Author: theophyle

Cum a reuşit Ungaria să aibă un salariu minim dublu faţă de România şi să piardă doar un milion de locuri de muncă din 1990? Prin încurajarea IMM-urilor. România şi Ungaria au plecat oarecum de pe aceeaşi poziţie după prăbuşirea comunismului. Însă în cele două decenii care au urmat România şi-a pierdut industria şi odată cu ea aproape două treimi din numărul celor care lucrau în 1990. În acest timp, Ungaria a pierdut doar un milion de salariaţi din cei cinci milioane de la sfârşitul erei comuniste, iar salariul minim din această ţară a ajuns să fie în prezent de două ori mai mare decât cel din România. Care este “secretul” Ungariei? O politică economică “patriotistă” care sprijină afacerile mici şi mjloci, a explicat pentru Ziarul Financiar Janos Szigeti, ataşatul comercial al Ambasadei Ungariei la Bucureşti. În 1990, numărul de angajaţi ai României reprezenta circa 48% din populaţia totală a ţării şi era mai mare decât întreaga populaţie a Ungariei. De-a lungul celor două decenii care au urmat, populaţia României a scăzut de la 23 milioane la 19 milioane. În acelaşi interval, România a pierdut 6,5 milioane de angajaţi, ajungând să aibă 4,3 milioane de salariaţi în prezent, adică 22% din populaţia totală, potrivit datelor Organizaţiei Interna­ţionale a Muncii (OIM) şi ale Băncii Mondiale (BM). Ungaria a ajuns de la aproape cinci milioane de angajaţi în 1990, circa jumătate din populaţia ţării, la puţin sub patru milioane de angajaţi în prezent, adică aproximativ 40% din numărul total de locuitori. Cum a reuşit Ungaria să-şi protejeze forţa de muncă de impactul reformelor şi al valului de privatizări demarat în mişcarea către economia de piaţă? “S-ar putea spune că privatizările au decurs puţin mai pozitiv”, a spus Janos Szigeti la emisiunea ZF Live. “La noi de la bun început s-au făcut eforturi mari pentru păstrarea angajaţilor în cadrul afacerilor mici şi mijlocii.” Oficialul a insistat pe importanţa IMM-urilor în economia Ungariei, care sunt încurajate prin ceea ce el a numit “politica patriotistă” a guvernului. “Din numărul total al angajaţilor, 64% lucrează în cadrul afacerilor mici şi mijlocii. Chiar din acest motiv guvernul spunea că secretul supravieţuirii Ungariei se află undeva pe la afacerile mici şi mijlocii”, a mai spus el. Întrebat dacă ar sfătui Guvernul de la Bucureşti să urmeze modelul Ungariei de a încuraja IMM-urile, Szigeti a arătat că nu este necesar, deoarece autorităţile române au deja aceeaşi abordare. “Văd în fiecare zi că şi Guvernul României face la fel: facilităţi pentru IMM-uri, îmbunătăţirea cadrului juridic”, a spus diplomatul ungar. El a arătat că sistemul cardului Szechenyi, prin care întreprinderile mici pot obţine uşor credite subvenţionate, funcţionează “extraordinar” în Ungaria. Acest sistem a inspirat programul “Mihail Kogălniceanu”, lansat în România anul trecut. Integral in Ziarul Financiar

Europa în faza “scapă cine poate”?  Să fi intrat Europa în faza “scapă cine poate?” Iată o întrebare pe care şi-o pun unii editorialişti francezi după recentele alegeri legislative anticipate din Catalonia. Nu este pentru prima dată că Uniunea Europeană se confruntă cu euroscepticismul şi cu unele tendinţe centrifuge, dar criza economică acută amplifică astăzi aceste fenomene. In acest sens merge în orice caz analiza făcută de Bernard Guetta, unul dintre cei mai fini editorialişti francezi care intervine în fiecare dimineaţă pe postul de Radio France Inter iar uneori semnează articole în cotidianul Libération. Multiplele crize cu care este confruntată Europa (criza economică, cea a datoriei publice, cea instituţională, cea legată de propria sa identitate) au amplificat atît diversele forme de egoism cît şi îndoiala în ce priveşte sensul construcţiei europene. In anii cînd Europa beneficia de o creştere economică importantă, avansa triumfător spre moneda unică şi era considerată ca un model planetar, toate privirile admirative se îndreptau spre ea. In prezent, în acest moment de dificultate, unii au tendinţa de a spune însă, ca şi cum s-ar afla pe o corabie care se scufundă, “scapă cine poate”. Atitudinea Marii Britanii în acest context este simptomatică, mulţi britanici se întreabă efectiv dacă prezenţa ţării lor în sînul Uniunii mai este benefică şi dacă le mai aduce vreun avantaj. Cam aceeaşi întrebare şi-o pun şi mulţi catalani. Ei vor să rămînă în cadrul Uniunii Europene dar se întreabă dacă nu le-ar fi mai bine, cel puţin din punct de vedere fiscal, dacă s-ar separa de Spania. Tara Bascilor spaniolă este şi ea traversată de aceeaşi tematică, bascii consideră că s-ar descurca mai bine dacă ar fi independenţi. Gîlceava din Belgia dintre waloni şi flamanzi are şi ea solide motivaţii economice întrucît flamanzii consideră că dau mai mult statului belgian decît vecinii lor francofoni. Faptul că Scoţia se gîndeşte să organizeze un referendum pe marginea independenţei face parte din aceeaşi tendinţă centrifugă… Care s-ar putea traduce prin formula: să ne desprindem, să ne separăm, să ne izolăm ca să ne salvăm sau ca să ne fie mai uşor… Si în Italia există de multă vreme un fel de resentiment al nordului dezvoltat economic faţă de sudul mai rămas în urmă, iar la un moment dat un lider din nord evocase posibilitatea constituirii unei Italii de nord independente, “Padania”. Dacă adăugăm la acest tablou faptul că liderii europeni s-au separat recent la Bruxelles fără să ajungă la un acord legat de viitorul buget, şi mai ales faptul că ţările din nordul Europei (cu Germania în frunte) le critică pentru laxism bugetar pe cele de Sud (cu un accent special în direcţia Greciei), avem o imagine şi mai clară a acestor tendinţe centrifuge.  In paralel, însă, există şi ţări sau regiuni care speră să-şi rezolve problemele prin integrarea europeană. Greu de spus cînd vor redeveni normale relaţiile dintre sîrbi şi kosovari, de exemplu, sau relaţiile dintre musulmani, sîrbi şi croaţi în Bosnia. Dar ei toţi speră că viaţa lor va fi mai bună de îndată ce Europa le va deschide porţile. Mai puţin atractivă a devenit însă Uniunea Europeană pentru turci, care se simt chiar umiliţi că le este contestată vocaţia lor europeană… Iată care este, deci, în acest moment, imaginea Uniunii Europene, o imagine răvăşită de acest ciclon numit criză şi de acest virus numit îndoială. Cum lumea are memorie scurtă, ea a uitat că secolul al XX-lea, pe fondul unei Europe divizate, a adus cu el două războaie catastrofale şi două forme de totalitarism de care lumea nu s-a vindecat încă integral. RFI

Acord între FMI şi zona euro pentru a reduce datoria Greciei. Zona euro şi Fondul Monetar Internaţional au cãzut de acord în noaptea de luni spre marţi sã reducã datoria Greciei la 124% din PIB pânã în 2020, au anunţat surse europene, o decizie ce deschide calea deblocãrii ajutorului financiar pentru Grecia, informeazã AFP. Dupã peste zece ore de discuţii, miniştrii de finanţe ai zonei euro şi FMI s-au înţeles ca datoria Greciei sã fie redusã la 124% din PIB pânã în 2020, faţã de o ţintã iniţialã de 120% susţinutã de FMI, potrivit acestor surse, care nu au precizat modalitãţile de a se ajunge la acest obiectiv.  Acest lucru reprezintã o reducere a datoriei Greciei de circa 40 de miliarde de euro pânã în 2020, potrivit acestor surse. “Salut decizia miniştrilor de finanţe’, a declarat şeful Bãncii Centrale Europene, Mario Draghi, plecând de la reuniunea de la Bruxelles, estimând cã “decizia va reduce fãrã îndoialã incertitudinea şi va întãri încrederea în Europa şi în Grecia”. Reuniunea, a treia în douã sãptãmâni cu Draghi şi directorul general al FMI, Christine Lagarde, a început la amiazã. Grecia este din nou “pe calea unei datorii viabile”, a declarat directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, “FMI a vrut sã se asigure cã zona euro ia mãsurile necesare pentru a pune Grecia pe calea unei datorii viabile. Astãzi vã pot spune cã acest lucru s-a fãcut”, a declarat doamna Lagarde, într-o conferinţã de presã de încheiere a reuniunii Eurogrupului.La rândul său, prim-ministrul grec, Antonis Samaras, a salutat, în noaptea de luni spre marţi, acordul UE-FMI asupra datoriei Greciei, după o reuniune maraton a Eurogrupului la Bruxelles, informează AFP. “Totul a mers bine. Toţi grecii împreună, ne-am luptat şi mâine începe o nouă zi pentru toţi grecii”, a declarat Samaras, potrivit mass-media elene, după acordul UE-FMI asupra reducerii datoriei Greciei şi deblocării împrumuturilor internaţionale acordate Atenei. Integral in Adevarul.

Protest la Bruxelles: Manifestanţii au venit cu tractoarele. Jandarmii au fost împroşcaţi cu lapte. Sute de producători de lactate veniţi din mai multe ţări europene s-au îndreptat luni la prânz către centrul oraşului Bruxelles la bordul tractoarelor pentru a manifesta împotriva scăderii preţurilor la lapte în Europa. Manifestaţia “1.000 de tractoare la Bruxelles” va provoca perturbări importante pentru circulaţie în capitala Belgiei şi în împrejurimile sale până marţi după-amiază, au avertizat serviciile belgiene pentru trafic rutier. Manifestaţia este organizată de European Milk Board (EMB), confederaţia unor organizaţii ale producătorilor de lapte şi unor sindicate agricole din 14 ţări europene. “Există foc pe piaţa laptelui. Situaţia unor producători de lactate europeni este dramatică. De mai mult timp, preţurile la lapte nu mai acoperă costurile de producere şi mii de producători au abandonat deja”, explică EMB în comunicatul său prin care îndeamnă la manifestaţie. Organizând o “acţiune de protest spectaculoasă” la Bruxelles, obiectivul este “de a atrage atenţia factorilor de decizie politică”, care “trebuie să-şi asume responsabilităţile şi să adopte măsuri legislative eficiente pentru piaţă”, adaugă comunicatul. Manifestanţii au sosit la Bruxelles circulând în convoaie compuse din mai multe zeci de tractoare pe principalele autostrăzi care vin din Germania, Olanda şi Franţa, potrivit Centrului Oficial al Traficului Perex. Ei s-au îndreptat către Piaţa Luxembourg, unde o “mare acţiune simbolică” a fost stabilită pentru ora 15.00 (16.00, ora României) în faţa Parlamentului European, care dezbate luni reforma Politicii Agricole Comune (PAC). “Criza actuală, mai gravă decât cea din 2009, arată cât este de necesar să avem un sistem de control global al producerii”, a reacţionat eurodeputatul socialist belgian Marc Tarabela, însărcinat de agricultură în Parlamentul European. Mediafax.

Bulgaria este dată exemplu de disciplină bugetară chiar şi pentru zona euro. Cum a ajuns la această performanţă. Bulgaria se numără printre ţările cu cea mai mică datorie publică din Uniunea Europeană (UE), are cea mai puternică şi stabilă monedă naţională din Europa de Est şi este un exemplu de disciplină fiscală pentru celelalte ţări membre ale UE. Mai mult, Bulgaria candidează pentru statutul de membru în cadrul grupului select care reuneşte 34 de ţări cu economii dezvoltate şi de piaţă din întreaga lume, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE). Ce alimentează acest elan al Bulgariei? Bulgaria are a doua cea mai mică datorie publică din UE, de 16,3% din PIB, după Estonia, pentru care raportul este de 6%, cu toate că datoria ţării a crescut în ultimii ani din cauza crizei, potrivit datelor Eurostat pentru 2011. Bulgaria se numără printre ţările care au reuşit într-o perioadă scurtă de timp să reducă decalajele faţă de Europa de Vest, iar la acest lucru a contribuit parţial politica fiscală conservatoare adoptată în urma crizei din 1996-1997, potrivit agenţiei Focus Fen. În trimestrul trei, Produsul Intern Brut (PIB) al Bulgariei a crescut cu 0,5% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 0,1% faţă de trimestrul anterior, potrivit Institutului Naţional de Statistică din Bulgaria. În valoare absolută PIB-ul Bulgariei s-a situat la 21.735 milioane leva (11.112 milioane euro). Aceste date plasează Bulgaria la mijlocul listei statelor membre ale UE în ceea ce priveşte creşterea economică. Pentru următorii doi ani, 2013 şi 2014, Comisia Europeană estimează că Bulgaria va avea o creştere economică de 1,4%, respectiv 2%. Ţinând cont de situaţia economică, Bulgaria ar trebui să atingă o creştere a productivităţii de 5,5% dacă vrea într-adevăr să ajungă din urmă ţările din vestul Europei, notează Focus Fen. Peter Harrold, director în cadrul BM pentru Eu­ropa Centrală şi statele baltice, a atras atenţia asupra im­portanţei eficientizării energetice pentru a îmbun­ă­tăţi condiţiile din ţară şi pentru bunăstarea populaţiei. Atenţionarea a fost făcută în cadrul prezentării BM a performanţei economice a Bulgariei din ultimii 20 de ani. Creşterea economică înregistrată de Bulgaria se da­torează în principal agriculturii şi industriei, sectoare unde activitatea a avansat cu 6,3% respectiv 3,5% în termeni anuali. În acelaşi timp, sectorul serviciilor, cu o pondere de 57% în PIB-ul ţării, a scăzut cu 1%. Guvernul condus de premierul Boiko Borisov, ales în 2009, a făcut paşii necesari pentru stimularea creş­­terii economice, încercând în acelaşi timp să men­ţină şi o politică financiară strictă. Disciplina fiscală impusă de ministrul de finanţe Simeon Djankov s-a do­v­edit a fi eficientă şi împreună cu reducerea cheltu­ielilor bugetare a adus economia Bulgariei pe un drum al creşterii economice constante într-o perioadă de criză. Integral in Ziarul Financiar.

Redactat de @Cetatean

 Motto « Părinte, cum de are Diavolul atâta putere? – Noi i-o cedăm, prin păcatele noastre » (Dyonysios  Farasiotis, Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie)

 *******

 Ce il poate anima pe Adrian Nastase, care a infundat puscaria pentru doi ani de zile si care are, in plus, drepturile electorale interzise, sa dea sfaturi strategice USL-ului si sa atace virulent Uniunea Europeana din noua sa resedinta ?

 Ce il poate anima pe Dan « Felix » Voiculescu, care a mizat iarasi totul pe o singura carte (Antena3) si pe o singura marioneta (Crin Antonescu) ?

 Pe acestia ii anima un singur lucru si numai moartea ii va astampara : dorinta de a subjuga Justitia si de a-si vedea visele implinite. Adrian Nastase viseaza sa iasa anticipat din inchisoare si sa se razbune pe judecatori, iar Dan “Felix”  Voiculescu viseaza ca magistratii sa tremure numai cand ii aud numele.

 Sa luam aminte deci la acesti doi puscariabili: unul condamnat definitiv si unul care a scapat la mustata de o condamnare, cu ajutorul demisiei de fatada din Parlament. Au dat acestia doi vreodata dovada ca renunta la lupta ? S-au plans acestia doi ca nu mai au ce face, ca se resemneaza si accepta realitatea unei Justitii independente ? Au venit vreodata in piata publica si si-au recunoscut pacatele, admitand ca vremurile gri ale tranzitiei au trecut, iar statul de drept trebuie sa triumfe si in Romania ?

 Da de unde ! Pe unul Justitia il leaga in lanturi si el da totusi din inchisoare indicatii pe blog cum sa fie suspendat a treia oara Presedintele Romaniei si cum sa fie scoasa din Europa aceasta tara in care se sinucid copiii de dorul parintiilor plecati la munca in Uniunea Europeana. Celalalt, securist dovedit cu acte in regula si pe care nici pamantul nu il sufera, isi plimba in lesa in fiecare seara cainele de atac (Crin Antonescu) caruia ii ordona mereu sa latre la serviciile secrete si sa agite fantoma Securitatii, doar-doar vor uita oamenii ca el insusi e un securist care si-a turnat fara scrupule rudele de sange.

 Dupa 22 de ani de democratie originala, calaii de ieri se vor astazi salvatorii neamului si indraznesc sa ne arate cusca in care vor sa ne inchida dupa 9 decembrie, clamand sus si tare ca acela este spatiul libertatii, acela este drumul nostru european, acela este viitorul copiilor nostri.

 Vi se pare ca Nastase si Voiculescu se vor da vreodata batuti in fata Justitiei ? Vi se pare ca Nastase si Voiculescu se vor rusina dupa 9 decembrie de Europa, de tratatele semnate de Romania, de FMI, de suveranitatea poporului, de Curtea Constitutionala, de sangele martirilor de la Revolutie si de la mineriade, de copiii lasati in grija bunicilor in timp ce parintii mananca plangand painea amara a capsunarului care munceste cu gandul doar la viitorul pruncilor celor de acasa ?!

 Este cineva in tara aceasta care sa nu inteleaga ca in data de 9 decembrie nu alegem intre ARD si USL, ci alegem intre Justitia independenta si cei doi infractori (Nastase si Voiculescu), care vor sa o siluiasa cu voia noastra, a votantilor?

 Adrian Nastase stie ca nimeni altul ca poarta penitenciarului are o usa, in timp ce mormantul nu are nici una. A stiut si in seara cand s-a zgariat la gat si cand a jucat drama vanatorului care nu nimereste un vanat atat de la indemana : propria persoana.

 Dan “Felix”  Voiculescu stie, precum stie Diavolul insusi, ca nu are alta putere decat aceea pe care i–o cedeaza oamenii liberi. Voiculescu este un  patron de televiziune, care abia isi controleaza sfincterul si limba, iar puterea lui asupra USL nu se datoreaza decat faptului ca cele doua marionete, Ponta si Antonescu, tremura in fata fiecarei camere de luat vederi. Ponta tremura de frica in fata lui Gadea, iar Antonescu tremura de plecarea pe care i-o procura propria-i voce latratoare. Voiculescu e ca diavolul care furnizeaza ispita, iar liderii USL se dau prinsi de propriile lor patimi.

 Sa luam deci aminte la teribila lectie de democratie pe care ne-o furnizeaza cei doi puscariabili, Nastase si Voiculescu : nu cedeaza, nu se dau batuti, nu renunta, nu dau inapoi, nu dispera, nu obosesc. Cei doi puscariabili, Nastase si Voiculescu, ne arata in fiecare zi miza alegerilor din data de 9 decembrie. Miza aceasta nu este programul de guvernare, sau PIB-ul in 2013, sau gradul de absorbtie a fondurilor europene, sau numele Primului-Ministru, sau rata inflatiei. Nu.

 Miza este una singura : independenta Justitiei.

 Priviti-l pe Voiculescu ! Isi trece limba de varan peste buze si cu frica bine mascata a celui care vede Justitia la usa lui, ii dicteaza lui Antonescu sa inceapa imediat o suspendare a Presedintelui pentru a ajunge sa puna mana pe procurori si pe judecatori.

 Priviti-l pe Nastase ! Cazut sub bratul legii, isi impacheteaza uriasa dorinta de razbunare in postari pe care le varsa pe blog, pentru a incerca sa arate lumii ca traieste, ca e viu, ca nu s-a schimbat nimic, ca e acelasi politician tare si neinfricat. Insa in sufletul sau e ros de teama cumplita ca « ai lui » nu il vor putea extrage din puscarie si ca, plictisindu-se sa ii citeasca blogul, vor sfarsi prin a-l uita, asa cum merita de altfel.

 Orice vot pentru ARD la data de 9 decembrie il tine inca o zi in plus pe Adrian Nastase in inchisoare si il apropie pe Vociulescu de poarta ocnei.

 Orice absenta la vot in data de 9 decembrie sau orice vot acordat USL nu insemna decat revenirea la putere a Securitatii si un pumnal infipt in inima tanara a Justitiei, care si-a castigat atat de greu independenta, o independenta pe care tinerii reformisti din CSM nu vor putea sa o apere de furia Parlamentului USL plin de puscariabili.

 S-a terminat vremea nuantelor fine. Da, Vasile Blaga este un idiot si un blatist. Da, primarii PDL sunt santajati sau trec de bunavoie de partea USL. Da, aproape toata clasa politica este de extractie fesenista si cu totii ar vrea sa avem o Justitie obedienta si un Parlament omnipotent. Da, am votat mereu raul cel mai mic si am fost mereu pacaliti.

 Insa, repet, vremea nuantelor fine s-a terminat.

 Adrian Nastase este la puscarie, oameni buni! Ca mustele cad mai nou sub forta Justitiei parlamentarii incompatibili sau corupti ! Sistemul a fost bagat in ultima lui reduta de rezistenta – Parlamentul Romaniei, si de acolo tine in fiecare zi  un spectacol pe doua voci : noua ne cere cu glas mieros votul, iar in fata Justitiei urla fioros ca va schimba Constitutia, ca va distruge Curtea Constitutionala, DNA-ul, ICCJ-ul, CSM-ul si tot ce inseamna dreptate si adevar !

 Ce dovada mai buna ca aceasta putem avea cand vedem USL-ul cerand inca o data votul romanilor pe care i-a prostit mereu sub diverse forme? Crede cineva ca va mai ramane piatra de piatra din fragila noastra democratie si tinara noastra Justitie independenta daca USL vor putea modifica Constitutia si vor putea ajunge sa numeasca, cu voia lui Nastase si Voiculescu, magistratii care vor pronunta sentinte dupa dictarea lui Gadea?

 De aceea revin si spun : in data de 9 decembrie nu alegem intre un politician de la ARD si unul de la USL, intre un traseist si alt traseist, intre doua programe de guvernare, intre dreapta si stanga, ci alegem daca ne dam prinsi in mana Securitatii sau o ingropam definitiv la temelia Justitiei independente.

 La 9 decembrie alegem intre a sprijini Presedintele Romaniei, Curtea Constitutionala, DNA-ul, Inalta Curte, CSM-ul in efortul lor de a ingropa o data pentru totdeauna demonii Securitatii care s-au deghizat in politicieni si a acorda un cec in alb impreuna cu un pasaport spre dictatura acestor demoni batrani si perfizi numiti Nastase si Voiculescu, care isi conduc in lupta ostile de parlamentari USL momiti cu niste fleacuri trecatoare.

 Voiculescu si Nastase nu au alta putere decat cea pe care noi le-o cedam la vot in 9 decembrie si decat cea pe care le-o deleaga parlamentarii USL. Cu cat procentele acordate acestor doi securisti batrani sunt mai mici, cu atat credinta in victoria a diviziilor lor scade si creste increderea oamenilor onesti in Justitie.

 Cu ce disperare se agata Nastase de fiecare postare pe blog, cu ce disperare se agata Voiculescu de fiecare emisiune a lui Gadea ! Acesti doi demoni batrani lupta pentru fiecare vot, pentru fiecare mandat, pentru fiecare inima, pentru fiecare constiinta, pentru fiecare om pe care il pot pacali sa puna stampila pe USL pentru ca ei stiu ca in Parlament trecerea de la statul de drept la dictatura poate sta intr-un singur vot !

 Cum sa lasam sa treaca pe langa noi aceasta admirabila lectie de tenacitate in rau si sa nu le raspundem cu o dorinta la fel de tenace  de a avea un stat de drept si o Justitie independenta ?

 Blaga poate face oricate declaratii, politicienii din PDL pot promite primarilor si clientilor lor orice coalitie de guvernare, insa acestia nu vor realiza adevarata miza a alegerilor din 9 decembrie. Asa au stiut mereu liderii de partide feseniste sa isi motiveze « oamenii din teritoriu », promitandu-le bani si functii. Insa Blaga ignora un singur lucru : exista o parte a electoratului care s-a maturizat si care este perfect constient de implicatiile votului din 9 decembrie, si care va vota ARD nu pentru ca exista 75% candidati noi sau pentru ca se promite cresterea salariului minim pe economie, ci din ratiuni pe care Blaga nu le va intelege niciodata.

 Votul pentru ARD nu este un vot pentru Blaga si alti blatisti din PDL, este un vot pe care il vom da :

•  pentru ca cele 5 judecatoare care l-au condamnat pe Adrian Nastase sa stie ca poporul a inteles cat de greu le-a fost lor sa pronunte acea sentinta;

•  pentru reformistii in CSM, care trebuie sa inteleaga ca nu vor fi lasati singuri in fata Sistemului si ca vor fi sprijiniti cata vreme isi exercita corect atributiile ;

• pentru judecatorii corecti de la CCR, care trebuie sa inteleaga ca democratia romaneasca nu e lasata doar pe umerii lor ;

• pentru ca cel care fura o gaina sa nu mearga la inchisoare mai repede decat cel care are imunitate parlamentara si a furat milioane ;

•  pentru ca parlamentarul cel mai chiulangiu (Crin Antonescu) sa nu mai ajunga inca o data Presedintele interimar al Romaniei ;

•  pentru ca jertfa soldatilor romani cazuti pe campurile de lupta in misiuni NATO sa contribuie la destinul european al Romaniei si la triumful legii, nu la intoarecerea spre Rusia ;

•  pentru ca nici un copil din tara asta sa nu isi mai puna capat zilelor de dorul parintilor capsunari plecati la munca din cauza « bunastarii » aduse de politicienii care le « apara » salariile.

• pentru ca lui Adrian Nastase sa ii putrezeasca oasele in inchisoare, uitat pana si de Victor Ponta, care i-a fost discipol ;

•  pentru ca Dan “Felix”  Voiculescu sa dea faliment, sub loviturile pietei libere si a Justitiei independente.

 Votul pentru ARD din data de 9 decembrie nu este nici macar un vot pentru « dreapta ». E obositor sa auzi aceasta mantra goala rostita atat de Blaga sau de oameni care viseaza la himera numita « reconstructia dreptei », in timp ce USL-ul se pregateste sa modifice Constitutia si sa siluiasca Justitia. Cine considera ca ARD nu merita sa primeasca un vot pentru ca unii politicieni din PDL ar fi posibil sa « tradeze » are in intregime dreptate. Insa nu are dreptul sa refuze ARD-ului un vot in data de 9 decembrie.

 Eu intreb : ce om rational refuza sa sara in ajutorul Justitiei independente cand vede infractorii anuntand inca de pe acum ca o vor ingropa sub revizuirea Constitutiei ? 

Cine este acel votant « de dreapta » care, dezamagit de Blaga si Videanu, va aplauda cand Adrian Nastase va fi amnistiat de Parlamentul unde USL detine singura 2/3 din voturi ?

 Cine este acel votant « de dreapta » care,  in cautarea candidatului-inger de la ARD, va topai de fericire cand Dan “Felix”  Voiculescu va numi in functie Procurorul General al Romaniei ?

 Cine este acel votant care va refuza sa voteze ARD doar pentru ca ii este frica de o  posibila « tradare », in timp ce procentele Sistemului cresc pentru ca votantii USL nu au astfel de dileme morale ?

 Cine este acel votant care, in timp ce securistii lovesc in usa Justitiei cu topoarele, matura prin casa pentru ca, in caz ca usa cedeaza, macar sa gaseasca securistii curat in interior ?

 Dupa cum Adrian Nastase si Dan “Felix”  Voiculescu nu cedeaza nici un milimetru si lupta pana la ultima suflare sa isi scape pielea si averea, la fel si noi, cei care aparam dreptatea si adevarul, nu vom ceda. Presedintele ales al Romaniei nu a aparat degeaba atatia ani Justitia, pana ce aceasta a prins gustul propriei sale independente, pentru ca noi sa facem la 9 decembrie fasoane si sa cerem la vot o lista plina de politicieni-ingeri. Nu vom avea niciodata pe buletinele de vot politicieni-ingeri, insa vom sti mereu cine sunt acei politicieni-securisti care trebuie ingropati politic la temelia statului de drept si a Justitiei independente.

De aceea ARD trebuie votata in 9 decembrie. Nu pentru ca Blaga sa « negocieze » cu cineva de la USL, ci pentru ca Justitia sa isi permita curajul sa nu negocieze niciodata cu Nastase, Voiculescu  si  nici cu Blaga !

Crane Brinton (1898-1968) a fost un erudit istoric al Frantei, iar pentru mine este important mult mai mult ca istoric al ideilor. Magnum opus al lui Brinton este fara indoiala “Anatomia Revolutiei” (The Anatomy of Revolution), una dintre cele mai bune analize ale subiectului din toate timpurile. Absolvent al universitatii Harvard cu performante excelente, castiga o bursa Rhodes la Oxford. Brinton isi primeste doctoratul la Harvard in anul 1923 (avea 25 de ani). Brinton va ramane profesor la Harvard pana la sfarsitul vietii lui, in 1968.

Crane Brinton a sustinut pentru multi ani un curs, poreclit de studentii lui “Breakfast with Brinton.” Curs in care erau discutate si problemele legate de subiectele zilei, carti, lucrarile in materiile predate. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, Crane Brinton a fost impreuna cu un grup de intelectuali proeminenti printre cei care au formulat unele dintre strategiile Americane de dupa razboi.

Intr-un fel sau altul, Crane Brinton a influentat profund politica americana in cea de a doua parte a secolului XX. Adoptat ca mentor intelectual si in dreapta si in stanga politicii americane, cartea lui Anatomia Revolutiei, prost citita   si poate mai grav,  prost inteleasa a stat la baza unor decizii legate de Iran, luate de Presedintele Carter prin influentul sau consilier, Zbigniew Brzezinski. Crane Brinton l-a influentat probabil si pe Leo Huberman (stanga), extrem de vizibil in unele capitole ale cartii lui “Cuba:Anatomia unei Revolutii” dar si pe Samuel Huntington (dreapta) in cartea lui “Ordinea politica in societati in schimbare” (Political Order in Changing Societies).

In ultimul an al vietii lui a aparut in fata Comisiei Senatoriale condusa de J. William Fulbright, caruia i-a explicat opiniile lui legate de natura opozitiei vietnameze in conflictul intre Sudul si Nordul Vietnamului.

In “Anatomia Revolutiei” Brinton enumera trei cauze prezente in orice revolutie, mentionand ca aceste cauze sunt intregite de altele, de  natura locala, culturala sau  religioasa.  (1) intotdeauna cauza economica primeaza – statul nu este capabil sa se reformeze sau sa promoveze reforme economice necesare unui echilibru social. Reformele sunt sabotate intotdeauna de grupari oligarhice sau reprezentanti ai unor interese antagoniste interesului public; (2) elitele intelectuale se indeparteaza de cele politice. Procesul de instrainare intelectuala incepe treptat, de la idei si pana la dizidenta fatisa. Ideile se transforma in “celule ideologice”, care promoveaza transformarea prin revolta; (3) elitele politice incearca prin orice mijloace sa-si pastreze privilegiile obtinute, de obicei distorsionand legea sau adaptand-o la necesitatile lor. Ascendenta sociala este aproape imposibila fara apartenenta si loialitate la regimul care guverneaza. Nu conteaza aproape nimic din competentele candidatului, meritocratia este invalidata si desfintata in toate  domeniile guvernarii.

Crane Brinton analizeaza revolutia impartind-o in trei etape. Prima etapa de coagulare si de creare a fortelor revolutionare, extrem de eterogene; o a doua – etapa de confuntare. Dupa primele reusite ale revolutiei aproape intotdeauna are loc o confruntare intre radicali si moderati;  in sfarsit – etapa finala de asezare, cand societatea incearca sa se intoarca la  normalitate  si cand revolutionarii radicali sau moderati reusesc sa castige o adeziune populara majoritara.

Brinton considera ca revolutionarii sunt de sapte feluri: (1) membrii elitelor statului pre-revolutionar, nemultumiti din motive proprii de puterea din care au facut parte; (2) oportunisti, care isi promoveaza interesele proprii numai cand vad posibilitatea unei reusite (band-wagon); (3) non-conformisti, care nu puteau sa convietuiasca in atmosfera; (4) teroristi si criminali, oameni sangerosi, care doresc puterea in mod totalitar prin instaurarea unei dictaturi, ai caror unelte credincioase vor deveni; (5) oameni practici si capabili, care s-au vazut nedreptatiti intr-o societate profund protectionista si antimeritocrata; (6) idealisti, oameni care chiar cred in instaurarea unei societati mai bune si mai drepte. In cazul de fata Brinton ii defineste pe Robespierre si Lenin oameni de acest gen. In sfarsit, (7) oratori populisti, cu un discurs demagogic dar mobilizator, care de fapt genereaza o mare parte din masa de manevra si care vor fi soldatii acestei revolutii, o parte si victimele ei.

Cartea este bazata pe o profunda si erudita analiza a Revolutiei Franceze din 1789. Din nefericire, sursele lui Crane Brinton si cunostintele lui referitoare la comunism si la Revolutia Rusa din 1917 sunt deficitare si incomplete. Cartea are cateva carente fundamentale pe care istoriografia moderna a reusit sa le combata serios si totusi este un document fundamental pentru intelegerea mecanismelor care produc revolutii. De citit pentru toti cei care nu au facut-o pana astazi.

Publicat la data de  24/02/2011 pe  Theophyle Books Blog

Bună dimineata intr-o zi de luni. Luni, Cerul va fi temporar noros. Local în sudul şi estul ţării şi izolat în vest şi centru, va fi ceaţă, posibil asociată cu burniţă şi ploaie slabă. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 3 şi 12 grade, iar cele minime între -6 şi 4 grade, uşor mai coborâte în depresiunile din estul Transilvaniei.

La Bucureşti: Cerul va fi temporar noros, iar trecător vor fi condiţii de burniţă. Vântul va sufla în general slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 8 grade, iar cea minimă va fi de 2…3 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 5360   RON; 1 USD = 3. 5175     RON; 1 EURO = 1. 2896   USD; Francul elvetian 3. 7637 RON. Gramul de aur 196.2064 RON.

România răsuflă uşurată: a scăpat de penalizările financiare dure care i se pregăteau şi va primi mai mulţi bani din fondurile UE. Summitul UE dedicat bugetului multianual al Uniunii (2014-2020) s-a încheiat în coadă de peşte. Dar România răsuflă, deocamdată, uşurată: pericolul de a fi grav penalizată a fost eliminat pe moment. Nu va primi atâţia bani cât aştepta, dar va primi mai mult decât în exerciţiul financiar curent 2007-2013. Mai greu a fost de explicat la Bucureşti ce s-a întâmplat la sfâr­şitul săptămânii la Bruxelles, acolo unde preşedintele Traian Băsescu a reprezentat România. Este un eşec sau un succes? Pe fond, avem de-a face cu un eşec întrucât bugetul multianual nu a fost agreat de liderii UE. Va mai fi o întâlnire la începutul anului viitor şi vor exista tăieri de cel puţin 100 mld. euro faţă de proiectul propus de Comisia Europeană (1.033 mld. euro), ceea înseamnă că şi România va pierde bani raportat la nivelul alocărilor pe care le aştepta, de cel puţin 45 mld. euro, în creştere cu 30% faţă de alocările din exerciţiul financiar curent, de 35 mld. euro, fonduri structurale şi pentru agricultură. La finalul summitului, anunţând rezultatele la care s-a ajuns, Traian Băsescu nu a vorbit de un succes, dar nici de un eşec: s-au făcut paşi înainte. Integral in  Ziarul Financiar.

Mechel trimite în şomaj trei oraşe din România. Târgovişte, Câmpia Turzii şi Oţelu Roşu riscă să devină oraşe moarte după ce Mechel a decis să-şi vândă fabricile din România şi să trimită acasă peste 5.000 de angajaţi. După ce au anunţat că scot la vânzare toate uzinele din România, ruşii de la Mechel întrerup temporar activitatea şi lasă „în întuneric“ cinci oraşe a căror principală activitate se desfăşoară chiar în sectorul metarurgic. Grupul Mechel a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că a decis să suspende temporar operaţiunile de producţie din România, dar şi de la Doneţk (Ucraina), din cauza condiţiilor dificile de pe piaţă – cererea slabă şi preţurile nefavorabile ale materiei prime. „Decizia a fost luată pentru a reduce costurile şi pentru a sincroniza producţia cu cererea din piaţă. Decizia a fost înlesnită parţial de faptul că unităţile din România şi-au realizat deja planurile de producţie pentru acest an“, se arată într-un comunicat al grupului rus. Astfel, oţelăriile electrice de la Mechel Târgovişte şi Ductil Steel Oţelu Roşu au activitatea suspendată temporar încă de joi. Producţia prin laminare de la Târgovişte va fi, de asemenea, suspendată începând de mâine, iar din 15 decembrie vor fi oprite laminoarele şi producţia la Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel Câmpia Turzii. Reprezentanţii Mechel susţin că suspendarea producţiei nu va afecta volumul vânzărilor, iar toate livrările vor fi efectuate în regim normal. În ceea ce priveşte reluarea producţiei, oficialii ruşi precizează că va avea loc „odată ce vor permite condiţiile din piaţă“. Integral in Adevarul

Faţa adevărată a mafiei pădurilor: Protecţie de stat, bătăi, ameninţări cu moartea. Trecutul celui mai mare concesionar de păduri din România te înspăimântă: cei care l-au reclamat au fost bătuţi de mascaţi în propria lor casă. Un deputat din zonă vorbeşte de cea mai mare mafi e a pădurilor. Melles Elöd a tăiat munţi întregi şi are protecţie. De două săptămâni, capii Ministerului Mediului refuză să răspundă întrebărilor EVZ legate de concesionarea a sute de mii de hectare de pădure de unul dintre cei dubioşi ingineri silvici din România. Melles Elöd pare o piesă într-o conspiraţie care transcende statul de drept.  „Nu avem încă un răspuns formulat”, este ultima replică venită de la Serviciul de Presă al ministerului, iar neoficial se ştie că există un ordin pe linie de partid, venit foarte de sus, pentru a nu se comenta nimic pe acest subiect. Dacă veţi citi cine este cu adevărat Melles Elöd şi veţi pune în balanţă faptul că instituţii de la cel mai înalt nivel îl acoperă, veţi înţelege mai bine proporţiile afacerilor cu lemn din România. nvestigaţiile din trecut ale jurnaliştilor de la PRO TV au scos la iveală portretul sângeros al lui Melles Elöd, cel care a concesionat 165.000 ha de pădure în Defileul Mureşului, care mai administrează şi pădurile din Harghita şi acum a depus cerere la Ministerul Mediului pentru concesionarea întregii Rezervaţii Lacu Roşu-Bicaz. Integral in EVZ

Campanie electorală cu prezervative şi luptătorii de la Termopile. Eşti stresat? Îţi dau lacrimile? Ai viitorul distrus şi te-ai săturat de clan? Răspunsul la toate aceste întrebări nu ţi-l dau doctorii cum ar fi oricine tentat să creadă. Candidaţii la alegerile parlamentare se oferă ei să sară în ajutorul românilor, identifică problema la adversarii politici şi, după caz, dau soluţiile: un prezervativ, o batistă, superglue sau pur şi simplu cer electoratului să-i voteze  pe ei prezentându-se drept leacul-minune pentru daunele ultimilor ani. Pe scurt, acestea sunt elemente ale mesajelor electorale cu care aspiranţii la un loc de senator sau deputat după 9 decembrie vor să atragă electoratul. Cu toate acestea experţii în publicitate nu cred în eficienţa unei astfel de strategii, mai mult spun că nici candidaţii nu se prea bazează pe aceasta. “Campania asta oricum e făcută doar ca să fie făcută, deja politicienii ştiu cine pentru cine se votează, de aia nici nu se mai chinuie să se gândească la sloganuri interesante, afişe inteligente sau alte strategii de succes. Nu-i interesează campania în sine pentru că ei se bazează pe alte chestii pe care le rezolvă altfel, nu prin sloganuri”, a comentat pentru gândul Bogdan Naumovici, creative director la 23 Communication Ideas. Integral in Gandul

Blaga: „PDL stă mai bine în sondaje decât ARD” .Preşedintele PDL, Vasile Blaga (56 de ani), crede că Mihai Răzvan Ungureanu era mai bine să fi venit alături de democrat-liberali decât să-şi fi făcut propriul partid. De altfel, şeful PDL recunoaşte că Alianţa România Dreaptă (ARD) a fost consitituită prea târziu şi, potrivit propriilor analize se află sub scorul partidului cu 2 procente.  În ceea ce priveşte „posibilele blaturi” despre care a vorbit consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, care a spus inclusiv că unii candidaţi PDL sunt prea „tăcuţi” şi cam „impotenţi”, Vasile Blaga îi atrage atenţia acestuia că  „a mai plecat o dată de la Cotroceni pentru poziţii care nu erau ale preşedintelui”. În orice caz, liderul PDL se întreabă: „De ce nu se înscrie Sebastian Lăzăroiu într-un partid? În Albă-ca-Zăpada, de exemplu şi să candideze într-un colegiu în numele partidului Albă-ca-Zăpada, mi-aş fi dorit mult să-l văd şi cred că ar scoate un scor bun”.[…] Când spuneţi că „foarte mulţi de la PNL îşi doresc o alianţă cu PDL”  la ce ordin de mărime vă gândiţi?  V. B. Nu vreau să fac aprecieri de mărime de acest gest, dar se vad poziţiile acestora şi în mass-media. Sunt oameni ca Andrei Chiliman, Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban şi mulţi alţii care nu se simt bine lângă PSD. Integral in Romania Libera

Sile Cămătaru a părăsit închisoarea, după ce instanţa i-a adimis o cerere de liberare condiţionată. Interlopul Vasile Balint, zis Sille Cămătaru, a fost eliberat vineri din penitenciar, după ce Judecătoria Giurgiu i-a admis o cerere de eliberare condiţionată a pedepsei, având în vedere că a executat nouă din cei 13 ani de închisoare, au declarat, pentru Mediafax, surse judiciare. Instanţa a hotărât în 19 noiembrie că Sile Cămătaru poate pleca acasă, decizie care putea fi atacată cu recurs, în termen de trei zile de la pronunţare. Patru zile mai târziu, vineri, 23 noiembrie, Cămătaru a părăsit penitenciarul. La jumătatea lunii octombrie, Tribunalul Bucureşti a admis cererea lui Vasile Balint, zis Sile Cămătaru, de contopire a pedepselor primite de acesta în procesele penale, stabilind că acesta are de executat 13 ani de închisoare, nouă dintre aceştia fiind deja petrecuţi după gratii. Avocatul acestuia a susţinut în faţa instanţei că Sile Cămătaru a petrecut în închisoare perioada mai 2004 – decembrie 2011, respectiv şapte ani şi jumătate, precum şi aproximativ un an şi opt luni, în perioada 2001-2002. Apărătorul lui Cămătaru a arătat că aceste perioade trebuie adunate şi apoi scăzute din pedeapsa totală de 13 ani de închisoare ce rezultă din condamnările definitive date în cazul clientului său. Cererea a fost admisă de instanţă, care i-a contopit pedepsele. Sile Cămătaru a fost reţinut în Germania, la jumătatea lunii mai a acestui an, în timp ce se afla într-o maşină, asta după ce în 11 mai a fost condamnat la 13 ani de închisoare cu executare, de către instanîa supremă, într-un dosar în care a fost judecat alături de fratele lui, Iona Balint, de rude şi de apropiaţi, pentru fapte cu violenţă, proxenetism, cămătărie şi trafic de persoane. Integral la Mediafax.

Noi posibile cazuri de executari silite la Oltchim: Cum au fost ipotecate terenuri, echipamente si actiuni in contul unor datorii catre furnizori. Mai multe active aflate in proprietatea Oltchim sunt in pericol de a fi executate silit. Pana acum, a fost facut public doar cazul ipotecarii unor instalatii  de 42 milioane de euro pentru o datorie de 7 milioane euro catre un furnizor, o firma offshore. Insa, exista si alte contracte incheiate cu alti furnizori, prin care au fost ipotecate o serie de bunuri, de la terenuri si echipamente, pana la actiuni. Pentru unele s-a trecut deja la executare silita,  vineri, 23 noiembrie, fiind vandute prin licitatie publica 22 de vagoane. HotNews a intrat in posesia unora dintre contractele de ipoteca semnate de fostul  director general al Oltchim, Constantin Roibu, cu furnizorii de materii prime. Potrivit documentelor obtinute de HotNews, pe 24 aprilie 2012, Consiliul de Administratie al Oltchim a aprobat incheierea unor noi contracte de ipoteca in  favoarea unui furnizor de materii prime, firma Calvi Trade Limited, cu sediul social in Cipru. Din decizia Consiliului de Administratie reiese ca au fost  aprobate garantii suplimentare, deoarece in iunie 2011 a mai fost incheiat un contract de ipoteca. Au fost garantii suplimentare in conditiile in care  datoria crescuse de la 7,54 milioane de euro la 8,22 milioane de euro, se mai arata in decizia CA din 24 aprilie 2012. Astfel, in acea zi, CA al Oltchim a  adoptat o decizie prin care societatea accepta garantii suplimentare. In aceeasi sedinta a CA s-a mai decis  incheierea unui contract de ipoteca mobiliara pe actiunile detinute de Oltchim la SC Sistemplast SA Rm Valcea, tot in contul datoriei catre firma cipriote  Calvi Trade Limited. Integral la HotNews

USL pune în aplicare planul colonelului Dogaru: controlul celor mai importante instituții ale statului. Liderii PSD şi PNL au discutat, în ultima vreme, o serie de proiecte prin care ar putea controla CCR, ANI sau CNA. Liderii USL pregătesc un proiect de schimbare a Constituţiei prin care ar putea controla, bazându-se pe o majoritate parlamentară solidă, cele mai importante instituţii ale statului. Iniţiativa USL reflectă planul propus de colonelul Dogaru, în timpul operaţiunii de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, care cerea ca instituţii precum Curtea Constituţională (CCR), Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) sau Agenţia Naţională de Integritate (ANI) să fie desfiinţate. Una dintre propunerile USL de modificare a Constituţiei vizează posibilitatea ca Parlamentul să schimbe deciziile Curţii Constituţionale cu două treimi din voturi. Ideea a fost lansată chiar de premierul Victor Ponta, care a vorbit despre necesitatea modificării Constituţiei până în iunie 2013. Practic, printr-o astfel de prevedere, România ar reveni la formula din Constituţia votată în 1991. Respectivul articol a fost, însă, eliminat din varianta de Constituţie supusă referendumului în 2003, în vederea aderării României la UE. Dacă o asemenea propunere ar intra în vigoare, o alianţă de partide politice care ar avea două treimi din voturi ar putea anula orice control al Curţii Constituţionale. Integral in Adevarul.

Va urez o zi buna!

În lipsa unui compromis, summitul UE pentru buget s-a încheiat cu un eşec, dar toţi se dau câştigători. Uniunea Europeană este cel mai mare perdant. Cine-a câştigat prima bătălie pentru bugetul european? Marea Britanie, zic unii, ar fi un câştigător pentru că a reuşit să câştige aliaţi cu greutate într-un moment în care se vorbeşte despre ieşirea ţării din UE. Presa străină mai scrie despre Franţa şi Polonia, care au obţinut, ca un compromis, majorarea fondurilor destinate capitolelor care le interesează cel mai mult, respectiv agricultura şi dezvoltarea regională. Cum legea o face cel care plăteşte, nici Germania nu poate lipsi de pe lista câştigătorilor. Berlinul a reuşit să-şi demonstreze puterea protejând Marea Britanie şi împiedicând adoptarea unui buget prea costisitor. Marele pierzător este însă UE ca întreg, care în plină criză nu a reuşit să demonstreze că funcţionează ca o uniune. Discuţiile de săptămâna trecută dintre şefii de state şi de guverne din UE s-au încheiat cu eşec după ce preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy a aruncat prosopul în faţa alianţei celor mai bogate economii europene condusă de Germania şi Marea Britanie, care a refuzat să accepte un buget de 971 miliarde euro pentru perioada 2014-2020, scrie The Guardian. Van Rompuy a încercat compromisul propunând informal reducerea bugetului la 940 miliarde euro, dar premierul britanic David Cameron a cerut tăieri suplimentare de 50 miliarde de euro, ceea ce ar fi dus proiectul de buget aproape de propunerea iniţială a Londrei, un buget de 885,6 miliarde euro. Olanda a cerut o reducere şi mai mare, de 100 miliarde euro. Nici cancelarul german Angela Merkel nu concepea să plece de la discuţii fără să obţină tăieri în planul propus de Van Rompuy. Ea consideră însă că, cerând reduceri de 50 miliarde euro, Marea Britanie merge prea departe. Propunerea iniţială a CE prevedea un buget de 1.033 miliarde euro. Integral in Ziarul Financiar.

Catalonia: Semi-eşec electoral al liderului naţionalist, Artur Mas. Odată cu alegerile de duminică din Catalonia, s-a tras cortina peste cea mai disputată şi tensionată campanie electorală catalană din ultimile trei decenii de democraţie spaniolă. Campanie care a gravitat  în permanenţă în jurul planurilor secesioniste ale actualului şi viitorului premier catalan, Artur Mas, care direct, tranşant şi fără eufemisme, a cerut catalanilor votul, în schimbul independenţei. Euforică mobilizare electorală în Catalonia, pe măsura mizei acestor alegeri: 70% dintre cei aproape 5 milioane și jumătate de electori au așteptat la cozi în fața centrelor de vot, pentru a tranșa problema suveranității acestei provincii spaniole. Partidul lui Artur Mas, Convergență și Unitate, câștigă, dar nu reușește să obțină majoritatea absolută, la care spera atunci când a hotărât devansarea alegerilor, ba mai mult, pierde 12 locuri în viitorul Parlament. Rezultatul obținut duminică îl clasează pe primul loc, cu 29% din opțiunile de vot, dar cu nouă procente mai puțin decât acum doi ani. Deși rezultatul este un eșec evident,  Mas a  ținut să remarce că electoratul catalan a dat un vot de încredere “blocului politic care susține independența Cataloniei”, el a recunoscut că proiectul separatist s-a complicat, că “situația nu este ușoară, (…) dar că se va merge mai departe după  același plan”. Pe locul doi, alt partid separatist catalan, Stânga Republicană, care teoretic ar trebui să fie partenerul ideal, pentru a forma majoritatea absolută necesară organizării referendumului secesionist, dar o parte a analiștilor vede dificilă conviețuirea, din cauza programului economic de stânga al republicanilor. Aceștia au dublat rezultatul anterior, al anului 2010, cu un discurs separatist mult mai radical decât Artur Mas, iar candidatul acestora,  Oriol Junqueras îi avertiza pe catalani, în campania electorală, că actualul premier ar putea trăda proiectul secesionist, găsind o soluție de compromis cu Guvernul Spaniei. De asemenea, s-au remrcat prin criticile constante aduse politicii economice duse de Cabinetul lui Artur Mas. Partidul Socialist, a trei forță politică reprezentată în viitorul Parlament, a scăzut în preferințele catalanilor, obținând un negativ record electoral, care confirmă încă o data prăbușirea Opoziției socialiste la nivel național. De cealaltă parte a baricadei, reacții de nedisimulată satisfacție din partea Partidului Popular al premierului Mariano Rajoy. Maria Dolores de Cospedal, secretarul general al partidului, a ținut să remarce că “alegerile din Catalonia pun în evidență două aspecte importante, eșecul separatiștilor și degringolada Opoziției socialiste”. RFI

Noul act al tragediei elene. După eşuarea negocierilor pe tema bugetului la summitul UE, o parte a Uniunii – zona euro, cu ale sale 17 state membre – are şansa de a arăta că e capabilă, totuşi, de luarea de decizii. Miniştrii de Finanţe ai zonei euro se reunesc luni deja pentru a treia oară în tentativa de a adopta o decizie privind acordara unei noi tranşe din pachetul de ajutor destinat Greciei, aflată aproape în incapacitate de plată. Înaintea reuniunii de la Bruxelles, preşedintele Eurogrup, Jean-Claude Juncker, a avertizat asupra situaţiei presante, adăugând că răbdarea sa are o limită. După ce vineri, Juncker a declarat că problemele nu au fost încă, în mare parte, depăşite, sâmbătăt s-a consultat cu miniştrii de Finanţe în cadrul unei teleconferinţe. Care au fost rezultatele e neclar. Cert este că la summitul UE, premierul luxemburghez a folosit prilejul pentru a discuta cu şefi de stat şi de guvern din spaţiul euro în parte arătându-le cât de urgentă e rezolvarea chestiunii. “Am avut o bună şedinţă de lucru cu prietenul meu Antonis Samaras, am stat şi mai mult de vorbă cu cancelara Merkel şi alţi şefi de guvern pe tema Greciei”, a declarat Jean-Claude Juncker la finele summitului UE de la Bruxelles. Lunea trecută, cele 17 state membre ale zonei euro împreună cu şefa Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde nu au reuşit să ajungă la un compromis privind finanţarea celor 14 miliarde de euro, de care ar mai avea nevoie Grecia. Aceasta pentru că noua tranşă convenită a pachetului de asistenţă, în speţă 31 miliarde de euro, a devenit insuficientă. Gecia are nevoie acum de 45 de miliarde, deoarece i s-a mai acordat un timp de doi ani pentru a ajunge la un nivel “suportabil” al datoriilor. Iar aceşti doi ani suplimentari necesită fonduri mai mari cu 14 miliarde. Ministrul federal de Finanţe, Wolfgang Schäuble, de pildă, respinge ideea unui program de asistenţă suplimentar pentru Grecia, fiind nevoie, din nou, de aprobarea Bundestagului. De aceea, experţii Eurogrup caută alte căi de finanţare. Propunerile sunt diverse, în discuţie fiind, de exemplu, reducerea dobânzilor la creditele existente sau chiar renunţarea în întregime la acestea de către Banca Centrală Europeană. E greu de crezut, însă, că prin astfel de soluţii s-ar putea aduna suma de 14 miliarde de euro. O altă propunere ar fi plătirea noii tranşe Greciei în rate. Aşa Eurogrup ar avea mai mult timp la dispoziţie sa facă rost de fonduri. Întreaga dezbatere şi ezitările grupului euro l-au înfuriat vizibil pe premeirul elen Antonis Samaras. Aflat la Bruxelles, Samaras a menţionat presei că “Grecia şi-a îndeplinit sarcinile. Acum a sosit rândul partenerilor europeni şi FMI să-şi îndeplinească promisiunea”. Integral la Deutsche Welle

Nota: La origine “Iacta alea est”  este fraza rostita de Iulius Cezar, conform lui Sutoniu (Gaius Suetonius Tranquillus),  în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr. când si-a condus trupele peste râul Rubicon, incalcand cutumele romane. Rubiconul era granita dintre Galia Cisalpină si Italia, începând războiul civil împotriva lui Pompei. Fraza este adesea citată în mod  gresit sub forma “Alea jacta est” in latina bulevardiera a modernitatii noastre.

***

Unele firme comerciale mai serioase, inainte de a angaja un manager, chiar la nivel mediu de responsabilitate, il trec printr-un filtru de teste psihometrice, de multe ori insotite si de un interviu psihologic. In multe state europene si in Statele Unite sigur, pentru a deveni vatman (in San-Francisco) sau mecanic de metrou trebuie sa treci anual un test psihologic (cred ca astazi este o data la doi ani – mde’ criza), singurii care nu trebuie sa treaca aceste teste sunt reprezentantii alesi ai poporului, deveniti parlamentari, ministri, premieri sau presedinti, oameni care detin prerogativele puterii si dreptul la viata si bunastarea popoarelor pe care le conduc. Acesta este felul in care democratia-liberala functioneaza cand functioneaza.

Un sistem de filtre, functionalitatea si echilibrul intre institutii ale statului mentin posibilitatea ca elemente care pot produce dezastre sa fie tinute departe de franele puterii. Ce se intampla cand aceste filtre nu exista  sau nu functioneaza sau cel mai rau sunt sabotate. Pai atunci se intampla ceea ce probabil vom reusi inca o data sa traim si sa simtim, foarte curand intr-una dintre cele mai grele conjuncturi politice de care vom avea parte in acest deceniu.

Intr-o lume normala, George Becali, poreclit Gigi sau Jiji, nu ar fi putut sa ajunga Parlamentar European si nici Senator al Romaniei, el a ajuns Parlamentar European, putin probabil ca va ajunge senator, desi are unele sanse. Intr-o lume normala “canapistele” (indiferent de culoarea canapelei)  ar fi ramas multa vreme canapiste inainte de a reprezenta mii de cetateni in Parlamentul Romaniei.

Intr-o lume normala, parlamentarii ar face cat de cat pentru cei care i-au ales si nu ar ascunde pe criminalii de drept comun cu care impart “majoritatile” care fac legea in aceasta tara. Intr-o lume normala, tara nu ar fi condusa de un om care si-a fabricat o biografie cu niste studii inexistente  si un “bolnav de nervi”, care adoarme in miezul zilei pe scena unui eveniment la care participa sute de oameni.

Intr-o lume normala, o candidata la o functie de parlamentar, fosta ministru la un mega-minister, nu ar fi indraznit sa dialogheze in acest fel, dupa ce doua zile inainte de acest dialog s-ar fi publicat Raport IPP, care subliniaza eşecul absorbţiei fondurilor UE, cauzat de incompetenţa ministerelor de resort.

“Sper ca, la vizita de azi (Sambata – n.r.), dl. Antonescu va reusi sa ramana treaz pe timpul discursului lui Victor Ponta. Am inteles ca cei doi vor lua masa la Hotel Roman, un hotel modernizat de curand din fonduri europene in mandatul meu de ministru al Dezvoltarii. Tot in baza unui contract semnat de mine s-a realizat si SPA-ul de la Hotel Roman, inaugurat acum cateva zile, si, daca tot sunt acolo, ii invit si la SPA, chiar daca nu este SPA-ul lui Vintu. Oricum, o sa le poarte la fel de mult noroc precum lui Mircea Geoana.” (aici)

Intr-o lume normala, premierul nu ar fi reactionat in felul acesta: Dacă nu era ea [n.r Elena Udrea], dădeam jos Guvernul PDL mult mai greu, poate câştigam mai greu la alegerile locale şi mă bazez pe ea să îl dăm jos şi pe Băsescu (aici). La figurat, o mojicie crasa, la  propriu un mare adevar!

Intr-o lume normala, o tara nu ar fi guvernată prin SMS-uri ca între copii. “Varujan Vosganian a scris pe blog că a avut “un schimb de mesaje” cu Crin Antonescu în urma declaraţiei liderului PNL, precizând că această din urma discuţie a adăugat “acel 1%” care lipsea pentru un scor perfect”. (aici)

La noi nu va exista nici un Iulius Cesar care va traversa Rubiconul in fruntea legiunii a XIII-a Gemina, pentru a scrie o alta pagina in istoria unui imperiu, la noi in 9 decembrie se vor arunca zarurile intr-o gigantica partida de barbut cand Dambovita va fi trecuta de canapiste, talhari si condamnati de oameni care nu ar fi putut deveni nici vatmani intr-o lume normala. Dupa 9 decembrie, se va incerca ceea ce s-a mai incercat in vara aceasta – sacrificarea gâştelor Capitoliului, atatea cat au ramas nefurate sau mancate de demnitarii  natiunii.

Autor:  @Desy Demeter

Arhitectură organică este un termen care caracterizeaza  o interpretare filozofica  si o modalitate concretă a arhitecturii de a construi clădiri prin promovarea armoniei dintre habitatul uman si natură, care se realizează prin proiectarea clădirilor, interioarelor si a tuturor anexelor într-un asemenea mod încât proiectul uman sa devina  armonios integrat in mediului inconjurator, devenind o parte integrală a a peisajului.

Eng. Organic architecture is a philosophy of architecture which promotes harmony between human habitation and the natural world through design approaches so sympathetic and well integrated with its site that buildings, furnishings, and surroundings become part of a unified, interrelated composition.

Termenul de arhitectura organica  a fost inventat de Frank Lloyd Wright, care insa nu l-a definit niciodată clar, folosindu-se de el  prin stilul său criptic de descriere. Teoreticianul arhitecturii David Pearson a propus un set de reguli, cunoscute sub numele de Gaia Charter, care se pot considera ca reprezentând esenta filozofiei arhitecturii organice. Aceste reguli sunt:

Lăsati designul:

• să fie inspirat de natură si să fie durabil, sănătos, conservant şi divers.
• să se “desfăşoare” ca un organism, dinspre esenţă în exterior.
• să existe în “prezentul continuu” şi să înceapă “mereu şi mereu”.
• să urmeze fluent “curgerea” şi să fie flexibil şi adaptabil.
• să satisfacă nevoile sociale, fizice şi spirituale.
• să “crească din pământ” şi să fie unic.
• să sărbătorească spiritul tineresc, ludic şi surpriza.
• să exprime ritmul muzicii şi puterea dansului.

Eng. The term organic architecture was coined by Frank Lloyd Wright, though never well articulated by his cryptic style of writing. Architect and planner David Pearson proposed a list of rules towards the design of organic architecture. These rules are known as the Gaia Charter for organic architecture and design. It reads:

“Let the design:

• be inspired by nature and be sustainable, healthy, conserving, and diverse.
• unfold, like an organism, from the seed within.
•  exist in the “continuous present” and “begin again and again”.
• follow the flows and be flexible and adaptable.
• satisfy social, physical, and spiritual needs.
• “grow out of the site” and be unique.
• celebrate the spirit of youth, play and surprise.
• express the rhythm of music and the power of dance.

Fallingwater

Unul din exemplele cele mai cunoscute de arhitectură organică este celebra Fallingwater, locuinţa pe care Frank Lloyd Wright a proiectat-o pentru familia Kaufman în mediul rural al statului Pennsylvania. Deşi Wright a avut multe soluţii pentru a proiecta clădirea, a ales cu totul surprinzător (pentru alţii şi total nesurprinzător pentru viziunea sa continuu progresivă) să o realizeze direct deasupra unei cascade. Astfel, clădirea se încadrează extrem de armonios în pădure, fiind construită deasupra apei curgătoare şi fiind parte continuă a pantei abrupte a albiei majore a pârâului. Striaţiunile orizontale ale zidăriei de piatră, care utilizează materiale locale, respectiv culoarea bej a betonului cornişelor, extensiilor şi balcoanelor se încadrează “organic” în pădure.

Eng. Fallingwater or Kaufmann Residence is a house designed by Frank Lloyd Wright in 1935 in rural southwestern Pennsylvania. The home was built partly over a waterfall on Bear Run in the Mill Run section of Stewart Township, Fayette County, Pennsylvania, in the Laurel Highlands of the Allegheny Mountains. Fallingwater stands as one of Wright’s greatest masterpieces both for its dynamism and for its integration with the striking natural surroundings. Fallingwater’s structural system includes a series of very bold reinforced concrete cantilevered balconies; however, the house had problems from the beginning. Pronounced deflection of the concrete cantilevers was noticed as soon as formwork was removed at the construction stage.

Bibliografie, note si citate:

Hoffmann, Donald. Frank Lloyd Wright’s Fallingwater: The House and Its History (2nd ed.). Dover Publications 1993.
Brand, Stewart. How Buildings Learn: What Happens After They’re Built. Penguin Books. 1995
Pearson, David. The Breaking Wave: New Organic Architecture (Stroud: Gaia). 2001
WikiCommons (Eng & Ro)

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Dilema Veche. “Pînă şi bulgarii…”– de Stela Giurgeanu.

„România se află pe ultimul loc“ a devenit deja o sintagmă. Ne-am obişnuit atît de mult cu discursurile în care este invocată „înapoierea“ ţării noastre şi, implicit, a noastră, încît am devenit aproape imuni (ba, mai mult, ajungem uneori să ne amuzăm prosteşte) cînd ni se flutură clasamente care ne situează pe locurile codaşe în Europa sau în lume, în mai toate domeniile. Pornind de la social la economic şi politic, dacă este să ne luăm după statistici, ţara noastră pare un soi de muribund, ţinut în viaţă doar de respiraţia artificială, ale cărui şanse de revenire sînt aproape nule. Iar asta nu din reaua-voinţă a corpului medical – cum am fi tentaţi uneori să ne răzvrătim contra acelei „conspiraţii mondiale“ care ne-a fost din vremuri străvechi potrivnică –, ci din propria inerţie şi comoditate. Sănătatea, educaţia, administraţia, civismul sînt, în mare, motoarele unei societăţi. De ale noastre atîrnă încă nu numai bolovanii grei ai istoriei, ci şi unii noi, adăugaţi timp de mai bine de 20 de ani de la Revoluţie. Şi pentru că vorbim de această perioadă destul de generoasă de timp: ce am făcut, cum am valorificat şansa reală la democraţie? Ne-am dezvoltat oare într-un mod veritabil, am mers înainte, încercînd să reconstruim sau să punem temelii noi societăţii, ne-am lăsat pe tînjeală, bătînd pasul pe loc sau, în unele cazuri, chiar am involuat? Integral in Dilema Veche

Revista 22 . Măgarul și vecinul – de Andrei Cornea.

Cum să dai mandat pentru Bruxelles unui om politic lipsit de experiență internațională, ale cărui declarații sunt mereu suspecte de duplicitate și pe al cărui cuvânt s-a văzut că nu te poți baza?

Închipuiți-vă pe cineva cam sărac, cam le­neș, cam prieten al paharului, care pri­mește un ajutor substanțial de la un vecin mai gospodar; un ajutor, spun, nu un îm­prumut. Condiția este să fie harnic, cinstit, să cumpere lucruri folositoare pentru fa­mi­lie, să se chivernisească cât de cât. Dar in­sul bea o parte din bani, pe alții îi joacă și îi pierde, o parte se duce pe articole de lux inu­tile, o altă parte i se fură la tripou și abia a zecea parte intră în gospodărie, dar și aici contabilitatea e suspectă. Între timp, ve­ci­nul cel darnic și care muncește zi și noapte are și el unele necazuri; copiii au nevoie de bani pentru studii, trebuie schimbat auto­mobilul cam vechi etc. Unele economii ar fi binevenite. Se gândește ca, data viitoare când mai dă bani amărâtului, să mai taie din ei; măcar, zice el, să folosească de data asta bine tot ce-i dau! Dar celălalt e nu doar sărac; e și măgar: amenință că nu ac­ceptă să i se dea mai puțin decât prima da­tă; altminteri, promite că va zbiera și că, dacă tot nu va primi ce vrea, se va pune de-a curmezișul drumului ca măgarul, ca să nu mai treacă nimeni pe acolo. Ce cre­deți că se va întâmpla? Nu-l va da afară ve­cinul pe scări în jos, lăsându-l fără nimic? Nu-i va trânti ușa în nas cu orice altă oca­zie? Nu-i va da el măgarului chiar și un bici pe spate? Integral in Revista 22.

Contributors. Cu ce preț, dle Blaga? –  de Miron Damian.

Eu am mare nevoie sa devin deputat si o voi face cu orice pret”
(Alin Trășculescu, candidat ARD la alegerile parlamentare)

Cu orice preț?

În aceeași zi în care declarația de mai sus era făcută publică, apărea o alta, oarecum similară, de la conducerea partidului. Dl Blaga, însă, își expunea opinia în această privință perfect voluntar: ARD s-ar alia cu PNL după alegeri, fără nicio condiție legată de Crin Antonescu. De fapt, ar negocia o alianță cu PNL fără nicio condiție prealabilă. Cu alte cuvinte, dacă înțeleg bine, cu orice preț.

Ce noimă posibilă ar putea avea o astfel de declarație? Cui anume s-ar adresa ea, și cu ce scop? Am văzut ulterior o explicație, pe surse, cum că nu-știu-ce studii ar arăta că electoratul USL s-ar demobiliza în perspectiva ruperii Uniunii. Îmi vine să râd. Nu spun că explicația e falsă, la ce contra-performanțe am văzut din acest punct de vedere, nu m-aș mira ca într-adevăr să fi existat vreun consultat, probabil bine plătit, care să vină cu această – cum să-i zic? – găselniță de geniu. E posibil ca niciun consultant sau lider să se fi întrebat cum vor reuși dnii Blaga și co. să fie mai convingători, pentru electoratul care votează USL, decât liderii USL. Sau poate, cine știe?, să fi sperat ca aceștia din urmă să nu aibă vreo replică? Să nu strivească corola de minuni a alianțelor post electorale? Mister.

În schimb, știu ce reușește să facă o astfel de declarație. Reușește să dea o lovitură serioasă principalei surse de vot pe care o mai are ARD: votul negativ. De fapt, cred că e singura care a rămas la un nivel consistent, chiar și mașinăria de partid cred că a devenit între timp destul de debilă. Or, dacă ținem cont de situație, ce-au făcut e o gafă uluitoare, monumentală. În principiu, celor de la ARD le-ar fi fost practic imposibil să-și îndepărteze acești alegători, pentru că votul lor n-avea de-a face cu ei: votau orice forță politică, orice candidat cu condiția să fie împotriva USL. Or, cum poți să ceri acestora votul, în același timp în care anunți că ești în căutarea unei alianțe necondiționate cu o parte – partea cea mai radicală – din Uniune? ”Votați împotriva USL – pe viitorii lor aliați”?

Și atunci, repet, de ce? Iar gafa asta e doar ultima dintr-un șir, șir care la rândul său are un model, un tipic. Are și o explicație, dar ca să ajung acolo trebuie mai întâi să arăt, să exemplific în ce situație a ajuns PDL/ARD. Integral la Contributors.

PoliticStand. Nea Panfil și bugetul european – Threedots.

Motto: “Principiul al treilea al mecanicii, numit și principiul acțiunii și reacțiunii, ne spune că dacă suntem în rahat și vrem să ne scoatem trăgându-ne singuri de păr, mai tare ne afundăm.”

În bucătăria familiei But, Izaura este în al nouălea cer. Panfil a plecat de acasă de vreo trei ore și ea își poate lăsa gândurile să zburde în voie la “luceafarul ei de după amiază” cum îl numește în forul intim, pe Antonescul Național.

În timp ce este scufundată în complicata operație de depozitare a gogonelelor, pentru iarnă, Izaura fredonează ușor un cântec de-al lui Ștefan Hrușcă:

Dinspre grădini de parfum, florile ies în alai,
Vino iubito acum, vino cu primul tramvai.
Crini, trandafiri, toporași, vor să ne prindă nuntași,
Și să ne cumpere iar, sufletul dulce-amar”

Vocea ei, suavă că o bucată de șmirghel frecată pe un tomberon ruginit se scurge lin printre buzele întredeschise, fremătânde, căpătând accente de fanfară de alămuri la trecerea prin strungăreața dintre cei doi dinți din față lați ca două lopățele de infanterist, strungăreață suficient de largă să poată introduce o stafidă de dimensiuni medii  în gură, fără să descleșteze dinții.

Mai departe nu știe versurile, dar nu contează. Alea 4, arhicunoscute, repetate până la obsesie, sintetizează tot ce are ea mai drag. Trei simboluri, trei iubiri.

Crinul, trandafirul și toporul.

Primul, pe care îl poartă în inimă, este simbolul iubirii ei nemărturisite. al doilea pe care îl poartă în cuget este simbolul de partid (Izaura deși îndrăgostită înfiorător și fără speranță de șeful liberalilor, se simte ideologic vorbind, parte componentă a PSD), și al treilea pe care îl poartă în hormoni îi aduce aminte de vremurile trăite cu o înfiorare vecină cu orgasmul ca muncitoare la APACA, când ea și tovarășele ei apaludau cu insuflețire hoardele gingașe de mineri venite pentru un festival floral în capitală. Integral la PolitiStand

Revista 22. Moştenirea generalului Petraeus – de Octavian Manea.

Pe 9 noiembrie, generalul David Petraeus a demisionat din funcţia de director al CIA, în urma unei aventuri extraconjugale cu Paula Broadwell, autoarea biografiei All In: The Education of General David Petraeus.

Probabil că nimic nu rezumă mai bine atmosfera Washingtonului sau consensul din campanie (o Americă decisă să se concentreze prioritar pe reconstrucţia de acasă) ca retragerea generalului David Petraeus din serviciul public. Indiferent de motive, plecarea lui Petraeus este simbolică. Este ultimul act al unei reorientări strategice pe care Administraţia Obama şi-a propus să o imprime secvenţial încă din prima zi de mandat, departe de elementele gravitaţionale care au definit epoca post 11 septembrie. Iar „Dave“ devenise, în imaginarul echipei de la Casa Albă, esenţialmente o marcă înregistrată, asociată costisitoarelor campanii de nation-building şi contrainsurgenţă din Irak şi Afganistan. Şi, în mod inevitabil, filozofia generalului Petraeus era legată de acestea. Într-un fel, el nu s-a numărat niciodată printre apropiaţii Comandantului Şef. Şi acest lucru s-a văzut cu ochiul liber chiar săptămâna trecută, când, în prima conferinţă de după alegeri, Obama a ţinut să le atragă atenţia republicanilor că, dacă „au o problemă cu Susan Rice, atunci au o problemă cu mine“. Obama nu a ieşit niciodată să îl apere într-un mod similar pe cel mai de succes general american. Spre deosebire de Petraeus, Rice este „omul preşedintelui“.

Ascensiune şi declin

Am vizitat prima dată Wasingtonul în iunie 2009, pe fondul dezbaterilor privind conturarea strategiei pentru Afganistan. În think-tank-uri pivot precum Brookings Institution (care tocmai dăduse oameni cheie precum Philip Gordon, devenit celebru în România în această vară, sau Susan Rice) sau Center for New American Security (CNAS), se vorbea despre aplicarea principiilor care salvaseră Irakul, pe celălalt front al războiului împotriva terorii. Consensul era că Afganistanul fusese privat nu doar de resursele necesare pentru a avea un impact decisiv asupra talibanilor, dar şi de filozofia contrainsurgenţei, creditată ca fiind esenţială în stabilizarea Irakului. „În Irak, am reînvăţat imperativul curăţă-menţine-construieşte («clear-hold-build» – expresie cheie în terminologia contrainsurgenţei), dar şi importanţa antrenării trupelor gazdă. Acum, ne pregătim să aplicăm aceste lecţii în bătălia afgană“, mi-a spus atunci John Nagl, unul dintre autorii Manualului Petraeus (un Manual care va defini principial campaniile din Irak şi Afganistan). Deloc întâmplător, în acelaşi an, revista Foreign Policy avea să îl nominalizeze pe Petraeus pe locul 8 în top 100 cei mai influenţi gânditori globali. Era în „spiritul timpului“. Integral la Revista 22.

Economia României stă pe o piramidă inversată – 5,3 milioane de pensionari, 4 milioane de copii şi adolescenţi sub 18 ani, 1,2 milioane de bugetari, 400.000 de angajaţi din companiile de stat şi sunt susţinuţi din contribuţiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajaţi rămaşi în mediul privat. La aceştia se adaugă cei 3-4 milioane de români care practic nu se regăsesc în nicio statistică, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistenţă.

Datele statistice sunt clare: structura populaţiei României ilustrează un model de economie care nu va fi funcţional pe termen lung, atâta timp cât vor exista mai mulţi asistaţi social decât contribuabili: 5,3 milioane de pensionari, 8,2 milioane de asistaţi social (aici sunt introduşi şi copii), 1,2 mili­oane de bugetari şi 400.000 de angajaţi din com­paniile de stat sunt susţinuţi din contribuţiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajaţi rămaşi în mediul privat.

În România, la o populaţie de 19 milioane de locuitori (cât rezultă din datele parţiale ale recensământului din 2011), există 4,3 milioane de salariaţi (în mediul privat 3,1 şi în instituţiile şi companiile statului 1,2) şi 5,3 milioane de pensionari. Adică un salariat susţine pensia a 1,2 pensionari.

În Polonia, la o populaţie de 38 de milioane de locuitori, există 13,8 milioane de angajaţi (dintre care în sectorul public lucrează 3,6 mi­lioane) şi 7,3 milioane de pensionari, adică doi salariaţi polonezi susţin pensia unui pensionar.

Datele Eurostat sunt clare: în Marea Britanie, Olanda, Germania ori Suedia există un salariat la aproape doi locuitori. Mai aproape de noi, Ungaria are 4,4 milioane de salariaţi la o populaţie la jumătate – 10 milioane de locuitori, iar Grecia are 4,4 milioane de angajaţi la 11 milioane de locuitori.

Datele statistice ne arată că la noi peste opt milioane de cetăţeni ocupaţi, dar doar 4,3 milioane de salariaţi. Ce spun aceste date? Că munca nu este înregistrată. Când ai 13,8 milioane de angajaţi poţi susţine 7,3 milioane de pensionari, precum în Polonia. Când un salariat susţine 1,2 pensionari, ca în România, banii trebuie găsiţi în altă parte, alta decât contribuţiile.

***

Conform OCEDE – International Migration Outlook 2011 (pp. 314 –315), in 2009 lucrau in afara granitei Romaniei (temporar sau permanent) 3 milioane de romani, o mica parte din ei insa cu forme de emigrare in tarile in care traiesc si lucreaza. Absolut nimeni nu poate spune cati vor ramane definitiv in afara Romaniei si cati se vor reintoarce. Un lucru este aproape sigur – copiii lor, nascuti in afara tarii de bastina a parintilor, probabil vor ramane in locurile unde s-au nascut, adoptand nationalitatea gazdelor. Potrivit studiului, 48% din romanii plecati provin din mediul rural si 52% din mediul urban. Cea mai mare parte a lor – 86,2% au studii medii, in timp ce numai 12,4% au studii superioare. O mare parte a romanilor cu studii superioare (44%) emigreaza in state din afara Uniunii Europene, cum ar fi Canada sau Statele Unite. Aproximativ unul din cinci dintre acestia emigreaza chiar daca au un loc de munca in Romania. Mai mult ca sigur ca cel putin o treime din acesti oameni pot fi clasificati ca electorat, care poate fi pozitionat in dreapta esichierului politic.

Ceea ce s-a intamplat in Romania poate fi asemuit numai cu rezultatul unui razboi devastator. Numai intr-un razboi o tara isi pierde 30% din resursele umane de buna calitate la varsta de creativitate maxima (25-45). Socoteala este simpla – daca Romania are 9 milioane de oameni activi si mai mult de doua milioane si jumatate (probabil trei) isi gasesc soarta in afara granitelor tarii, cam asta este rezultatul. Romania a trecut un “razboi de tranzitie”, in care o mare parte a populatiei ei active s-a salvat plecand in bejenie. Un argument extrem de greu de combatut. Faptul ca o mare parte din acesti oameni mai contribuie intr-un fel sau altul la economia nationala trimitand bani, de multe ori  legati sufleteste si material de cei ramasi acasa, nu atenueaza cu nimic faptul ca ei isi percep viitorul in afara granitelor Romaniei. Hotararea acestor oameni a survenit de multe ori fortat, din lipsa unor alternative viabile si a unei sperante intr-un viitor mai bun. Pentru a intelege proportiile adevarate ale hemoragiei umane de care sufera Romania in zilele noastre va amintesc ca pierderile umane ale Romaniei in cel de al II-lea Razboi Mondial au fost de 4,2% din populatia tarii, care au insemnat cam 25% – 28% din populatia activa a Romaniei in granitele dinaintea razboiului (19,934,000).

Romanii plecati in strainatate au strans in ultimii zece ani economii in valoare de 100 de miliarde de euro, pe care le tin in bancile straine sau sub forma de cash. Conform datelor BNR, in 2010, romanii plecati la munca in alte state au trimis in tara 3,8 miliarde de euro, insa, incepand cu 2000, au existat si ani cand nivelul s-a ridicat la 7 – 8 miliarde de euro. Fiecare roman din strainate trimite bani acasa de 2 – 4 ori pe an si spera sa se intoarca in tara intr-o perioada medie de 5,4 ani. S-a mai precizat ca aproximativ 70 la suta din ei lucreaza in sectorul formal, iar 5% au firme proprii sau contracte de tip PFA, iar 80% din ei au dreptul sa lucreze legal in tara in care au emigrat.

***

Un angajat născut după 1967 va obţine peste 20 de ani, când va ieşi din câmpul muncii, o pensie de numai 30% din salariul mediu brut de atunci, echivalentul de astăzi a 515 lei.

Pensionarii de peste 20 de ani, adică cei care sunt astăzi în câmpul muncii, vor fi generaţia de sacrificiu. Cei 4,4 milioane de salariaţi de astăzi vor fi înlocuiţi în 2030 de doar 3,8 milioane, potrivit studiului „Cine va plăti pensiile decreţeilor?“, lansat de Expert Forum (EFOR). Iar cei 4,6 milioane de pensionari vor fi, peste 20 de ani, mult mai mulţi, adică 6,2 milioane. Ceea ce înseamnă că, dacă în prezent un salariat susţine un pensionar, în 2030, raportul va fi de un salariat la 1,65 pensionari.

În condiţiile date, cheltuielile sistemului public de pensii aproape că se vor tripla în intervalul 2012-2030, iar deficitul la bugetul de pensii va fi de aproape patru ori mai mare, respectiv 45 de miliarde de lei. Astăzi, pensia medie este de aproximativ 900 de lei, adică jumătate din salariul mediu brut pe economie.

Surse- cifre, imagini si citate:

ZF – Economia stă pe o piramidă inversată
ZF – Economia românească pierde 20 de miliarde de euro pe an
Adevarul – Cât de mici vor fi pensiile decreţeilor. Criza sistemului public de pensii, cauze şi soluţii