Author: theophyle

LEUL este cea mai slabă monedă din Europa de Est. Cu toată lichiditatea controlată și eforturile BNR de a inversa trendul de depreciere al leului, moneda națională rămâne în continuare cea mai depreciată valută din regiune comparativ cu euro. În ciuda aprecierii de 0,6% din luna noiembrie, leul păstrează un nivel de 4,66% de depreciere, iar volatilitatea cursului are șanse să se accentueze pe final de an. „În luna noiembrie, leul a înregistrat o uşoară apreciere pe piețele financiare, de aproape 0,6% faţă de moneda unică europeană, dar a rămas, de la începutul anului şi până la sfârşitul lunii trecute, cu o depreciere de 4,66% comparativ cu Euro, a treia din Europa ca mărime, după Dinarul sârbesc şi, respectiv, Leul moldovenesc, la fel ca la finele lui octombrie; totodată, leul este în continuare singura monedă din UE care a scăzut faţă de euro de la începutul anului și până în prezent. Cel mai probabil, leul va încheia anul curent marcând  deprecierea, iar orizontul anului 2013 nu aduce, cel puţin deocamdată, nici un motiv care ar putea susţine o apreciere consistentă şi <> a monedei naţionale”, a arătat Victor Safta, Director General Noble Securities. <După 11 luni, forințul şi zlotul şi-au consolidat creşterile faţă de euro, la 10% şi, respectiv, la 8,15% de la începutul anului şi până la finele lunii trecute. “Europa se luptă să facă faţă recesiunii, iar unele strategii şi acţiuni câștigă aprecierea investitorilor”, a precizat Victor Safta. Ungaria a încheiat (încă) un parteneriat strategic, de această dată cu producătorul japonez Suzuki, ce vizează în special dezvoltarea  infrastructurii rutiere, iar Polonia a anunţat investiţii strategice în energie, de zeci de miliarde de euro până în 2020. „România a avut unele rezultate economice pozitive în 2012, comparativ cu o serie de state europene. Scăderea consistentă a leului  în acest an- cauzată în principal de turbulenţele politice şi efectele lor asupra investitorilor- ar putea fi recuperată în viitor, dar vor fi necesare realizări și acţiuni politico-economice de valoare, care să atragă şi să consolideze în timp încrederea pieţelor financiare şi a investitorilor de toate categoriile, inclusiv prin creşterea investiţiilor directe”, a precizat Victor Safta.. Integral in Capital

Revista presei de la RFI.

BBC News: NATO va aproba cererea Turciei legata de rachete interceptoare. Mai multe obuze au lovit teritoriu turcesc in ultima vreme din cauza luptelor dintre rebelii sirieni si fortele guvernamentale din apropierea frontierei cu Turcia. Ankara a cerut partenerilor din Alianta Nord-Atlantica sa aprobe dislocarea unor baterii de rachete interceptoare Patriot pentru a-si apara localitatile de granita. O reuniune a ministrilor de externe din statele membre NATO va decide aceasta masura dupa ce cererea Turciei a fost analizata de Alianta. Dislocarea rachetelor Patriot va avea scopuri pur defensive, subliniaza oficiali NATO la Bruxelles. Anterior, presedintele american Barack Obama l-a avertizat pe liderul de la Damasc in contextul speculatiilor privind uzul de arme chimice impotriva rebelilor sirieni. “Daca veti face greseala tragica de a folosi astfel de arme, vor exista consecinte si veti fi tras la raspundere” – acesta a fost mesajul sefului de la Casa Alba adresat lui Bashar al-Assad. O echipa de experti ai NATO a vizitat deja mai multe puncte strategice de pe frontiera turco-siriana unde ar urma sa fie amplasate bateriile de interceptori. Rachetele Patriot vor distruge orice proiectil sau orice avion care ar patrunde in spatiul aerian turcesc. Desi este de asteptat ca miscarea sa fie aprobata, derularea ar putea dura cateva saptamani pana cand sa fie operationala. Rusia se opune planului, iar ministrul de externe de la Moscova va participa si el la reuniunea NATO.

Der Spiegel: Merkel apara exporturile de arme ale Germaniei. Arabia Saudita cere tancuri si le primeste. De la Berlin. Afacerea valoreaza multi bani, dar politicienii germani incep sa ceara noi mecanisme de control al acestui sector. Cancelarul Merkel isi apara insa cursul politicii si “parteneriatul strategic” cu unele state din Golf. Ce se cere de fapt la Berlin? Mai multa transparenta in afacerile cu arme derulate in regiuni politice sensibile. Cate arme, unde, cui, cand si pe ce bani? Angela Merkel spune ca deciziile Consiliului Federal de Securitate nu sunt publice si aminteste ca depune regulat rapoarte la Parlament pe tema inarmarii, dar si a afacerilor din sectorul militar. In general insa, Merkel poate spune ca fiecare decizie reprezinta “un echilibru intre chestiuni legate de drepturile omului si chestiuni de stabilitate”. In plus, cancelarul aminteste si de parteneriate strategice cu unele state arabe, mai ales in contextul amenintarii nucleare iraniene. Temerile criticilor se axeaza in jurul posibilitatii de a folosi armament german in reprimarea unor miscari sociale. S-ar incalca astfel principiile drepturilor omului cu produse made in germany – asa ca, spune opozitia germana, orice astfel de decizie ar trebui luata cu dezbaterea publica aferenta.

Wall Street Journal: Lider ucrainean demisioneaza. Premierul ucrainean Mykola Azarov si-a depus mandatul impreuna cu intregul sau cabinet. Miscarea provoaca nesiguranta in tara vecina care tocmai se pregatea sa finalizeze negocierile pentru asistenta financiara din partea FMI. Se pare ca Azarov a fost indepartat de presedintele Ianukovici, nemultumit ca premierul sau nu a reusit sa incheie un contract mai avantajos cu gigantul rus Gazprom. Sau nemultumit ca nu a reusit sa incheie acordul cu FMI. Oficial insa, Azarov s-a retras pentru ca a fost ales in Parlament si pentru ca legea ii permite sa aleaga intre mandate. Ucraina se confrunta cu probleme economice serioase. Moneda sa nationala este sub presiune din cauza unor achizitii speculatorii de valuta straina, deficitul sau comercial este in crestere in conditiile in care cererea pentru exporturile ucrainiene de otel si produse chimice scade. Kievul are nevoie de circa 10 miliarde de dolari pentru a putea plati o parte scadenta a datoriei sale externe din care jumatate trebuie virata tot la FMI. Un posibil candidat la functia de premier ar fi seful Bancii Centrale a Ucrainei. Acesta a efectuat deja mai multe vizite la Washington pentru a se intalni cu oficiali FMI si ai Bancii Mondiale. RFI

Deutsche Welle: Linşaj mediatic în variantă românească. Sub acest titlu, care trimite la sistematicele discreditări, calomnieri şi defăimări ale personalităţilor independente sau din opoziţie, a apărut în FAZ un amplu articol despre campania electorală din România.

Articolul, semnat de Karl-Peter Schwarz, un excelent cunoscător al realităţilor politice româneşti, îşi începe turul de orizont al denigrărilor ‘marca Antena 3’ cu şeful uneia din cele mai importante instituţii ale statului de drept românesc, în speţă cu şeful ANI, Horia Georgescu.

Această instituţie, scrie autorul, „se află pe linia întâi a luptei împotriva corupţiei. Ţine de sarcinile ei să investigheze averile politicienilor şi să detecteze incompatibilităţi ori conflicte de interese”.

Că, din unghiul autorului, ANI şi-a îndeplinit cu brio îndatoririle, reiese din lista succeselor înregistrate de Agenţia Naţională de Integritate din 2008 încoace, pe care le reproduce Karl-Peter Schwarz. În acest răstimp, „ANI a dat 5.000 de amenzi administrative, a depus 322 de plângeri penale, iar investigatorii ei au prins doi secretari de stat, 32 de deputaţi, 11 senatori, un europarlamentar, 82 de primari şi locţiitorii lor, 240 de deputaţi locali şi regionali”.

De ce a intrat ANI în colimator

Or, „o astfel de autoritate devine impopulară în ochii politicienilor”, scrie textual ziaristul german, amintind de multiplele tentative ale parlamentului de a castra ANI, reducându-i atribuţiile, prerogativele şi competenţele. Autorul trece apoi la atacurile la care e supus, de ani de zile, nu doar şeful ANI, Horia Georgescu, ci şi membrii familiei sale.

„Instituţia pe care o conduce e învinuită tot mereu că ar îndeplini ordine politice. E fără precedent însă campania de instigare la ură purtată de câteva săptămâni împotriva lui şi a familiei sale de trustul media Intact al lui Dan Voiculescu, fostul colaborator al Securităţii, poliţia secretă a regimului comunist. E vorba de un linşaj mediatic”, adaugă ziaristul german textual.

Karl-Peter Schwarz intră şi în amănuntele împroşcărilor cu noroi practicate de „specialiştii în dezinformare ai lui (Dan) Voiculescu” spre a-l discredita pe Horia Georgescu şi pe părinţii funcţionarului public român.

Autorul aminteşte în continuare de incompatibilităţile detectate de ANI în cazul celor trei miniştri ai guvernului USL condus de Ponta, între care „Eduard Helvig, un intim al lui Vociulescu” şi „Dan Mihalache, mâna dreaptă a lui …Crin Antonescu. Acum, Antena 3 a început să tragă cu toate tunurile din dotare. Turnătorii ei au descoperit o rubedenie a preşedintelui ANI, care, în schimbul unui onorariu corespunzător, s-a arătat gata să depună mărturie contra lui”.

Cum lucrează calomniatorii

Citim în continuare, în ziarul din Frankfurt: La o oră de vârf, „jurnaliştii postului l-au acuzat pe Horia Georgescu de ‚alcoolism’ şi ‚dependenţă de droguri’, l-au înjurat, făcându-l ‚gunoi şi ‚maimuţă’, i-au calomniat tatăl şi au continuat seară de seară să facă noi acuzaţii lipsite de orice acoperire. Casa părinţilor săi de la Braşov a început să fie asediată de o echipă a postului. Tot la Antena 3, a apărut în două rânduri şi Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, să ceară personal demisia principalului luptător contra corupţiei”.

Articolul relevă că Georgescu n-are prieteni nici în dreapta spectrului politic, în speţă la PDL, întrucât „ANI a depus plângeri împotriva politicienilor din toate partidele”.

Georgescu, scrie autorul în context, „se mai bucură încă de susţinerea preşedintelui Traian Băsescu. Dar victoria electorală a USL trece drept sigură. La Bucureşti, mulţi se aşteaptă la o a treia acţiune de suspendare a lui Băsescu, după alegerile de la 9 decembrie”.

Alte personalităţi supuse linşajului

Cam ca Georgescu au fost trataţi şi alţii, de pildă „Iulia Motoc, judecătoare la Curtea Constituţională, defăimată de Antena 3 ca ‚bolnavă psihic’, ori judecătorul Cristi Danileţ, care şi-a dovedit independenţa ca judecător”. Postul lui Felix “i-a pus în cârcă acuza de ‚pedofilie’ arătând (sugestiv) o poză care-l înfăţişa alături de fetiţa sa.”

Jurnalistul german nu ignoră nici (sistematica) acţiune defăimătoare îndreptată împotriva lui Horia-Roman Patapievici. „Unul dintre cei mai proeminenţi intelectuali ai României e şomer de mai multe luni. Fizicianul şi filosoful în vârstă de 55 de ani, trăieşte într-un apartament de două camere dintr-un bloc nou. Vecinii au încetat să-l mai salute. Pe stradă, necunoscuţii îl înjură şi îl scuipă pe obraz. La deschiderea târgului de carte a fost atacat de un vizitator”. […]Articolul “Rufmord auf Rumänisch” a apărut în cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung din 3 dec. 2012, sub semnătura lui Karl-Peter Schwarz. (© Alle Rechte vorbehalten. Frankfurter Allgemeine Zeitung GmbH, Frankfurt. Zur Verfügung gestellt vom Frankfurter Allgemeine Archiv) Integral la Deutsche Welle

Redactat de @Cetatean

Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea doar si-a facut televiziuni.

 Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea si-a cumparat doi carlani care zburda la TV, cu iluzia ca sunt in mod real « Prim-Ministru » si « viitor Presedinte al tarii ».

 Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea candideaza peste tot in tara sub sigla USL si in special in sectorul 4 din Bucuresti, unde infrunta un tanar in scaunul cu rotile.

 Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea retraieste o a doua tinerete la gandul ca isi va pune in sfarsit cizma pe gatul Justitiei independente.

 Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea isi rade de cei care sunt gata sa puna stampila pe USL doar pentru ca il cred pe Adrian Nastase curat ca lacrima si pe Traian Basescu « dictator ».

 Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea ne indeamna ca pe vite sa iesim din Europa, acolo unde ne este locul.

 Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea ne cere votul pentru a ne fura democratia.

 Securitatea lui Ceausescu nu a murit, ea ne cere votul pentru a distruge viitorul european.

 Traian Basescu merita toata onoarea pentru ca reusit sa scoata la iveala, in piata publica, ceea ce mereu s-a banuit : Sistemul a supravietuit mereu la adancime, nederanjat de nimeni pana in ziua in care Justitia si-a asumat independenta si a inceput sa trimita mari rechini la puscarie (Adriane, cum e sa fii chemat la vorbitor ?). Sistemul s-a putut acomoda cu democratia si votul popular, cu intrarea in UE si NATO, cu obligatiile impuse de FMI, cu criza, cu alternanta Putere-Opozitie (jucata prost), insa nu s-a putut acomoda cu un singur lucru : puscaria si privarea de libertate.

 De frica puscariei, Adrian Nastase s-a zgariat la gat, Dan Voiculescu si-a dat demisia din Parlament, iar cele doua papusi de paie, Ponta si Antonescu, ar da foc Curtii Constitutionale.

 De frica puscariei pe care o resimt stapanii lor in umbra (unul deja intrat si altul nu departe de poarta penitenciarului), Ponta si Antonescu cer votul poporului pentru a-l depune, precum niste catelusi credinciosi, la picioarele Securitatii.

 Ponta si Antonescu nu promit nimic, caci nu mai au ce. Reintregirea salariilor e o iluzie, cresterea economica e vorba in vant, fondurile europene au fost taiate, competitivitatea economica nu exista si in genere lucrurile care trebuie sa decida o  campania electorala, toate acestea s-au topit ca ceara in fata celor 3 obiective urgente pe care le are Securitatea care candideaza sub sigla USL :

 i) sa il scoata urgent pe Adrian Nastase din puscarie. Victor Ponta declara zilele trecute ca Adrian Nastase « are dreptul » sa iasa in februarie din puscarie. Am citit integral Decizia nr. 160 a Completului de 5 de la ICCJ care l-a condamnat pe Adrian Nastase. 468 de pagini insumeaza motivarea deciziei, iar cine o citeste isi da seama ca Adrian Nastase nu are nici un « drept », are cel mult « posibilitatea » sa ceara elibererea inainte de executarea intregii pedepse. Insa este nevoie ca Adrian Nastase sa isi ispaseasca toata pedeapsa. O spune Justitia insasi:

 « Pe de altă parte, instanţa de ultim control judiciar apreciază că modalitatea de executare, în regim de detenţie, este singura aptă să asigure îndreptarea atitudinii acestuia [Adrian Nastase] faţă de comiterea de infracţiuni … precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii unor infracţiuni de corupţie la nivelul unor funcţii de înaltă demnitate publică, întărind percepţia opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să acţioneze cu fermitate şi să realizeze un act de justiţie […]  În ultimii ani, în societatea românească am asistat la o tendinţă de creştere a faptelor de corupţie, ce au căpătat o amploare deosebită se impune ca justiţia să riposteze cu fermitate ori de câte ori se probează asemenea cazuri, ca o dovadă a faptului că statul de drept nu asistă pasiv la amplificarea şi propagarea acestora, la toate nivelurile, ci dimpotrivă, funcţionează şi, mai ales, reacţionează prin autorităţile şi pîrghiile specifice puse în slujba propriilor cetăţeni. Corupţia reprezintă o ameninţare majoră pentru democraţie, constituind o negare a drepturilor omului şi o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială si pentru justiţie, erodând principiile unei administraţii eficiente, punând în pericol stabilitatea şi credibilitatea instituţiilor statului şi a reprezentanţilor acestora, precum şi dezvoltarea economică si socială a statului ».

 Pentru ca Securitatea lui Ceausescu sa nu revina la putere, Adrian Nastase trebuie sa isi ispaseasca intreaga pedeapsa, indeferent cat de mult s-ar stradui Victor Ponta si USL-ul sa il scoata de acolo. La  9 decembrie, votam ARD pentru ca Adrian Nastase sa ramana in puscarie, unde ii este locul pe care Justitia a stabilit ca il merita !

 ii) sa il suspende a treia oara pe Presedintele Romaniei pentru ca Paiata interimara  a Securitatii (a se citi in loc de « Securitate », Dan Felix Voiculescu) sa numeasca la DNA si Parchetul General niste procurori de paie. Teza ca Traian Basescu va fi suspendat daca nu il numeste Prim-Ministru pe Victor Ponta e doar praf in ochi. Reamintesc ca, in conformitate cu Constitutia, art. 103 alineatele 1-3), Presedintele desemneaza Primul-Ministru si Parlamentul il voteaza. Nu invers !

 Pretentia nemasurata a Securitatii este ca USL sa desemneze Primul-Ministru si tot USL sa il voteze,  ceea ce inseamna ca Presedintelui tarii i-ar reveni doar rolul de spectator pasiv al jocului Securitatii de-a democratia (ea propune, ea voteaza, Presedintele asista la mascarada).  Indiferent ce vor « propune » partidele Presedintelui tarii, indeferent pe cine vrea Securitatea/Voiculescu ca Premier de paie, atributia constitutionala a desemnarii Premierului ii apartine Presedintelui, iar amenintarea cu suspendarea nu e decat un pretext ieftin pe care abia il asteapta Securitatea/Voiculescu pentru ca Paiata interimara sa numeasca in 5 minute de la sosirea la Cotroceni niste procurori care sa tremure in fata Sistemului.

 Pretentia de numire a lui Victor Ponta ca Prim-Ministru nu e decat o masca pentru a treia suspendare al carei scop real este atacul la Justitia care l-a condamnat pe Nastase.

 iii) sa confiste inca o data (dupa mascarada « Revolutiei din decembrie 1989 » pe care a instrumentalizat-o aparatcik-ul Ion Iliescu pentru a perpetua « idealurile nobile ale comunismului » sub alt nume si sub o aparenta de democratie) votul popular in vederea perpetuarii Sistemului. Securitatea se pricepe ca nimeni altcineva la diversiuni si la deturnat vointa poporului. La 9 decembrie, Securitatea ne cheama la vot promitand (pe bannerele de campanie pe care ranjesc diversi candidati USL uniti de frica puscariei) « dreptate pana la capat ».

 Dupa 8 ani de la castigarea alegerilor in decembrie 2004 de catre coalitia Dreptate si Adevar, putem spune si noi, ca cetateni : in 9 decembrie, sa se faca dreptate, dreptate pana la capat !

 Sa ramana Nastase in puscarie si sa se faca dreptate pana la capat !

 Sa mearga si securistul Voiculescu dupa el si sa se faca dreptate pana la capat !

 Sa plece mincinosul si hotul de Ponta de la Guvern si sa se faca dreptate pana la capat !

 Sa se intareasca Justitia independenta si sa se faca dreptate pana la capat !

 Sa triumfe Constitutia peste vointa puscariabililor din Parlament si sa se faca dreptate pana la capat !

 La 9 decembrie votam ARD pentru a dejuca planul Securitatii care, la 23 de ani de la Revolutie, ne cere votul pentru a ne strange apoi de gat cu el.

 La 9 decembrie votam ARD pentru ca USL sa afle cu adevarat ce inseamna Justitia independenta si « dreptate pana la capat ».

 La 9 decembrie, votam ARD pentru ca Securitatea sa nu scuipe peste martirii de la Revolutie si mineriade, peste capsunarii care muncesc din greu si si peste toti cei care care vor, astazi mai mult ca oricand, dreptate si adevar.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Luni în ţară cerul va fi mai mult noros. Temporar vor fi precipitaţii pe arii relativ extinse, exceptând Oltenia unde acestea se vor semnala cu totul izolat. În Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi sudul Moldovei va ploua, iar în rest vor fi precipitaţii mixte. La munte vor predomina ninsorile. În estul ţării, izolat, cantităţile de apă vor mai depăşi 15 l/mp. Vântul va avea intensificări îndeosebi în sudul şi estul teritoriului, susţinute pe litoral şi în deltă, unde la rafală se vor depăşi 70 km/h. Temperatura aerului, în scădere în regiunile intracarpatice, va avea maxime cuprinse între 2 şi 12 grade şi minime între -5 şi 5 grade.

La Bucureşti, începutul săptămânii viitoare va aduce un cer temporar noros. Va ploua îndeosebi în prima parte a zilei. Vântul va sufla în general moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 10 grade, iar cea minimă va fi de 2-3 grade Celsius.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 5059  RON; 1 USD = 3. 4687      RON; 1 EURO = 1. 2990    USD; Francul elvetian 3. 7424 RON. Gramul de aur 192.3210 RON.

Ecaterina Andronescu, al treilea plagiat. Portalul Integru.org antiplagiat a mai depistat un caz de furt intelectual în care este implicată Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei. Este al treilea în ultima lună. „Plagiat, autoplagiat şi suspiciuni de multiple încălcări ale drepturilor de autor”. Aşa sună titlul cu care portalul Integru.org a dezvăluit duminică seara un nou caz de încălcare a eticii academice, în care este implicată Evaterina Andronescu, ministrul Educaţiei şi Cercetării.De data asta este vorba de un articol publicat de patru ori între anii 2006 şi 2007, cu modificări minore între diversele versiuni, dar ai căror autori diferă semnificativ. Primul articol, referitor la materiale ceramice, a fost publicat pe 12 iunie 2006 într-unul dintre jurnalele editurii ştiinţifice Elsevier din Olanda. Lucrarea avea nouă autori: opt de la Institutul Naţional pentru Fizica Materialelor de la Măgurele (Ioachim, Toacsăn, Banciu, Nedelcu, Duţu, Feder, Plăpcianu, Lifei) şi unul de la firma Metav SA Bucureşti (Niţă). În finalul articolului, se precizează că studiul a fost finanţat de Ministerul Educaţiei prin contractul 09N/505.2003. Al doilea articol, cu titlu schimbat, dar cu modificări minore de conţinut, a fost publicat tot în 2006 într-o altă publicaţie internaţională (IEEE-CAS), dar echipa de autori era semnificativ schimbată. Rămâneau primii cinci de la prima publicare, adică Ioachim, Toacsăn, Banciu, Nedelcu, Duţă, dar dispăreau ultimii patru, în locul cărora apăreau două nume noi: Ecaterina Andronescu şi Sorin Jinga, ambii de la Politehnica din Bucureşti.A urmat în 2007 o nouă publicare, în ”Jurnalul Român de Informaţie, Ştiinţă şi Tehnologie”, a aceluiaşi articol, cu titlul schimbat şi cu aceeaşi echipă de autori de la a doua publicare. Integral in Adevarul

La paradă, separaţia puterilor în stradă. Sărbătorirea Zilei Naționale a României a arătat dezbinarea existentă între puterile statului. Președintele şi premierul au stat separat, iar magistrații nici n-au fost invitați. Tot greul l-a dus Armata. Vremea însorită de sâmbătă a scos din case aproape 20.000 de bucureşteni dornici să vadă parada militară organizată în cinstea celor 94 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. De Ziua Naţională a României, aceştia s-au aşezat de-a lungul Şoselei Kiseleff pentru a vedea defilarea celor 1.500 de militari ai MApN, MAI, SRI şi SPP. Evenimentul a fost umbrit de huiduielile unor indivizi, aşezaţi „strategic” în spatele Regimentului de Gardă care prezintă onorul preşedintelui României. Aceştia s-au făcut auziţi odată cu apariţia şefului statului, Traian Băsescu. N-au încetat nici atunci când preşedintele a trecut în revistă Garda de Onoare şi nici măcar în momentul solemn al depunerii unei coroane în memoria eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă. La intonarea imnului naţional, nu s-au mai auzit. Înainte de acest moment, şeful statului i-a salutat din mers pe membrii Guvernului şi s-a aşezat la tribuna oficială lângă judecătoarea Curţii Constituţionale, Aspazia Cojocaru, şi consilierul prezidenţial Iulian Fota. La stânga, foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Mult mai la stânga, se aflau premierul Victor Ponta şi preşedintele Senatului, Crin Antonescu. Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, a lipsit. Reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii nici măcar nu au fost invitaţi. Integral in EVZ.

Administraţia Locală SRL. Jumătate dintre consilierii locali şi judeţeni verificaţi de ANI au firme. Câţi au contracte cu statul? În perioada 2008-2012, la bugetele judeţelor, municipiilor şi comunelor din România s-au conectat 802 companii private deţinute de 190 de consilieri judeţeni sau locali. Aceştia au accesat fonduri publice de peste 110 milioane lei. 78 de consilieri au fost acuzaţi de conflict de interese şi incompatibilitate. Cele mai multe contracte au fost obţinute de consilierii PSD. Un raport ANI a arătat că din aproape 3000 de consilieri judeţeni şi locali verificaţi jumătate aveau pe numele lor societăţi comerciale. ANI a realizat o amplă analiză privind contractele publice pe care le au companiile deţinute de consilierii judeţeni şi consilierii locali din toate cele 41 de judeţe ale României. În perioada 2011-2012, ANI a verificat 2856 de consilieri judeţeni şi consilieri locali dintre aceştia aproape 45% deţineau acţiuni la companii private sau erau administratori sau aveau soţi/soţii care aveau acţiunui la firme private. Din 2856 de consilieri judeţeni şi consilieri locali, 1.240 sunt acţionari/administratori la companii private. Cei 1.240 deţin în total 2.598 de companii. Inspectorii de integritate au descoperit că 190 de consilieri judeţeni şi locali deţineau companii care au încheiat contracte pe bani publici. Au fost identificate în total 802 contracte finaţate din bani publici cu o valoare totală de 113.743.747 lei, adică aproximativ 25 milioane euro. Integral in Gandul.

A fost arestat Nelu Iordache, omul care a încheiat cu statul, într-un singur an, contracte în valoare de un miliard de euro. Omul de afaceri Nelu Iordache, reţinut sâmbătă de DNA în dosarul în care este cercetat pentru deturnarea a 25 de milioane de lei din banii pentru construirea autostrăzii Nădlac-Arad, delapidare, fals în înscrisuri şi spălare de bani, a fost arestat preventiv, duminică, de Tribunalul Bucureşti, potrivit Mediafax. Instanţa a admis astfel propunerea procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) de arestare preventivă pentru 29 de zile a omului de afaceri. În aceste condiţii, Iordache va fi dus, duminică, înapoi în arest. n sarcina lui Nelu Iordache, supranumit “regele asfaltului”, s-au reţinut infracţiunile de schimbare, fără respectarea legilor, a destinaţiei fondurilor europene, utilizarea cu rea credinţă a creditului societăţii şi spălare de bani, toate în formă continuată, agravanta care atrage pedeapsa maxima in cazul in care va fi gasit vinovat de instanta de judecata. Prejudiciul este de aproximativ 6 milioane de euro. Decizia instanţei nu este definitivă, ea putând fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa a anunţat hotărârea la câteva zeci de minute după ora 17.00, când a expirat ordonaţa de reţinere a lui Iordache, însă acesta nu a părăsit tribunalul, deşi era liber să plece, în aşteptarea deciziei. Integral in Romania Libera.

Schimbările pe care le aduce tranzacţia Auchan-Real: preţuri mai mici la raft şi unele magazine închise. După ce Auchan a preluat hipermarketurile Real din România, puterea de negociere a francezilor va creşte, astfel că preţurile la raft ar putea să scadă, dar şi unele magazine neprofitabile ar putea fi închise. După ce grupul francez Auchan a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute preluarea reţelei Real din Europa Centrală şi de Est, inclusiv hipermarketurile din România, acum este analizat impactul acestei tranzacţii pe piaţa locală. Francezii au plătit nemţilor 1,1 miliarde de euro, iar operaţiunile din România sunt estimate la 90-100 de milioane de euro.  Tranzacţia urmează să fie finalizată în 2013, iar, în urma acesteia, numărul de hipermarketuri Auchan va creşte de la 10 la 34. Afacerile cumulate din România ale celor două lanţuri depăşesc un miliard de euro. Ce înseamnă asta pentru piaţa românească? Unul dintre efecte ar putea fi preţurile mai mici practicate de retailer la raft. Dan Şucu, preşedintele Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România, spune că puterea de negociere a grupului Auchan se va întări odată cu preluarea Real, ceea ce crează premisele unor reduceri de preţuri. Mai mult, politica Auchan orientată spre preţuri mici va pune presiune şi pe ceilalţi retaileri. „Posibilitatea Auchan de a negocia cu producătorii se va întări. În plus, politica Auchan este aceea de a fi cel mai ieftin, iar asta va pune presiune şi pe concurenţă. Iar asta va fi în favoarea clienţilor“, a declarat pentru „Adevărul“ Dan Şucu. Integral in Adevarul.

Sebastian Lăzăroiu, atac dur la PDL: “Mi-au tras preșul de sub picioare”. Într-o postare pe Facebook, Sebastian Lăzăroiu a declarat că, duminică, va vota cu ARD, deși relația sa cu PDL-ul nu este una amicală, dar că aceasta șansa României de a nu se prăbuși. “Ce voi face duminica viitoare? Voi vota, sigur. Dar cu cine? Din punctul meu de vedere alegerea este simplă. Știu, sunt alegeri uninominale și ar trebui să conteze mai mult candidatul decât partidul. Contextul însă nu ne permite judecăți în termeni de candidați. Pentru mine un lucru este clar. Dacă USL va avea o majoritate zdrobitoare, România va aluneca în prăpastie. O nouă lovitură de stat sub acoperire parlamentară va fi inevitabilă. Instituții ale statului de drept, plus institutia Președintelui, vor fi demolate pe parcursul următoarelor luni. Urmează izolarea României de lumea occidentală. N-am niciun dubiu. Asadar, dacă nu merg la vot pentru că nu-mi place niciun partid, cresc șansele ca USL să obțină o majoritate covărșitoare”, consideră Lăzăroiu Integral in EVZ.

Scheletele lui Antonescu: actele prin care a transferat la BTT 17 hectare de teren din Herăstrău, Băneasa şi Pantelimon. Cel mai periculos schelet din şifonierul politic al preşedintelui PNL a ieşit la lumină, sâmbătă seara, la postul B1 TV, o dată cu o serie de documente făcute publice de jurnalistul Cătălin Prisăcariu. Acestea indică faptul că, în anul 2000, Crin Antonescu, pe atunci Ministru al Tineretului şi Sportului în guvernarea CDR a semnat actele de punere în posesie a BTT (Biroul de Turism şi Tranzacţii, fost de Turism şi Tineret înainte de 1990), cu suprafeţe mari de terenuri în zone imobiliare de gradul zero, cum este parcul Herăstrău. Imediat după aceste împroprietăriri, terenurile au ajuns la companii private, operaţiune care a reprezentat una dintre cele mai mari ţepe imobiliare postdecembriste. Statul român a fost deposedat de unele dintre cele mai valoroase terenuri ale sale, de către un grup de interese format din afacerişti apropiaţi de serviciile secrete şi politicieni.Implicarea lui Crin Antonescu în scandalul împroprietăririi ilegale a BTT cu terenuri a făcut turul presei la începutul anilor 2000. Scandalul mediatic declanşat atunci a dus la anularea în justiţie a vânzării la preţ de chilipir a unei bucăţi de 7 hectare din parcul Herăstrău, către apropiaţii lui Alexandru Bittner şi la arestarea şefului BTT de la acea vreme. Integral in Romania Libera.

Va urez o zi buna!

Moody’s a atacat mecanismele financiare de apărare ale zonei euro, iar BCE le cere politicienilor să iasă din „lumea basmelor“.Una dintre cele mai mari temeri ale zonei euro s-a adeverit după ce Moody’s, una dintre marile agenţii de evaluare financiară, a atacat ratingurile fondurilor de salvare ale uniunii monetare. Deşi, aşa cum au demonstrat alte decizii similare, penalizarea este pur simbolică, aceasta evidenţiază că problemele zonei euro se agravează, situaţie sugerată şi de Banca Centrală Europeană, cel mai puternic gardian al euro, care a avertizat că criza este departe de a se fi terminat, iar guvernele trebuie să iasă din “lumea basmelor” şi să treacă la fapte. BCE este singura instituţie europeană cu forţa de a ţine în frâu o criză care a început să erodeze economiile până acum solide din UE. Agenţia de evaluare financiară Moody’s a redus cu o treaptă ratingurile ESM şi EFSF de la Aaa, cel mai bun calificativ posibil, la Aa1. Agenţia îşi motivează decizia, care urmează reducerii ratingului suveran al Franţei, prin legăturile strânse dintre mecanismele de finanţare şi pericolele pe care le au în faţă cei mai importanţi contribuabili ai acestor fonduri. Franţa este unul dintre puţinele state din zona euro care mai aveau calificativ maxim şi de aceea unul dintre pilonii de bază ai ESM şi EFSF. Aceste mecanisme au ca scop stabilizarea zonei euro prin furnizarea de asistenţă financiară pentru statele cu probleme. Noile calificative au perspective negative, semn că nu sunt exluse alte retrogradări, scrie Thomson Reuters. “O altă reducere a ratingului EFSF ar arăta cum încrederea în fondul de salvare a zonei euro este afectată de înrăutăţirea condiţiilor economice în miezul zonei euro”, a afirmat Nicholas Spiro, analist la Spiro Sovereign Strategy. EFSF a fost înfiinţat în 2010 pentru a asigura finanţare, prin împrumuturi, pentru statele cu probleme din zona euro. Fondul a cheltuit 192 miliarde euro din resursele totale de 440 miliarde euro pentru salvarea Irlandei, Portugaliei şi Greciei şi va fi înlocuit la mijlocul anului viitor de ESM, un mecanism permanent devenit operaţional pe 8 octombrie, notează Bloomberg. Integral in Ziarul Financiar.

Le Monde: Miza alegerilor din România, (explicată pentru francezi). Cotidianul Le Monde cu data de luni 3 decembrie publică în suplimentul său de geopolitică o pagină întreagă dedicată alegerilor din România. Autorul articolului, Mirel Bran, schiţează şi cîteva portrete de politicieni. Nimic mai eficient decît o hartă pentru ca publicul francez să poată situa România în spaţiul european precum şi distribuţia forţelor politice pe teritoriul României. Ceea ce şi face Le Monde, pentru a ilustra un titlu extrem de sugestiv: “Bătălia celor două Românii”. Iar cele două Românii apar marcate cu claritate: în roz aproape toată Moldova şi o bună parte din Muntenia, rozul fiind culoarea stîngii ; în albastru cam trei sferturi din Transilvania şi o vastă zonă din jurul Bucureştiului, albastrul fiind culoarea dreptei. Personal mi se pare destul de “grăbit” acest desen prin care România apare sub forma unei încleştări de blocuri compacte, cu o minoritate galbenă în centru formată din maghiari. Ceva mai multe nuanţe le sunt însă furnizate francezilor cînd Mirel Bran le explică în ce constau diferenţele dintre cele două coaliţii. Aceste diferenţe, spune el, nu sunt atît ideologice ci ţin de diviziunile create pe fondul tranziţiei democratice. O tabără vrea modernizarea României şi ancorarea ei în Europa, cu preţul unor sacrificii precum politica de austeritate; a doua tabără pune accentul pe protecţia socială, indiferent de preţul care ar trebui plătit, şi consideră că Uniunea Europeană este sursa problemelor cu care se confruntă România. Mirel Bran mai explică în articolul său cine este Dan Diaconescu, omul care ar putea încarna cea de-a treia forţă politică din România, dar care încarnează deocamdată un gust excesiv pentru exhibarea averilor sale şi a luxului în care trăieşte. In articol se mai vorbeşte şi despre reforma justiţiei cu precizarea că elanul în direcţia moralizării vieţii politice riscă să fie frînat întrucît actualul guvern condus de Victor Ponta nu încetează să critice acţiunile Parchetului anti-corupţie. RFI

Merkel admite ştergerea unei părţi din datoria Greciei, dar nu mai devreme de 2014. Cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel, admite ştergerea unei părţi din datoria Greciei, însă nu mai devreme de 2014 şi cu condiţia ca la acea dată Atena să fie în stare să-şi asigure independent nevoile financiare, a declarat şefa executivului german într-un interviu publicat de Bild am Sonntag, citat de Itar-Tass. “Actualul program de ajutorare a Greciei funcţionează până în 2014, iar pentru atingerea anumitor indicatori bugetari noi am alocat alţi doi ani, până în 2016. În cazul în care Grecia va putea la un moment dat să se descurce prin mijloace proprii, pentru a nu lua bani datorie, atunci va trebui să privim şi să evaluăm altfel această situaţie”, a spus Merkel. Cu toate acestea, cancelarul federal german nu crede că o asemenea evoluţie a evenimentelor este posibilă înainte de 2014-2015. De asemenea, Merkel a subliniat că vede hotărârea cu care acţionează actualul guvern al lui Antonis Samaras şi că Germania “va ajuta Atena prin vorbă şi faptă” în formarea de noi structuri şi desfăşurarea reformelor necesare. “‘Participarea noastră (la programul de ajutorare a Greciei) este în interesul Berlinului, pentru că toate acţiunile sunt întreprinse ţinând cont de zona euro şi sunt în folosul fiecărei ţări din uniunea monetară, inclusiv a Germaniei”, a spus cancelarul federal. Integral in Capital.

Visând la “Marea Albanie”. Albania a fost ultima ţară din Balcani care şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman (1912). La fondarea statului albanez, mulţi – în special kosovarii – au rămas pe dinafară. Încă de pe atunci s-a născut ideea unirii “tuturor albanezilor într-un singur stat”. În Kosovo, visul reunificării cu Albania a renăscut în 2008. Mişcarea naţionalistă “Vetëvendosja” (Autodeterminare) este a treia putere în parlamentul kosovar. “Unirea este un drept incontestabil al albanezilor, întrucât au fost separaţi în mod nedrept”, argumentează Glauk Konufca, figură de vază a formaţiunii “Vetëvendosja”. Partidul avansează ideea unui referendum privind reunificarea celor două părţi. Până acum, propunerea nu a reuşit să treacă prin parlament. În orice caz, mişcarea naţionalistă “Vetëvendosja” nu este singura formaţiune cu asemenea planuri. Alianţa roşu-negru, “Aleanca Kuq e Zi“, înfiinţată în Albania în vara anului 2012, urmăreşte acelaşi scop. Acestora li se alătură numeroase mişcări şi grupuri albaneze din statele învecinate Macedonia, Muntenegru şi sudul Serbiei. În urmă cu un secol, când părţile victorioase ale primului război din Balcani, cu precădere Serbia, Bulgaria, Grecia şi Muntenegru, au început împărţirea teritoriilor recucerite de la Imperiul Otoman, în oraşul-port Vlora, albanezii îşi proclamau independenţa statului (28 noiembrie 1912). A fost o decizie conjuncturală, explică istoricul Oliver Schmitt. “Declaraţia de independenţă nu a fost vreun rezultat al planurilor mişcării naţionale albaneze.” Eliminarea dominaţiei otomane şi faptul că trupele din Serbia, Munetengru şi Grecia au înaintat rapid în teritoriile populate de albanezi au stârnit îngrijorarea marilor puteri, “în special a monarhiei austro-ungare şi a Italiei”, adaugă Schmitt. Acestea se temeau că Serbia, o apropiată a Rusiei, se va extinde până la Marea Adriatică, modificându-se astfel raportul de forţe în regiune. Marile puteri au recunoscut graniţele actualei Albanii prin Conferinţa de la Londra (1913). Astfel, jumătate din populaţie a rămas în afara statului albanez – majoritatea acestor oameni în ulterioara Iugoslavie: Kosovo, Macedonia, sudul Serbiei şi Muntenegru. În Kosovo, teritoriu cu populaţie majoritar albaneză, planurile unei republici de sine stătătoare în interiorul Iugoslaviei au eşuat. Abia după destrămarea Iugoslaviei au avut şi kosovarii şansa de a-şi declara independenţa de Serbia (2008). Naţionaliştii visează de multă vreme la un stat care să reunească toţi albanezii din regiune. Dar cu precădere în Macedonia şi sudul Serbiei se nasc mereu tensiuni între diverse grupuri etnice, ba chiar se ajunge la violenţe. În ziua de azi există două ţări cu populaţie majoritar albaneză şi mai multe regiuni populate de albanezi în ţările învecinate. Astfel, proiectul naţionaliştilor albanezi nu e nici pe departe finalizat. Integral la Deutsche Welle

Marea Britanie caută aliaţi în SUA şi Europa pentru a lupta cu marile companii care plătesc impozite mici. Guvernul britanic caută aliaţi în SUA şi printre celelalte ţări euopene pentru a porni o ofensivă coordonată împotriva companiilor de internet cu scopul de a le forţa să plătească taxe pe măsura veniturilor realizate, scrie The Telegraph. Unul dintre primii paşi în acest sens ai guvernului britanic va fi numirea unui expert în taxe care să coordoneze consultările referitoare la introducerea unui nou impozit. Măsura vine în contextul furiei şi criticilor societăţii civile şi ale politicienilor în privinţa taxelor mici plătite de unele dintre cele mai mari companii cu operaţiuni în Marea Britanie. Mai multă presiune va veni din partea unei comisii parlamentare care va publica o analiză despre cum reglementează Marea Britanie veniturile obţinute în străinătate. Comisia a acuzat companiile Google, Amazon şi Starbucks că sunt “imorale” deoarece plătesc taxe prea mici în comparaţie cu veniturile pe care le fac.Politicienii au arătat că Amazon a avut anul trecut vânzări de aproape trei miliarde de lire sterline, dar firma Amazon.co.uk a raportat vânzări de doar 207 milioane lire sterline. În ultimii trei ani, divizia britanică a încasat impozite de 2,3 milioane lire la vânzări de 7,1 miliarde lire. Google a plătit impozit de şase milioane de lire la venituri de 2,5 mi­liarde de lire în Marea Britanie. Directorul executiv al diviziei Google UK Matt Brittin şi-a apărat afacerea spunând că parlamentarii învinovăţesc companiile pentru un sistem proiectat chiar de ei. “Google joacă după regulile stabilite de politicieni. Singurii oameni care pot schimba ceva sunt politicienii care stabilesc taxele”, a spus Brittin. Integral in Ziarul Financiar.

10 intrebari si 10 raspunsuri. Intrebarile ne apartin, raspunsurile le asteptam de la personalitati de dreapta, care au hotarat sa se implice activ in politica romaneasca. Majoritatea personalitatilor nu sunt politicieni si nu au practicat o politica activa pana astazi. Parte din ei vor candida la alegerile din 2012, o alta parte vor activa la ele indirect, participand la efortul general pentru a obtine cele mai bune rezultate posibile. Deci – “10 si 10”, cu dna Mirela Praisler!

***

Prof. Mirela Praisler este Profesor conducator de doctorat,  Departementul de Chimie, Fizica si Mediu, Facultatea de Stiinte si Mediu la Universitatea „Dunarea de Jos” din Galati.

Dna Praisler este Prorector, Cercetarea stiintifica si relatii internationale (19.10.2006 – 20.02.2012), membru al Senatului Universitatii si membru al Consiliului universitatii pentru studii universitare de doctorat. Mirela Presler si-a obtinut doctoratul la Facultatea de Fizica la Universitatea Bucuresti.

Prof. Mirela Praisler este candidata ARD (Forta Civica)  in colegiul 8 la Camera Deputatilor in Galati. Parerea noastra – un om de care clasa politica ar avea nevoie mare.

***

Politeia: Ce ne puteti spune despre viata dumneavostra inainte de ‘89/ Copilarie, adolescenta, familie?

Mirela Praisler:  M-am nascut in Galati, in 1961, intr-o familie pe care azi o numim multiculturala, cuvant cu o conotatie usor exotica. Atfel de familii insa erau un lucru obisnuit in Galatiul care altadata era un oras atat de cosmopolit. Din partea tatii, bunicul a fost neamt, bunica grecoaica. Din partea mamii, razesi din Vrancea. In familie au dominat valorile reusitei prin munca si ca atare ma definesc in aceasta campanie electorala cu sloganul „corect, temeinic, nemteste”.

Intre 1974-76 am plecat in Algeria, parintii lucrand ca si cooperanti tehnici: mama – profesor universitar, iar tatal meu – singurul medic veterinar pe o raza de 1000 de Km…Acolo am invatat la liceul francez Lycee Pasteur din Oran, care era la vremea aceea o micro-versiune a Organizatiei Natiunilor Unite: copii de toate nationalitatile, veniti ca si mine cu parintii din cele mai diverse tari. Acesti doi ani au fost in primul rand o lectie de toleranta: am invatat ca nimeni nu detine adevarul absolut, ca diferentele culturale nu se judeca in „bune” sau „rele” – cel mai important este ca fiecare sa aiba dreptul la optiune. Am avut astfel si ocazia sa invat atat franceza cat si engleza foarte bine, lucru care, in opinia mea, a fost esential pentru cariera mea academica ulterioara.

Intoarsa in tara, am terminat Liceul „Vasile Alecsandri” din Galati –sectia matematica –fizica. Datorita reusitelor la Olimpiadele de fizica (obtinute fara meditatii…), m-am indreptat spre Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti, desi cochetam si cu ideea de a urma Medicina.  Viata insa mi-a permis sa lucrez in ambele domenii: cand am terminat facultatea, avand a doua medie pe tara, am avut dubla repartitie si am inceput sa lucrez la Institutul de Cercetari Chimico-farmaceutice din Bucuresti (Sectia de analize fizico-chimice). Desi in 1987 am dat concurs si am devenit asistent universitar la Universitatea „Dunarea de Jos” din Galati, m-am inscris la doctorat tot la Universitatea Bucuresti si am devenit doctor in Optica si Spectroscopie prezentand in teza noi aplicatii analitice dezvoltate pentru domeniul toxicologiei.

Pentru a-mi forma competente conexe, insa dupa parerea mea necesare in cariera academica, am concurat si obtinut o bursa in cadrul programului Ron Brown (United States Information Agency) pentru cursuri de Master in Stiintele Educatiei la Universitatea din Toledo, Ohio (1996-1997). Teza de dizertatie am elaborat-o in domeniul Managementului educational universitar si am primit calificativul „summa cum laude”.

Lucrand in toxicologie analitica computationala (chemometrie), domeniu de granita putin dezvoltat in Romania, odata lansat Acordul bilateral Romania – Flandra, am depus un proiect de cercetare dedicat dezvoltarii unui sistem expert pentru identificarea automata  a drogurilor. Proiectul a fost selectat si astfel am lucrat ca director de proiect timp de 3 ani (1998-2000) la Universitatea din Ghent si la Universitatea Libera din Bruxelles (sectia flamanda). Datorita rezultatelor spectaculoase obtinute, din cele 10 proiecte finantate prin acord, proiectul nostru a fost singurul care a primit finantare pentru inca 3 ani (2000-2003).

Am continuat sa dezvolt aplicatia, in prezent fiind responsabil institutional in cadrul unui proiect de cercetare finantat prin programul FP7 al CE si colaborand cu specialisti din alte 9 mari universitati europene. Utilizarea sistemului este recomandata de Interpol si de DEA US Drug Enforcement Administration (Drug Enforcement Administration, Office of Forensic Sciences Washington, D.C). Un numar de 76 de articole publicate in cele mai importante reviste stiintifice internationale fac referire la rezultatele obtinute prin utilizarea sistemului expert (vezi figura de mai jos). Mai multe detalii pot fi obtinute prin consultarea acestui link.

Politeia: Cum vedeti dumneavoastra clasa politica actuala? Difera de cea de acum 10 –15-20 de ani? Credeti ca am progresat?

Mirela Praisler:  Din păcate, “politicienii” înşişi au întreţinut cu multă grijă „mitul” că implicarea activă în politică este ceva murdar, înjositor… tocmai cu scopul, cred eu, de a-i îndepărta, de a-i descuraja pe cei care sunt „altfel”. Se ştie că notorietatea unei persoane cântăreşte greu în selectarea candidaturii sale. Prea rar am văzut partide care să aducă din timp la cunoştinţa alegătorilor şi alte persoane decât „titularii”. Şi uite aşa mulţi oameni de calitate au fost îndepărtaţi din corpul de candidaţi, fluturându-li-se, la momentul oportun, rezultatul unor sondaje făcute… înainte de campania electorală. ARD si Forta civica in special sunt intr-adevar de apreciat ca nu au acceptat compromisuri legate de calitatea candidatilor, chiar cu riscul unui procent mai mic de voturi datorat unei notorietati mai reduse a unor candidati.

Altfel spus, imi doresc sa ajung deputat FC, NU”politician”.

Politeia: De ce ati hotarat sa intrati in viata politica activa?

Mirela Praisler:  Am dat toate detaliile privind vizibilitatea rezultatelor mele pentru a sublinia ca nu caloriferul este cel mai bun ambasador al Romaniei. Cele relatate mai sus NU sunt o exceptie. Avem sute de astfel de povesti de succes. Problema tarii noastre este ca strainatatea le cunoaste si le apreciaza mai mult decat societatea romaneasca.

Imi doresc ca toate aceste forte latente sa-si faca vocea auzita si in viata publica. Rigurozitatea, expertiza si onestitatea intelectuala pot fi o arma impotriva imposturii, a legilor scrise intr-un mod interpretabil, a dispretului fata de statul de drept si, nu in ultimul rand, a lipsei de viziune europeana. Activez adesea ca expert – evaluator de proiecte la CE. Inteleg prea bine cat ne costa aventurierii politici.

Politeia: Inteleg ca sunteti un om de dreapta, ce inseamna pentru dumneavoastra dreapta in Romania anului 2012?

Mirela Praisler:  Statul de drept. Cresterea nivelului de trai prin promovarea domeniilor performante, aducatoare de valoare adaugata consistenta („industriile creative” promovate de programul ARD si „societatea cunoasterii” promovata de CE).  O societate educata, care sa ajunga sa fie convinsa ca reusita prin munca este solutia durabila si nu istetimea demonstrata in cumularea unui numar fascinant de tipuri de ajutoare sociale.

Suntem mulţi care gândim la fel. E vorba de mulţimea tăcută, care munceşte mult şi vorbeşte mai puţin. E vorba de cei care nu aşteaptă norocul, ci fac ca lucrurile să se întâmple. E vorba de întreprinzătorul care dimineaţa ajunge primul, iar seara pleacă ultimul de la firmă, precum şi de angajaţii care fac echipă cu el, care fac lucrurile să meargă… E vorba de bugetarul care nu tremură la gândul schimbărilor politice, pentru că ştie că e competent şi că e nevoie de el. E vorba de pensionarul care înţelege că va avea o pensie decentă numai dacă cei tineri au locuri de muncă, dacă se poate în domenii performante, bine plătite, care să echilibreze fondul de pensii.

Politeia: Cunoasteti bine problemele colegiului dumneavoastra? Aveti un program practic pentru electoratul colegiului?

Mirela Praisler:  Candidez in Colegiul 8, Galati, pentru Camera Deputatilor. În ultimii 20 de ani, Galaţiul a fost ţinut într-un con de umbră. La fiecare alegeri ne-am mirat de declinul permanent al oraşului şi al regiunii. Aşa cum oficialităţile locale se miră în fiecare iarnă că zăpada cade şi pe drumuri, aşa şi noi, la fiecare patru ani, descoperim cu aceeaşi ingenuitate că suntem o zonă monoindustrială şi că acest lucru nu e bun. Şi rămânem la stadiul de constatare.

Proiectul meu pentru viitorul mandat este legat de problema regionalizarii. Am credinta ca Romania nu-si mai poate permite amanarea stabilirii euroregiunilor României si aplicarea cu adevarat a principiului subsidiaritatii. Sunt convinsa ca imbunatatirea legislatiei pentru a obtine o crestere rapida a absorbtiei fondurilor europene in cadrul politicilor europene de coeziune este solutia la nivel national. Initiative legislative care sa stimuleze proiectele legate de politicile UE cu privire la buna vecinatate – cu Moldova si Ucraina in cazul Galatiului – sunt solutia la nivel regional. O infrastructura imbunatatita prin efort public va deveni motorul investitiilor private si in consecinta va avea loc o „returnare” a fondurilor publice investite in zona. Cu avantajul, rar mentionat, ca investitia initiala poate avea loc cu fonduri europene, iar veniturile generate ulterior sunt incasari nete ale bugetului national sau local.

Inainte de a ma angrena in acest demers, mi-am pus intrebarea: voi avea eu capacitatea de a contribui la relansarea economica a zonei? Eu cred ca da. Atuul meu este experienţa profesională. Am propus şi am susţinut mai multe iniţiative legislative pentru relansare economică a Galaţiului şi a regiunii noastre. Vă dau un exemplu: când am devenit prorector al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, am avut responsabilitatea proiectelor de cercetare (2006-2012). La momentul preluării mandatului, suma bugetelor proiectelor de cercetare din universitate era de aproape 30 de miliarde de lei (vechi). Într-un an, valoarea a crescut de 3 ori, la 100 de miliarde şi după încă un an – de 5 ori, la 157 de miliarde. Am devenit cu adevărat performanţi! Nu am derulat numai eu proiecte. Numărul colegilor care au adus astfel plus-valoare instituţiei şi comunităţii a crescut exponenţial. Am reuşit să creez mediul propice pentru a pune în valoare potenţialul universitar. Sper sa am ocazia cat de curand să pot da veşti la fel de bune despre Galaţi, în calitate de parlamentar.

Politeia: Galati este considerat un “judet rosu” – aveti o explicatie de ce?

Mirela Praisler:  Mă întreb dacă nu cumva a existat o „conspiraţie” locală în acest sens, Galaţiul fiind cunoscut intr-adevar ca „judetul roşu”. O populaţie pauperizată este mai uşor de manipulat, mai uşor de ameninţat cu retragerea ajutoarelor sociale. Sărăcia facilitează votul dat pentru o sacoşă de alimente. Omul e fericit că a rezolvat problema zilei de azi, fără să se gândească ce va face până la următoarele alegeri. In ceea ce priveste colegiul in care candidez, in ultimele trei legislaturi acesta a fost reprezentat in Camera Deputatilor de d-nul Ciuca, acum contra-candidatul meu din partea PC in cadrul USL. Dumnealui este cunoscut mai ales prin faptul ca a fost multa vreme purtatorul de cuvant al PC si al d-lui Voiculescu. Sau prin cazul Boldea. Se leaga lucrurile, nu-i asa?

Politeia: Care sunt relatiile cu partenerul majoritar, ma refer la PD-L si cum colaborati cu ei ?

Mirela Praisler:  ARD este singura alianţă electorală formată din partide cu aceleaşi convingeri, având ca atare un program de guvernare coerent. E singura alianţă electorală credibilă. USL pretinde că este fidel unei doctrine, dar aglutinează orice formaţiuni politice, voturi să aducă. Rezultatul? Programul propus este un amalgam de măsuri contradictorii.

Repet, sunt convinsa ca Romania nu-si mai poate permite aventuri politice. Cred ca trebuie sa ne concentram asupra punctelor comune ale partidelor din ARD si sa privim diversitatea ca pe un plus.

Politeia: Ce se va intampla cu cariera academica daca o sa reusiti sa va alegeti ca parlamentar?

Mirela Praisler:  Ca profesor universitar am norma de 7 ore / saptamana. Legea imi permite sa-mi continui cariera academica si cred ca aceasta va fi optiunea mea. Nu exista un barometru mai bun al realitatii decat contactul cu noua generatie de oameni activi.

Cat priveste activitatea de cercetare stiintifica, am avut intotdeauna placerea de a ma inconjura de oameni performanti si ca atare am colegi care pot prelua cu succes proiectele pe care le derulez. Sa adaug insa ca un brainstorming in momentele cheie ale unei etape de derulare a proiectelor imi va face intotdeauna placere.

Politeia: Ce se va intampla cu cariera politica daca (Doamne fereste) nu veti reusi sa va alegeti la prima candidatura?

Mirela Praisler:  Acest lucru nu va afecta cu nimic implicarea mea. Nu am ajuns la convingeri de dreapta cu ocazia acestor alegeri. Sunt cunoscută pentru principiile mele. Chiar daca voi pierde acum o batalie, important este sa castigam razboiul.

Politeia: De ce ati hotarat sa deveniti membra in Forta Civica si cum credeti ca trebuie sa evolueze partidul dupa alegeri?

Mirela Praisler:  Evenimentele din ultimele luni m-au determinat sa devin membra in Forta Civica. Imi doresc ca prezenta FC in Parlament sa permita formarea unui grup parlamentar care sa promoveze politici inteligente, cu un impact temeinic evaluat si totodata indraznete.

Multumesc si deocamdata mult succes, sper sa mai discutam!

Autor:  @Desy Demeter

Muzeul Guggenheim din New York  a fost proiectat si executat (partial)  timp de 16 ani de (1943-1959) si este probabil capodopera lui cea mai cunoscuta. Clădirea se ridică ca o spirală bej pe  site-ul său de pe Fifth Avenue, interiorul este similar cu interiorul unei scoici. Acest motiv  geometric unic a fost menit pentru a permite vizitatorilor să vizioneze cu usurintă colectia Guggenheim de picturi prin luarea unui lift la nivelul de sus si apoi sa vizioneze operele de artă mergand  lent de sus in jos.

Eng. The Guggenheim Museum in New York City occupied Wright for 16 years (1943–1959 and is probably his most recognized masterpiece. The building rises as a warm beige spiral from its site on Fifth Avenue; its interior is similar to the inside of a seashell. Its unique central geometry was meant to allow visitors to easily experience Guggenheim’s collection of nonobjective geometric paintings by taking an elevator to the top level and then viewing artworks by walking down the slowly descending.

Spirala centrală are un etaj încorporat cu forme circulare si luminare triunghiulare pentru a completa natura geometrică a structurii. Din păcate, atunci când muzeul a fost finalizat, o serie de detalii importante din design-ul original al lui Wright au fost ignorate, inclusiv dorinta sa ca interioarele  sa fie vopsite  in alb. În plus, în prezent exponatele din muzeu sunt vizualizate de jos in sus, pe pasarela curbata,  mai degrabă decât de a fi vizionate  de la nivelul de sus.

Eng. The  central spiral, which features a floor embedded with circular shapes and triangular light fixtures to complement the geometric nature of the structure. Unfortunately, when the museum was completed, a number of important details of Wright’s design were ignored, including his desire for the interior to be painted off-white. Furthermore, the Museum currently designs exhibits to be viewed by walking up the curved walkway rather than walking down from the top level.

La 21 octombrie 1959, la zece ani după moartea lui Guggenheim si la sase luni după moartea lui Frank Lloyd Wright, muzeul si-a deschis portile pentru public. Majoritatea criticilor  au declansat instantaneu atacuri la adresa arhitecturii folosite, în prezent este foarte apreciata si considerata o capodopera. Unele dintre critici s-au axat pe faptul  că aceasta  clădire eclipseaza lucrările de artă prezentate în interior si că este dificil să expui intr-un  mod corespunzător picturi la mică adâncime, in nise concave, care inconjoara spirala centrală. Înainte de deschidere, douăzeci si unu de artisti au semnat o scrisoare de protest legata de expunerea operelor  lor într-un asemenea spatiu. In scurt timp au regretat amarnic acest fapt.

Eng. On October 21, 1959, ten years after the death of Solomon Guggenheim and six months after the death of Frank Lloyd Wright, the Museum first opened its doors to large crowds. The building instantly polarized architecture critics, though today it is widely praised.Some of the criticism focused on the idea that the building overshadows the artworks displayed inside, and that it is difficult to properly hang paintings in the shallow,  concave exhibition niches that surround the central spiral. Prior to its opening, twenty-one artists signed a letter protesting the display of their work in such a space. They regret this, shortly!

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Revista 22. Ionesco / Ionescu – dincolo şi dincoace de România de Ioan Stanomir

Nimic mai deconcertant şi mai fascinant decât această tensiune identitară decelabilă în echivalenţa onomastică. Miza arheologiei intelectuale iniţiate de  Marta Petreu, o dată cu “ Ionescu în ţara tatălui”, este de neînţeles în absenţa acestei relaţii tensionate şi complexe pe care Ionesco o va întreţine  cu patria tatălui său. Câteva dintre textele sale dramaturgice se nasc din revizitarea unui trecut  care îl bântuie- spectrul fanatismului, al naţionalismului şi al excluderii  este parte din această moştenire pe care Ionesco o va  converti în energia ce animă  experienţele sale teatrale.

Temerară şi erudită, Marta Petreu reconstituie itinerariul intelectual şi uman contorsionat al unui personaj şi al unei epoci. Ereditatea este  un factor esenţial în România de după 1918. Avansul tendinţelor etnocratice face ca sângele evreiesc să fie un păcat imposibil de expiat. Încă de la afirmarea sa în spaţiul public românesc, Ionescu, cel de dinainte de Ionesco, este conştient de linia care îl separă de colegii săi de generaţie. Puritatea  neamului devine, o dată cu  generalizarea paradigmei dreptei radicale, un criteriu în funcţie de care se evaluează apartenenţa la naţiunea însăşi. Distincţiile lui Nae Ionescu nu au nimic academic în substanţa lor. Ele sunt transcrierea, sofisticată şi cinică, a unei discriminări care se fondează pe manipularea religiei şi a rasei.

Prins în acest insectar al României dintre 1930 şi 1938,  Ionescu este în egală măsură un rebel şi un martor tulburat de  mutaţiile pe care le contemplă. Trecerea de la extravaganţa critică din  “Nu” la alienarea în raport de elita intelectuală în curs de fanatizare este parte din procesul de iniţiere pe care scriitorul îl  traversează. Ceea ce Ionescu, fiul renegat al tatălui, trăieşte acum este trauma din care se naşte  textul “ Rinocerilor”. Integral in Revista 22.

Contributors. Arhipelagul România şi războiul elitelor: reconstrucţie naţională şi regăsirea Europei de Adalbert Klein.

Motto: Amputarea simţului proporţiilor este moştenirea cea mai durabilă a totalitarismului.  Corolarul mai puţin vizibil al actualei crize identitare româneşti încorporează efectele subtile ale procesului de transformare prin care a trecut România în ultimii 23 de ani. O falie invizibilă uneşte cauzele profunde ale acestei crize, polarizând societatea românească în ansamblul său: este vorba despre mai vechea luptă dintre Vechi şi Nou, dintre partizanii status quo-ului subdezvoltării şi promotorii schimbării. Ca orice război cultural, conflictul dintre Vechi şi Nou este în primul rând o confruntare a elitelor.

O elită cripto-comunistă a supravieţuit în România mai bine de 20 de ani mimând oportunist şi formal un ataşament mai mult sau mai puţin vag exprimat pentru valorile euro-atlantice adoptat ca unica soluţie de auto-perpetuare după prăbuşirea în 1991 a sistemului de alianţe geopolitice patronat de Uniunea Sovietică. Particularitatea anului 2012 rezidă în maturizarea transformărilor din societatea românească până la un nivel dincolo de care balanţa fragilă a coabitării în societate riscă să declanşeze un iremediabil proces de eroziune a intereselor şi conexiunilor acestei elite politico-economice.

Condamnarea lui Adrian Năstase a fost avertismentul inconturnabil al apropierii de punctul critic dincolo de care perpetuarea realităţilor unilateral convenabile ale tranziţiei post-comuniste riscă să devină imposibilă. Frontiera psihologică a Rubiconului a fost străpunsă în România în această vară. Schimbarea radicală de ton şi anvergura reacţiei revanşarde declanşate la începtului lui iulie 2012 sunt direct proporţionale cu ameninţarea pe care o reprezintă pentru această elită cripto-comunistă recuperarea de către societatea românească a formelor şi fondului european puse în paranteză de regimul comunist.

Cauzele şi procesele acestui fenomen sunt în primul rând interne, însă există şi agenţi de subordonare externă integraţi într-un complex proces de concertare şi realiniere la evoluţii externe ce vizează arbitraje geostrategice de durată în periferia estică a Uniunii Europene şi a NATO. Dacă asistăm astăzi la strângerea rândurilor de către adepţii ad-hoc ai neo-balcanismului de reflexie post-totalitară şi la aparentul lor succes, nu înseamnă că toate jocurile au fost făcute iar partida este încheiată. Aparenţele pot fi înşelătoare. Nu cred că partizanii trecutului vor avea câştig de cauză şi explic mai la vale de ce. Integral la Contributors.

PoliticStand. La mulți ani, iubito! De Angela Tocilă.

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape de tot. Şi te-ai zbătut în sângele tău şaptezeci de ani  şi s-a făcut zăpada roşie de sângele tău. Şi am trecut pe lângă tine, şi erai goală, iubita mea… ” ”… Scoală-te, România mea! Ridică-te, iubito! Scutură-ţi jugul şi vino spre mărire, o, cetatea iubirii mele! Nu mai plânge, iubito, că vaiul trece; mai e un ceas.”

Fragment din ”Ridică-te iubito” – autor anonim

Îți mulțumesc măicuță Românie că m-ai ținut și mi-ai legănat copilăria în poala ta, că mi-ai hrănit mintea și sufletul, m-ai alinat și m-ai pedepsit, mi-ai spus povești cu zâne și cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, că mi-ai cântat toate stările, toate emoțiile, toate fericirile și nefericirile. Mi-ai fost casă și m-ai răbdat chiar și când te-am urât și te-am judecat, când nu te-am înțeles și n-am mai vrut să știu de tine și m-am dus în lume. M-ai adus înapoi de fiecare dată, tu știai că nu pot trăi fără tine, că-mi era dor și de pietrele de pe drum, că-mi era sufletul sfâșiat când îți ascultam cântecele și vibram la horele tale, că orice culoare-mi amintea tot curcubeul tău țesut pe ii și pe cămăși, orice pasăre-mi cânta românește, iar firul ierbii mirosea ca tine… În pământul tău mi-au crescut rădăcini, din tine-am înflorit și-am rodit… Integral la PolitiStand

Europa Libera. Vocea împăratului de William Totok.

O cuvîntare a lui Wilhelm al II-lea (1859-1941) rostită în anul 1900, înregistrată pe un cilindru de ceară. De curînd, a fost descoperită o înregistrare istorică din anul 1900. Este vorba despre o scurtă alocuţiune belicoasă a împăratului german, Wilhelm al II-lea, cunoscută sub denumirea „Hunnenrede” – ce s-ar putea traduce aproximativ prin „cuvîntarea hunică”. Alocuţiunea improvizată a fost înregistrată pe un cilindru de ceară. Înregistrarea a fost prezentată în cursul unui colocviu al arhivei de literatură din München de către librarul Heino Hanke din Schleißheim. Acesta a declarat că a ajuns în posesia înregistrării în anii 1970, cînd a cumpărat un fonograf şi o cutie în care se găseau cilindri de ceară.

Cuvîntarea era cunoscută istoricilor, dar nu se ştia nimic despre existenţa unui document audio. Împăratul s-a adresat pe data de 27 iulie 1900 la Bremerhaven marinarilor militari de pe navele „Batavia”, „Dresden” şi „Halle”. Cei 2000 de militari urmau să plece spre China pentru a interveni contra participanţilor la aşa numita „răscoală a boxerilor”.

Din cele aproximativ 2 minute cît durează înregistrarea se poate desprinde direcţia de bătaie a împăratului. Acesta cere soldaţilor să intervină fără milă şi să nu facă prizonieri: „Aşa cum luptătorii şi-au făcut un renume sub regele Atilla, în urmă cu 1000 de ani, […] aşa să răsune numele germanului peste 1000 de ani în China, şi să fie confirmat în aşa fel, încît niciodată să nu îndrăznească vreun chinez să se uite chiorîş la un german.“ Integral la Europa Libera.

Ziarul Financiar. Economia acum 100 de ani: exporta mai mult decât importa şi nu cunoştea fenomenul inflaţiei de  Mirabela Tiron , Mădălina Panaete.

În urmă cu 100 de ani, România se concentra pe dezvoltarea industriei naţionale prin acordarea de facilităţi aşa-numiţilor “meseriaşi” din economie, care creau locuri de muncă. Statul oferea reduceri la transportul pe calea ferată, preţuri avantajoase pentru terenurile pe care construiau şi impozite mai mici. Încurajarea industriei a dus la progrese economice importante, ţara noastră fiind considerată la începutul secolului al XX-lea “Belgia Orientului”, dar şi “Japonia Europei”. Astfel că în urmă cu un secol se exporta mai mult decât se importa, la fiecare 98 de lei exportat pe cap de locuitor se importau produse de 80 de lei pe cap de locuitor. Aproape 80% din mărfuri erau transportate prin Căile Ferate Române, considerată cea mai mare companie a ţării. În prezent, CFR se zbate să supravieţuiască competiţiei companiilor private feroviare şi rutiere.

Producţia de petrol era în 1913 de 1.848.000 tone, însă în această perioadă aceste zăcăminte de petrol şi gaze nu erau insuficiente şi se făceau importuri din Transilvania. În acea perioadă industria era în plină ascensiune, dispunând de aproximativ 1,5 miliarde de lei capital şi de 200.000 de angajaţi, 80% dintre acestea revenind industriei prelucrătoare şi celei extractive.

În acea perioadă erau 73.149 de unităţi industriale fără lucrători salariaţi, aproximativ 32.000 de unităţi cu între unul şi cinci salariaţi, 472 de unităţi cu 10-20 de lucrători şi doar 379 de unităţi care aveau peste 20 de salariaţi.

In 1916 lungimea totală a drumurilor publice, adică drumuri “şoseluite, în lucru sau naturale” era de 45.604 km, dintre care 5.111 km de drumuri naţionale, 4.936 km drumuri judeţene şi 16.193 km drumuri comunale, arată datele din “Istoria Economiei”, de Maria Mureşan şi Dumitru Mureşan.

Pe de altă parte, reţeaua feroviară era formată din 3.549 de kilometri în 1914, ce reprezenta o investiţie de 1,1 miliarde de lei, cea mai mare din România la vremea respectivă. Căile Ferate Române erau cea mai mare companie a ţării. După Marea Unire, România ajunge la 11.000 de kilometri de cale ferată. Tarifele la căile ferate au fost în general în scădere, iar în condiţiile intensificării transporturilor, Regia CFR a adus permanent venituri statului.

În preajma Primului Război Mondial, România contractase un mare împrumut de 400 de milioane de de lei aur pentru dezvoltarea căile ferate.

În 1914, CFR asigura transportul a aproximativ 11,6 milioane de călători şi a 10,9 milioane de tone de mărfuri, adică 4/5 din întregul transport intern de mărfuri. Integral in Ziarul Financiar

Deutsche Welle. O lege cu adevărat ‘românească’ de Horaţiu Pepine.

O echipă OSCE-ODIHR va observa alegerile parlamentare din România din 9 decembrie şi va formula, probabil, concluzii fără precedent în istoria acestor organizaţii.

Echipa care va observa alegerile parlamentare din 2 decembrie [n.r 9 decembrie] şi-a început misiunea în România prin studiul legii electorale. Potrivit unui comunicat AEP, membrii misiunii restrânse conduse de Konrad Olszewski, a primit versiunea tradusă în engleză a legislaţiei româneşti în materie şi o serie întreagă de lămuriri cu privire la stadiul pregătirilor electorale.

Este un episod interesant căci, după aderarea la UE, România nu a mai avut ocazia să se confrunte cu opinia celorlalţi. Dar cu siguranţă că experienţa aceasta va fi mai interesantă pentru membrii delegaţiei OSCE. Ei vor avea ocazia să constate că o ţară UE aplică în alegeri cea mai ilogică lege care a fost adoptată vreodată în istoria democraţiilor elective. Înainte de al doilea război mondial, expresia ”alegeri româneşti” avea deja un sens peiorativ, dar de aici înainte, expresia aceasta va dobândi probabil sensul absurdului care te lasă fără cuvinte.

Legea românească, aşa cum observatorii OSCE vor constata sideraţi în camerele lor de hotel, organizează alegeri în colegii uni-nominale şi, cu toate acestea, trimite uneori în parlament doi sau chiar trei deputaţi din acelaşi colegiu. În legea românească unu=doi sau unu=trei! Integral la Deutsche Welle

Vlad Ţepeş ramane faimos si cunoscut in istorie din cauza metodelor sale brutale de pedepsire. Conform detractorilor saşi din Transilvania, el ordona deseori ca osândiţii să fie jupuiţi de piele, fierţi, decapitaţi, orbiţi, strangulaţi, spanzuraţi, arşi, fripţi, ciopârţiţi, bătuţi în cuie, îngropaţi de vii etc. Însă supliciul favorit a lui Vlad al III-lea era trasul în ţeapă, de la care provine porecla Ţepeş, cel care trage în ţeapă. Această formă de execuţie a folosit-o în anii 1457, 1459 şi 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. Incursiunile pe care le făcea împotriva saşilor din Transilvania erau în acelaşi timp şi acte de protecţionism menite să promoveze activităţile comerciale din Ţara Românească. În plus, în acea perioadă era ceva obişnuit ca pretendenţii la tronul Ţării Româneşti să găsească sprijin în Transilvania, unde aşteptau momentul potrivit pentru a acţiona.

În 1459 Ţepeş refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare că această răzvrătire s-a datorat existenţei unui proiect de cruciadă impotriva otomanilor, cruciadă susţinută de Papă şi în care regele Ungariei, Matei Corvin, ar fi urmat să joace rolul principal ( acesta chiar primeşte de la Papă suma de 40.000 galbeni, suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni şi 10 nave de război).În acest context politic, Vlad Ţepeş încheie o alianţă cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut să o împiedice. Mai mult, aceştia vor încerca prin intermediul lui Hamza paşa, beiul de Nicopole, şi al diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleşug, fără succes însă. Odată dejucate planurile otomanilor şi pedepsiţi cei doi (au fost traşi în ţeapă împreună cu toţi soldaţii turci care-i însoţeau), Vlad Ţepeş organizează o campanie surpriză la sud de Dunăre în iarna 1461-1462.

O întinsă regiune, de la Obluciţa la Novoe Selo şi de la vărsarea Dunării în Marea Neagră până la Rahova, a fost devastată. Mai mult, cetatea Nicopole fiind ocupată prin vicleşug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numărul celor ucişi fiind indicat de însuşi Vlad Ţepeş într-o scrisoare adresată lui Matei Corvin. Tot în această scrisoare, expediată din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita în mod insistent sprijin regelui ungar. Deşi l-a asigurat la 4 martie 1462 că îi va veni în ajutor, Matei Corvin a părăsit Buda abia la sfârşitul lui august, când campania otomană era deja încheiată.În ceea ce-l priveşte pe Mahomed al II-lea, acesta, surprins de sfidarea lui Ţepeş, îi va pregăti un răspuns pe măsură. În primăvara lui 1462, sultanul, în fruntea unei armate uriaşe, cca 100-120.000 de oameni (a doua ca mărime după aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175 de nave de război al căror scop era acela de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunăre. Efectivele domnului valah nu depăşeau, după estimările cele mai generoase, 30.000 de oşteni. Deşi Vlad încearcă să-i oprească pe turci la Dunăre, în dreptul cetăţii Turnu, aceştia, la adăpostul nopţii, reuşesc să treacă fluviul îndreptându-se direct spre Târgovişte (4 iunie 1462).

În aceste condiţii Ţepeş va aplica tactica hărţuirii: pustiirea pământului – mai ales drumul spre Târgovişte-, otrăvirea fântânilor, atacarea detaşamentelor turceşti plecate după hrană. În această atmosferă apasătoare în care oştile turceşti, flămânde şi înfricoşate, înaintau prin ţara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Ţepeş, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit să demoralizeze şi mai mult oastea otomană, atac despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. Ţinta atacului a fost însuşi sultanul, însă acesta a scăpat, cortul său fiind confundat cu al unui vizir. Totuşi efectul psihologic al atacului a fost important. Cu excepţia cronicilor turceşti, toate celelalte izvoare mărturisesc înfrângerea sultanului, care a fost silit sa se retraga. Oastea turcă s-a îndreptat spre Dunăre, aşa de repede încât la 11 iulie 1462 sultanul ajunsese la Adrianopol. Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lăsat la plecare, la Târgovişte, ca domn pe fratele lui Ţepeş, Radu cel Frumos, în ideea ca acesta să atragă de partea sa pe toţi cei ce i se împotriveau lui Ţepeş. Paşa de Nicopole urma să asigure sprijin armat lui Radu.

Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria Ţării Româneşti, cei doi fraţi căutând fiecare să-şi întărească forţele pentru a-şi elimina adversarul. Spre deosebire de Vlad Ţepeş care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu cel Frumos oferea boierilor pacea şi prietenia cu sultanul. Aceştia trec până la urmă de partea lui. În aceste condiţii, părăsit de cea mai mare parte a boierilor, dar având încă o oaste destul de numeroasă cu care se pare că în jurul datei de 8 septembrie ar fi dobândit chiar o ultimă victorie asupra adversarilor săi, în octombrie 1462 Ţepeş trece în Transilvania pentru a se întâlni cu aliatul său Matei Corvin.

Cum acesta nu venise nici pregătit, nici prea hotărât de luptă, a decis destul de repede să-şi schimbe planul iniţial, recunoscând situaţia existentă în Ţara Românească şi renunţând să-l sprijine pe Tepeş. Mai mult, la decizia regelui ar fi contribuit şi o presupusă scrisoare a lui Vlad către sultan în care domnul muntean ar fi cerut iertare şi, mai mult decât atât, s-ar fi obligat să-l ajute împotriva oştilor maghiare. Drept urmare, în noiembrie 1462 Vlad Ţepeş, în loc să primească ajutorul aliatului său, este arestat sub acuzaţia de trădare şi încarcerat la Vişegrad vreme de 12 ani. După Vişegrad, e silit să locuiască aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu forţat. Va fi eliberat în 1475, la cererea lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, în contextul presiunilor turceşti tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunăre.

Conform legendei, soţia lui Vlad, pentru a scăpa de temniţa turcească, s-a sinucis aruncându-se de pe o creastă înaltă – o scenă exploatată de Francis Ford Coppola în filmul Bram Stoker’s Dracula. Vlad a reuşit să scape asediului fortăreţei sale, folosind un pasaj secret prin munte. Ajutat de câţiva ţărani din satul Arefu, a reuşit să ajungă în Transilvania, unde s-a întâlnit cu regele Ungariei, Matei Corvin. Însă, Matei l-a arestat şi l-a întemniţat în Visegrad. Motivul arestului poate fi discutat, pentru că dupa unii istorici faptul ca a fost direct dus la Budapesta este pus pe seama necesităţii lui Vlad de a fi protejat de saşii care voiau să îl omoare. Vlad Tepes a ramas timp de doisprezece ani in Ungaria, in vreme ce fratele sau Radu a domnit in Valahia fiind o marioneta a turcilor.

Dupa primii patru ani, Tepes a avut voie sa se mute intr-o casa. Pentru a castiga bunavointa familiei regale, el s-a si casatorit cu Ilona Bathory (probabil). A devenit catolic, fapt ce avea sa-i incante pe ungurii catolici.

In 1475-6 Tepes a intrat in Valahia cu ajutorul Moldovei si a Transilvaniei. Aceasta a treia domnie a sa nu a durat decat cateva luni. Vlad a fost asasinat la sfârşitul lunii decembrie 1476 pe campul de lupta cu turcii. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş. S-a emis ipoteza ca „Drăculea“ ar fi fost îngropat la Mănăstirea Snagov, pe o insulă din apropierea Bucureştilor. Examinările recente au arătat că „mormântul“ lui Ţepeş de la mănăstire conţine doar câteva oase de cal datate din neolitic şi nu rămăşiţele adevărate ale domnului valah. După opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locaţia mănăstirii Comana, ctitoria voievodului.

Invinuită că îşi vâră capul în nisip în faţa crizei, Franţa este degradată de agenţia Moody’s şi devine copilul-problemă al Europei. Dar această situaţie îi lasă indiferenţi pe politicienii elitişti de la Paris – polemizează un jurnalist din Berlin în cotidianul conservator Die Welt.

de Marko Martin

Deja e bizar: experţii în economie şi istoricii mentalităţilor se apleacă de mult asupra ţărilor afectate de criză din sudul Europei, pentru a ne comunica mesajele lor funeste, unul mai neliniştitor decât altul. Timp în care vorbăria despre “nucleul dur al Europei” continuă, antrenată de motorul “germano-francez”, care nu poate să se “bâlbâie”.

Între timp, având în vedere competitivitatea tot mai redusă a Franţei şi uriaşa ei datorie de stat (în prezent, ea atinge nouăzeci la sută din PIB), se pune o întrebare: avem de-a face cu o orbire naivă, generalizată sau mai degrabă cu, poate, ultima victorie à la Pirus în arta franceză de a arunca praf în ochi?

De ce n-a examinat nimeni lucrurile mai îndeaproape? O explicaţie indirectă şi involuntară oferea, acum două săptămâni, Louis Gallois, fostul şef al EADS [Compania Europeană Spaţială şi de Apărare Aeronautică], care a pronunţat un verdict zdrobitor pentru economia franceză şi a cerut reforme radicale.

E nevoie de un “şoc de încredere”, a poetizat Gallois, cel care făcuse cândva carieră datorită unor lucrative comenzi de stat. Tremoloul vocii lui atunci când a vorbit despre criză s-a dovedit a fi din nou pe jumătate bolşevic, pe jumătate pseudo-elegant, potrivindu-se la fix cu sfera de activitate al lui Arnaud Montebourg, susţinător declarat al curentului antiglobalizare, actualmente “ministru al redresării producţiei”.

Societate captivă în universul cancanurilor

“Le style, c’est l’homme” [Stilul este omul], spunea pe timpuri Madame de Staël. După toate aparenţele, societatea franceză a rămas captivă în universul cancanurilor. În timpul mandatului de cinci ani al lui Nicolas Sarkozy, căsnicia acestuia a suscitat un interes mai viu decât dispreţul făţiş al preşedintelui pentru separarea democratică a puterilor şi decât felul scandalos în care a instrumentat el serviciile secrete, pentru a controla şi ultima redută a jurnalismului critic. (În Franţa, atât presa tipărită, cât şi cea online sunt subvenţionate cu milioane de euro – inclusiv materiale care, în mod normal, ar trebui să rămână tabu).

Dar chiar şi articolele din cercul închis al Parisului sunt silite să respecte nişte graniţe clare. Altfel presa ar fi trebuit poate să atragă atenţia asupra faptului că, în ciuda şomajului masiv, prima grijă a lui Monsieur Montebourg a fost aceea de a-şi pune atractiva soţie în funcţia de redactor şef al legendarei reviste de muzică Les Inrockuptibles. În plus, i-ar fi putut aduce aminte actualului ministru de externe, Laurent Fabius, că în trecut a fost premierul lui Mitterand: pe atunci, la Institutul Naţional de Transfuzii Sanguine, unui număr de trei mii de francezi li s-au administrat cu bună ştiinţă injecţii din conserve de sânge infectate cu HIV; dacă Fabius şi miniştrii din cabinetul său au fost graţiaţi ulterior de o justiţie numai condiţionat independentă, nenumărate victime şi-au pierdut viaţa între timp.

Fireşte că nu e nevoie să fii un “anglosaxon” neîncrezător în stat (în Franţa de azi, asta e o insultă mai gravă decât, pe vremuri, boche – cuvânt peiorativ care-i desemna pe germani) pentru a considera extrem de periculoasă această refulare mixtă a istoriei şi a prezentului şi pentru a descoperi în eterna continuitate a aceluiaşi personal elitist şi incapabil o cauză decisivă a crizei.

Pentru un loc călduț

Alternativele reale sunt însă rare. Nu există nici democraţie creştină, nici social-democraţie, astfel încât şi stânga, şi drepta îşi dau mâna în etatismul lor, în felul cum strangulează iniţiativele private ale clasei de mijloc şi în protecţionismul generalizat, care se serveşte cu neruşinare de retorica anticapitalistă a unei égalité, toujours [egalitate de-a pururi]. În acest timp, exporturile Franţei se diminuează, şomajul în rândul tinerilor explodează, în suburbii se răspândeşte ura musulmană împotriva evreilor, sistemele de asigurări sociale sunt în pragul colapsului, falimentul statului bate la uşă.

Dar unde sunt eseiştii economici francezi, care ar trebui să pună degetul pe rană, dezvăluind caracterul cvasi-socialist al ţării lor? Unde sunt politologii care – apelând la principiul separării puterilor enunţat de Montesquieu – să ia la puricat reţeaua inextricabilă de relaţii din sânul instituţiilor?

Tocmai ţara unde revoltele studenţeşti din 1968 au fost atât de turbulente a rămas cea mai autoritară dintre toate societăţile occidentale. Şi azi, majoritatea tinerilor doresc să devină fonctionnaires – să capete un loc cald şi sigur în aparatul funcţionăresc atât de iubit şi de detestat! Timp în care la cinematografe rulează filmuleţe fin cizelate despre relaţii de cuplu în spiritul blockbuster-ului Amélie: întoarcere mult râvnită în acel hortus conclusus al idilei galice, unde beaujolais-ul are totdeauna un gust mirific şi până şi bagheta e subvenţionată… Die Welt aduce PressEurop