului.  Suficient pentru a fi credibil in fata mea. Ceea ce nu a reusit “comunistul“ Constantinescu (da’, Milica si tu ai fost comunist, nu?)  a facut-o  “comunistul” Basescu.

Astazi ne aflam in fata unei tragice restauratii, totul depinde de cei care nu gandesc si care sunt orbiti de o ura prosteasca care ne va devasta pe toti. Sunt Blaga, Cezar Preda, Elena Udrea sau Ion Oltean mai buni decat ceilalti? Parerea mea ca nu, si totusi nu au instinctul de haita hamesita pe care il au ceilalti, deoamdata de bine de rau s-au supus legilor si nu au incercat sa submineze statul de drept. Nu, in nici un caz, ei nu ma reprezinta asa cum nu m-au reprezentat niciodata! Ma reprezinta insa MRU si 10-15 oameni care candideaza sub sigla ARD. Mă reprezinta Măries, Bolchiş, Biriş şi Radu Botezatu, poate alti cativa pe care poate nu-i cunoşteti! Pentru a avea cu cine sa votam mai departe ei trebuie musai ajutati si  votati. Nu-i vom vota, o sa ne lamentam in continuare si mai departe! Ei trebuie votati, ajutati sa devina ceea ce  ne-am propus – un alt gen de politicieni!

@cetatean : O completare de final

Gratie eforturilor supra-omenesti ale Presedintelui Romaniei care, in cei 8 ani de mandat a remorcat institutiile din zona gri spre zona respirabila a statului de drept sau le-a aparat in fata Sistemului, astazi putem vedea pe viu cum s-a intarit Statul si cum structurile sale de forta strang de gat, incet-incet, Sistemul care musteste de ura sa isi ia revansa.

Am trecut printr-o batalie de foc in aceasta vara, in care am rezistat ca stat de drept numai cu sprijin masiv din afara Romaniei, in conditiile in care o majoritate de puscariabili voiau sa ucida Constitutia. Acum, aceeasi haita de puscariabili spera la o majoritate mai substantiala si nu mai face nici un secret din dorinta ei de a-si scapa pielea de Justitie prin modificarea Constitutiei si reintoarcerea la vremurile in care Parlamentul era Marea Adunare Nationala.  Alegerile din 9 decembrie 2012 nu sunt decat avanpremiera, iar ce va urma dupa ele va intrece in violenta politica tentativa de lovitura de stat din vara. Statul de drept va atarna de acei oameni, care vor trebui sa dovedeasca ca s-au maturizat si ca pun inaintea oricarui alt lucru respectarea legii si Constitutiei. Fiecare din noi va alege daca voteaza pentru un viitor asa cum si l-au dorit bunicii nostri care asteptau americanii sau pentru un viitor asa cum si-l doreste inca, dupa multe operatii care nu l-au bagat in pamant, Ion Iliescu. Spre Vest sau spre Rusia ?

In aceste conditii, devine irelevant daca niste cretini din ARD fac blat sau nu. Ei atata pot. Noi insa, constienti de gravitatea momentului, putem sa ii folosim ca mijloc (asa cum si ei s-au folosit de noi) de aparare a statului de drept, votandu-i desi nu merita si impiedicand USL sa obtina majoritatea necesara revizuirii Constitutiei care, va garantez, va fi scrisa cu litere chirilice si va avea ca Preambul doua articole : « Afara din UE ! Afara din NATO ! ».

Redactat de @Cetatean

Comunitatea Politeia considera ca intr-o tara in care toti parlamentarii sunt actori de mahala, actul de Justitie nu trebuie lasat sa devina o comedie trista iar lamentatiile actorului-parlamentar care are remuneratia dupa buget mica nu trebuie sa devina temei pentru mentinerea in Senat a unui individ fara demnitate, declarat incompatibil printr-o decizie definitiva si irevocabila a ICCJ.  Oricat de mult am rade sau plange la vederea acestui histrion care confunda Parlamentul cu scena, actul de justitie nu trebuie sa se negocieze si nici sa fie supus la vot in Parlament.

 Continuand traditia deschisa in aceasta vara de prima postare Amicus Curiae adresata CCR cu referire la referendumul din 29 iulie formulam public prezenta pozitie Amicus Curiae a Comunitatii Politeia cu speranta ca acest conflict va fi transat de CCR in favoarea statului de drept, si in defavoarea parlamentarilor care joaca mereu cu sala inchisa piesa « Incalcarea Constitutiei. Drama continua cu poporul roman ».

***

În fapt:

 Conform stenogramei şedinţei Senatului din data de 30 octombrie 2012, preşedintele de şedinţă, senatorul Dan-Radu Rușanu, a supus la vot « Punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări cu privire la situaţia de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu », cu precizarea : « Ca modalitate de vot, se votează astăzi dacă suntem de acord cu punctul de vedere privind situaţia de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu. Da înseamnă că suntem de acord şi nu înseamnă că suntem împotrivă ».

 Rezultatul votului a fost de 23 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă şi 10 abţineri.

Punctul de vedere al comisiei juridice a fost exprimat de preşedintele comisiei, dl. senator Toni Greblă, în şedinţa Senatului din 29 octombrie 2012:

 « În şedinţa din 9 octombrie 2012, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, analizând scrisoarea domnului senator Mircea Diaconu, prin care solicită amânarea dezbaterii referitoare la punerea în aplicare a incompatibilităţii stabilite de către Agenţia Naţională de Integritate până la soluţionarea căii extraordinare de atac, au hotărât, cu unanimitate de voturi, menţinerea punctului de vedere iniţial, adoptat în şedinţa din 11 septembrie 2012, precizând că formularea contestaţiei în anulare nu suspendă executarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, şi nici efectele raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate ».

 Prin votul secret electronic din data de 30 octombrie, plenul Senatului a respins punctul de vedere al comisiei juridice. Apreciem că semnificaţia juridică a votului acordat de plenul Senatului este aceea a suspendării executării hotărârii judecătoreşti sau chiar a casării acesteia, din moment ce mandatul senatorului Mircea Diaconu nu a fost întrerupt (ca urmare a unei incompatibilităţi constatate printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţei). Întrucât la data formulării cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională mandatul domnului senator Mircea Diaconu nu încetase, se poate afirma că hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă nu a fost pusă în aplicare.

 Senatorul Mircea Diaconu a fost declarat incompatibil prin raportul întocmit de Agenţia Națională de Integritate pe data de 27 ianuarie 2011, în care se preciza că starea de incompatibilitate a intervenit începând cu luna decembrie 2008, când, în urma alegerilor legislative, Mircea Diaconu a cumulat funcţia de senator cu cea de director-manager al Teatrului “C.I. Nottara” din Capitală, funcţie de conducere specifică unei instituţii publice locale.

 Raportul întocmit de A.N.I. a fost contestat de Mircea Diaconu la Curtea de Apel Bucureşti, care la data de 16 septembrie 2011 a stabilit că Mircea Diaconu s-a aflat în incompatibilitate începând cu luna decembrie 2008.

 Mircea Diaconu a contestat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti la instanţa supremă, care a respins recursul acestuia printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă (Decizia nr. 3104/21.06.2012)

 Deşi până la începerea vacanţei parlamentare şi chiar şi în timpul sesiunii extraordinare Senatul s-a întrunit de mai multe ori în plen, votul pentru încetarea mandatului senatorului Mircea Diaconu a fost acordat abia pe data de 30 octombrie 2012.

 Se poate afirma că între 21 iunie şi 30 octombrie Parlamentul a ignorat hotărârea definitivă şi irevocabilă a instanţei supreme, cu scopul de a o lipsi de efectul ei juridic direct (încetarea mandatului senatorului Mircea Diaconu).

În drept:

 1. Prevederile constituţionale asupra cărora poartă conflictul.

Art. 1, alin. (4) şi (5), art. 16, alin. (2), art. 70, alin (2) precum şi art. 126 al. (1) din Constituţie:

 Art. 1:  „(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

 Art. 16, alin. (2) „Nimeni nu este mai presus de lege”

 Art. 70, alin. (2): „(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces”.

 Art. 126, al (1): „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

2. Părţile aflate în conflict:

 Prin Decizia nr. 53/2005 a Curţii Constituţionale s-a statuat ca autorităţile care sunt susceptibile de a fi implicate într-un conflict juridic de natura constituţională (CJNC) sunt cele prevăzute la titlul III din Constituţiei. În cazul de faţă, conflictul este între Parlamentul României (Titlul III, cap. I) şi Autoritatea judecătorească, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Titlul III, cap. VI).

 3. Conţinutul conflictului:

Definiţia CJNC, conform deciziei CCR 53/2005: „Conflictul juridic de natură constituţională între autorităţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competente, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competentei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intra în obligaţiile lor”.

 Apreciem că votul Senatului din data de 30 octombrie 2012 poate fi interpretat atât ca o acţiune concretă prin care Parlamentul şi-a arogat competențe care aparţin autorităţii judecătoreşti (considerăm că în această situație este vorba de un conflict pozitiv), cât şi ca o acţiune prin care Parlamentul a refuzat îndeplinirea anumitor acte care intra în obligaţia sa (discutăm de un conflict negativ).

 I. Prima interpretare (conflictul pozitiv) este justificată de procedura parlamentară a supunerii la vot a raportului comisiei juridice, cu precizarea preşedintelui de şedinţă al Senatului: « Ca modalitate de vot, se votează astăzi dacă suntem de acord cu punctul de vedere privind situaţia de incompatibilitate a domnului senator Mircea Diaconu. Da înseamnă că suntem de acord şi nu înseamnă că suntem împotrivă » (Stenograma şedinţei plenului Senatului din 30 octombrie 2012).

 Conform Deciziei 209/2012 a CCR, comisiile sunt organe interne ale Parlamentului iar « natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care la propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale”.

 Parlamentul (în speţă, plenul reunit al celor două Camere sau plenul fiecărei Camere) poate vota cu privire la raportului unei comisii, votul fiind expresia juridică a adoptării sau respingerii de către organul legislativ a acelei conduite sugerate de comisia respectivă.

 În cazul de faţă însă, dată fiind natura particulară a raportului comisiei (prin care se constată existenţa unei hotărâri definitive şi irevocabile a instanţei supreme), Parlamentul nu avea dreptul de a-l respinge prin vot. Sub aspect juridic, Parlamentul nu are competența de a împiedica prin vot survenirea efectului juridic al stării de incompatibilitate constatate în ceea ce îl privește pe senatorul Mircea Diaconu (efectul fiind încetarea mandatului de senator), întrucât Parlamentul României este autoritate legislativă, iar nu autoritate însărcinată cu interpretarea legii.

La nivel general, Constituția nu conferă Parlamentului dreptul de a vota pe marginea nici unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Comisia juridică a exprimat un punct de vedere legal şi constituţional, anume că « formularea contestaţiei în anulare nu suspendă executarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, şi nici efectele raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate ».

 Or, prin votul negativ acordat de plenul Senatului, Parlamentul României s-a opus punerii în aplicare a hotărârii instanţei supreme şi efectelor raportului de evaluare a A.N.I., ceea ce echivalează cu suspendare sine die sau cu o casare de facto a hotărârii definitive şi irevocabile, fiind încălcate art. 1, alin (4) şi art. 126 alin (1) din Constituţie.

 Prin votul de respingere acordat de plenul Senatului, Parlamentul României şi-a arogat în mod neconstituţional prerogativa realizării Justiţiei (care revine Inaltei Curți şi celorlalte instanțe judecătoreşti) stabilind că nu există o situaţie de incompatibilitate în ceea ce îl priveşte pe senatorul Mircea Diaconu şi că, pe cale de consecinţă, mandatul de senator al acestuia poate continua. Deşi stenogramele şedinţelor plenului Senatului din 29 şi 30 octombrie 2012 dovedesc că membrii Senatului cunoşteau atât existenţa deciziei definitive şi irevocabile a instanţei supreme cât şi necesitatea respectării ei, votul de respingere a raportului comisiei juridice se constituie ca expresia modului în care Parlamentul şi-a însuşit în mod neconstituţional prerogativa realizării Justiţiei, prezervând mandatul acelui parlamentar declarat incompatibil, fiind încălcat astfel articolul 70 alin. (2) din Constituţia României care prevede explicit încetarea calităţii de deputat sau de senator la data constatării incompatibilităţii de către o instanţă judecătorească.

 II. A doua interpretare (conflictul negativ) este justificată de conduita Parlamentului de a refuza punerea în aplicare a unei hotărâri definitive şi irevocabile a instanţei supreme. Prin refuzul de a revoca mandatului acelui senator constatat incompatibil, Parlamentul a încălcat art. 70 alin (2) din Constituţie, precum şi art. 16 alin (2) şi art. 1. alin. (5), dovedind că respectarea Constituţiei şi legii depinde de configurația și votul politic al Parlamentului, câtă vreme un senator declarat incompatibil se poate plasa deasupra legii (ferindu-se de efectele ei) şi îşi poate prezerva mandatul, prevalându-se de votul de respingere acordat de Parlamentul României pe marginea raportului comisiei juridice.

 Situaţia obiectivă de declanşare a conflictului juridic de natură constituţională nu o reprezintă votul ca atare al Parlamentului, acesta fiind acordat în temeiul art. 183 alin (1) din Regulamentul Senatului (« Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Senat cu votul majorităţii membrilor săi), ci natura şi efectele votului Plenului.

 Dat fiind faptul că în raportul comisiei juridice se lua act de existenţa unei decizii definitive şi irevocabile a instanţei supreme, apreciem că Parlamentul nu avea libertatea de a vota negativ pe marginea raportului, întrucât în situaţia existenţei unei hotărâri definitive şi irevocabile a instanţei Parlamentul are doar rolul de a pune în aplicare (prin votul care consfinţeşte încetarea mandatului parlamentarului declarat incompatibil) hotărârea instanţei, iar nu de a împiedica producerea efectelor juridice ale acesteia.

 4. Izvorul conflictului:

 Raportându-ne la Decizia 901/2009 a Curții Constituționale, considerăm că în prezenta speţă sursa conflictul constituţional rezidă chiar în textul Constituţiei (art. 70, alin. 2), care nu stabileşte în mod explicit obligaţia ce incumbă Parlamentului de a pune în aplicare hotărârea definitivă şi irevocabilă a instanței şi de a vota de îndată încetarea mandatului parlamentarului constatat că fiind incompatibil. În aplicarea articolului constituțional menționat, articolul 183 alin. (1) din Regulamentul Senatului, nu conţine o prevedere explicită cu privire la necesitatea ca Parlamentul să pună de îndată în aplicare hotărârea definitivă şi irevocabilă a instanţei, luând act prin vot de existenţa ei.

 Modul de redactare al art. 70 alin (2) din Constituţie, cât și al art. 183 alin (1) din Regulamentul Senatului care detaliază procedura parlamentară ce trebuie urmată, poate induce ideea că Parlamentul are o prerogativă substanţială, aceea de a bloca prin vot aplicarea unei decizii definitive şi irevocabile a instanţei. Or, această înţelegere greşită a naturii votului Parlamentului în situația unei incompatibilități dovedite de instanță în ceea ce privește un senator sau deputat goleşte de conţinut art. 70 alin (2), art. 126 alin (1) şi art. 1 alin (4) şi (5) din Constituţie şi consacră o interpretare a acestor articole în sensul neaplicării normelor constituţionale. Dacă prerogativa votului acordat de Parlament (in scopul încetării mandatului unui parlamentar dovedit incompatibil) ar fi substanţială şi Parlamentul ar putea împiedica printr-un vot producerea efectelor care decurg dintr-o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei, ne-am afla în situaţia în care principiul separaţiei puterilor în stat s-ar dovedi literă moartă, prerogativa înfăptuirii Justiţiei ar reveni Parlamentului, iar caracterul de stat de drept ar fi o simplă declaraţie lipsită de efecte juridice.

  5. Soluţionarea conflictului:

 Pe cale de consecinţă, apreciem că în situaţia de față interpretarea corectă a raportului constituţional dintre cele două autorităţi publice aflate în conflict juridic de natură constituţională (Parlamentul şi Autoritatea judecătorească) trebuie să urmeze principiile stabilite de Decizia 98/2008 a CCR cu privire la raportul dintre Preşedintele României şi Parlamentul României în cadrul procedurii de numire a Guvernului:

 „ Art. 85 din Constituţia României prevede trei cazuri în care Preşedintele României numeşte Guvernul [alin. (1)] sau numai pe unii membri ai Guvernului [alin. (2) şi (3)]. În cazul prevăzut la alin. (1) numirea are loc pe baza votului de încredere acordat de Parlament în conformitate cu prevederile art. 103 din Legea fundamentală, iar în cazul prevăzut la alin. (3), pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru. Actul juridic în baza căruia Preşedintele României face numirile este hotărârea Parlamentului, adoptată în condiţiile art. 85 alin. (1), ale art. 103 alin. (3) din Constituţie şi ale dispoziţiilor corespunzătoare ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului.

 Din textul Constituţiei rezultă că, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (3) ale art. 85, numirea de către Preşedintele României a miniştrilor este un act de executare a hotărârii Parlamentului şi de investire, pe această bază, a miniştrilor, de către şeful statului. Hotărârea organului reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituţia României] este un act obligatoriu, pe care Preşedintele nu l-ar putea refuza decât prin săvârşirea unor fapte grave de încălcare a Constituţiei” (Decizia 98/2008).

 Având în vedere faptul că încetarea mandatului unui senator sau deputat în urma unei hotărâri definitive şi irevocabile a instanţei este un obiectiv constituţional la îndeplinirea căruia concură, conform Deciziei CCR 98/2008, „autorităţile publice cu competenţe conjuncte” (respectiv autoritatea judecătorească ce constată incompatibilitatea şi Parlamentul, care decide prin vot punerea în aplicare a hotărârii instanţei), apreciem că în prezenţa speţă sunt incidente considerentele Deciziei 98/2008, care, în conformitate cu jurisprudenţa curentă a CCR, au putere de lucru judecat și sunt general-obligatorii (inclusiv față de Parlament).

 Astfel, întrucât în cazul de față incompatibilitatea este stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ce dă expresie celui mai important act al activităţii judecătoreşti, acela de „a spune dreptul”, Parlamentul nu are prerogativa de a aprecia dacă instanţă a interpretat corect sau incorect legea, ci este obligat să voteze de îndată încetarea mandatului senatorului sau deputatului declarat incompatibil.

Considerăm că, la fel cum Preşedintelui României îi este interzis dreptul de apreciere şi de refuz al numirii Guvernului care a fost investit de Parlament în temeiul art. 85, alin. (1), în acelaşi mod îi este interzis Parlamentului să decidă prin vot că o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă poate să nu fie pusă în aplicare iar mandatul unui senator sau deputat constatat incompatibil poate continua.

 Această interpretare reprezintă, în opinia noastră, aplicarea corectă a principiului echilibrului puterilor în stat şi garantează că puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive şi irevocabile a instanţei nu este înfrântă prin votul autorităţii legislative. Orice altă interpretare care ar acorda Parlamentului o prerogativă substanţială de prezervare a mandatului senatorului sau deputatului constatat de instanţă ca fiind în stare de incompatibilitate ar însemna negarea prerogativei autorităţii judecătoreşti de a înfăptui justiţia (prerogativa înscrisă în articolul 126 alin. (1) din Constituţie). Principiul echilibrului puterilor în stat obliga autorităţile publice cu competenţe conjuncte în realizarea aceluiaşi obiectiv constituţional să colaboreze, iar nu să se obstrucţioneze în buna lor funcţionare. Or, întrucât mandatul senatorului Mircea Diaconu nu a încetat, ci continuă (ca urmare a votului de respingere acordat de Parlament), se poate afirma că Parlamentul a încălcat ordinea juridică a statului de drept şi a obstrucţionat buna funcţionare a justiţiei, lipsind o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu.

 Întrucât conflictul juridic de natură constituţională nu se reduce doar la proferarea unor declaraţii politice cu privire la existenţa sau inexistența incompatibilităţii senatorului Mircea Diaconu, ci produce un efect juridic (continuarea mandatului senatorului incompatibil), opinăm că acest efect poate fi întrerupt doar prin intervenţia instanţei de contencios constituţional şi prin pronunţarea unei decizii de soluţionare a conflictului juridic de natura constituţională.

 Credem că se impune soluţionarea conflictului printr-o decizie a Curţii Constituţionale care să depăşească simplă valoare de recomandare pentru viitor (a se vedea în acest sens Decizia 838/2009: „În ceea ce priveşte autoritatea judecãtoreascã, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conduita conformă Constituţiei transpare din cele statuate mai sus, şi anume exercitarea competenţelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat şi, deci, abţinerea de la orice acţiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuţiile altei autorităţi publice”) şi să statueze nu doar norma de conduită pentru Parlament în situaţia existenţei unei viitoare hotărâri definitive şi irevocabile a instanţei cu privire la incompatibilitatea unui senator sau deputat, ci mai ales modalitatea concretă de soluţionare a prezentului conflict juridic care produce în continuare efecte.

 Întrucât prezentul conflict este generat de refuzul Parlamentului de a constata încetarea mandatului unui senator declarat incompatibil şi de interpretarea greşită a art. 70 alin (2) din Constituţie şi art. 183 alin (1) din Regulamentul Senatului, se impune intervenţia instanţei de contencios constituţional în vederea corectei interpretări a articolului constituțional care prevede încetarea mandatului unui senator sau deputat în caz de incompatibilitate și a limitei procedurii de vot menţionată în art. 183 alin (1) din Regulamentul Senatului care, în opinia noastră, nu poate avea semnificaţia unui vot acordat de plenul Senatului pentru suspendarea punerii în aplicare a unei decizii definitive şi irevocabile a instanţei.

 În ultimul rând, considerăm că este necesar ca instanța de contencios constituțional să soluționeze în mod neechivoc conflictul juridic, conferind astfel deplină realitate statului de drept în care Constituția și legile au întotdeauna întîietate în raport cu arbitrariul și subiectivismul vieții politice. Întrucât „justiţia constituţională se fundamentează pe statul de drept, nu pe oportunitate”, soluționarea conflictului ar reprezenta dovada că „supremaţia Legii fundamentale este aşadar de esenţa exigentelor statului de drept, reprezentând totodată o realitate juridică ce implică consecinţe și garanţii” (Decizia CCR nr. 727/2012), în special garanția că hotărârile definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată sunt valabile inclusiv pentru Parlamentul României.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Miercuri, vremea va fi în general închisă în Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Moldova, unde local va fi ceaţă, izolat persistentă şi, pe arii restrânse, asociată cu burniţă sau ploi slabe, informează Administraţia Naţională de Meteorologie. În restul teritoriului cerul va fi variabil, iar dimineaţa şi noaptea, în zonele joase se va forma ceaţă, posibil persistentă în Transilvania. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în sudul Banatului, pe litoral şi în deltă. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 2 şi 13 grade, iar cele minime se vor situa între -9 grade în estul Transilvaniei şi 7 grade pe litoral.

În Bucureşti, vremea se va menţine în general închisă. Dimineaţa, dar mai ales noaptea se va semnala ceaţă şi vor fi condiţii de burniţă. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă va fi de 7…8 grade, iar cea minimă de 2…3 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 5342    RON; 1 USD = 3. 5381     RON; 1 EURO = 1. 2815   USD; Francul elvetian 3. 7627 RON. Gramul de aur 197.3910 RON.

BNR: Noiembrie aduce o temperare a optimismuui in industrie si o inrautatire a perspectivei in constructii. Noiembrie 2012 aduce o temperare a optimismului in industrie si deteriorare a perspectivei in constructii, potrivit rezultatelor sondajului de conjunctura realizat de BNR in luna noiembrie. Documentul mai arata ca asteptarile favorabile ale operatorilor industriali vor cunoaste o posibila estompare, in timp ce pentru constructii se intrevede o inrautatire a indicatorilor economici. Productia industriala isi va incetini ritmul lunar de crestere, o atenuare a vitezei de crestere fiind anticipata si in cazul portofoliului total al comenzilor adresate companiilor industriale, tendinta fiind atribuita, in principal, comenzilor venite de la export. Asteptarile companiilor de constructii s-au deteriorat, atat in privinta productiei, cat si a comenzilor, perspectiva fiind  determinata in esenta de inrautatirea vremii. Stocurile de produse finite industriale vor inregistra o restrangere usoara, in conditiile in care soldul conjunctural a devenit negativ, dar ponderea respondentilor care anticipeaza stabilitatea stocurilor se mentine semnificativa (73 la suta). In constructii, indicatorul nu va marca modificari, in acest sens pronuntandu-se 81 la suta din numarul total al respondentilor (sold conjunctural: -1 la suta). Stocurile de materii prime se vor situa in limite normale in industrie, dar pentru constructii se estimeaza din nou cote usor deficitare. Integral la HotNews.

Ponta: USL vrea să modifice Constituţia până în iunie 2013. Iar în 2014 să organizăm alegeri regionale. USL vrea să modifice Constituţia până în iunie 2013, reglementând inclusiv atribuţiile preşedintelui şi posibilitatea schimbării în Parlament a deciziilor Curţii Constituţionale, iar în 2014 să organizeze alegeri regionale pentru regiuni de dezvoltare, păstrând judeţele actuale, a declarat premierul Victor Ponta. El a arătat că în noua Constituţie va fi propus ca preşedintele să fie ales tot prin vot direct, dar să nu mai aibă posibilitatea de a nominaliza pe oricine doreşte în funcţia de prim-ministru, ci să ţină cont de propunerea formaţiunii cu cel mai mare număr de mandate în Parlament. În noua Constituţie va fi totodată clarificat când şi în cel fel preşedintele poate interveni în activitatea Guvernului. “Trebuie de asemenea să stabilim faptul că la Curtea Constituţională poţi să pui oameni cu o anumită pregătire de minim 18 ani judecător sau magistrat şi că, eventual, deciziile luate de Curtea Constituţională pot fi în Parlament cu două treimi schimbate”, a spus Ponta la Realitatea TV. Şeful Guvernului a arătat că şi serviciile de informaţii trebuie să funcţioneze, nu doar formal, sub control parlamentar, pentru a fi asigurată transparenţa. Potrivit premierului, USL este dispusă să discute inclusiv cu PDL şi UDMR despre modificarea Constituţiei. El a adăugat însă că nu crede că preşedintele Traian Băsescu îşi va respecta promisiunea de a demisiona din funcţie ca urmare a modificării Constituţiei prin înfiinţarea unui Parlament unicameral. Integral aduce Mediafax

Fugarul Cristian Sima s-a intors acasa, in Elvetia. Brokerul a incercat sa trimita o parte din bani clientilor pagubiti. Revenit din Islanda, unde a facut dezvaluiri despre politicieni mituiti in Romania, brokerul Cristian Sima s-a intors la resedinta din Elvetia, de unde ar incerca sa trimita o parte din bani clientilor pagubiti. “Inca nu am luat o decizie. M-am consultat cu avocatul meu si inca astept o solutie din partea lui pentru a-mi recupera banii”, a declarat Irina Schrotter pentru “Adevarul”. Un alt personaj din lista pagubitilor lui Cristian Sima, fostul ministru al Finantelor Daniel Daianu, refuza sa mai vorbeasca despre banii pierduti. “Este o chestiune privata”. Suma pe care acesta ar fi pierdut-o se ridica la peste 200.000 de euro. Printre putinii care au depus plangeri impotriva brokerului fugar se numara si Monica Nistorescu, fosta sotie a ziaristului Cornel Nistorescu. Acţionarii bursei Sibex, de la Sibiu, au decis să îl acţioneze în instanţă pe Cristian Sima, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general, deşi în AGA preşedintele de şedinţă a afirmat că nu există nici un prejudiciu material în conturile Sibex. Adevarul.

Curtea de Conturi sfideaza legea in plina criza: 46.000 de euro chirie pe un sediu de lux. Angajatii Curtii de Conturi sfideaza legea. Ei au alcatuit un caiet de sarcini astfel incat Autoritatea de Audit sa se poata muta intr-un imobil pentru care platesc, lunar, echivalentul unui apartament cu doua camere. In martie 2012, Curtea de Conturi a Romaniei (CCR) a organizat o licitatie pentru inchirierea unui sediu, in care sa-si desfasoare activitatea Autoritatea de Audit a institutiei. Toate ofertele primite au fost respinse, deoarece niciuna nu a indeplinit cerintele minime de calificare. In primavara, criteriul de atribuire al contractului era pretul cel mai scazut. Licitatia a fost reluata in luna mai. Au participat aceleasi doua firma, dar a fost schimbat criteriul: nu mai conta pretul, ci vechimea cladirii. Aceasta a facut ca licitatia sa fie castigata de firma Oscar Downstream, care incaseaza acum o chirie lunara de 205.352 de lei ( in jur de 46.000 de euro). Reprezentanţii firmei concurente au declarat, pentru EVZ, că oferta lor era cu 20% mai mică. Prin urmare, CCR a preferat să se lăfăie pe 46.000 de euro lunar, când putea să aleagă o chirie mai mică cu peste 9.000 de euro, adică de doar 36.500 de euro. Firma concurentă a oferit Curţii de Conturi un imobil situat central, dar care nu era atât de nou precum cel al firmei declarate căştigătoare. Din cauza criteriului de vechime, ei au pierdut licitaţia, în condiţiile în care preţul ofertat era mai avantajos pentru banul public EVZ.

CSM are un nou membru. Cine este Daniela Ciochina. Daniela Ciochina a fost aleasa de plenul Senatului ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea societatii civile, in locul demisionarei Giorgiana Iorgulescu. Au candidat alte patru persoane, iar inainte de intrarea in Comisia Juridica a Senatului, se parea ca cele mai mari sanse le avea avocatul Antonie Popescu. In urma voturilor, atat in comisie cat si in plenul Senatului, Ciochina a castigat la o distanta considerabila. De profesie avocat, Daniela Ciochina a fost propusa si sustinuta de Uniunea Juristilor din Romania. Potrivit CV-ului, Ciochina a terminat Facultatea de Drept la Craiova, are masteratul in Dreptul afacerilor, este cercetator stiintific in stiinte juridice, are un doctorat cu titlul “Compensatia ca mod de stingere a obligatiilor”, este lector universitar la Universitatea “Dimitrie Cantemir” si asistent strategii si programe la Universitatea Athenaeum Bucuresti, este director executiv (din 2012) la organizatia neguvernamentala Institutul International al Drepturilor Omului. In presa nu exista relatate scandaluri in care sa fi fost implicata. Integral in  Romania Libera.

Tăriceanu: Atitudinile de “ţâfnă şi arţag” faţă de liderii UE ne aduc într-o poziţie de ţară izolată. Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a susţinut, marţi, în plenul celor două Camere ale Parlamentului, că atitudinile de “ţâfnă şi arţag” faţă de liderii UE nu vor face decât ca România să ajungă în postura de ţară “izolată, marginalizată şi frustrată”. “Cred că declaraţiile total neinspirate la adresa Uniuni Europene, a instituţiilor europene, a unor lideri europeni, au fost o greşeală care riscă să ne pună într-o postură de ţară izolată, marginalizată şi frustrată, de ţară care nu a înţeles mecanismele europene, n-a înţeles practicile şi conduita europeană. O poziţie puternică în acest domeniu se construieşte foarte greu, se construieşte în timp şi se construieşte cu eforturi şi nu cu eforturi de orice fel, eforturi mari, care presupun să nu existe în această atitudine nici ţâfnă, nici arţag, dar mai degrabă diplomaţie, conexiuni în lumea occidentală cu prieteni şi aliaţi puternici, cu prieteni şi aliaţi puternici statornici, demersurile să fie făcute cu calm, cu răbdare”, a spus Tăriceanu. Liderul deputaţilor PNL a precizat că, “dacă vrem ca Europa să ne respecte, trebuie mai întâi să ne respectăm pe noi”. Totodată, el a criticat faptul că în momentul de faţă România se prezintă la negocierile de la Bruxelles cu o rată de absorţie de 10%, care sunt imputabile guvernelor Boc şi Ungureanu. De asemenea, fostul premier a susţinut că este necesară introducerea unui nou mecanism în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene. Integral in Gandul

Cum a ajuns Grădina lui Ceauşescu pământ arăbesc! Şi acum, la aproape 23 de ani de la “evacuarea” forţată a chiriaşilor pe altă lume, ochiul trecătorului se îndreaptă, curios, către clădirea impozantă din Bulevardul Primăverii În imobilul situat pe Bulevardul Primăverii, colț cu Mircea Eliade, a locuit cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu, Casa lui Ceauşescu, aşa cum este ea cunoscută în zona Floreasca, nu a aparţinut niciodată cuplului denumit, imediat după Revoluţie, „dictatorial”. A aparţinut „întregului popor”, prin cei mai de seamă doi fii ai săi, Elena şi Nicolae. Şi, la ocaziile omagiale din ianuarie, şi altor câţiva reprezentanţi aleşi pe sprâceană care îi călcau pragul pentru a-şi aduce „prinosul recunoştinţei”.  Pentru cei care trec astăzi prin zonă, două sunt aspectele care îi fac să încetinească pasul. În primul rând, aspectul dezolant, de pădure dezrădăcinată, în mijlocul căreia un havuz, pe vremuri emblema grădinii, pare acum schimonosit de spărturi şi mizerie, dar asortat perfect cu trunchiurile copacilor tăiaţi, depozitate chiar acolo, stivă, lângă gard. n al doilea rând, ochiul zăboveşte pe pancarta mare, care atenţionează că acea parcelă de pământ, chiar din curtea Ceauşeştilor, este acum proprietate a statului Kuwait. Istoria transformării grădinii prezidenţiale începe în 1998, atunci când Judecătoria Sectorului 1 retrocedează familiei Prodanof, în calitate de moştenitor, „un teren în suprafaţă de 1.280 mp reprezentând parcelele 1, 2, 37 şi 38 din blocul de parcele 13 al fostei parcelări Jianu”. Integral in EVZ

Băsescu şi Orban duc negocieri paralele la Bruxelles pentru banii europeni. Cu două zile înainte de Consiliul European la care încep oficial negocierile la sânge pe bugetul UE, preşedintele Traian Băsescu, cel care va reprezenta România la Bruxelles, şi ministrul Leonard Orban, trimisul guvernului la reuniunile de pregătire aflate în plină desfăşurare, nu au stat încă de vorbă pentru a stabili o poziţie comună. Surse din Administraţia Prezidenţială susţin că până la această oră nu a existat nici măcar o discuţie între Băsescu şi Orban sau vreun alt membru al guvernului care să se pună de acord cu preşedintele în legătură cu ce şi cât cere România la masa Consiliului sau pe ce puncte ar fi dispusă să dea înapoi în negociere, cu toate că discuţiile au început deja la nivel de miniştri. Negocierile în numele României au fost practic paralele. Băsescu şi Orban ar putea să se vadă abia mâine, direct la Bruxelles, după ce discuţiile din Consiliul pentru Afaceri Generale (CAG), care pregătesc summit-ul UE şi la care a participat aseară şi azi Orban, au fost însă deja tranşate. Lipsa totală de comunicare între Palatul Victoria şi Cotroceni, în ciuda aparentului armistiţiu, poate avea însă consecinţe directe asupra alocărilor de fonduri europene la care România doar speră deocamdată. Concret, discuţiile din Consiliul European de joi pornesc de la varianta de buget ieşită astăzi din CAG, întâlnire în care se face o primă analiză a propunerii de tăieri bugetare avansate de preşedintele Consiliului, Herman van Rompuy. În CAG, guvernul a intrat însă cu poziţia proprie, aprobată printr-un memorandum pe 6 noiembrie şi actualizată astăzi. Niciunul din cele două documente nu a fost trimis oficial şi la Cotroceni, susţin sursele citate. Integral in Gandul

Va urez o zi buna!

Franţa a pierdut calificativul maxim din partea a încă unei agenţii de rating. Franţa a rămas fără nota maximă din partea agenţiei de rating Moody’s, care a retrogradat ţara cu un nivel la Aa1, după ce în ianuarie Standard & Poor’s (S&P) a redus rating-ul Franţei cu o treaptă de la nivelul de top. Printre cauzele care au determinat reducerea rating-ului se numără rigiditatea pieţei muncii şi a celei de servicii, plus nivelul scăzut al inovaţiei, care erodează treptat competitivitatea Franţei şi industria orientată spre export, a arătat Moody’s într-un comunicat. Dintre principalele agenţii internaţionale de evaluare, doar Fitch mai păstrează rating-ul de top, “AAA”, pentru Franţa, iar toate trei îi ataşează perspectivă negativă. Pierderea notei maxime de la două agenţii poate fi problematic pentru Franţa, întrucât fondurile de investiţii cer în general ca activele lor cele mai bune să aibă cel puţin două astfel de calificative pentru a fi păstrate în portofoliu. În al doilea rând, costurile de finanţare ale Franţei ar putea creşte, iar guvernul de la Paris se chinuie deja să reducă deficitul bugetar, scrie Thomson Reuters. Pieţele au primit cu calm anunţul agenţiei, analiştii arătând că retrogradarea era aşteptată de mai multă vreme, iar ţara continuă să beneficieze de randamente foarte scăzute pentru obligaţiunile proprii. Anterior, publicaţia britanică The Economist descria Franţa ca fiind “bomba cu ceas a Europei”, însă această idee a fost respinsă de mai mulţi analişti. Integral in Ziarul Financiar

Ivo Sanader, zece ani de închisoare pentru corupţie. Fostul premier croat, Ivo Sanader, a fost condamnat marţi de un tribunal din Zagreb la zece ani de închisoare. El este acuzat că ar fi luat milioane de euro mită de la gigantul energetic ungar MOL şi de la o bancă austriacă. “Inculpatul Ivo Sanader este condamnat la o pedeapsă de zece ani de închisoare”, a anunţat judecătorul Ivan Turudici, în timp ce fostul premier croat din prioada 2003-2009 asculta verdictul cu o expresie gravă. Ivo Sanader, artizanul aderării Croaţiei la NATO, este primul înalt demnitar judecat la Zagreb. El este acuzat că ar fi primit mită de peste zece milioane de euro de la gigantul maghiar al energiei, MOL şi de la banca austriacă Hypo Alpe Adria Group. Parchetul a cerut o pedeapsă de 15 ani, adică cea mai mare existentă în acest tip de dosar. “Sanader nu a protejat interesele Croaţiei, ba mai mult, a utilizat funcţia de premier în propriul său interes”, a declarat procurorul de la Zagreb, reamintind că în momentul inculpării sale, acuzatul fugise în Austria, ţară în care a fost arestat şi care l-a extrădat. După ce a făcut un an de detenţie preventivă, Sanader a venit la proces, unde şi-a pledat nevinovăţia, afirmând că este “victima unui proces politic, a unei vânători de vrăjitoare”. Avocaţii săi au cerut achitarea clientului lor. Fostul premier Sanader este implicat şi într-un alt proces, unde e acuzat că ar fi deturnat mai multe milioane de euro în favoarea sa sau a partidului său conservator, Uniunea Democratică Croată, astăzi aflat în Opoziţie. În total, justiţia croată instrumentează cinci dosare împotriva ex-premierului, toate pentru corupţie sau abuz de putere. Nu-i de mirare că în aceste condiţii, Ivo Sanader a devenit cea mai nepopulară persoană din Croaţia. RFI

Ministru austriac: Nu este necesar ca toate statele UE să aibă reprezentanţi în CE. Ministrul austriac de Externe, vicecancelarul conservator Michael Spindelegger, propune o reformă profundă a instituţiilor europene, apreciind că nu este necesar ca fiecare stat membru să fie reprezentat în Comisia Europeană. “Chiar avem nevoie de comisari europeni din fiecare stat membru al UE? Eu aş spune că nu”, a declarat Spindelegger, apreciind că apărarea intereselor ţării sale nu depinde neapărat de prezenţa unui comisar austriac în cadrul Executivului UE. “Avem nevoie de un proces de reformă transparent, deschis. Trebuie să participe toată lumea – societatea civilă, parlamentarii naţionali şi europeni, guvernele”, a continuat şeful diplomaţiei austriece. Michael Spindelegger propune ca preşedintele Comisiei Europene să fie ales direct de către cetăţeni.   În plus, vicecancelarul austriac consideră că, în contextul crizei economice, este necesar un comisar UE pentru moneda euro. Mediafax

Criza șterge o generație de progres în Grecia. Problemele economice îi forțează pe tot mai mulți greci să renunțe la orașele fără locuri de muncă și cu multe cheltuieli în favoarea satelor, unde speră că își pot câștiga traiul din agricultură și creșterea animalelor. Jurnaliștii ”The Wall Street Journal” au vizitat Grecia rurală, unde au găsit tot mai mulți foști orășeni aflați în căutarea unei vieți mai ieftine.  Timp de zeci de ani, Panagiotis Triantafyllopoulos a lucrat în Atena ca muncitor într-o tipografie şi designer grafician, însă ultima ocupaţie se rezumă la a realiza ambalaje ingenioase pentru companiile multinaţionale din domeniul farmaceutic. Astăzi, bărbatul de 54 de ani îşi petrece zilele adunând lemne de foc, având grijă de puii de pasăre şi pregătindu-se pentru recolta de măsline de pe colina satului în care locuieşte, în sud-vestul Greciei. Aflat în imposibilitatea de a găsi o slujbă timp de doi ani de la concedierea sa, Triantafyllopoulos a realizat că nu are o altă alegere de făcut decât aceea de a se întoarce către locul unde s-a născut, începând de vara trecută, şi să încerce să supravieţuiască din ceea ce poate cultiva pe micul lot de teren al familiei sale. „Sunt un biet  începător”, spune Triantafyllopoulos, care a venit în Atena la vârsta adolescenţei în 1975, făcând parte dintr-un val de tineri care s-au deplasat de la zonele rurale ale Greciei, înspre mirajul urbanistic. „A fost o decizie grea să ne întoarcem. Visam la ceva măreţ.” După aproape cinci ani de recesiune chinuitoare,  care a majorat rata şomajului la aproape 25%, motorul de dezvoltare al Greciei funcţioneză în sens invers. Familiile care şi-au recuperat locul în clasa de mijloc, în decadele de după cel de-al Doilea Război Mondial, se reîntorc în timp printr-o alunecare dureroasă. Liber-profesioniştii  şi comercianţii se mută înapoi cu părinţii vârstnici sau se reîntorc în satele natale. Unii dintre ei se întorc la slujbe murdare sau periculoase precum ciobănitul sau marinăritul pe vasele comerciale, ocupaţii care au fost aproape abandonate de greci pe măsură ce ţara lor devenea mai prosperă. Comercianții preferă să părăsească ţara. În timp ce liderii Uniunii Europene analizează metodele de a uşura povara datoriei Greciei şi posibilitatea de a oferi noi fonduri de ajutor, contracţia constantă a economiei ameninţă să şteargă complet progresele înregistrate de o generaţie întreagă. Puterea de cumpărare a salariaţilor cu salariul minim pe economie din Grecia a atins nivelul înregistrat ultima dată în 1970 – în timpul unei perioade marcate de o dezvoltare rapidă care a creat clasa de mijloc urbană – potrivit unui studiu realizat de Labour Institute, un institut de cercetare cu privire al economia Greciei şi a politicii sociale. Venitul mediu este la aceeaşi valoare pe care o avea acum mai bine de 10 ani. Criza financiară l-a făcut pe Triantafyllopoulos să se întoarcă în timp, acolo de unde a început. Acesta doarme acum în patul încadrat de o margine metalică în care a fost născut în 1958. Uneori, noaptea, priveşte insistent la acelaşi tavan din bucăţi de lemn la care privea şi pe vremea când era copil, în timp ce se întreba ce-i rezervă viitorul. Integral in Adevarul.

Mitul transparenţei. Viaţa particulară, sfera intimă, pudoarea, sunt repere demodate, inutile în zilele noastre, decretează adepţii transparenţei instituite în reţelele sociale ale internetului. Dar cui slujeşte dictatul transparenţei? Un plimbăreţ obişnuit să mai privească şi în jur, cînd îşi poartă paşii pe străzile marilor oraşe, mai cu seamă în unele cartiere “şic”, ar putea fi uimit de absenţa perdelelor la geamurile mari şi largi ale multor vile şi blocuri luxoase. Cu doar cîteva decenii în urmă, în Germania, într-o desfăşurare orgiastică de pliseuri şi volane, perdelele acopereau complet ferestrele locuinţelor particulare. Această modificare de “decor” survenită în spaţiul individual şi public poate trece drept un prim indiciu superficial, vizibil, al “transparentizării” societăţii. Transparenţa (cu toate variaţiunile sale semantice şi conotaţiile sociale) nu este însă de toată lumea şi nici peste tot rîvnită. Unii tînjesc după ea, alţii o evită; unii o ridică în slăvi, la rang de doctrină sau principiu liber asumat, alţii o detestă, resimţind-o (atunci cînd este instituită sau propovăduită doctrinar) ca pe o constrîngere. Noua lege a transparenţei adoptată în unele landuri federale a pornit, între altele, de la dorinţa cetăţenilor de a contracara corupţia, evaziunile fiscale, de a împiedica risipa banilor publici, de a consolida încrederea în administraţia şi instituţiile statului.   Lista reacţiilor contradictorii, pe care însă această noţiune transferată din domeniul fizicii în viaţa socială şi mai ales în cea politică le stârneşte, rămîne deschisă. În era digitalizării, a internetului, a proliferării reţelelor de socializare, numărul adepţilor şi adversarilor transparenţei sporeşte cu fiecare zi şi sub impactul unor intervenţii polemice, provocatoare. Integral la Deutsche Welle

De la regionalizare la feudalism

Ieri discutam cu un prieten care cunoaste in detalii si culori politichia romaneasca si deplangeam calitatea campaniei electorale.  Dupa cateva minute am hotarat ca aceasta campanie a devenit un fel de “locale b”, in care primarii fac jocurile. Loteria legii electorale, aproape forteaza candidatii (cel putin pe majoritatea lor) sa se lupte pentru procente, castigand bunavointa primarilor din colegiu. O vedem mai peste tot, indiferent de “fief” sau de culoarea politica a judetului. Problemele natiunii au disparut, au ramas un podeţ pe ici pe colo, o bucata de sosea, niste fonduri la primarie pentru ajutoare sociale. Ati vrut uni-nominal, l-ati primit. Ati vrut regionalizare, ati primit-o ştirba! Puterea primarilor si fondurile de la Bucuresti au desfiintat  interesesul national, aferim!

“Ai noştri”

Blaga. L-am vazut ieri pe Vasile Blaga la B1Tv, singurul lucrul care a lipsit a fost “râgâiala satulului”. Le-a stiut pe toate cu autoritatea brotacului, sef al tuturor puilor de balta din mlastina unde troneaza.  Campania merge bine, conform planului, o sa avem o alianta cu PNL dupa alegeri, nu, in nici un caz cu PSD. Conform cutumelor feseniste, adevarul trebuie bine ascuns ca sa nu sperii “electoratul” pe care te bazezi. Bineinteles ca dezinformeaza, sau mai rau traieste pe alta lume.

Restul “garbage”, nimic care sa intereseze pe nimeni.  o observatie, nu este multumit de MRU care nu se implica in campanie. Nu am inteles cam ce ar dori sa faca MRU, sa lipeasca afise? Conform zicalei biblice “a si omorat si ai mostenit”. Blaga, care a facut tot ce s- putut sa diminueze profilul public al lui MRU, astazi este suparat ca MRU “nu se implica suficient.”  Unde face asta, la televiziune platita cu bani grei de PDL, exact pentru a-l obstructiona pe MRU? Asta chiar ne crede idioti si cu memorie de muste. Crede ca am uitat obstructia lui Videanu la “emisiunea Oltchim” sau trecerea la publicitate  ori cate ori MRU avea un discurs serios intr-o sesiune importanta. Cum se spune, sa ne fereasca Dumnezeu de aliati ca Blaga!

Videanu. De obicei imbracat ingrijit, a aparut ieri intr-un costum maro, trebuia sa stie ca maro este o anti-culoare la televiziune-  parea ca dormise in el cu camasa deschisa la gat. Mai bine in pullover, ar fi aratat mai decent. A vorbit de bugetul “care este” si pe care se bazeaza programul de guvernare si cel care la USL “nu este”. Si dl Videanu, ca si corifeii  USL, se bazeaza ca bibanul nu citeste nimic sau daca citeste lucrurile ii sunt clare ca oracolul din Delfi. Batalia cifrelor din sondaje continus, ieri Felix a scos un sondaj, Videanu a raspuns cu un altul. Bineinteles ca a fost “pe vorbe” pentru ca nimeni nu a vazut o cifra cu adevarat tiparita pe undeva.

“Ai lor”

Blana ursului. Diferenta de finantare in bugetul UE pentru Romania este cam de 5 miliarde de euro, adica intre 45 de miliarde pe care ii vrem noi, 40 de miliarde vrea Herman Van Rompuy, multi bani, daca nu ar fi bani teoretici. Daca am fi putut sa absorbim 20-30 de miliarde de euro am fi si fericiti si bogati, problema este ca daca ne triplam sau chiar crestem exponential capabilitatile  nu exista sansa de a absorbi in totalitate aceste fonduri. Deci, ca de obicei, ne facem planuri de castiguri la loteria europeana impartind blana ursului pe care nu avem niciodata sansa sa-l prindem.

Ponta. Inca o data incearca sa vorbeasca porcarii ocupandu-se de aceleasi minciuni cu care ne-am obisnuit din prima clipa cand a anuntat cel mai cinstit guvern din istoria Romaniei. A incercat o data, nu a mers, de ce nu ar incerca inca o data, poate de asta data o sa mearga. Omul chiar nu intelege ca nu este un derbedeu, chiar daca este, el este premierul Romaniei. Si tot ce spune se traduce si se trimite la cancelariile celor injurati de el.  Da, domle’  nemtii nu ne-au trimis oameni care sa ne faca autostrazi si americanii de la Bechtel ne-au tras o autostrada de ne-a iesit sufletul , da americanii aia care au semnat contractul cu mentorul sau astazi de la pensiunea Jilava. Mitoman irecuperabil omul asta, acceptat de toti geto-dacii locuitori ai Romaniei intr-o inclestare istorica cu cotropitorii  teutoni, celti, franci si saxoni care ne exploateaza de secole.

Antonescu. Seful tuturor liberalilor de dreapta, stanga si de centru, de la Jiji Becali si pana la Frunzaverde  si de la Şica Orban pana la Vosganian. Plin de intrebari existentiale pe care ar fi trebuit sa le cunoasca pentru ca ele sunt parte din fisa postului lui ca presedintele senatului Romaniei. Ca orice om super-geniu are numai raspunsuri, chiar inainte de a fi intrebat. Dorul de Cotroceni il  devasteaza incet si sigur ca o corozie profunda a fierului vechi din care este construit acest caracter nevolnic.  er tragedie pentru el cand va fi intronat numai loctiitor de “bagator de seama” peste toti geto-dacii din Teleorman ca breloc la pantalonul baronului original, care reuseste sa-si propulseze favoritele una dupa alta, generatie dupa generatie, spre marire, la randul lor atarnand de baierile pantalonilor senioriali.

Noi

Noi, pai noi suntem ca o felie de pastrama presata intr-un sandvis, compus din doua bucati extrem de presante. Sus, peste noi, deveniti  felia de pastrama, ii avem pe  securistii si servitorii lor lacomi din mass-media si talharii la drumul mare, care au fraudat si jefuit avutia nationala la modul  oligarhilor “nationali”.  Ca sandvisul sa devina sandvis, am fost asezati pe o alta felie, compusa din milioane de oameni, care si-au facut profesiunea de baza prin a fi asistati de la nastere si pana la moarte, care-si primesc tainul mizer  pentru  aservirea  totala. Ca sa ma simt bine intre mine si aceste milioane, am fost uns cu o margarina de cea mai infecta calitate, numita si clasa politica mioritica si peste mine mi-au tras o groaza de ketchup nationalist  numai sa nu simtim gustul respingator al margarinei si sa nu vad mucegaiul celor doua felii.

Doua alternative: sau  facem mai multa pastrama taind niste vaci sacre sau coacem alta paine fara mucegai.

Mayanismul este un termen de referinta legat de o serie de teorii, care in marea lor majoritate sunt pseudoistorice si pseudostiintifice, corelate mai mult sau mai putin la cultura mayaşa. Majoritatea acestor teorii sunt legate de ceea ce numim noi credinţele “new-age.”

Mayanismul a “creat” o literatura bogata, de o valoare stiintifica indoielnica, dar care partial au valoare literara si care pot fi incadrate in cel mai bun caz in “literatura istorica speculativa”, “stiintifco-fantastica” sau “fantezii literare”.

Mayanismul isi are la baza cateva lucrari vechi de sorginte renascentista. Inceputurile acestui stil literar poate fi depistat in lucrarile lui Platon, in dialogurile dintre Timaeus si Critias, scrise in 360 i.Hr. in care se discuta metaforic (cred eu) povestea cunoscuta astazi drept “altantida”, totusi eu prefer sa le caut inceputurile dupa descoperirea Mezoamericii, adica in perioada post-columbiana. Primele lucrari post-columbiane in acest stil sunt o carte a lui Cristofor Columb, scrisa in 1501, pe numele original Repertorium Columbianum, tradusa in engleza “Cartea profetiilor lui Columbus” (Book of Prophecies). Cartea a fost scrisa cu 5 ani inaintea mortii lui, cand Columbus fusese deja arestat si trimis in lanturi in Spania (1500). Cartea este de-a dreptul apocaliptica, si din cauza unor afirmatii extrem de “problematice” (nu prea “politicaly correct”) nu se mai tipareste in zilele noastre, dar se poate cumpara in engleza, ultimul tipar (academic) facut la Universitatea in LA la Berkeley (The Book of Prophecies, Edited by Christopher Columbus) a fost retras de pe piata. Am citit cartea, personal mi-a placut. Pentru mai multe referinte, aici. Un alt premergator al “mayanismului” a fost Thomas Morus (Sir Thomas More) in superba lui lucrare “Utopia“.

A doua generatie de literatura “mayanista” a fost la randul ei bazata pe scrierile unui exceptional etnograf francez Charles Étienne Brasseur (de Bourbourg), descoperitorul si primul proprietar al manuscrisului Popol Vuh. Brasseur insa a speculat “la greu” si prin scrierile lui a influentat viitoarea generatie “mayanista”. Brasseur l-a transformat pe Votan (Wotan-Odin) intr-un fenician care a ajuns la mayasi si a gasit vestitul oras Palenque (Sp. Fortareaţa – orasul uriasului templu al crucii). Tot Brasseur este probabilul prim-autor al teoriei “inversarea polilor”. O generatie dupa Brasseur, apare Augustus Le Plongeon, anticar fotograf si arheolog amator, emitentul teoriei care sustinea ca civilizatia mayaşa este mai veche decat cea a egiptenilor. Le Plongeon si Ignatius Donnelly (istoric şarlatan si fost membru al congresului american) sunt partial sursele teosofiei reprezentate de Madame Blavatsky si Rudolf Steiner si care au adus “mayanismul” in cercurile teosofiste.

Generatiile contemporane reprezentate de Erich von Däniken (Carele Ceresti ale Zeilor? – Chariots of the Gods?), Zecharia Sitchin (am vorbit despre el pe Bibilophyle) si James Redfield (Profetiile din Celestine, si el a fost recenzat pe Bibilophyle).

Pentru a conclude aceste randuri nu pot decat sa descriu “mayanismul” decat ca o incercare de a explica cateva din miturile primordiale regasite in cultura mayaşa, care atrage prin esoterismul, fatalismul si cruzimea ei, imbinate cu cunostintele extraordinare pe care le-au avut in astronomie, si intr-un fel matematica. Nimic de explicat, pana la urma esoterica mayaşa nu poate fi exemplu pentru nimeni si pentru nimic, mayaşii s-au disipat sute de ani inaintea cuceririi spaniole si intr-un fel s-au sinucis din punct de vedere social. Prima postare din cele 4 urmatoare.