Author: theophyle

Rezoluţia Unirii a fost citită de Vasile Goldiş: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională, proclama:

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate!

Romani sa nu uitati niciodata aceasta rezolutie!

Sursa: Institutul de Memorie Culturală: “Marea Unire a românilor – 1 Decembrie 1918”

Vlad Ţepeş (1431 – 1476), denumit şi Vlad Drăculea , a domnit în Ţara Românească de trei ori în anii 1448, 1456-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănence. Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul – care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni – era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) şi de cea de-a doua soţie a sa, Barbara Cilli. Despre Ordinul Dragonului vom discurta mai jos.

Vlad Ţepeş a fost căsătorit de două ori : întâi cu o nobilă din Transilvania şi apoi cu Ilona Szilagyi, verişoară a lui Matei Corvin. Ţepeş a avut trei băieţi: Mihail şi Vlad din prima căsătorie, Mihnea I cel Rău din a doua.

În iarna anului 1436, Vlad al II-lea Dracul a devenit domn al Ţării Româneşti şi s-a stabilit la Curtea domnească din Târgovişte. Vlad Drăculea şi-a urmat tatăl şi a trăit acolo şase ani. În 1442, el şi fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos, sunt trimisi ca ostatici de la sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a fost ostatic până în 1448, iar fratele său până în 1462. Această perioadă la Istambul (Constantinopole) a jucat un rol important în formarea şi ascensiunea la putere a lui Vlad. Turcii l-au eliberat, în 1447, după moartea tatălui său – asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Ţării Româneşti. Tot atunci, Vlad a aflat şi de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat şi îngropat de viu de boierii din Târgovişte.

În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) şi ameninţau Europa. Imperiul Otoman ajunge să stăpânească mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, parţial Ungaria, parţial România, Bulgaria, Armenia şi Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la porţile Vienei, al cărei asediu eşuează.

La vârsta de 17 ani, susţinut de un corp de cavalerie turcească şi de un contingent de trupe împrumutate lui de paşa Mustafa Hassan, Vlad Drăculea a luat pentru prima dată domnia Valahiei. Dar, două luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care şi-a recăpătat tronul. Pentru a-şi asigura a doua şi cea mai lungă domnie, Vlad al III-lea a trebuit să aştepte până în 20 august 1456, când a reuşit să-şi ucidă duşmanul si ucigasul familiei sale.

Primul act important de răzbunare a fost indreptat împotriva boierilor din Târgovişte, vinovaţi de moartea tatălui şi a fratelui său. În duminica de Paşti a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care participaseră la petrecerea princiară. Cei mai bătrâni au fost traşi în ţeapă, iar ceilalţi au fost forţaţi să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din capitală până la Poenari, unde au fost puşi să construiască o fortăreaţă pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Argeş.

Pentru a intelege mai bine domnia si in special memoria istorica a lui Vlad Ţepeş, trebuie tratate trei subiecte complementare: Ordinul Dragonului, caracterul si legaturile familiei lui Ţepeş cu Ungaria cu Sigismund de Luxemburg si un ultim subiect cateva cuvinte despre tatal lui Vlad Ţepeş, Vlad al II-lea Dracul.

Ordinul Dragonului

Ordinul Dragonului (lat. Societas Draconistrarum) era un ordin militar asemănător Ordinului Templierilor care a operat în zona centrală si de est a Europei. A fost creat de viitorul împărat Sigismund de Luxemburg, în anul 1408, în principal pentru a proteja creştinătatea, de ameninţarea otomană si de se lupta cu erezia lui Jan Hus si a avut un rol important in Războaiele Husite. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-a numărat şi voievodul muntean Vlad al II-lea Dracul (1436-1442; 1443-1447), acesta fiind învestit în 1431 la Nürnberg, de către Sigismund de Luxemburg. Marile familii ungare: Báthory, Bocskai, Bethlen, Szathmáry si Rákóczi si-au avut reprezentantii in acest ordin. Din el au facut parte si alti nobili central si est Europeni ca Stefan Lazarevici, Stibor de Stiboricz si Pipo de Ozor. Putine doacumente s-au pastrat despre statutul si activitatile acestui ordin cavaleresc. O copie, datând de la 1707, a statutului din 1408 este cel mai vechi document cunoscut. Astăzi, materiale de cunoscute sunt arhivate în Universitatea din Budapesta si sunt extrem de greu de accesat.

Sigismund de Luxemburg

Sigismund de Luxemburg (1368- 1437) a fost Principe Elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 şi din 1411 până în 1415, Rege al Ungariei şi Croaţiei din 1387, Rege al Boemiei din 1419, Rege al Germaniei din 1411 şi Împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul Împărat din Casa de Luxemburg şi unul dintre cei mai longevivi Regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani. Sigismund renunţă la titlul de Elector de Brandenburg şi din 1387 şi foloseşte fondurile astfel obţinute pentru a se consacra în întregime postului de Rege al Ungariei. În primii ani ai domniei sale a fost implicat într-o luptă acerbă pentru păstrarea tronului. În 1396 Sigismund iniţiază o cruciadă, care se dovedeşte a fi foarte populară, dar care se sfârşeşte prin înfrângere din Bătălia de la Nicopole. Revenit în Ungaria este făcut o dată prizonier şi destituit de două ori. Organizează o serie de războaie, împotriva lui Ladislas de Neapole, al Republicii Veneţiene şi împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reuşeşte să obţină o victorie importantă împotriva croaţilor şi bosniacilor, înfiinţând cu această ocazie Ordinul Dragonului, cu ajutorul caruia incearcă să lupte contra turcilor şi contra “ereticilor” husiţi. În 1437 a murit la Znaim şi a fost înmormântat la Oradea. A avut ca urmaşi o singură fată, Elisabeta, care s-a căsătorit cu Albert V, Duce de Austria, viitorul Rege German Albert al II-lea. Neavând moştenitori masculini, dinastia de Luxemburg se stinge odată cu el.
Vlad II Dracul

Vlad II Dracul (c. 1390 – 1447) a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1436 şi 1442 şi din nou din 1443 până în 1447. Membru al familiei Basarabilor şi fiu al lui Mircea cel Bătrân. Domnitorul Ţării Româneşti era în mod oficial vasal al regelui Ungariei. Era şi comandant de frontieră cu responsabilitatea de a proteja comerţul şi drumurile comerciale între Ţara Românească şi Transilvania pentru Biserica Romano-Catolică. Deşi Vlad II era în favoarea Bisericii Catolice, se ştie că a ucis membri ai liniei rivale a Basarabilor, familia Dăneştilor.

Între 1431-1435 Vlad Dracul s-a stabilit la Sighişoara beneficiind pe deplin de puteri din partea lui Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei. În numele acestuia, Vlad Dracul pedepseşte unele cetăţi răsculate împotriva autorităţii regale, printre ele fiind Rupea. Într-o scrisoare adresată braşovenilor, explicând că fusese însărcinat de rege să păzească graniţa de est, îi ceartă că au jefuit pe unii oameni protejaţi de el. Scrisoarea, scrisă în limba slavonă spune: “Io, Vlad, voievod şi domn. Scrie domnia mea, multă sănătate pârgarilor din Braşov. Ştiţi bine şi voi că domnul chezarul m-a însărcinat pe mine să păzesc această margine…Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele în pagubă şi dacă pentru una, voi lua îndoit şi întreit de la voi.”

Vlad II şi-a primit titlul de “Dracul” după ce a fost primit pe 13 decembrie 1431 în Ordinul Dragonului fondat în 1408 de Sigismund, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. În 1444, regele Ungariei, Ladislau III al Poloniei a declarat război Imperiului Otoman şi a lansat Campania de la Varna sub conducerea lui Iancu de Hunedoara. Iancu i-a cerut lui Vlad să-şi îndeplinească jurământul ca membru al Ordinului Dragonului şi ca vasal al Ungariei, dar a fost refuzat. Papa l-a absolvit de jurământ, dar a cerut ca fiul său Mircea să meargă în loc. Rezultatul Cruciadei de la Varna a fost dezastruos, Iancu de Hunedoara abia scăpând. Mulţi, inclusiv Mircea şi Vlad Dracul au dat vina pe Iancu pentru dezastru. Din acel moment, Iancu de Hunedoara a avut o atitudine ostilă faţă de Vlad Dracul şi fiul său cel mare. În 1447, Vlad Dracul a fost asasinat împreună cu fiul său Mircea, care se pare că a fost îngropat de viu de către boieri şi negustorii din Târgovişte. Iancu a ales propriul său candidat pentru tronul Ţării Româneşti, un membru al clanului Dăneştilor, dar acesta va fi asasinat. Vlad Dracul mai avea cel puţin alţi doi fii, Mircea, fratele mai mare al lui Ţepeş şi Radu cel Frumos, fratele mai mic. .In articolul viitor  ne vom reintoarce la Vlad Ţepeş

Cel mai bun istoric roman, expert in istoria lui Vlad Ţepeş este profesorul american de origine romana Radu Florescu (aici si aici), profesor emerit de istorie la Boston College.

Bibliografia lui contine doua carti de capatai, care stau si la baza postarilor mele:

Dracula, Prinţul cu multe feţe; viaţa şi timpurile sale (Dracula – Prince of Many Faces; His Life and His Times), împreună cu Raymond T. McNally
În căutarea lui Dracula – O istorie adevărată a lui Dracula şi legendele cu vampiri (In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends), împreună cu Raymond T. McNally

Vreau sa dedic aceasta prima postare de  Ziua Nationala a Romaniei, celor aproape patru milioane de romani care traiesc in ceea ce numim diaspora romaneasca, formata din acei oameni care incearca sa traiasca decent pe alte meleaguri pentru ca nu au reusit sa-si gaseasca un rost onest in Romania contemporana. Majoritatea acestor oameni probabil nu se vor reintoarce in Romania si poate peste doua generatii vor fi pierduti cu desavarsire poporului din care au facut parte.

Majoritatea lor se vor duce astazi la locurile de munca pentru ca in tarile in care locuiesc ziua nationala este alta. Seara, langa televizoarele lor, vor privi probabil cu nostalgie parada militara si vor inchina poate un pahar de vin cu prietenii, rudele si cunostintele pe noile meleaguri.

Greutatile vietii lor nu au disparut impreuna cu emigrarea, ele au fost schimbate cu altele. Un singur lucru au castigat – ei au primit o sansa mai buna decat au avut in Romania, indiferent daca lucreaza in agricultura sau la catedrele marilor universitati ale lumii.

Romania politicienilor infiinteaza comisii, departamente in ministere,  tot felul de programe si conferinte pentru a intalni alti activisti si politicieni care se dau reprezentanti ai acestei diaspore cu care nu au nici o legatura.  Nu prea ne dorim voturile lor si nici nu ne iesim din fire pentru a le facilita drepturile cetatenesti. Din punctul de vedere, al guvernantilor, ceea ce ne dorim sunt acele miliardele de euro care intra anual in visteria Bancii Nationale, si care din multe puncte de vedere au ajutat Romaniei sa treaca perioade grele, inclusiv cea in care ne aflam astazi.

Le urez acestor oameni numai bine, prosperitate si la multi ani! La multi ani romanilor de pretutindeni!

Criza economică, prost tratată, a condus la o criza politică. Este suficient să privim contextul geopolitic al Est-European si al Balcanilor  pentru a ne da seama de noile pericole. Regiunea Balcanilor occidentali cu gravele probleme generate de pulverizarea Iugoslaviei este departe a  fi stabilizată; Turcia se depărtează de Occident, criza economică a erodat  o mare parte din influenţa SUA. În acelaşi timp, Rusia şi China reiau legăturile cu fostele lor sfere de influenţă şi înfiinţează noi reţele economice şi politice.

Greu de justificat atitudine Olandei si a altor tari nordice fata de TOT Estul Europei, la fel de greu de justificat si impotenta CE in fata acestor atitudini.  Ca de obicei reactia profund populista aproape fascista va trezi reactii asemanatoare in Estul Europei. Anti-europenismul şi atitudinile anti-occidentale se pot dezvolta la fel de rapid in Est asa cum s-au dezvoltat in Vest. Criza care bantuie toata Europa se poate transforma intr-o propaganda a opozitiilor extra-parlamentare care numai democratice nu sunt si care vor arunca vina politicii de austeritate asupra unor presupuse porunci dictatoriale ale Europei. Acestia  sunt factorii care alimentează ostilitatea faţă de Occident, reînviind un imaginar istoric adânc înrădăcinat în schisma din 1054, a patra cruciadă, ocupaţia nazistă sau sovietica (dupa caz) si marea tradarea a Occidentului dupa cel de al II-lea Razboi Mondial.

Intotdeauna am recunoscut valoarea lucrarii lui Samuel Huntington (1927-2008) “Ciocnirea civilizatiilor” nu am crezut-o insa fezabila. Astazi incep sa intrevad fezabilitatea acestei lucrari. Citez dintr-o recenzie pe care am facut-o acestei lucrari pe blogul meu literar:

“De ce vor ciocni civilizatiile ? In primul rand, Huntington sustine cultura ca fiind cea mai izbitoare identitate cu care se poate identifica un individ, o identitate care transcede peste alte dimensiuni posibile de indentificare, cum ar fi ideologiile sau ocupatiile. Apoi el afirma ca modernizarea socio-economica a rezultat in dizlocarea individuala si intr-o crestere a capabilitatilor sociale de a stimula innoirea culturii indigene. Huntington afirma ca democratia este paradoxala insasi prin natura sa : prin raspandirea democratiei si institutiilor democratice intr-un stat non-democratic, Vestul da oponentilor sai cunoasterea si abilitatea necesara pentru a se revolta. Intr-o zi statele statele slabe vor putea ataca utilizandu-se de aceleasi valori vestice de care s-au folosit pentru a-si promova interesele. In cel de-al treilea rand, identitatea culturala este importanta in definirea mentalitatii de „noi vs. ei” si este indispensabila in protectia „noastra” fata de „ei”. In cel de-al patrulea rand, identitatea culturala este cea mai concreta si cea mai putin compromisa dimensiune a identitatii. Huntington sustine de asemenea raspandirea naturale a conflictelor in sistemele internationale si este convins de proeminenta identitatii culturale.” Vezi  integral

Pot fi lucrurile regandite si rezolvate pentru a a nu permite inca o mutatie a crizei si a evita mutatia  crizei politice într-o criza geopolitica. Nu stiu, deocamdata mi se pare ca totusi Huntington s-ar putea sa aiba dreptate.

Samuel Phillips Huntington (1927-2008) fost un politolog american, cunoscut pentru teza sa referitoare la ciocnirea civilizațiilor. Samuel P. Huntington, s-a impus pe plan mondial, în 1993, când a publicat Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. O altă carte fundamentală, Ordinea politică a societăților în schimbare.

În ultimii ani a predat la John M. Olin Institute for Strategic Studies al Universității Harvard și a fost consilier al Departamentului de Stat (Ministerul de Externe) al SUA. În anul 1993 a publicat în revista Foreign Affairs studiul intitulat ” Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, care a provocat o amplă dezbatere. Tezele lui Huntington contrazic pe cele ale lui Francis Fukuyama, exprimate în 1991, care preconizau succesul global al democrației liberale după sfârșitul Războiului Rece. (Sursa:Wikipedia)

Urmand ramura constructionista a teoriei politice internationale, Huntington sustine ca in lumea de dupa Razboiul Rece, cele mai importante distingtii dintre oameni nu sunt de natura ideologica, politica sau economica. Ele sunt de natura culturala. In timp ce statele nationale vor ramane principalele unitati de analiza in afacerile internationale, comportarea lor va fi influentata decisiv nu de goana dupa putere si bogatie (asa cum ar sugera realismul), ci de preferintele, asemanarile si deosebirile culturale.

Huntington defineste civilizatia ca fiind cel mai larg nivel de recunoastere cu care o persoana se poate identifica, una care se refera la valorile, nromele sociale si institutiile care conduc societatea. Huntington este atent in realizarea diferentelor dintre rasa si civilizatie: rasa nu este influentata de istorie, norme sociale si valori asa cum poate fi influentata civilizatia, asadar fiind posibil ca indivizi apartinand aceleiasi rase sa fie adanc diferentiati de civilizatie, sau ca indivizi din rase diferite sa fie uniti de civilizatie. Huntington admite ca civilizatiile sunt flexibile, fara un inceputuri sau sfarsituri precise, concrete. Cu toate acestea, el sustine ca granitele care impart civilizatiile ar putea fi ambigue insa ele sunt reale si importante. Civilizatiile nu sunt structuri politice insa ar putea reprezenta un numar de unitati politice (mai multe natiuni, mai multe state… etc.). El sustine religia ca o unitate centrala a caracteristicilor civilizatiilor si o foloseste ca o variabila in identificarea catorva din cele mai proeminante civilizatii : japoneze, hinduse, islamice, vestice, latin-americane si chiar si africane.

De ce vor ciocni civilizatiile ? In primul rand, Huntington sustine cultura ca fiind cea mai izbitoare identitate cu care se poate identifica un individ, o identitate care transcede peste alte dimensiuni posibile de indentificare, cum ar fi ideologiile sau ocupatiile. Apoi el afirma ca modernizarea socio-economica a rezultat in dizlocarea individuala si intr-o crestere a capabilitatilor sociale de a stimula innoirea culturii indigene. Huntington afirma ca democratia este paradoxala insasi prin natura sa : prin raspandirea democratiei si institutiilor democratice intr-un stat non-democratic, Vestul da oponentilor sai cunoasterea si abilitatea necesara pentru a se revolta. Intr-o zi statele statele slabe vor putea ataca utilizandu-se de aceleasi valori vestice de care s-au folosit pentru a-si promova interesele. In cel de-al treilea rand, identitatea culturala este importanta in definirea mentalitatii de „noi vs. ei” si este indispensabila in protectia „noastra” fata de „ei”. In cel de-al patrulea rand, identitatea culturala este cea mai concreta si cea mai putin compromisa dimensiune a identitatii. Huntington sustine de asemenea raspandirea naturale a conflictelor in sistemele internationale si este convins de proeminenta identitatii culturale.

Pentru a se ajunge la coesiunea cluturala, Huntington sustine ca succesele economice, militare si politice sunt indinspensabile oricarei civilizatii pentru a-si dezvolta valorile, institutiile si cultura. Pentru Huntington, politica locala este politica etniilor iar politica globala este politica civilizatiilor. Asadar, conflictul dintre civilizatii se duce pe doua nivele : pe de o parte la micro-nivel, conflictele se nasc din impreunarea statelor din diferite civilizatii; la macro-nivel, conflictele apar intre statele puternice din diferite civilizatii. Conflictele dintre civilizatii apar de-a lungul frontierelor care separa statele si grupurile in cadrul unei civilizatii comune. In lumea contemporana, tarile se vor alinia cu tarile de culturi similare impotriva tarilor fata de culturi diferite. Frontiere prelungite ar duce la ceea ce Huntington se refera drept „sindromul tarii inrudite” (kin-country sindrome), conform caruia tari secundare si tertiare vor veni in ajutorul statelor principale in cazul unui conflict de frontiera. Huntington sustine cultura drept o forta fie de unificare fie de divizare in lumea contemporana. Ca forta de divizare, ea poate crea tari „fisurate”, natiuni care sunt divizate cultural chiar in cadrul in aceluiasi stat (de exemplu situatia regiunii Quebec din Canada). Aceste tari divizate capata forma atunci cand natiunile incearca sa-si redefineasca identitatea culturala prin identificarea cu civilizatiile din afara granitelor culturale, bazate pe dimensiuni de identitate mai putin frapante, cum ar fi intersectarea aspectelor economice.

Ciocnirea civilizațiilor va domina politica mondială crede Huntigton . Linia dintre civilizații va reprezenta în viitor linia frontului” . În esență, teza provocatoare și importanta a “Ciocnirii civilizațiilor” este aceea ca creșterea violențelor în lume este determinată de conflicte între state și culturi care se bazează pe tradiții religioase. Huntington, fost consilier politic a lui Clinton, argumentează că oamenii politici trebuie să țină cont de această situație în special când intervin în problemele interne ale altor țări. În cele cinci părți ale cărții sale el dezvoltă această teorie:

Partea I: Susține ideea conform căreia pentru prima oară în istorie, politica globală a devenit atât multipolară cât și multicivilizaționala; modernizarea este prezentată distinct față de occidentalizare și ea nu produce nici o universalizare a civilizației si nici o occidentalizare a acesteia.

Partea II: Balanța puterii se schimbă în rândul civilizațiilor: Vestul se află într-un relativ declin, în timp ce Asia își dezvoltă puterea economică, politică și militară. Islamul cunoaște o explozie demografică cu consecințe negative asupra țărilor musulmane și asupra vecinilor lor. Toate civilizațiile non-vestice își reafirmă propriile valori culturale.

Partea III: Acum se pun bazele unei noi ordini mondiale. Aceasta se caracterizează prin: societățile care au afinități culturale vor coopera între ele; eforturile de a schimba o societate de la o civilizație la alta vor eșua; țările se vor grupa în jurul statului care exprimă chintesența civilizației lor.

Partea IV: Pretențiile universaliste ale Vestului vor determina din ce in ce mai des conflicte cu celelate civilizații, în special cu Islamul și China; la nivel local se vor declanșa războaie între musulmani și non-musulmani.

Partea V: Supraviețuirea Vestului depinde de americani care trebuie să-și reafirme identitatea, dar și de restul statelor vestice care trebuie să accepte că civilizația lor este unică și nu universală, iar țelul lor trebuie să fie efortul comun de reînoire și prezervare a civilizației lor în fața asaltului civilizațiilor non-vestice. Evitarea unui război global al civilizațiilor depinde de măsura în care liderii mondiali vor accepta să coopereze pentru a menține caracterul multicivilizațional al politicii globale.

În cadrul lucrării sale, autorul utilizează o serie de concepte noi și realizează o interesantă diferențiere a civilizațiilor. Elementul religios se pare că este criteriul cel mai important în această clasificare. În unele cazuri el folosește însă și alte criterii, precum proximitatea geografică sau similitudinile lingvistice. În funcție de aceste criterii el deosebește următoarele civilizații:

• Civilizația „vestică”: cuprinde, după el, vestul Europei (Uniunea Europeană) și America de Nord. Tot aici se află și alte state derivate din statele europene, precum Australia sau Noua Zeelandă.
• Civilizația „ortodoxă”: cuprinde toate statele „ortodoxe printre care și România și Grecia.
• America Latină: E un hibrid între civilizația vestică și populația locală. Poate fi considerată ca parte a civilizației vestice însă cu structuri sociale și politice distincte de Europa și SUA.
• Civilizația „musulmană”
• Civilizația „sinică”: cuprinde China,Coreea, Singapore, Taiwan și Vietnam.
• Civilizația „japoneză”: considerată de autor a fi o sinteză între civilizația chineză și popoarele altaice…
• Civilizația hindică
• Civilizația Africii subsahariene: poate să devină, în concepția autorului, a opta civilizație.

Ciocnirea civilizatiilor este nu numai o carte de stiinte politice, dar si o opera de istorie, sociologie si psihologie. Huntington face uz de teoria constructionista pentru a-si cladi teoria sa precisa. Prin promovarea si utilizarea culturii drept unitatea de baza in construirea civilizatiei, Huntington manevreaza cu succes prin cele mai importante probleme ale relatiilor internationale din ziua de astazi.

Bibliografie si citate:

Ankerl, Guy. Global communication without universal civilization. INU societal research. Vol.1: Coexisting contemporary civilizations: Arabo-Muslim, Bharati, Chinese, and Western. Geneva: INU Press
Blankley, Tony. The West’s Last Chance: Will We Win the Clash of Civilizations?, Washington, D.C., Regnery Publishing, Inc., 2005
Harrison, Lawrence E. and Samuel P. Huntington (eds.), Culture Matters: How Values Shape Human Progress, New York, Basic Books, 2001 ISBN 0-465-03176-5
Huntington, Samuel P., The Clash of Civilizations?, in “Foreign Affairs”, vol. 72, no. 3, Summer 1993, pp. 22–49
Huntington, Samuel P., The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, New York, Simon & Schuster, 1996
Toft, Monica Duffy, The Geography of Ethnic Violence: Identity, Interests, and the Indivisibility of Territory, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2003
Wikipedia under GNU
Recenzii Anonime.

Demnitatea este o valoare umana care  reprezinta un total al calitatilor personale reflectate de  cinstea, meritele morale, gradul de pretuire a colectivitatii  si  rangul atins de o persoană în cadrul societătii in care traieste. În societate, sub forma termenului de demnitate se includ si  conduita si performantele individuale, cît si comportamentul social al  unui individ. Demnitatea confera autonomia si libertatea gândirii.

În crestinism, demnitatea umană este un dar divin, care indiferent de conditiile în care trăieste persoana, trebuie sa fie asociata  cu darurile acordate de Dumnezeu.

Începuturile cvasi-laice ale  termenului sunt formulate de  Pico della Mirandola (1463 – 1494), care a fost un filozof şi învăţat umanist italian din perioada Renaşterii. Nascut la Mirandola,  în apropiere de oraşul Modena, intr-o familie de nobili bogati, este trimis la vârsta de 14 ani sa studieze dreptul canonic la vestita Universitate din Bologna (prima Universitate europeană), cu intenţia unei cariere ecleziastice. Este atras totuşi mai mult de studiul filozofiei şi teologiei şi, timp de şapte ani, vizitează cele mai renumite universităţi ale Europei din Ferrara, Padova şi Paris, studiind – pe lângă filozofia scolastică aristoteliană – şi limbile latină, greacă, ebraică, arameică şi arabă, dobândind încă din tinereţe renumele de poliglot.

Concepţiile lui Pico della Mirandola au fost expuse în “Oratio de dignitate hominis“, care devine in timp manifestul-baza  filozofica a umanismului modern. Aceste teze reprezintă o sinteză ambiţioasă a tradiţiei scolastico-aristoteliene cu temele noi ale umanismului. Pico della Mirandola vede această sinteză în filozofia neoplatoniciană, stabilind o ierarhie a existenţei de la corpurile neînsufleţite, urcând diverse trepte până la fiinţa supremă, Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om şi l-a situat în centrul lumii, de aceea, omul nu este nici muritor, nici nemuritor, nici pământesc, nici celest. Stă în întregime în puterea lui să aleagă, în ce direcţie a existenţei se dezvoltă. Omul se deosebeşte de alte vieţuitoare prin faptul că nu este legat de un anumit destin sau de o anumită lege, dimpotrivă, el are capacitatea să-şi determine în mod liber modul şi forma existenţei, să se înjosească până la o treaptă animalică, sau să se apropie de divinitate, care stă la propria sa origine. (Theophyle Books Blog, aici si aici)

Termenul de  demnitar isi are sursa etimologica in termenul demnitate – din latina (dignitas –  demn). Bineinteles ca majoritatea politicienilor sunt departe de aceste teluri si nu au mai nimic din calitatile care sunt reprezentate de termenul initial al demnitatii. La noi lucrurile sunt mult mai grave, demnitarii nostri au reusit sa ajunga la performanta de a jefui suficient pentru a cumpara ziarele si televiziuniile, pentru a ne sufoca in minciuna si a reduce existenta noastra la derizoriul reprezentat de ciobani miliardari, Vip-uri porno sau camatari, care se considera mult prea importanti pentru a da cu subsemnatul pentru potlogariile zilnice pe care le fac.  Singurul demers posibil este disjunctia intre masele de oameni de buna credinta si dezinformarea continua si desantata.

Ce fel de demnitari avem noi  e simplu de aflat – suficient sa vezi listele electorale, dezbaterile si activitatile de “convingere” ale electoratului.  Demnitarii nostri vor gasi intotdeauna  explicatii de ce promisiunile nu se pot respecta si sunt suficienti cetateni care-i vor crede pe acesti parlamentari, pe care i-am trimis sa ne reprezinte si ei au hotarat sa se reprezinte pe ei si rubedeniile lor. Partizanatul politic, lipsit de rationament, este la fel de nociv ca si alesii care nu-si repecta electoratul. Suficient sa citesti sau sa vezi cum se lupta parlamentarii europeni sau americani pentru fiecare loc de munca in colegiul lor si pentru facilitati castigate de ei in slujba electoratului lor ca sa-ti dai seama care este distanta intre o democratie activa si eficienta comparata cu o democratie inculta si natanga.

Maine, noi cei care nu suntem demnitari, dar avem demnitate, ne vom aduna la Arcul de Triumf (intrarea dinspre Parcul Herastrau), orele 11:00 – 11:30, de Ziua Nationala a Romaniei, si apoi la ora 13 – Piata Victoriei pentru a raspunde unei intrebari esentiale, lansate de curand de Mihai-Razvan Ungureanu: “Vrem in Europa sau in afara ei?” La cinci luni de la declansarea protestului maraton (2 iulie 2012) inceput prin “Protestul Ghilimelelor”, speram sa fiti alaturi de noi in sustinerea Constitutiei, a statului de drept si a Justitiei in Romania. Nu in ultimul rand, dorim sa ne manifestam sustinerea pentru Presedintele Romaniei, d-l Traian Basescu! Sa fie maine adunarea celor demni pentru o Romanie Europeana!

Bună dimineata intr-o zi de vineri. Vineri, în vestul şi nord-vestul ţării, cerul va avea înnorări şi va ploua local. În restul teritoriului, cerul va fi variabil şi doar izolat va ploua slab. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în Banat, Crişana, Dobrogea şi pe crestele montane. Temperatura aerului, în scădere uşoară îndeosebi în regiunile intracarpatice, se va menţine la valori ridicate pentru această dată; maximele termice vor fi cuprinse, în general, între 10 şi 18 grade, iar minimele între 0 şi 10 grade, mai scăzute în depresiuni, dar şi uşor mai ridicate pe litoral. În cursul nopţii, în zonele joase mai ales din sud-est vor fi condiţii de ceaţă.

La Bucureşti, viberi, cerul va fi variabil, iar noaptea vor fi condiţii de ceaţă. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 17 grade, iar cea minimă va fi de 4 … 6 grade.

Sfantul Apostol Andrei este sarbatorit astazi,  pe data de 30 noiembrie. S-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret, in nordul Tarii Sfinte. Din Sfanta Scriptura aflam ca era fratele lui Simon Petru. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, desi Sfântul Apostol Andrei era iudeu. La Sinodul Apostolic care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune că Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând pâna în Peloponezul grecesc, în orasul Patras. Acolo a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. După moartea sa moaștele s-au păstrat la Patras. Sfântul Andrei este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.  Sfântul Andrei este considerat de Biserica Ortodoxă Română patronul spiritual al României. Mai multe puteti afla aici.

Cel mai tare leu din ultimele 10 săptămâni. Moneda naţională s-a apreciat joi în faţa euro la referinţa BNR, cursul coborând cu 0,59 bani (0,13%), până la 4,5059 lei, cel mai mic din ultimele 72 de zile, aprecierea survenind pe fondul unui sentiment pozitiv pentru monedele emergente. Un curs mai mic decât cel de azi s-a consemnat în 19 septembrie, de 4,5037 lei. Interesant este că în prima parte a zilei cursul euro a coborât chiar sub 4,50 lei. În ceea ce priveşte cursul de referinţă al dolarului american, acesta a coborât şi mai mult, cu 2,18 bani (0,62%), până la 3,4687 lei. În regiune, monedele principale înregistrau aprecieri chiar mai consistente decât leul. Astfel, forintul maghiar creştea cu 0,59%, până la un curs de 279,43/euro, iar zlotul polonez se întărea cu 0,11%, până la 4,10/euro. Capital.

Deputatul Ion Stan ducea bani acasă din şpaga pentru campanie. Deputatul Ion Stan îi „transfera“ soției din tranşele zilnice de câte 15.000 de lei, primite de la denunţător pentru campania electorală. Referatul prin care procurorii cer avizul Camerei Deputaţilor pentru arestarea parlamentarului Ion Stan scoate la iveală detalii importante despre acuzaţiile de corupţie aduse de DNA. Conform anchetatorilor, Ion Stan a început încă din 2009 să-i ceară sponsorizări lui Sorin Dima, om de afaceri din judeţul Dâmboviţa, iar în schimb îi promitea protecţie şi sprijin în obţinerea unor contracte de achiziţii publice. Procurorii anticorupţie au început urmărirea penală împotriva deputatului Ion Stan şi îl acuză că, în perioada mai – noiembrie 2009, i-a dat de înţeles lui Sorin Dima că are influenţă asupra preşedintelui Consiliului Judeţean Dâmboviţa, Adrian Ţuţuianu, şi că îi va facilita obţinerea de contracte pentru firmele controlate de Dima. Pentru aceste promisiuni, Sorin Dima a plătit nu mai puţin de 155.000 de găleţi de 10 litri, roşii, care au costat aproximativ 100.000 de euro. Conform procurorilor, deputatul Ion Stan şi-a construit şi un alibi pentru aceste achiziţii. „În cazul în care va fi întrebat ce a făcut cu aceste obiecte, să spună că au fost folosite ca material de marketing şi de fidelizare a clienţilor“, descriu anchetatorii.Sorin Dima s-a plâns procurorilor că Stan nu prea şi-a ţinut promisiunile, fapt ce reiese şi din interceptările telefonice făcute de DNA. Integral in Adevarul.

Armaghedonul lui „Moș Teacă”: Dobrițoiu și Antonescu s-au cunoscut pe o canapea. Un document anonim primit la redacție, intitulat „Armaghedonul lui Moș Teacă”, prezintă afacerile familiei Dobrițoiu, precum și explicații inedite ale ascensiunii ministrului Apărării. Ministrul Apărării, Corneliu Dobrițoiu, și-ar datora cariera politică unei întâmplări fericite: pe canapeaua unui psiholog, unde primea consultații, l-ar fi cunoscut pe Crin Antonescu. „Armaghedonul” prezintă și legăturile familiei Dobrițoiu cu lumea afacerilor. În document se susține că, în perioada în care a fost secretar de stat în ministerul Apărării, ar fi fost implicat în activități de lobby în favoarea unor firme care doreau obținerea unor contracte cu acest minister.     La negocierile dintre Romtehnica și Lockheed Martin cu privire la radarul „Gap Filler”, Dobrițoiu lear fi spus membrilor comisiei de selecție că pot să-și înainteze demisiile dacă nu semnează contractul. Se pare că Dobrițoiu ar avea o relație „apropiată” cu directorul reprezentanței în România a firmei Lockheed.      În 2007, când procedura de achiziție a unor amfibii blindate nici nu fusese declanșată, Dobrițoiu s-a dus la Uzina Mecanică din Moreni și a anunțat că MapN va atribui contractul pentru 250 de transportoare și 174 vehicule ușoare firmei MOWAG. Armaghedonul susține că, anterior, transportoarele Piranha fuseseră achiziționate „la prețuri mult superioare celor oferite de Uzina Automecanică Moreni”, ceea ce ar alimenta suspiciunile de favorizare a celor de la MOWAG. […]„Armaghedonul lui Moș Teacă” susține că Dobrițoiu și Crin Antonescu s-au cunoscut pe canapeaua unui psiholog. „Trecuseră amândoi prin întâmplări traumatizante, iar slăbiciunea și vulnerabilitatea i-au apropiat”, se afirmă în acest document. Aici este amintit și trecutul tatălui lui Dobrițoiu, Virgil Dobrițoiu, care a făcut carieră în anii regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, în structurile politice ale armatei. Potrivit documentului, tatăl actualului ministru al Apărării a fost plătit pentru activitatea sa în partid. Acest trecut ar fi una din explicațiile pentru prietenia dintre Dobrițoiu și celebrul colonel în rezervă Mircea Dogaru, cu care ministrul se întâlnește frecvent și care se pare că ar avea o influență covârșitoare în luarea deciziilor în miniserul Apărării Naționale. Dogaru însuși ar fi făcut parte din consiliul politic al armatei, în regimul ceaușist.Integral in EVZ

Cum a vrut regele asfaltului, Nelu Iordache, să-şi facă autostradă în cer din bani europeni. Un raport al Departamentului pentru Lupta Antifraudă arată că Nelu Iordache şi compania Romstrade au deturnat 6 milioane de euro din fondurile europene destinate construcţiei autostrăzii Nădlac-Arad. Raportul care stă la baza dosarului DNA în care este cercetat Iordache arată că regele asfaltului a utilizat 2 milioane de euro pentru achiziţionarea unui avion Boeing 737. Tot din banii pentru autostradă un asociat al lui Iordache ar fi cumpărat terenuri în localitatea Adunaţi Copăceni unde dorea să realizeze un aeroport. DLAF susţine că aceste cheltuieli nu puteau fi realizate legal deoarece nu aveau legătură cu construcţia autostrăzii. Nelu Iordache nu a putut fi contactat de gândul pentru a-şi prezenta punctul de vedere. Procurorii DNA efectueaza joi 29 noiembrie percheziţii la companiile deţinute de acesta. Dosarul DNA în care Nelu Iordache este cercetat pentru deturnare de fonduri europene a pornit de la o sesizare a Oficiul European de Lupta Antifraudă – OLAF, care la rându-i a fost sesizat de către Monteadriano – Engenharia E Construcao Sa Portugalia. Această companie este asociată cu Romstrade într-un contract de 115,8 milioane euro, finanţat din bani europeni, pentru construcţia autostrăzii Nădlac-Arad. Compania portugheză a sesizat OLAF că Romstrade, liderul asocierii în contractul cu Compania de Autostrăzi, nu i-a plătit lucrările efectuate. De altfel, presa a relatat că pe şantierul autostrăzii muncitorii au protestat deoarece Romstrade nu le plătea salariile. OLAF a transmis sesizarea către Departamentului pentru Lupta Antifraudă – DLAF, care a investigat acuzaţiile şi a decoperit că Romstrade ar fi deturnat 6 milioane de euro din contractul pentru construcţia Nădlac-Arad. La rândul său, DLAF a sesizat DNA pentru infracţiunea de deturnare de fonduri europene. Integral in Gandul

O femeie din mulţime i-a spus premierului “Să-l scoateţi pe domnul Năstase de acolo!”, iar acesta a replicat: “Îl scoatem!”. În 20 iunie, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul “Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD. În seara aceleiaşi zile, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă, poliţistul care venise să pună în executare sentinţa a intervenint, iar în confruntare politicianul şi-a tras un glonţ în gât, care i-a lezat şi umărul, rana provocată nefiind fatală. Năstase a fost operat în 21 iunie la Spitalul Floreasca, fiind externat în 26 iunie. În 26 iunie, Tribunalul Bucureşti a constatat că nu există niciun impediment de punere în aplicare a mandatului de executare a pedepsei de doi ani de închisoare în cazul fostului premier. În urma acestei decizii, Adrian Năstase a fost dus de la Spitalul Floreasca la Penitenciarul Spital Rahova, fiind astfel pus în aplicare mandatul de executare a pedepsei. Ulterior, Năstase a fost transferat la Penitenciarul Jilava. Pe de altă parte, Adrian Năstase a formulat şi o contestaţie în anulare în cazul deciziei definitive de condamnare la doi de închisoare în dosarul “Trofeul calităţii”. Judecarea contestaţiei a fost amânată de două ori, întrucât nu se motivase hotărârea definitivă a completului de cinci judecători al instanţei supreme care la condamnat pe Năstase. Integral in Romania Libera

La Mechel Târgovişte, speranţa nu moare: „Poate nu se închide“.Deşi ruşii au anunţat deja că vor să vândă combinatele din România şi au întrerupt activitatea, la Târgovişte muncitorii speră încă să fie cruţaţi. Altfel, ar fi un dezastru.  Dacă în urmă cu 10-15 ani Combinatul de Oţeluri Speciale din Târgovişte, cu peste 10.000 de angajaţi, hrănea aproape jumătate din oraş, acum societatea seamănă mai degrabă cu un „schelet“, gata să se prăbuşească. Iar angajaţii, tot mai puţini la număr – 2.500, au ajuns să nu mai aibă siguranţa zilei de mâine, aşteptând în orice clipă decizia disponibilizării.  Muncitorii nici nu vor să mai audă de ruşii de la Mechel şi se roagă să vină un investitor. Ei spun că ar fi un dezastru dacă nu s-ar găsi o companie care să preia combinatul. „Nimeni nu ştie în ce direcţie să o apuce. Situaţia de acum este incertă, nu avem nicio şansă. Se aud zvonuri că s-ar putea să ţină combinatul de la Târgovişte şi să le vândă pe-alea de afară. Nu se ştie. Cred că ne dau afară pe toţi cât de curând“, spune Gheorghe Ivan, care lucrează la combinat de 25 de ani.  Muncitorii sunt derutaţi, caută explicaţii, caută vinovaţii. „Nu ştiu dacă oamenii au vreo vină în chestia asta sau poate conducerea. Poate situaţia, poate criza, poate mai multe. Din cei aproximativ 2.500 de angajaţi de la Mechel Târgovişte şi Mechel Reparaţii, 60 vor fi disponibilizaţi până la sfârşitul anului, iar alţi 1.500 vor intra în şomaj tehnic până la 10 ianuarie, întrucât ruşii au decis închiderea temporară a combinatului. Integral in Adevarul.

Amor liberal cu năbădăi. Profesorul Barbu încurcat cu o studentă. Fostul consilier prezidențial al interimarului Crin Antonescu e acuzat de relații neprincipiale Profesorul de științe politice Daniel Barbu se pricepe și la relațiile dintre oameni. Judecătoarea Iulia Motoc, de la Curtea Constituţională, întreabă, retoric, pe pagina ei de Facebook, dacă este „banal” ca un profesor universitar să aibă relaţii extraconjugale cu o studentă, iar ulterior să o promoveze până la gradul de conferenţiar universitar.„Este banal ca un profesor universitar să aibă relaţii extraconjugale cu o studentă, devenită apoi asistentă universitar, lector, conferenţiar etc? Colegii mei de la Facultatea de Ştiinte Politice ştiu la cine mă refer”, scrie Motoc. Deşi ea nu precizează numele respectivului profesor, ulterior ea arată că a mai scris despre acest personaj, care s-ar ocupa de fonduri europene. Or, cu câteva ore mai înainte, judecătoarea Moţoc preluase, pe pagina ei de Facebook, un material de pe blogul lui Andrei Bădin, în care se afirmă că profesorul universitar Daniel Barbu ar fi „escrocat” UE cu un sfert de milion de euro. Daniel Barbu, fost consilier prezidenţial în perioada în care Crin Antonescu era preşedinte interimar, candidează acum, pentru PNL, pentru un mandat de senator, într-un colegiu din sectorul 3. Integral in EVZ.

Scandalul GDF Suez: De ce au crescut facturile de gaze ale consumatorilor. GDF Suez Energy Romania a importat, in septembrie, gaze naturale de la sora sa din Ungaria, GDF Suez Energy Ungaria, la un pret cu 15 dolari/mia de metri  cubi mai mare fata de cel platit pentru gazele aduse din Rusia. Potrivit unor date noi obtinute de HotNews, in alte luni, GDF Suez Energy Romania a importat  gaze de la compania din Ungaria la o diferenta de pret si mai mare fata de gazul rusesc. De exemplu, in luna mai, gazul din Ungaria a costat cu 78 dolari/mia  de metri cubi mai mult decat cel din Rusia. In urma unor asemenea tranzactii, banii raman in interiorul grupului GDF, dupa care compania solicita Autoritatii  Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) sa-i recunoasca toate costurile in pretul final, inclusiv cele legate de importuri, pentru gazele  furnizate pe piata reglementata. HotNews a publicat, miercuri, un extras dintr-un document confidential pe care ANRE l-a publicat accidental, pentru scurt timp, pe site-ul sau. Documentul  arata cum s-au realizat importurile de gaze in luna septembrie. Potrivit acestora, GDF Suez Energy Romania importa gaze de la sora sa din Ungaria, GDF Suez  Ungaria. Pe langa faptul ca importa de la o companie din acelasi grup, preturile sunt mai mari chiar si decat cele cu care importa de la Wintershall Elvetia  sau Imex Oil, intermediari ai Gazprom, atat GDF cat si alte companii. In documentul prezentat de Hotnews, cantitatile de gaze erau exprimate in MWh, sistem de masurare a gazelor care se utilizeaza din 2007. HotNews  a reusit sa obtina cantitatile exprimate in metri cubi, sistem de masurare mai bine cunoscut in Romania, precum si preturile exprimate in dolari/1.000 mc. Integral la HotNews

Frankfurter Allgemeine Zeitung: Ecaterina Andronescu l-a apărat pe Victor Ponta în scandalul plagiatului pentru că şi ea a plagiat. Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie, într-un articol publicat joi, că ministrul Educaţiei din România, Ecaterina Andronescu, l-a apărat pe premierul Victor Ponta în cazul plagiatului privind teza de doctorat pentru că se simţea cu musca pe căciulă. Mai exact, FAZ, care citează Integru.org, o acuză pe Ecaterina Andronescu că, în anul 2003, pe când era ministru al Educaţiei în Guvernul Adrian Năstase, ar fi plagiat o lucrare ştiinţifică. “Un alt membru al Guvernului român, ministrul social-democrat al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, este suspectă de plagiat. Platforma de Internet Integru.org a analizat un material ştiinţific despre care ministrul afirmă în CV-ul ei că este co-autor. Rezultatele pot fi văzute pe adresa de Internet – http: // integru.org / 6 – şi demonstrează, fără doar şi poate, că materialul este plagiat”, scrie FAZ. Publicaţia germană aminteşte că Ecaterina Andronescu a fost numită ministru al Educaţiei în luna iulie a acestui an de către premierul Victor Ponta, după ce Corina Dumitrescu, apoi Ioan Mang s-au retras din funcţiile în care au fost nominalizaţi din cauza acuzaţiilor de plagiat. UPDATE: Contactată de România liberă, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat că nu a plagiat niciodată în viaţa ei si că gestul jurnaliştilor germani este unul “impardonabil”. Integral in Romania Libera

La multi ani sarbatoritilor si o zi buna tuturor!

Planul Comisiei Europene de salvare a euro: O dezvoltare europeană în două viteze condusă de o zonă euro mai independentă şi mai puternică. Zona euro va deveni treptat un fel de entitate statală federală, cu o singură trezorerie, buget unic şi dreptul de a impune taxe şi de a emite în comun obligaţiuni. Acesta este viitorul zonei euro în cel mai nou plan al Comisiei Europene, care vede într-o Europă mai federală singura cale de a tăia rădăcinile crizei datoriilor suverane prin care trece uniunea monetară. Dar ca şi planurile anterioare de reformare a zonei euro, acesta se va lovi de opoziţia unor ţări puternice precum Germania, şi ce e mai rău, consfinţeşte o integrare în două viteze a UE, în care economiile bogate se vor distanţa şi mai mult de cele mai slabe, spun criticii. De asemenea, planul presupune modificarea tratatului de constituire a zonei euro, ceea ce va fi greu de obţinut deoarece liderii din zona euro par să fi pierdut noţiunea urgenţei şi au “aţipit la volan” după calmarea pieţelor, scrie AP. Propunerile prezentate de preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barrsoso prevăd un proces de transformare în trei etape şi, spre deosebire de alte planuri pe aceeaşi temă, un calendar. “Avem nevoie de o Uniune Monetară şi Economică adevărată şi mai adâncă pentru a depăşi criza de încredere care afectează economiile şi mijloacele de trai”, a spus oficialul. În prima fază, în următoarele 6-18 luni ar fi creat un fond special bazat pe bugetul UE – “un instrument de competitivitate şi convergenţă” – şi finanţat prin resurse proprii precum o taxă la nivelul UE dedicat statelor din zona euro care vor să-şi reformeze economiile. Ţările cu un deficit bugetar care încalcă regulile UE vor fi obligale să folosească acest instrument, potrivit EUobserver. Co misia prevede, de asemenea, o integrare mai strânsă în privinţa taxelor şi a pieţei muncii în zona euro. Planul prevede, în plus, intro du cerea unei proceduri comune pentru amor tizarea falimentelor bancare – un corolar al proiectului unui supraveghetor unic bancar, notează The Wall Street Journal. Integral in Ziarul Financiar.

Intelectualii francezi, hipnotizaţi de Uniunea Sovietică. La Paris a fost inaugurată pe 28 noiembrie o expoziţie pe tema relaţiilor pe care le-au avut intelectualii francezi cu Uniunea Sovietică în decursul secolului al XX-lea. Expoziţia va fi deschisă până pe data de 11 ianuarie anul viitor şi regrupează numeroase documente provenind din arhive desecretizate în Rusia după căderea comunismului. Impresia stupefiantă care se degajă din această expoziţie este aceea a unui caz de hipnoză colectivă istorică. Putem numi astfel modul în care numeroşi scriitori şi intelectuali francezi s-au lăsat fascinaţi nu atât de doctrina comunistă, cât de Stalin şi de Uniunea Sovietică. Fotografiile care sunt expuse la Scoala Naţională Superioară de Arte Frumoase, care găzduieşte manifestarea, sunt uneori siderante. În 1935, scriitorul francez Romain Rolland şi soţia sa se considerau probabil onoraţi să fie fotografiaţi în compania lui Stalin. O fotografie din 1936 ni-l înfăţişează pe marele romancier André Gide vorbind la Moscova de la o tribună la care se afla şi Stalin, cu ocazia funeraliilor lui Maxim Gorki. Pe data de 27 ianuarie ,1953 poetul francez Louis Aragon şi soţia sa Elsa Triolet asistau, la Kremlin, la decernarea premiului Stalin, laureatul fiind Ilia Ehrenburg. Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir, cuplu mitic, reprezentând în anii 60 şi 70 tot ce avea Franţa mai interesant şi mai curajos în materie de filozofie şi literatură, au fost şi ei fotografiaţi extrem de des în cursul numeroaselor lor călătorii efectuate în Uniunea Sovietică… Iar ei nu sunt singurii reprezentanţi ai literelor franceze care în anumite momente ale vieţii au crezut în Uniunea Sovietică, în vocaţia Moscovei de lider istoric. Henri Barbusse, André Bréton, actorul Yves Montand, chiar André Malraux au fost fascinaţi de Revoluţia din Octombrie şi de “opera de construire a socialismului” în Uniunea Sovietică. După cum afirmă numeroşi istorici, precum Lorrain de Meaux, după 1917, mai multe generaţii de intelectuali francezi “au trăit, au muncit şi chiar au visat sub influenţa directă a Uniunii Sovietice”. Iar astăzi arhivele pun în evidenţă în mod clar faptul că Rusia făcea tot posibilul pentru a-i “seduce” pe scriitorii francezi, dar şi pentru a manipula scena literară şi jurnalistică franceză. Este şi motivul pentru care, în momentul când au ajuns în Franţa primele mărturii teribile despre Gulagul sovietic, presa, controlată în mare parte de personalităţi de stânga, nici n-a vrut să audă de respectivele acuzaţii… Unii, precum Malraux, şi-au dat seama încă din anii războiului civil spaniol că Stalin recurgea la un sistem de teroare. Alţii “s-au trezit” după înăbuşirea revoltei din Ungaria, din 1956. Unii au avut nevoie însă de şocul intrării tancurilor ruseşti în Praga, în 1968, pentru a înţelege adevărata natură a Uniunii Sovietice. Apariţia în 1973, a cărţii lui Soljeniţîn “Arhipelagul Gulag” a produs un nou şoc… Sigur, s-ar putea spune că până la urmă, toată stânga franceză a înţeles ce se întâmpla cu adevărat în spatele Cortinei de Fier, dar mai rămâne întrebarea: oare n-ar fi putut fi salvate milioane de vieţi, dacă Partidul Comunist Francez, de exemplu, şi-ar fi permis mai repede o atitudine critică faţă de fratele său mai mare de la Moscova sau dacă întreaga “inteligenţie” franceză ar fi făcut bloc, pentru a denunţa dictatura stalinistă? Aceste întrebări vin prea târziu pentru a mai avea un sens practic, dar organizarea expoziţiei despre care vorbim are o imensă semnificaţie: ea demonstrează cum a fost posibilă spălarea creierelor într-o perioadă istorică plină de speranţe, dar şi de tragedii. Iar creierele care au fost “spălate” nu erau chiar dintre cele mai modeste, erau de fapt minţi care au dat mari capodopere ale literaturii universale. Precum Louis Aragon, indiscutabil, un mare poet francez şi un mare naiv, care de fapt nici nu s-a trezit vreodată şi a crezut până la moarte în comunism. Lenin, în perioada când s-a aflat în efervescenţă revoluţionară, îi numea pe intelectualii din Occident “idioţi utili”. Din punctul său de vedere, aceşti oameni din Vest nu înţelegeau nimic din revoluţie şi din bucătăria ei, ceea ce nu înseamnă că nu puteau fi folosiţi. RFI

Cele mai atractive destinații ale Europei. România nu este pe listă. An de an, Trip Advisor întocmește lista destinațiilor ”pe val” ale lumii, ținând cont de părerile cititorilor. Deși pare, poate, surprinzător, prima poziție în clasementul din acest an este ocupată de Kiev. Capitala Ucrainei a supraviețuit imperiului mongol, celui de-al doilea război mondial, Cernobâlului, dar și regimului sovietic. Poate toate acestea, la care se adaugă teatrele, muzeele și siturile religioase fac din Kiev centrul culturii ucrainiene. În urma capitalei Ucrainei, pe poziția a doua, se află Moscova, orașul contrastelor. Piața Roșie, Kremlinul, mausoleul lui Lenin sau muzeul KGB se numără printre simbolurile orașului și, în același timp, atracțiile principale ale Capitalei. Rusia mai are o altă destinație în topul celor de la Trip Advisor. Este vorba de St. Petersburg, aflat pe poziția a patra. Podiumul este completat de Torino. În orașul situat în regiunea Piedmont (nordul Italiei) se află Muzeul Antichității Egiptene care găzduiește a doua cea mai valoroasă colecție egipteană din lume. Italia, la rându-i, mai are un alt oraș în topul preferințelor consumatorilor. Napoli se află pe poziția a cincea în clasamentul Trip Advisor și este urmat de trei destinații ale Marii Britanii. Este vorba de Glasgow, cel mai mare oraș scoțian, Manchester, faimos datorită fotbalului, respectiv Belfast. Deși clasamentul este completat de Valencia, frumos oraș al Spaniei, cititorii Trip Advisor au decis că și Liverpool trebuie să se situaeze în acest top. În clasamentul la nivel mondial, podiumul este ocupat de Mar del Plata (Argentina), Sao Paulo (Brazilia) și Kiev (Ucraina). Capital.

“Germaniei îi merge mai bine ca niciodată în istorie”.  În reacţie la faptul că guvernul a scos din raportul privind sărăcia în Germania pasajele negative, ministrul economiei germane, Philipp Rösler, a declarat că “există mai multe feluri de a analiza documentul”. Într-un interviu acordat, joi, televiziunii publice germane, oficialul a menţionat că au existat “puncte de vedere diferite între diverse ministere”. Astfel, a spus Rösler, au existat puncte de vedere divergente în privinţa raportului între ministerul pe care îl conduce şi Ministerul Muncii, cea din urmă instituţie fiind şi cea care a prezentat, în luna septembrie, forma iniţială, “neînfrumuseţată” a raportului privind starea societăţii germane. Rösler a explicat în acest sens că “cifrele au fost reanalizate şi s-a ajuns la concluzia că salariile sunt în tendinţă de creştere”, adăugând că “există astăzi în Germania mai mulţi angajaţi, respectiv asiguraţi social ca acum câţiva ani, lucru pe care nu îl putem eluda”. În plus, a mai declarat ministrul, “Germaniei îi merge mai bine ca nicicând în istoria ei”. Philipp Rösler apără abordarea guvernului de la Berlin în privinţa concluziilor raportului şi spune că “dacă am fi avut pasaje în document care ar fi transmis o imagine negativă, conform căreia în Germania avem parte de tensiuni sociale şi alte lucruri de felul acesta, aceste concluzii n-ar fi reflectat realitatea. De aceea am dorit să ţinem cont de realitate”. Corecturile făcute pe ultima sută de metri de către reprezentanţii guvernului au înfuriat atât opoziţia din Bundestag, cât şi numeroase asociaţii şi sindicate din Germania. De pildă, fraza în care se vorbea despre falia din ce în ce mai mare dintre bogaţi şi săraci a fost scoasă cu totul din document. Aceeaşi soartă au avut-o şi referirile la evoluţia salariilor în ultimii ani, respectiv faptul că salariile mici au scăzut, fiind afectate masiv de inflaţie, în timp ce salariile mari au “cunoscut o tendinţă pozitivă”. Secretarul general al SPD (social-democraţii germani), Andrea Nahles, a criticat dur guvernul şi a declarat că “cine escamotează şi ignoră realitatea, nu poate face în mod corect politică”. La rândul său, Cem Özdemir, şeful Verzilor a spus că “intervenţia drastică” a guvernului în raportul final privind societatea germană arată “cât de divizată este societatea”. “Să nu se mire nimeni că tinerii care provin din medii defavorizate nu cred că se poate reuşi datorită performanţei personale”, a mai punctat Özdemir. Deutsche Welle

Nota: Operatiunile psihologice moderne (PSYOP) reprezinta un element  care face parte din razboiul politic (political warfare), care implica  elemente de propaganda numite “sufletul si mintea”, si care dezvolta diverse tehnici utilizate de grupari, care vizează influentarea opiniei publice apeland la alterarea sau falsificarea unor date, care prezentate ca adevaruri pot schimba sisteme de credinte, emotii, rationament, comportament sau …optiuni electorale.

Cine crede ca ordonanta de urgenta pentru schimbarea Legii Audiovizualului, adoptata saptamana aceasta de Guvernul Ponta, cu doua saptamani inaintea alegerilor, este intamplatoare greseste amarnic. Aceasta ordonanta este parte din campania de dezinformare pregatita pentru ultimele zile inaintea alegerilor cu scopul precis de dezinforma si manipula prin zvonuri si minciuni de genul “copilul batut” promovat de Realitatea TV si Antena 3 inaintea alegerilor prezidentiale.

RTV a lui Ghita si Antena 3 a lui Felix  vor lansa foarte curand (parerea mea duminica) o noua versiune a “copilului batut.” Nu stiu care este tinta, probabil vor fi doua – Traian Basescu pentru a-i minimaliza impactul mesajelor si probabil MRU, pentru ca el devine pe zi ce trece inamicul nr. 1 al aliantei ticaloase Voiculescu-Ponta-Antonescu. Vasile Blaga poate dormi in liniste, el nu a fost si nu va fi niciodata atacat de latrine. Cum sa-ti ataci un potential aliat dornic sa cada la pace?!

O alta optiune, probabil care merge ”la pachet” cu prima este folosirea latrinelor Voiculescu & Ghita ca purtatoare de mesaje in ziua alegerilor, nu va fi nevoie nici de SMS-uri si nici de “sistemul-Dragnea”, lucrurile vor fi facute pe fata, in direct! Mesaje mincinoase, sondaje false si procente de participare contrafacute. Pana ce BEC va reactiona, mesajul o sa fie deja trecut si difuzat. Ce au sa le faca? Nimic, in cazul cel mai rau, daca ordonanta nu va fi publicata in MO, cateva mii de lei…cu suspendare.

Gasca mentionata mai sus nu poate sa-si permita nici un scor mai mic de 55%. Orice scor mai mic le va anula complet toate posibilele argumente de legimitate. Ponta stie ca va deveni pensionar politic la 40 de ani, Antonescu stie si el ca nu mai are nici o sansa sa ajunga la Cotroceni si destinatia lui finala va fi probabil “la trei coceni”! Cat despre Felix, ce mai pot spune, si el stie ca exista probabilitatea  sa-si scrie si el blogul de la Jilava.   Proaspatul june-politician, marele imbogatit din afacerile cu statul, dl Ghita de la RTV stie si el doua lucruri – ca fara prietenia si protectia lui Ponta si mai mult decat atat cu avertismentul primit de la Traian Basescu din “garajul suspendarii” o sa aiba multe probleme in viitor. Si el si Dragnea si-au cautat protectia parlamentului, parasind masinile de facut bani.

Daca mai exista institutii al statului de drept functionale in Romania, ar trebui sa le vedem actionand, acum, imediat si inainte de marea farsa care se pregateste – continuarea distrugerii statului de drept, sub paravanul presei si mass-mediei, care de fapt deruleaza o gigantica operatiune PSYOP la adresa “sufletului si mintii” romanilor.