Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de joi. Joi, vremea se va încălzi astfel încât temperaturile maxime vor fi cuprinse între -10 grade în nordul Moldovei şi estul Transilvaniei şi 5 grade în sudul Banatului, iar cele minime se vor situa, în general, între -8 şi 0 grade, informează Administraţia Naţională de Meteorologie. In nordul şi centrul ţării, precum şi la munte, cerul va fi mai mult noros şi temporar va ninge slab. În celelalte regiuni înnorările vor fi temporare şi vor cădea precipitaţii slabe, mixte, local în vest şi sud-vest, iar izolat în sud, în cursul nopţii, se vor semnala şi ploi. Vor fi condiţii de polei. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări în zona montană înaltă şi trecător în Dobrogea. Izolat, în zonele joase, dimineaţa va fi ceaţă cu chiciură.

În Bucureşti, deşi valorile termice vor fi în creştere faţă de intervalul precedent, vremea va fi rece, geroasă în primele ore. Cerul, variabil, va avea înnorări mai ales noaptea, dar condiţiile de precipitaţii vor fi reduse. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă va fi de -2…-1 grad, iar cea minimă de -5…-4 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 4086   RON; 1 USD = 3. 3728   RON; 1 EURO = 1. 3071   USD; Francul elvetian 3. 6465 RON. Gramul de aur 180.3458 RON.

Aurul, pamantul si Internetul. Cele mai interesante investitii din 2013. 2013 se anunta un nou an de criza, insa plin de oportunitati, spun expertii in consultanta financiara, citati de DailyBusiness.ro. Cele mai profitabile investitii se anunta a fi cele in metale rare, urmate de agricultura si servicii, inclusiv Internet. Aveti niste bani si vreti sa ii investiti in acest an? Daca nu vreti prea mari batai de cap si mizati pe un castig sigur, cumparati aur, argint sau diamante. Investitorii se asteapta ca metalele pretioase sa atinga noi recorduri istorice, pe fondul valului de inflatie care va lovi economia mondiala.  Anul 2013 va semana, din multe puncte de vedere, cu 2012, estimeaza analistii economici. La fel ca anul trecut, statele lumii vor da drumul la tiparnite, in tentativa de a-si acoperi deficitele, de a-si ieftini datoriile uriase si de a stimula consumul, astfel ca pentru investitori, colacul de salvare se anunta a fi, si in 2013, cel deja devenit clasic – investitiile in metale pretioase.  Pretul aurului este in crestere de 12 ani, cea mai lunga perioada de apreciere din ultimii 90 de ani, marii investitori, de la George Soros la John Paulson, acumuland detineri record. Acesta a crescut anul trecut cu 11%, dupa ce a atins in septembrie 2011 un maxim istoric de 1.921,15 dolari pe uncie.   Potrivit analistilor citati de DailyBusiness.ro, cotatiile internationale ale aurului vor ajunge, in ultimele trei luni din 2013, la o medie de 1.925 dolari pe uncie (aproximativ 62 dolari pe gram).  Argintul si pietrele pretioase au marcat, de asemenea, o evolutie spectaculoasa. Este interesant ca pentru argint, pretul a crescut de doua ori mai rapid decat la aur, astfel ca investitia ar putea fi chiar mai profitabila. Integral in dailybusiness.ro

Chiliman simte securea şi iese la atac: urmează excluderi în PNL. Andrei Chiliman, Vlad Moisescu şi Cătălin Cherecheş sunt la un pas de eliminare din PNL, după ce au intrat în conflict cu Crin Antonescu. Andrei Chiliman, primarul sectorului1, Vlad Moisescu, fostul preşedinte al organizaţiei liberale din sector 1, şi Cătălin Cherecheş, primarul oraşului Baia-Mare, ar putea fi excluşi din PNL în perioada următoare. Lor li se reproşează faptul că ar fi făcut jocurile lui Traian Băsescu în timpul campaniei electorale. De altfel, liderul PNL Crin Antonescu este, de mai multă vreme, în conflict cu Andrei Chiliman şi Vlad Moisescu. Înainte de alegerile locale, Chiliman a fost schimbat din fruntea PNL Bucureşti. Ulterior, conflictul a escaladat iar, în urmă cu câteva luni, Vlad Moisescu a fost schimbat de la conducerea PNL sector 1. Ecuaţia din PNL nu este, însă, atât de simplă pe cât pare. Printre parlamentarii PNL sector 1 se numără doi dintre „greii“ partidului – Călin Popescu Tăriceanu şi Ludovic Orban. Cei doi, în special Orban, au criticat de mai multe ori deciziile lui Crin Antonescu, inclusiv pe cele referitoare la conducerea PNL sector 1. Atitudinea lor a alimentat speculaţiile potrivit cărora şi Călin Popescu Tăriceanu, şi Ludovic Orban ar putea fi excluşi din partid. Antonescu a susţinut, în permanenţă, că nu intenţionează să îi excludă din partid pe Călin Popescu Tăriceanu sau pe Ludovic Orban. Integral in Adevarul.

Şantaj în lupta pentru şefia CSM. Şedinţa s-a amânat pentru că n-a fost cvorum. AMR a cerut demisiile membrilor CSM, ameninţând că în caz contrar va cere revocarea lor Procurorul Oana Schmidt- Hăineală (dreapta), președintele CSM, și judecătoarea Alina Ghica (stânga) spun că nu vor ceda presiunilor. Miercuri, 9 ianuarie 15.00 – sediul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Şedinţa de plen privind alegerea vicepreşedintelui CSM s-a amânat pentru o dată rămasă încă nestabilită, pentru că nu s-a reuşit întrunirea cvorumului necesar pentru ca şedinţa să poată avea loc, potrivit legii. Amânarea a fost, de altfel, cerută şi de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR), încă de luni. Astfel că, în sala de şedinţă, reprezentanţii UNJR n-au spus nimic. Cei ai Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR) au precizat celor prezenţi în sală că le vor zice „data viitoare” ceea ce au de spus. Afară, însă, în faţa presei, au lansat tirul declaraţiilor conflictuale. Pe scurt, vor de onoare a membrilor CSM, în caz contrar ameninţând că vor fi declanşate procedurile de revocare a tuturor membrilor Consiliului, pentru lipsă de comunicare, de transparenţă şi coeziune în interiorul CSM, care ar fi fost percepute ca o abdicare de la principiile de imparţialitate şi echidistanţă. „Demisia mea nu este o opţiune!”, a declarat preşedintele CSM, procurorul Oana Schmidt-Hăineală. „Nu s-a invocat niciun caz prevăzut de lege pentru revocarea mea din funcţia de membru al CSM”, a spus şi judecătoarea Alina Ghica, subliniind că va respecta decizia adunărilor generale. „Am onoare, dar nu am motive să demisionez. Votul în CSM este liber”, a spus şi judecătorul Cristian Dănileţ. Integral in EVZ.

Cum arată în realitate ”marea tăiere” a lui Ponta în cabinetele guvernamentale. In ton cu promisiunile electorale, guvernul a oficializat astăzi restructurarea la nivelul cabinetelor de demnitari: consilieri, secretari personali şi directori de cabinete ai miniştrilor sau secretarilor de stat. Marea tăiere anunţată entuziast de premierul Victor Ponta se dovedeşte a fi însă destul de mică: din calculele gândul, reducerea în cabinetele guvernamentale ar fi de numai 30 de posturi, mai puţin de 7% faţă de câte au existat în guvernul Ponta 1. Pe linia cabinetelor guvermanentale, ocupate în general de oameni de partid care vin şi pleacă o dată cu ministrul sau secretarul de stat, guvernul Ponta 1 a moştenit de la Mihai Răzvan Ungureanu, 546 de posturi, arată calculele gândul. Actualul executiv a tăiat din stafful fiecărui demnitar, dar a mărit numărul de demnitari. Astfel, după modificările operate astăzi, suita personală a miniştrilor şi secretarilor de stat ar ajunge la 518 oameni. Vicepremierul Liviu Dragnea admite că, deşi a făcut deja tăierile, guvernul nu are încă “o analiză centralizată” să poată arăta cu cifre ce reducere totală s-a făcut sau ce impact va avea în buget. Acesta este însă doar primul strat mai puţin vizibil din guvern. Cu tot cu cele din cabinete, guvernul are la dispoziţie în jur de 3000 posturi în eşalonul al doilea exclusiv pentru oamenii de partid, de la secretari de stat la şefii de deconcentrate, oameni care vin şi pleacă în general o dată schimbarea Puterii. Pe lângă acestea, numără aproape 72.000 de funcţionari, potrivit celor mai recente date avansate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici numai la nivel central. Integral in Gandul.

Cum şi-a diminuat Năstase şansele de a fi eliberat. Pentru că în perioada în care a fost încarcerat a susţinut că a fost condamnat politic, deci nu şi-a recunoscut fapta, Adrian Năstase ar putea să nu fie eliberat condiţionat chiar dacă a primit aviz favorabil din partea comisiei din penitenciar. Comisia de eliberare condiţionată a Penitenciarului Jilava a dat aviz favorabil eliberării lui Adrian Năstase. În adoptarea hotărârii, comisia a ţinut seama de activităţile derulate de fostul premier în închisoare care au constat în unele cursuri ţinute în faţa celorlalţi deţinuţi. Eliberarea va fi decisă însă de magistraţii de la Judecătoria Sectorului 4, de care aparţine penitenciarul, deoarece avizul comisiei este doar consultativ. Condiţia esenţială a eliberării condiţionate este recunoaşterea faptei, după cum spun specialiştii consultaţi de RL. Or, Adrian Năstase nu şi-a recunoscut niciodată fapta, de fiecare dată sus-ţinând, inclusiv pe blog, că el a fost condamnat politic. Nerecunoscând fapta, se poate considera că partea de opt luni din pedeapsa cu închisoarea nu şi-a atins scopul educativ, spun specialiştii. Judecarea avizului de eliberare condiţionată a lui Năstase a fost programată pentru data de 12 februarie, dar avocaţii lui Năstase au anunţat că vor cere un termen mai apropiat. Este posibil ca procurorul de şedinţă să se opună sau să fie de acord cu acest aviz de eliberare. Pentru a obţine un aviz de eliberare condiţionată, condamnatul care a împlinit 60 de ani trebuie să execute o treime din pedeapsa primită şi să aibă o conduită exemplară, să-şi recunoască vinovăţia şi să demonstreze că s-a îndreptat şi că este capabil să se integreze fără probleme în societate. Treimea din pedeapsa de doi ani la care a fost condamnat Năstase expiră la data de 20 februarie (el a câştigat, prin instanţă, deducerea din pedeapsă a celor 7 zile în care a stat în spital, în urma tentativei de sin-ucidere prin împuşcare). Avizul de eliberare condiţionată a fost dat mai devreme pentru ca până la 20 februarie să se poată epuiza şi calea de atac şi să se obţină decizia definitivă şi executorie a judecătorilor.Integral in Romania Libera

Un baron puternic si discret: Mihai Stanisoara si afacerile sale din Mehedinti. Intr-un judet care arareori face prima pagina a ziarelor, s-a nascut si a crescut un baron local care, in afara de discretie, nu e cu nimic mai prejos decat omologii sai mai zgomotosi sau mai exotici: deputatul PDL de Mehedinti Mihai Stanisoara. Familia Stanisoara este una de succes. El este un politician influent, ea, culege roadele. El, Mihai Stanisoara (50 de ani), este prim-vicepresedinte PDL, fost ministru al Apararii. Ea, Mirela Codruta Stanisoara (50 de ani), conduce un trust media local, creator de imagine europeana. Mihai Stanisoara si sotia sa detin in Drobeta-Turnu Severin un trust de presa. ‘Televiziunea Severin”, cotidianul “Informatia de Severin” si “Radio Severin”. Cele trei entitati media sunt administrate prin intermediul SC Terra Sat SRL, al carei actionar este Mirela Codruta Stanisoara, sotia deputatului, iar administrator este Ionela Oprea, omul de incredere al familiei. Perioada în care PDL, partidul din care făcea parte, a fost la guvernare, a însemnat pentru afacerile familiei Stănişoară apogeul succesului. Contractele de publicitate curgeau, iar instituţiile media înfloreau. Astfel a apărut nevoia unui sediu nou pentru televiziunea, ziarul şi radioul aflate în mâna familiei deputatului. Soluţia: un teren al Primăriei Drobeta-Turnu Severin, situat pe malul Dunării, evaluat în 2010 la 200.000 de euro. Dar, cum baronii nu trebuie să plătească, supuşii găsesc soluţii. Integral in Adevarul.

Marga este sapat in USL. Zoe Petre, in carti pentru sefia ICR. In alianta de guvernare a luat nastere un curent favorabil inlocuirii lui Andrei Marga de la conducerea Institutului Cultural Roman, dupa scandalurile din ultima perioada. Crin Antonescu va avea cuvantul decisiv. Surse din alianta PSDPNL au declarat Evenimentului zilei ca, in aceste zile, se discuta informal despre inlocuirea lui Andrei Marga de la sefia Institutului Cultural Roman (ICR). Potrivit acestor surse, succesorul cu cele mai mari sanse este Zoe Petre, desemnata deja de PNL in consiliul de conducere al institutiei. Desi postul de presedinte al ICR le revine liberalilor, in carti ar fi si PSD-istul Victor Opaschi, fost consilier pe cultura si culte al presedintelui Ion Iliescu, in prezent secretar de stat la ministerul Culturii. O decizie referitoare la sacrificarea lui Marga va fi luata insa abia dupa ce Crin Antonescu se va intoarce din vacanta pe care o petrece in strainatate. Zoe Petre are prima şansă întrucât este considerată a fi o apropiată a lui Crin Antonescu. Cei doi se cunosc din perioada în care el era student, iar ea cadru universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti.  „Pe Antonescu îl cunosc foarte bine, dânsul mi-a fost student şi doctorand şi a fost unul dintre cei mai buni pe care i-am avut în aceşti ani. Mă simt reprezentată”, declara Zoe Petre. Ea a fost consilier prezi-denţial pe probleme de politică internă şi externă în mandatul lui Emil Constantinescu, fiind considerată a fi persoana care exercita cea mai mare influenţă asupra fostului preşedinte. Integral in EVZ.

Cum s-a schimbat pozitia USL fata de gazele de sist. De la motiune de cenzura pina la idee care trebuie tratata “serios pozitiv”. Una dintre mizele energetice majore ale Romaniei este exploatarea eventualelor rezerve comerciale de gaze de sist. Pozitia PDL/Traian Basescu a fost ferma de la inceputul dezbaterii publice, guvernele Boc si Ungureanu aprobind in 2012 acorduri de concesiune pentru compania americana Chevron. USL a criticat insa inceperea prospectiunilor si a folosit subiectul chiar la motiunea de cenzura in urma careia guvernul Ungureanu a fost demis. Mai mult, guvernul Ponta 1 a instituit a stopat orice activitate in domeniul gazelor de sist in primele zile de mandat. La opt luni distanta, premierul Ponta si-a schimbat radical pozitia: “ideea gazelor de sist trebuie tratata serios pozitiv”.  Primele pozitionari publice ale unor membri USL fata de exploatarea gazelor de sist au aparut la inceputul anului 2012 si au fost legate de concesiunea Chevron de linga Birlad (Acordul petrolier care vizeaza explorarea, dezvoltarea si exploatarea pentru perimetrul Barlad a fost aprobat prin HG 2283/2004 de catre Guvernul Nastase, fiind incheiat intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si compania Regal Petroleum. In 2010, Chevron a preluat licenta de la Regal Petroleum pentru suma de 25 de milioane de dolari). Printre adversarii declarati ai proiectului s-a numarat deputatul PSD Adrian Solomon, care a cerut public stoparea lucrarilor de prospectiuni. Motivul? Posibilitatea ca fracturarea hidraulica (controversata metoda folosita pentru extragerea gazelor de sist) sa duca la poluarea pinzei freatice din zona. Integral in HotNews

Va urez o zi buna si calduroasa!

Nu, nu este vorba de apocalipsa mayasa si nici de alta mai dramatica. Nu a profetit-o Nostradamus sau Dr. Roubini, nici macar nu se va solda cu  drame ingrozitoare si nici cu milioane de victime. Sfarsitul acestei lumi va fi simtit mult mai curand decat ne-am inchipuit – 2013 are sansa sa devina anul in care ne vom intoarce cu totii intr-un trecut pe care omenirea l-a mai trait si a iesit din el destul de greu.

Nu stiu de ce, dar sunt aproape sigur ca ne intoarcem la viziunile lui Oswald Spengler,  descrise de el in “Declinul Occidentului” (Der Untergang des Abendlandes), o lucrare fundamentala. Spengler a înlocuit paradigma liniară de reprezentare a istoriei universale cu cea ciclică şi a negat existenţa unui sens general al istoriei, negând în primul rând însăşi validitatea termenului de istorie generală şi propunând în schimb termenul/conceptul de “istorii particulare”. (Vezi recenzia)

Ideea  centrală a lui Spengler, asa cum este redata în “Declinul Occidentului”, este aceea că toate culturile urmează un ciclu de dezvoltare analog evoluţiei organice: naştere , maturizare şi moarte/declin. Spengler a realizat de asemenea şi analogia cu cele patru anotimpuri: primăvara (naşterea şi copilăria), vara (tinereţea), toamna (maturitatea) şi iarna (bătrâneţea şi moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propriul “stil” sau “suflet”: egipteană, clasică (civilizaţia greco-romană), chineză, babiloneană, indiană, arabă (semită) şi cultura vestică (faustică), fiecare din acestea parcurgând un ciclu de viaţă identic, de câteva sute de ani. Astfel, istoria este biografia generală a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme.

Sunt sigur ca aceasta “cultura faustica” despre care vorbea Spengler a ajuns la sfarsitul ei si se va transforma intr-un “altceva” diferit. Cat de diferit chiar nu stiu, dar cred ca pot anticipa speculand.

Oswald Spengler (1880 – 1936), a fost filosof şi istoric german, polimat si autor de lucrari stiintifice si eseuri in matematică, ştiinţele naturii şi arte plastice. “Declinul Occidentului” (Der Untergang des Abendlandes) este fara indoiala magnum opus autorului. Publicată  în forma de articole între 1918-1922, Spangler isi defineste concepţia asupra evoluţiei ciclice a civilizaţiilor. Spengler este considerat  precursorul ideologic al fascismului, desi intre ani 1933 si pana al decesul sau a fost exilat la Munchen aproape in stare de arest la domiciliu. Fara indoiala Oswald Spengler este unul dintre cei mai mari si mai profunzi ganditori conservatori ai secolului XX.

Spengler se disociază de majoritatea istoricilor prin preocuparea de a identifica analogii între diferite epoci culturale, un fel de fenomen comun sau un numitor comun spiritual. Spengler a identificat în Pitagora, Mahomed şi Cromwell întruchiparea aceluiaşi spirit puritan (gresit in opinia mea, pentru ca exista o diferenta esentiala intre cei trei),  a comparat modernitatea cu antichitatea târzie şi a găsit similarităţi între uzantele politice  (“campaniile electorale”) ale Romei şi cele ale Statelor Unite (absolut adevarat!)  şi a preconizat declinul Vestului în aceeaşi manieră în care a avut loc declinul Egiptului Antic ( aici OS nu a vazut impactul fortelor exterioare, asa zisii periferici ai lui Djuvara, pe care eu nu numai ca îi accept, ci si modernitatea noastra îi probeaza!).

Oswald Spengler moşteneşte de la secolul al XIX-lea, în special de la direcţia estetică pe care o inaugurează romantismul şi care culminează în simbolism, ideea despre limbajul formal identic sau paralel (in artele plastice si poezie in special) şi posibilitatea interpretării fenomenelor istorice. Pornind de formulari goetheane, în legătură cu nevoia de a studia natura nu într-un context cauzal, ci ca pe un destin organic, Spengler ajunge la ideea că şi istoria umană, ca orice manifestare naturală a vieţii, are „structura ei periodică”, „logica ei organică”. (In opinia mea, speculatie care nu poate fi probata de facto). Pana la un anumit punct sunt de acord ca artele sunt detinatoare ale mesajului istoric purtat in traditiile unei natiuni, problema este cum si pana unde. Aici cred ca Arnold Toynbee, care a preluat ideea lui Spengler, a reusit sa o formuleze mult mai “istoric”, intr-un fel alterand mitologia germanului.

Observând asemănările, mai bine zis logica formală identică în evoluţia destinului unor culturi, filozoful german propune o nouă metodă de cercetare a Istoriei: morfologia comparată. Din perspectivă spengleriană, limbajul formal al fiecărei culturi  se impune printr-un stil inconfundabil, caracteristic (adevarat, sunt dusmanul internationalismului artistic – poti aprecia, nu intotdeauna intelege). Artele, ca manifestări culturale, reprezintă semnificaţiile majore şi trăsăturile definitorii ale acestui stil. Arta greco-latină este    definită prin existenţa unui stil apollinic, cea occidentală, rezultată din pseudomorfoza creştinismului (care dupa parerea mea este doar o implinire si nu alt mesaj. Dumnezeu Tatal a ramas cel vechi, noi nu am reusit sa evoluam spiritual – avand nevoie de mesajul fiului),  este definită prin existenţa unui stil faustic, iar cea semita (arabă) – printr-un stil magic si complet fatalist. Arta faustică occidentală parcurge, din punct de vedere organic, aceeaşi evoluţie ca şi celelalte arte: în cazul de faţă de la o etapă de germinare, de apariţie (Evul Mediu timpuriu), la una de afirmare (Goticul), urmată de o reconsiderare, autonegare, obstinaţie într-o formulă străină, temporară (Renaşterea) şi, apoi, de o etapă de maturizare (Barocul), încheiată de o criză a expresiei şi a conştiinţei (Romantismul), de bătrâneţe (vezi şi ideea nitzscheană despre „toamna unei culturi”, despre amurgul zeilor ca sfârşitul firesc al creaţiei) şi de sterilitate, desemnate prin declin. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu celelalte stiluri şi culturi, dar modurile expresive pe care le adoptă desfăşurarea „ineluctabilă”, niciodată „reiterată” formal, a destinului lor, poartă denumiri diferite, în funcţie de peisajele în care apar, în funcţie de experienţa istorică a popoarelor prin care ele se realizează. Aici lucrurile pot fi probate pana la ultima afirmatie.

Citiţi “Scrisoarea III” a lui Eminescu – este scrisă în 1881, an extrem de semnificativ în istoria României si incercaţi sa gândiţi ce fel de mesaj poartă cunoscutele versuri – de maturizare sau de bătrâneţe?

Oswald Spengler (1880 – 1936), a fost filosof şi istoric german, polimat si autor de lucrari stiintifice si eseuri in matematică, ştiinţele naturii şi arte plastice. “Declinul Occidentului” (Der Untergang des Abendlandes) este fara indoiala magnum opus autorului. Publicată  în forma de articole între 1918-1922, Spangler isi defineste concepţia asupra evoluţiei ciclice a civilizaţiilor. Spengler este considerat  precursorul ideologic al fascismului, desi intre ani 1933 si pana al decesul sau a fost exilat la Munchen aproape in stare de arest la domiciliu. Fara indoiala Oswald Spengler este unul dintre cei mai mari si mai profunzi ganditori conservatori ai secolului XX.

Iniţial, Spengler intenţiona să se refere, în Declinul Occidentului, la situaţia Germaniei în contextul european, dar, ulterior, şi-a extins cadrul cercetării. A fost inspirat de cartea lui Otto Seeck – Declinul Antichităţii. Deşi a fost terminată în 1914 publicarea cărţii a fost întarziată de primul război mondial. La momentul apriţiei a avut un mare succes, germanii simţindu-se consolaţi că înfrângerea suferită în urma războiului este înregistrată ca un declin care face parte dintr-un proces istoric natural. Cartea a avut succes şi în afara Germaniei, influntand mari istorici ai secolului inclusiv pe Arnold Toynbee si cateva din tezele lui se regasesc in lucrarea lui pe teme apropiate numita  “A Study of History”.

Spengler a înlocuit paradigma liniară de reprezentare a istoriei universale cu cea ciclică şi a negat existenţa unui sens general al istoriei, negând în primul rând însăşi validitatea termenului de istorie generală şi propunând în schimb termenul/conceptul de “istorii particulare”. Spangler introduce in studiul istoriei  elemente filosofice si culturale, istoria constituindu-se prin amalgamare a mai multor culturi care se dezvota paralel urmand tipare comune.

Ideia  centrală a lui Spengler asa cum este redata în “Declinul Occidentului” este aceea că toate culturile urmează un ciclu de dezvoltare analog evoluţiei organice: naştere , maturizare şi moarte/declin. Spengler a realizat de asemenea şi analogia cu cele patru anotimpuri: primăvara (naşterea şi copilăria), vara (tinereţea), toamna (maturitatea) şi iarna (bătrâneţea şi moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propiul “stil” sau “suflet”, cultura: egipteană, clasică (civilizaţia greco-romană), chineză, babiloneană, indiană, arabă (semită) şi cultura vestică (faustică), fiecare din acestea parcurgând un ciclu de viaţă identic, de câteva sute de ani. Astfel, istoria este biografia generală a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme. Un rol însemnat îl are de asemenea compararea componentei clasice a civilizaţiei cu cea faustică.

Spengler îi menţionează adesea pe Hegel, Goethe, si Nietzsche (numind astfel trei dintre cei mai creativi scriitori germani) dar şi pe alţii ca şi predecesori sau ca surse de influenţă intelectuală, desi intre cei trei sunt diferente de gandire enorme. Spengler este un autor cu tendinţe anti-raţionaliste puternice. El (ca si mine de altfel) considera ca istoria este povestea unor oameni si mase care prin definitia umanitatii lor nu pot fi raţionali.

Deşi teza centrală a lui Spengler diferă radical de teza lui Hegel (care concepea istoria universală ca o evoluţie raţională şi graduală a spiritului) asemănarea dintre cei doi ganditori rezidă în tendinţa de a realiza analogii între stadiile din evoluţia fiecărei culturi. O altă asemanare constă în aceea că, pentru exemplificarea teoriei, ambii fac referi frecvente la exemple concrete.

Includerea lui Goethe împreună cu Nietzsche ca surse de influenţă este neobişnuită, dat fiind că este vorba despre autori cu viziuni opuse, însă Spengler realizează o fuziune neobişnuită între elementele care-i susţin propia teorie.  De la Goethe, Spengler a preluat ideea “fenomenului originar” pe care o va aplica fenomenului istoric şi celui cultural, definind cultura drept “fenomen originar al oricărei istorii universale, trecute şi viitoare”.

Pe lângă adoptarea stilului aforistic, influenţa lui Nietzsche asupra lui Spengler s-a exercitat şi în sensul “înţelegerii stilului unei culturi”. Mai exact, este vorba despre caracterizarea culturii occidentale ca fiind “faustică”, spre deosebire de cultura antică, o expresie a spiritului “apollinic”. Spengler concepe “fausticul” în termeni asemănători acelora în care Nietzsche concepea “dionisiacul”, şi anume fausticul ca simbol al caracterul omului intr-o societate spre decadenta, pleziristica si in termeni nostri consumerista un fel de  “beţie legată de dimensiunile timpului care il avem la dispozitie”. Un fel de  o tendinta extrem de inselatoare care se poate rezuma la “totul acum” si pentru “totul acum” orice plata este justificata.

Morfologia culturii concepută de Spengler a dus la transformarea istoriei din “trecut” în “destin”, considerând că fiecare cultură este purtătoarea unei esenţe a cărei revelare este inevitabilă. Spengler distinge între ideea unei culturi (care se constituie din suma posibilităţilor sale interne) şi fenomenul ei sensibil (imaginea istorică, realizarea ei completă). Istoria unei culturi se constituie din realizarea progresivă a posibilităţilor latente în timp ce desăvârşirea acestor posibilităţi echivalează cu civilizaţia. La baza teoriei lui Spengler stă conceperea evoluţiei culturii în termeni asemănători cu evoluţia unui organism biologic; în concepţia lui Spengler fiecare cultură urmează logica organică a unei fiinţe vii, logică pe care Spengler o numeşte destin. Bineinteles ca imi surâde ideia când mă gândesc la istoria românilor.

Din nefericire fascisti lui Hitler au dezvoltat de aici materiale ideologice nafaste care vorbeau de “natiuni tinere” si “destinul  natiunilor”. Lucruri complet denaturate si scoase din contextul spanglerian.

Personal gasesc modelul lui Spangler apropiat de gandirea mea istorica. Printre lucrurile care ma despart de Spengler (sunt destul de multe) sunt acele perioade de tranzitie pe care le-am discutat pe Politeia (Veche) sub numele de “Ev Mediu”, inexistente in lucrarea lui Spengler.

Cartea a aparut in limba romana in anul 1966, doua volume. Nu cred ca exista editii mai noi. Cartea este esentiala. Musai de citit!

Spengler Oswald, Declinul Occidentului , vol. I-II, traducere I. Lascu, Editura Beladi, 1996;

Ministrul francez al bugetului este anchetat pentru o fraudă veche, infracţiune în eradicarea căreia este un pion principal. Justiţia franceză a decis, în urma unui scandal lansat de mass-media, să deschidă o anchetă preliminară pentru a stabili dacă ministrul bugetului Jerome Cahuzac a fraudat statul – infracţiune contra căreia luptă acum – cu un cont secret din Elveţia pe care demnitarul l-a închis cu mult înainte de a intra în guvern. Deşi executivul îl sprijină pe ministru, presa îşi pune deja întrebarea dacă Cahuzac mai poate rămâne în funcţie. Alţi politicieni au fost stigmatizaţi pentru mai puţin de atât. Ministerul Bugetului a salutat ancheta. Scandalul a pornit de la site-ul de investigaţii Mediapart care ar fi descoperit că ministrul a deţinut un cont secret la banca elveţiană UBS timp de 20 de ani până în 2010, scrie The Guardian. Potrivit investigatorilor site-ului, Cahuzac s-ar fi dus în Elveţia pentru a-şi închide contul de acolo cu puţin timp înainte de a fi numit şeful comisiei financiare parlamentare în februarie 2010. Mediapart a dat publicităţii o înregistrare audio în care, spun investigatorii, ministrul îi spune bancherului său că este stingherit de contul din Elveţia. În înregistrare, vocea despre care se spune că este a demnitarului afirmă: “Ceea ce mă deranjează mai mult este că încă mai am un cont deschis la UBS, iar UBS nu este chiar cea mai secretoasă bancă”. Cahuzac neagă acuzaţiile lansate de Mediapart şi faptul că vocea din înregistrare este a lui. De altfel, ministrul a atacat site-ul în justiţie pentru calomnie. Ministerul Bugetului a salutat ancheta justiţiei, apre­ciind că astfel i se va permite lui Cahuzac să-şi demonstreze “totala nevinovăţie în faţa acuzaţiilor absurde”. Dar afacerea Cahuzac reprezintă o lovitură dată credibilităţii guvernului condus de preşedintele francez François Hollande, care a promis în campania prezidenţială că executivului său nu i se va putea reproşa nimic. În afară de propriile mustrări de conştiinţă, nimic nu-l poate obliga pe demnitar să demisioneze, chiar dacă este inculpat, deoarece, potrivit legii franceze, un ministru nu poate fi demis decât din motive precum o boală, demenţă, şedere prelungită în străinătate şi nu judiciare. Însă politicienii francezi nu ţin cu dinţii de aceste prevederi pentru a-şi păstra postul. La presiunea opiniei publice sau din cauza gălăgiei făcute de opoziţie, miniştrii incriminaţi au plecat de cele mai multe ori. Problema demisiei este una pur etică, scrie L’Express.Integral in Ziarul Financiar.

Criza măreşte diferenţele dintre bogaţii şi săracii din UE. Criza economică, care a afectat grav sistemele de ajutor social de care beneficiau milioane de oameni, creează diferenţe din ce în ce mai mari între statele membre, arată un raport al Comisiei Europene. „Cele mai multe sisteme de ajutor social şi-au pierdut capacitatea de a proteja veniturile familiilor împotriva efectelor crizei“, a declarat comisarul european pentru Muncă, Laszlo Andor. Cei mai afectaţi sunt tinerii, şomerii şi mamele singure din statele membre din estul şi sudul UE. Laszlo Andor, care a prezentat analiza anuală a Comisiei privind problemele sociale şi şomajul în 2012, a spus că îmbunătăţirea concepţiei sistemelor de ajutor social „poate creşte rezistenţa la şocurile economice şi facilita o ieşire mai rapidă din criză“. Analiza Comisiei Europene arată, printre altele, că statele membre care cheltuiesc cel mai mult pentru sistemele de ajutor social nu sunt cele care au cea mai mare datorie publică. Studiul mai arată că o mai mare protecţie socială, cum ar fi ajutor pentru îngrijirea copilului pentru mamele singure, şi standarde bine gândite care dau acces la beneficii în vremuri dificile pot contribui la reducerea şomajului, care a ajuns la cotele de acum 20 de ani. Aproape 19 milioane de oameni sunt oficial şomeri în zona euro, potrivit ultimelor cifre publicate de biroul de statistică al UE. „Tot progresul pe care îl făcusem în ceea ce priveşte reducerea şomajului a fost anulat de criza economică”, arată raportul. Chiar înainte de începutul crizei, în 2008, media şomajului în UE era de 7,1%, iar datele recente arată că această cifră a crescut la 10,7%, iar în zona euro a ajuns la 11,8%. Şomajul pe termen lung afectează acum peste 42,5% din şomeri şi este în creştere, unul dintre motive fiind nepotrivirea dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii în ceea ce priveşte calificările. Ţările cu cel mai mic nivel de şomaj pe termen lung sunt acelea care furnizează servicii de training şi de consiliere privind cariera, cum ar fi Danemarca şi Luxemburg. Astfel de programe sunt aproape absente în ţările baltice şi în Grecia unde criza de joburi este foarte mare. Integral in Adevarul.

Criza socială din Europa, tot mai profundă. Raportul UE privind starea societăţii în zona Euro trage un serios semnal de alarmă. Reprezentanţii Comisiei constată o distanţare tot mai periculoasă între nord şi sud, mai ales în când e vorba de şomaj sau sărăcie. Criza economică de durată lasă urme adânci în Europa. Nu doar rata şomajului atinge cote tot mai ridicate, dar şi sărăcia se extinde cu rapiditate. Tot mai mulţi oameni trăiesc la limita subzistenţei. În raportul oficial, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor, arată că “veniturile famililor au scăzut în paralel cu creşterea riscului de a sărăci.” Sărăcia nu afectează în egală măsură diversele categorii sociale. Mai ales tinerii, femeile şi mamele singure sunt în pericol de a trăi pe tremen lung în sărăcie. În primele momente ale crizei, Comisia Europeană şi statele UE sperau în efectele miraculoase ale aşa numiţilor “stabilizatori sociali”: sistemele sociale urmau să atenueze căderea liberă a nivelului de trai. Dar, în condiţiile în care încasările provenite din impozite au scăzut iar costurile sociale au crescut, multe state nu mai dispun de instrumentele necesare prevenirii şi combaterii crizei. Austria şi Spania – diferenţe ca de la cer la pământ. Este greu să mai vorbeşti despre valori medii în Europa. Neliniştitor este şi rezultatul celor mai recente studii care atestă că nordul relativ stabil se distanţează tot mai mult de sudul, care continuă să alunece în zone negative. Rata şomajului, de exemplu. Dacă în Austria Eurostat înregistra 4,5 procente, în Spania, deţinătoarea unui nedorit record, nu mai puţin de  26,6 la sută din cetăţenii activi nu îşi găsesc un loc de muncă. Şi mai afectaţi sunt tinerii: peste jumătate din grecii şi spaniolii ieşiţi de pe băncile şcolii nu au unde să muncească. Oficialul european Andor este de părere că la originea acestor îngrijorătoare date se află lipsa pregătirii sau orientarea greşită a tinerilor în alegerea unei meserii. “În Europa de Sud şi de Est calificările nu corespund locurilor de muncă existente şi situaţia s-a înrăutăţit.” Multe state se află într-un cerc vicios în care şomajul, scăderea impozitelor, reducerea investiţiilor şi recesiuea afectează grav economia. Există şi state unde veniturile pro familie au crescut: este cazul Germaniei, Franţei şi Poloniei. Integral la Deutsche Welle

Mario Monti critică forţele de stânga şi promite reducerea impozitelor.  In Italia, premierul demisionar al Italiei, Mario Monti, susţine că este de partea poporului şi că cei de stânga, “care sufocă dezvoltarea”, au determinat majorarea taxelor. Premierul demisionar asigură totuşi că taxele vor scădea pe viitor. Declaratiile vin cu aproximativ sase saptamani inainte de alegerile legislative, alegeri care se desfasoara intr-o perioada în care rata şomajului în randul tinerilor (15-24 ani) din Peninsula este de peste 37%, iar peste 60.000 de tineri pleaca anual din Italia in strainatate pentru a gasi un loc de munca mai bun. Potrivit lui Mario Monti, urgenţa financiarã din Peninsulă s-a încheiat, dar nu şi cea economicã. Pentru a depăşi aceste urgenţe foarte grave, „reformatorii trebuie sã se mobilizeze’”, consideră Monti, referindu-se la apropiatele alegeri legislative din februarie 2013. Pentru prima dată şi contrar a ceea ce face în prezent, Mario Monti a promis cã va reduce impozitele, aceasta deoarece este de partea poporului.. În acest context, profesorul de economie a explicat că de fapt a fost „constrâns” sã mãreascã taxele”’întrucât unii iresponsabili au provocat situaţia financiarã” pe care a gãsit-o când a ajuns în fruntea executivului, adica in noiembrie 2011. Într-un mod delicat Monti l-a atacat pe predecesorul său, Silvio Berlusconi şi critică forţele de stânga. La alegerile legislative din 24 şi 25 februarie, Mario Monti este susţinut de o coaliţie de centru. Atât el, cât si rivalul sãu, Silvio Berlusconi, au intrat – neoficial in campanie, acceptand sa dea interviuri la toate posturile de televiziune. Daca in cazul lui Monti, se promoveaza imaginea unui politician onest, Berlusconi apare insa si in alte contexte: ba cu cele patru procese ale sale, ba cu noua sa logodnica – prezentatoarea TV Francesca Pascale, in varsta de 27 de ani, ba – mai nou – ca victima a divortului cu sotia sa, Veronica Lario. Careia trebuie sa i plateasca 36 de milioane de euro pe an. Tribunalul din Milano a decis ca Veronica Lario să primească aproximativ trei milioane de euro pe lună (100.000 de euro pe zi), cuantumul indemnizaţiei ridicându-se la 36 de milioane de euro pe an, iar Silvio Berlusconi va păstra întregul patrimoniu imobiliar. Integral la RFI.

Le Monde: românul, sinonim cu săracul şi exclusul, noua oaie neagră şi ţap ispăşitor din societatea franceză. Adjectivul “român” a ajuns să desemneze în Franţa, ca un stigmat, “săracul, inoportunul, izolatul şi exclusul”, iar substantivul se asociază cu persoana care “cerşeşte”, “întinde mâna pentru a-şi satisface viciul, pentru a cere ceea ce lumea îi refuză”, comentează istoricul de artă francez Colin Lemoine, într-un articol apărut pe pagina de internet a publicaţiei Le Monde. Dar ce s-ar întâmpla dacă “românul” ar fi înlocuit cu “arabul”, “negrul” sau “evreul”, se întreabă el retoric. Reamintind de afirmaţiile recurente despre români de la televiziune făcute de unii comici francezi, precum Jamel Debbouze şi Jonathan Lambert, eseistul scrie că românul a devenit “noua oaie neagră” sau “ţapul ispăşitor”.Colin Lemoine consideră însă că afirmaţii de genul celor făcute de cei doi comici francezi nu sunt glume, în sensul tradiţional al termenului, ci un mod de a “râde batjocoritor”. Este un râs al “impertinenţei”, “un râs insuportabil, care caută să obţină sufragii”, adaugă el. “Românul a devenit, fără ca responsabilii media să fie mişcaţi de acest lucru, obiectul dominaţiei dezgustătoare, al barbariei retorice, al râsului greţos”, scrie autorul comentariului, citat de Agerpres. Colin Lemoine mai notează că autorii unor astfel de afirmaţii nu ajung în ţara ai cărei cetăţeni devin obiectul glumelor lor, observând, totodată, că niciodată un călător revenit dintr-un teritoriu nou descoperit nu s-a mai gândit să “râdă batjocoritor” pe seama localnicilor.Doctorant la Universitatea Paris IV – Sorbonne, Colin Lemoine este istoric de artă şi coautor, împreună cu Jack Lang, al cărţii “Michel-Ange”, apărută în 2012 la editura Fayard. EVZ.

Redactat de @Cetatean si Theophyle

Toader Paleologu este o figura intelectuala interesanta, prin formarea academica occidentala si comportamentul politic bizantin. Spun bizantin din respect pentru lunga traditia a Paleologilor, pentru ca daca as sta mai mult sa-mi caut cuvintele, as zice de-a dreptul: balcanic.

Insa nu e vorba de acel balcanism grosier, care se manifesta prin incalcarea sfruntata a juramintelor, prin manarelile facute in spatele usilor de partid, prin linguseala perfida a sefilor in vederea ocuparii unui post caldut. Nu.

Toader Paleologu practica un balcanism politic soft, comestibil, digerabil, simpatic pana la un punct. Un balcanism politic care se manifesta cel mai adesea prin formule lansate in piata publica tocmai pentru a face cariera si pentru a-l pune pe autorul lor intr-o lumina de fin connaisseur.  Uneori formulele i se lipesc de cariera politica mai ceva decat guma mestecata pe scaunul unui profesor de liceu : este cazul formulei cu care marele politolog Paleologu a incercat sa defineasca relatia politica intre Presedintele ales al Romaniei si PDL : « Tocmai de aceea e o mare provocare pentru noi să fim la înălţimea acestui noroc care a căzut peste noi. E o pleaşcă de care trebuie să fim conştienţi. Lucrul acesta nu se mai întoarce aşa uşor, să ai pe un Băsescu care îţi ridică poporul şi te aduce la putere prin charisma lui. (…) Suntem unde suntem, în mare măsură graţie charismei unui lider politic care nu e etern şi căruia nu trebuie să-i tăiem noi craca de sub picioare » (Declaratie din februarie 2009).

Junele Paleologu, beneficiarul plescar al unui nume cu traditie tinea mortis sa explice poporului functionarea regimului prezidential din Romania. Si, ca orice roman care nu vrea sa isi bata capul cu citirea Constitutiei, a gasit formula cea mai balcanica : pleaşca.

Acum, sa nu fim nedrepti, omul nu era departe de adevar. Insa in politica, ‘coane Toderica, conteaza si modul in care vorbesti, nu doar adevarul pe care il spui. Cand te duci mataluta la tara, si bati noroaiele, si te intreaba taranimea care este relatia constitutionala dintre Presedintele Romaniei, garant al respectarii Constitutiei, si partidul care la acea ora era principala forta de guvernare, raspunzi spui scurt, fara fasoane : « e o pleasca pentru partid ». Masele iluminate vor da din cap si vor aproba, fericite, ca un asemena mandru fecior a rezumat esenta politicului in Romania ultimilor 8 ani.

Insa cand esti une étoile montante a partidului plescar si cand ai de gand sa candidezi in 2010 la o functie de vice-plescar si stii ca nu ai alta sansa de a fi ales decat aceea de a intretine partidul cu glumite si cu formules clinquantes care le vor destinde fruntile, e bine sa intelegi ca exista totusi o diferenta intre a  face politica la un nivel serios si a face politica plescarului-de-profesie.

Cand te auto-propui, umil, ca rezerva partidului in 2011, nu poti avea pretentia sa te ia cineva in serios in 2013: « Ştiu că este greu să îmi ovaţionaţi numele. Vreau să vă spun că eu sunt asemenea lui Pompidou (fost preşedinte al Franţei) care spunea că este în rezerva republicii. Eu sunt în rezerva partidului. O să mai vorbim”. O rezerva este o rezerva, care nu are alt orizont de asteptare decat… pleasca (sa  iasa un titular greu care a obosit – ca Boc – sau sa dea mereu in bara din fata portii goale – cum face Blaga, de exemplu).

Sau cand iti iei ca model de comunicare politica pe Silvio Berlusconi, nu poti avea pretentia sa treci drept un mascul alfa al politicii de dreapta: „Caragiale nu era fanariot, familia lui venea din insula Ydra, tot insulari suntem şi noi (familia Paleologu, n.red). Am venit din Lesbos, aşa că noi nu suntem fanarioţi, ci suntem lesbieni, vorba lui Berlusconi care spunea:” că sunt lesbian că îmi plac femeile”, aşa pot să spun şi eu, dar legitim pot să spun acest lucru. El (Berlusconi) este un impostor, dar noi chiar venim din Lesbos. Deci nu suntem fanarioţi.“

Sau cand te repezi, ca plescarul-de-rezerva, sa faci declaratii despre urgenta desemnarii candidatul dreptei la prezidentialele din 2014 – invocata de MRU, cel tradat de partidul-plescar la o motiune de cenzura – , declaratii de care Blaga si Cezar Preda ar fi mandri („Nu cred ca e intelept sa punem carul inaintea boilor. Lucrurile trebuie sa se limpezeasca mai intii in PDL, sa gasim tonul just in opozitie, sa generam idei si solutii, sa vedem daca ARD este o alianta viabila si abia apoi sa identificam candidatul la presedintie”), e bine sa realizezi post-factum de ce partidul-plecar a pierdut alegerile iar seful partidului-plescar se lauda ca 16% e o cifra onorabila.

Explicatia e una singura: pentru ca aproape intreg partidul a devenit de un partid de plescari, iar cel care a pus diagnosticul nu face exceptie.

Asa incat, ‘coane Toderica, rezerva partidului lui Blaga, daca vrei sa te ia cineva serios in politica de azi inainte, pune mana si iesi la incalzire pe tusa. Alearga, fa cateva ture de stadion, fa niste fandari, suteaza niste baloane in tribuna USL sau pune umarul sa aperi Justitia, poate de data asta intri in politica mare pe merit si nu mai astepti sa iti cada din cap o pleasca.

Vremea plescarilor a trecut, insa partidul din care faci parte inca o mai astepta.

Liberal doctrinar si regalist prin traditie, cetateanul pleşcar Conul Tudorica ravneste si el la niste sinecuri, ultima fiind  sef al delegatiei paralmentare a PDL la summitul Francofoniei (Organisation internationale de la Francophonie) si pentru asta el trebuie sa-i injure pe unii si pe altii ca sa faca placere galeriei fiind sigur ca nu o sa primeasca raspunsul pe masura. Curat murdar Coane Tudorica, cetatean plescar. Mizerabil de balcanic ! Pe bune 🙂

Articolul de fata, “Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra” (Zukunft des Journalismus Das heilige Versprechen) a fost publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) si semnat de catre  Frank Schirrmacher. Cateva date despre ziar si autor.

Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a fost  înfiinţat în 1949, devenit in timp un mare cotidian conservator – liberal referinţă pentru oamenii de afaceri şi pentru intelectuali prin  suplimentul lui literar, “Foileton”. FAZ este cel mai difuzat cotidian german în străinătate, şi are una dintre cele mai răspândite reţele de corespondenţi din lume, ceea ce-l face independent faţă de agenţiile de presă. Mic detaliu: pe prima pagină nu existau fotografii înainte de 2007. Accesul la site-ul web, care conţine între altele dosare de actualitate în “audio-book” este în mare parte cu plată. În schimb, redacţia suplimentului “Foileton” prezintă critici de noi apariţii editoriale, descărcabile gratuit. Apare la Frankfurt in limba germana. Circulaţie : 369 000. Site on-line

Autorul aricolului,   Frank Schirrmacher – este supranumit in presa germana “Dirty Harry” al foiletonului, eseist şi ziarist Frank Schirrmacher (născut în 1959) scrie din 1985 în paginile culturale ale Frankfurter Allgemeine Zeitung, din a cărui echipă de editori face parte astăzi. A primit numeroase premii. Ultima sa carte, “Payback” (2009, netradusă încă în limba română), despre consecinţele avalanşei de date informatice, a dat naştere unei intense polemici în Germania.

***

Vai, ce auroră strălucitoare a trecut neobservată aici! Fiecare avea pe birou sau în buzunar aparate ce-i ofereau mai multe posibilităţi de comunicare decât avusese preşedintele Statelor Unite cu doar douăzeci de ani în urmă; câţiva euro, şi puteai să devii tu însuţi studio TV sau editură: totul a fost posibil, spuneau toţi, dar, pradă somnului, oamenii n-au băgat de seamă nimic. Un dezastru, s-ar zice, sau pur şi simplu un mesaj dintr-un vis care ar trebui să ne dea de gândit, acum că ne trezim din el.

Nu e vorba aici de criza ziarelor. Dacă, după ce cotidianul Frankfurter Rundschau şi-a declarat insolvenţa, iar Financial Times Deutschland a fost închis, marele automat Pavlov al comunicării publice vorbeşte atât de mult despre şanse irosite – şi nu totdeauna nejustificat, dar mereu cu pretenţia că are dreptate –, atunci e momentul să ne uităm puţin cu cine stăm în aceeaşi barcă.

Euforia începuturilor

Să completăm deci imaginea, în favoarea adormiţilor: zece ani de internet comercial, zece ani de economie a informaţiei, cinci ani de smartphone şi cel puţin douăzeci de ani de ideologie aferentă, profesată de intelectualii internetului – adică mesajul potrivit căruia oricine are dreptul să-şi atribuie singur puterea pentru a deveni o portavoce a opiniei publice şi a participării individuale.

Ce s-a ales din această euforie a începuturilor? Şi oare ce mai e valabil acum din tezele despre o tehnologie capabilă să modifice toate raporturile sociale şi economice? În sfârşit, ce anume din toate astea e altceva decât cea mai mare lovitură publicitară din istorie, orchestrată de Silicon Valley?

Optzeci de milioane de germani care ar fi putut să devină peste noapte propriii lor editori, tipografi, autori: atunci unde e noul [Joseph] Pulitzer [celebru jurnalist şi editor american , care a trăit între anii 1847 şi 1911]? A ieşit de aici vreun model de blogger, de start-up, de ştiri sau de comunicare cât de cât funcţional?

Un leac miraculos

Poate pentru că s-au găsit câţiva să creadă că doar un leac miraculos ne mai poate salva acum şi că nu vom da lovitura decât dacă-i îngropăm pe ceilalţi, există în acest domeniu – care n-a fost niciodată cu adevărat viu – atâţia care doresc cu ardoare moartea mediilor “tradiţionale”. “Fă-i să mănânce viitor!” a numit cândva marele publicist american Thomas Frank această strategie; cu alte cuvinte: “Spune despre fiecare nouă generaţie de iPhone-uri că va programa viitorul social”.

Nimeni nu joacă acest joc al determinismului tehnologic cu mai mare plăcere decât jurnaliştii înşişi. Wolfgang Blau de exemplu, redactor-şef al portalului Zeit online [pagina de internet a săptămânalului Die Zeit] – care n-a făcut nici urmă de profit acolo, dar a trăit de pe urma unei mărci căreia-i pune mereu la îndoială bazele materiale –, bate acum ţara în lung şi-n lat ca întruchipare a principiilor neoliberale. “Piaţa a decis: trebuie să ne obişnuim cu ideea că ramuri şi profesii întregi vor dispărea”.

Salvarea e pregătită: un portal specializat în economia mijloacelor de informare anunţă mai nou că e bine ca producătorii bunurilor de larg consum să-şi fabrice propriile pagini de ştiri: în felul acesta ştim măcar ce conflicte de interese există. Ne bucurăm când Apple relatează despre condiţiile de muncă din China sau când Coca-Cola propovăduieşte binefacerile globalizării.

O utopie tehnologică

Fapt e că economia informaţiei a dus, în actuala ei “versiune alfa”, exclusiv la apariţia giganţilor industriali, la fenomene de concentrare a producţiei care-l tranformă tot mai des pe individ în exploatatorul propriului eu. Doar “ideologia californiană”, anunţată cu mulţi ani în urmă Kevin Kelly, sfântul din Silicon Valley, [fondatorul revistei Wired] ascunde această revenire a neoliberalismului sub forma utopiei tehnologice.

Prognoza lui Kelly, potrivit căreia oricine îşi poate confecţiona de acasă propria celebritate de 15 megabiţi şi poate obţine venituri abundente din publicitate, nu s-a îndeplinit nicăieri în lume decât pentru câţiva, foarte puţini. Singurul lucru care ne vine în minte este proiectul online al milionarei Arianna Huffington, Huffington Post cumpărat de AOL şi notoriu prin faptul că nu le plăteşte autorilor onorarii.

Dacă tot n-au apărut noi medii, ce avem în schimb? Companii gigantice care şterg, neîntrebate, cărţi din e-readere (Amazon), care cenzurează titluri de cărţi sau conţinuturi din presă (Apple, Facebook) sau care, în rezultatele căutărilor pe internet, îşi favorizează propriile produse, întrucât se consideră pe sine medii (Google).

Titlul noii cărţi a lui Naomi Wolf, Vagina: a new biography [Vaginul: o nouă biografie, netradusă în română], a fost modificat de iBookstore (aplicaţia Apple), devenind V*****a, şi abia după proteste energice varianta originală a putut fi recuperată. Evgeny Morozov a dat acest exemplu şi altele asemănătoare în The New York Times, arătând în ce măsură giganţii informaţiei sunt pe punctul de a redefini în mod autoritar normele culturale, mutaţie care trece neobservată cel mai adesea.

Inclusiv procesul preconizat de autoeducare politică şi socială a omului capabil să primească toate informaţiile printr-o simplă apăsare cu degetul se lasă aşteptat din punct de vedere mediatic. Participarea se limitează tot mai des la sisteme de recompensă prin butoane de like, plebiscite permanente la care e supus consumatorul şi dispoziţia sa de I like [îmi place].

A demonstra, aşa cum a făcut Robert S. Eshelman în revista The Baffler, că Primăvara Arabă nu a fost declanşată de Twitter şi de Facebook, ci de sindicate care se organizaseră clandestin de-a lungul mai multor ani n-ar trebui să însemne o jignire la adresa smartphone-ului şi a Facebook-ului. Această constatare ne sileşte mai degrabă să ne întrebăm cum se face că jurnalismul internaţional s-a pretat la asemenea excese reducţioniste, ca abia acum, cu chiu, cu vai, să reflecteze la afirmaţia lui Wael Ghonim, fostul manager egiptean al companiei Google, potrivit căreia “clasa muncitoare din Egipt nu a fost convocată pe internet sau pe Facebook”: “e drept că mediile sociale au jucat un anumit rol. Dar asta nu înseamnă că a fost o revoluţie pe internet”.

A cui e vina?

Dacă ziarele, fie tipărite, fie online, au devenit superflue, vina e a lor. Dar lucrurile ar fi putut să stea vreodată altfel? Oare ţara e dezbinată cu adevărat, în secolul XXI, de întrebarea dacă lucrurile pe care le citim se lasă atinse? E musai să ne certăm pe fâşâitul hârtiei, câtă vreme oricine îşi dă seama că într-o lume fără hârtie un ziar pe hârtie devine imediat o gaură în piaţă?

Ca şi cum asta ar fi întrebarea. Ca şi cum n-ar trebui mai degrabă să ne întrebăm dacă jurnaliştii vor rezista tam-tamului publicitar sau vor continua să ofere caricatura unei branşe care-şi transformă propria criză într-un mare titlu? De parcă ar exista cu adevărat o diferenţă ontologică între – să zicem – bloggeri şi jurnalişti şi nu doar o diferenţă individuală; şi parcă n-ar fi şi unii, şi alţii în aceeaşi barcă. Un lucru e sigur: ziarele trebuie să fie apeluri continue către lumea acestei intelighenţii şi e adevărat că aici au cel mai mult de învăţat.

“Cum poate supravieţui jurnalismul de calitate?” se întreabă săptămânalul Die Zeit. Dar nu asta e întrebarea. Într-o lume în care nu e greu să te lămureşti ce instituţii ar profita cel mai mult de pe urma atomizării discursului public, întrebarea decisivă este: cum poate supravieţui o societate fără jurnalism? Acum că tot mai mulţi jurnalişti lasă, din păcate, Silicon Valley şi Wall Street să le dicteze prognozele sociale, riscăm o previziune pe cât de simplă, pe atât de calmă: nu are cum să supravieţuiască. Articol original in FAZ aduce in limba romana PressEurop.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Miercuri, vremea se va menţine rece în majoritatea regiunilor din ţară, geroasă dimineaţa şi noaptea îndeosebi în centru şi est. Cerul va fi variabil, cu înnorări în regiunile vestice şi nord-vestice, unde local va ninge slab, mai ales ziua. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări pe crestele montane, iar în primele ore ale intervalului şi pe litoral. Temperaturile maxime se vor încadra între -11 grade în estul Transilvaniei şi 2 grade în Oltenia, iar cele minime vor fi de la -23 de grade în depresiunile Carpaţilor Orientali până la -6…-4 grade în regiunile vestice. Local, mai ales în zonele joase din centrul, sudul şi estul ţării, se va semnala ceaţă cu depunere de chiciură.

În Bucureşti, vremea se va menţine rece, geroasă noaptea şi dimineaţa. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă va fi de -4…-2 grade, iar cea minimă de -11…-9 grade. Vor fi condiţii de ceaţă cu chiciură.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 4106   RON; 1 USD = 3. 3608   RON; 1 EURO = 1. 3124   USD; Francul elvetian 3. 6474 RON. Gramul de aur 178.8230 RON.

Dobânzile la lei au ajuns din nou duble faţă de euro. Dobânda anuală efectivă medie la creditele în lei pentru achiziţia de locuinţe a urcat la 8,6% pe an la sfârşitul lunii noiembrie, fiind în creştere cu peste 1,5 puncte procentuale faţă de nivelul din urmă cu şase luni. Comparativ, costul efectiv al unui împrumut în euro este de 4,8% pe an.  Diferenţialul de dobândă între lei şi euro s-a majorat cu un punct procentual doar în perioada septembrie-noiembrie, până la aproape patru puncte în condiţiile în care creşterea dobânzilor la lei a venit în paralel cu scăderea constantă a costului creditelor în euro. Rata lunară la un credit în euro este în prezent cu circa 30% mai mică decât la lei. Cred că numai unu din 20 de clienţi se împrumută în lei şi de obicei în cazul creditelor de valoare mai mică. Am făcut un calcul care arată că un credit în euro ar deveni nerentabil doar în cazul în care moneda europeană urcă la 7 lei”, spune Liviu Andrei, directorul general al brokerului de credite Alliance Finance. Dobânzile la imobiliarele în lei coborâseră la un minim de 7% pe an în luna mai în condiţiile în care bancherii se împrumutau la rândul lor mai ieftin de pe piaţa interbancară. Dobânda la lei se apropiase în acest context la mai puţin de trei puncte procentuale de cea la euro. Ulterior, costul finanţării în lei a crescut pe piaţa interbancară, iar băncile au majorat în consecinţă dobânzile la credite. Ziarul Financiar.

Dan Mihalache: Partidul Naţional Liberal vrea ca preşedintele  ţării să fie ales de Parlament. Liberalul Dan Mihalache a declarat marţi că în PNL există un curent majoritar în favoarea republicii parlamentare, în care preşedintele ţării să fie ales de Parlament. În cursul unei emisiuni difuzate de postul România TV, Mihalache a spus că „poate vom avea, în urma reformei constituţionale, un preşedinte ales în mod indirect de Parlament, aşa cum se întâmplă în toate democraţiile (…).

„Poate că reforma constituţională va statua un consens politic pe tema unei republici parlamentare”, a continuat acesta. De asemenea, el a ţinut să menţioneze că „opţiunea majorităţii PNL” se îndreaptă către o republică  de tip parlamentar în care preşedintele să fie ales de Parlament.

„Este opţiunea unei părţi semnificative din PNL şi s-ar putea să fie o temă pe care să dorim să o impunem în cadrul reformei constituţionale”, a mai spus Mihalache. Adevarul.

Tupeu de colaborator al Securităţii. Andrei Marga şi-a pus nepoata şefă la ICR. Ea este secretar general adjunct, după ce a fost consiliera unchiului său, pe vremea când acesta conducea MAE. Eunicia Maria Trif, nepoata lui Andrei Marga, a fost numită în funcţia de secretar general adjunct al Institutului Cultural Român (ICR). Cu toate acestea, Marga respinge acuzaţiile de nepotism, fără a putea explica însă cum s-a întâmplat acest lucru. Numirea în funcţia de conducere a venit la scurt timp după ce Marga a fost numit director la ICR. Mai precis, Eunicia Trif este nepoata soţiei lui Marga, Delia. Ea a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice şi Facultatea de Drept la fără frecvenţă, la Universitatea ”Babeş- Bolyai” (UBB).

Ulterior, Trif a devenit doctorandul unchiului ei Andrei Marga şi a fost şefa sa de cabinet, pe vremea când el era preşedintele Colegiului Universitar al UBB şi, ulterior, rector al universităţii. EVZ

Ce va anunţa joi premierul Victor Ponta într-o ”conferinţă extraordinară” Premierul Victor Ponta urmează să prezinte joi, în cadrul unei conferinţe de presă, elemente legate de bugetul de stat pe 2013, care se vor constitui într-o “stare a naţiunii”, respectiv situaţia datoriilor acumulate şi proiectele care vor putea fi duse la îndeplinire în următorii patru ani. Autorităţile au păstrat la secret proiectul bugetului de stat pentru anul viitor. Ministrul pentru Buget vrea să-i lase şefului său plăcerea de a face anunţul. Contactat de gândul, ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, a precizat marţi că nu poate oferi detalii despre proiectul de buget pe 2013 până la conferinţa de presă de joi.  “Avem o convenţie să nu dăm informaţii despre buget până la conferinţa de presă de joi. Atunci vă vom răspunde la toate întrebările”, a declarat pentru gândul ministrul delegat pentru buget Liviu Voinea. În condiţiile în care se menţin creşterea economică şi deflatorul folosit pentru calcularea PIB-ului pe 2013, acesta ar urma să scadă de la o valoare prognozată de 648 de miliarde de lei, la doar 625 de miliarde de lei. Asta înseamnă că, în loc să aibă venituri de circa 211 miliarde de lei, statul ar urma să încaseze în total doar 204 miliarde de lei, conform calculelor gândul, presupunând că anul acesta ponderea veniturilor în PIB va fi similară cu cea din 2012, respectiv de 32,6% din PIB-ul aferent anului 2012, recalculat în funcţie de revizuirea făcută de INS.  Calculele gândul privind veniturile totale ale bugetului au fost făcute pe baza cifrelor privind veniturile medii încasate pe 11 luni din 2012.Integral in Gandul.

Pentru revocarea incomozilor din CSM, USL i-a aruncat şi pe baronii locali în războiul de subordonare a Justiţiei. Gruparea ministrului Justitiei, Mona Pivniceu, va boicota miercuri, ca si vinerea trecuta, alegerea vicepresedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, castigand astfel timp pentru organizarea  revocarii  Oanei Haineala, presedintele nou ales al CSM , a Alinei Ghica si a lui Cristi Danilet, candidati la  vicepresedintie, partizani activi ai independentei Justitiei. In “razboi” a intrat si artileria grea a USL: baronii locali, alaturi de doua organizatii profesionale – Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania si Asociatia Magistratilor din Romania- spun surse Rl, confirmate de magistrati din teritoriu .  Razboiul USL  pentru controlul CSM si subordonarea Justitiei a mai deschis un front, pe langa cel existent deja in  interiorul CSM ( reprezentat de gruparea Mona Pivniceru) si anume : baronii locali au inceput negocierile sau amenintarile, dupa caz, pentru a-i determina pe  judecatorii si procurorii locali sa inceapa adunarile de revocare din  CSM  a noul presedinte  Oana Haineala, a Alinei Ghica si a lui Cristi Danilet, ultimii doi candidati la functia de vicepresedinte. Citeşte şi CSM, precizări privind respingerea cererii de revocare a învestirii Oanei Hăineală. De ce USL vrea revocarea tripletei Haineala, Ghica si Danilet? Pentru ca cei trei  sunt aparatori ai independentei Justitiei, demonstrata prin atitudinile publice critice la adresa USL din vara trecuta , cand, imediat dupa condamnarea si incarcerarea fostului premier PSD Adrian Nastase,  USL a  comis cele mai grave  incalcari  ale legii, inclusiv ale Constitutiei.   Actiunile gruparii Monei Pivniceru din interiorul CSM pentru alegerea unei conduceri obediente USL, conjugate cu actiunile baronilor locali si ale UNJR si AMR ,  au drept scop subordonarea  institutiei prin eliminarea  presedintelui  nou ales, Oana Haineala, si a celor doi candidati la functia de vicepresedinte, spun  surse USL, actiuni confirmate de magistrati de la mai multe instante din tara. Integral in Romania Libera.

Adrian Nastase ar putea fi eliberat mai devreme. Avocati: “Inainte de sfarsitul acestei luni se va pune problema eliberarii”. Avocatii lui Adrian Nastase au explicat ca activitatile intelectuale desfasurate de fostul premier in inchisoare i-ar putea aduce acestuia o reducere a pedepsei. Ion Cazacu a explicat ca inainte de finalul lunii ianuarie Comisia de eliberari conditionate se va intruni si va decide daca activitatea lui Nastase este eligibila pentru o reducere a pedepsei. “Inainte de sfarsitul acestei luni se va pune problema eliberarii lui Adrian Nastase. Comisia din penitenciar care se ocupa de eliberarile din penitenciar inainte de termen, de eliberarile conditionate, trebuie sa adauge si zilele pe care detinutul le-a castigat prin munca . Concluziile comisiei pentru eliberarea inainte de termen sau pentru respingerea cererii de eliberare inainte de termen, sunt trimise instantei de executare, in speta Tribunalul Bucuresti, care hotaraste printr-o sentinta”, a explicat avocatul lui Adrian Nastase, Lucian Bolcas. În timpul petrecut în penitenciar, Adrian Năstase a scris trei cărţi, din care a publicat două. De asemenea, fostul premier le-a ţinut şi deţinuţilor o serie de prelegeri, care ar putea fi considerate tot activitate intelectuală. „Această activitate întotdeauna a fost apreciată, activitatea intelectuală, spre deosebire de alte situaţii, a fost apreciată în pentitenciar, fără a mai socoti că a participat la diverse actvităţi educative, ţinând diverse cursuri şi conferinţe cu deţinuţii”,  a mai precizat Bolcaş. Integral in  Adevarul.

Bani pentru asfalt: Dan Sova va ramane la mana lui Relu Fenechiu. Succesul repurtat de PSD, anume improprietarirea sa cu un Departament al “proiectelor de infrastructura si investitiilor straine”, responsabil de autostrazile din Romania, este unul relativ. Bifa pe grosul contractelor acestuia, adica pe cele finantate de UE, va veni de la liberalul Relu Fenechiu. Ministerul Transporturilor si Infrastructurii este cuprins de nedumerire si haos dupa ce ordonanta de urgenta emisa de Guvern la data de 22 decembrie prevede transferul Companiei Nationale de Drumuri si Autostrazi din Romania (CNADNR) in cadrul unui nou infiintat Departament pentru Proiecte de Infrastructura si Investitii Straine (DPIIS) condus de pesedistul Dan Sova, subordonat Secretariatului General al Guvernului (SGG). Nimeni din minister nu stie ce se va intampla. “Deocamdata nu s-a schimbat nimic si nimeni nu stie prea multe”, ne-a declarat ieri un functionar public al Ministerului Transporturilor. Potrivit ordonanţei menţionate, din titulatura Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii dispare ultima particulă, denumirea urmând să rămână, simplu, Ministerul Transporturilor. Odată trecut la DPIIS, Şova este obligat de OUG să spargă CNADNR în două companii, o parte dedicată autostrăzilor, cealaltă drumurilor naţionale. Ultima urmează să se întoarcă la Transporturile conduse de Fenechiu. Termenul de divizare a CNADNR nu este prevăzut în ordonanţă. Actul legislativ prevede doar că transferul CNADNR are loc în 15 zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei ceea ce înseamnă că Şova a devenit deja responsabil de toate autosrăzile şi şoselele naţionale româneşti. Integral in  Romania Libera.

Cum a incheiat Hidroelectrica un contract cu o casa de avocatura in care partener este Remus Borza, administratorul judiciar al companiei energetice. Administratorul judiciar al Hidroelectrica, Euro Insol, in care Remus Borza este partener, a angajat, in numele societatii, casele de avocatura Borza & Asociatii si Piperea &Asociatii pentru cele 74 de procese pe care compania le are cu creditorii. Pentru onorarii a fost alocat un buget total de 220.000 euro. Hidroelectrica a incheiat contracte cu alte case de  avocatura chiar daca exista o ordonanta de urgenta care prevede ca institutiile si companiile de stat care au departament juridic nu pot achizitiona servicii  juridice. Exceptie fac situatiile temeinic justificate. La solicitarea HotNews, Euro Insol a transmis un punct de vedere prin care arata ca Legea insolventei  ii permite sa angajeze avocati din afara companiei. De asemenea, mai arata ca Euro Insol si Borza si Asociatii nu s-ar afla in conflict de interese, chiar daca Remus Borza este partener la ambele case, una fiind de insolventa, cealalta de avocatura. Din pozitia de administrator judiciar, Borza conduce, practic, intreaga activitate a companiei. Vezi in text cum explica Euro Insol necesitatea angajarii unei case de avocatura si de ce considera ca nu se afla in conflict de interese. Integral la HotNews.

***

Pentru un C.S.M. puternic, pentru o Justiţie independentă, pentru viitorul ţării.

Faţă de recentele evenimente din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, înţelegem să ne exprimăm următoarea poziţie:

Opinia publică apreciază eforturile făcute de magistraţii români (judecători şi procurori) de-a lungul reformelor din justiţie promovate începând cu anii 2004-2005, perioada în care justiţia s-a separat în mod real de politic şi sistemul a dobândit capacitatea de auto-guvernare, în conformitate cu Constituţia României revizuită şi cu angajamentele europene ale României.

Cetăţenii au remarcat rezultatele notabile ale justiţiei, soldate cu hotărâri de sancţionare aspră a celor care au încălcat legea: condamnările politicienilor vinovaţi şi rapoartele favorabile ale organismelor europene sunt cele mai bune indicii. La acestea au contribuit atât procurorii, cât şi judecătorii. Faptul că legea a fost aplicată în mod ferm, fără a se mai ţine seama de influenţa politicului şi de eventualele presiuni, exercitate public ori în ascuns, potrivit principiului egalităţii în faţa ei, a întărit încrederea populaţiei în justiţia română.

Semnatarii salută activitatea Consiliului Superior al Magistraturii începând cu anul 2011, când magistraţi tineri au fost aleşi să apere independenţa Justiţiei. În mod deosebit, salutăm reacţiile CSM din vara anului 2012, când datorită fermităţii dovedite în apărarea independenţei justiţiei s-au blocat iniţiativele politice de afectare a statului de drept.

De aceea, recentele evenimente petrecute în CSM cu ocazia alegerii unei noi conduceri ne îngrijorează: aşteptăm de la CSM şi în special de la acei magistraţi care au candidat pe o platformă “reformistă” să dea dovadă de unitate şi să nu intre în jocurile Ministrului Justiţiei. Integral pe situl PetitieOnline.ro

Semneaza petitia

Va urez o zi buna!

Nimic nu se schimba, totul se transforma pe aceste plaiuri romanesti. In aricolul cu care am inceput serialul (inca neterminat) “Cum sunt românii altfel ?” aminteam de primul document scris in limba romana de un anume Neacşu din Câmpulung-Muscel, pe atunci numit Dlăgopole. Daca ne place sau nu, acest prim document in limba romana redactat probabil la data de 29 – 30 iunie 1521, este scrisoarea unui turnator.

In scrisoare nu este mentionată data, dar este clar  ca  evenimentelor istorice descrise ai a persoanele despre care se face vorbire indica fara dubiu aceasta data. Alte documente istorice referitoare la campania de cucerire a Ungariei a sultanului Soliman I-ul indreptatesc aceasta constatare. Numele lui Neacşu Lupu este mentionat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brasoveni.

Scrisoarea lui Neacşu din Dlăgopole (Câmpulung) era adresată judelui Brasovului Hanăş Begner (Hans Benkner) si descria evenimentele de la Dunare si miscarile trupelor sultanului Soliman I-ul. Asta chiar nu este turnatorie! Turnatoria incepe cand incepi sa “dai din casa”, descriind cu lux de amanunte frica boierilor autohtoni si a domnitorului Basarab.

I pak spui domniie tale de lucrul lu Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș și de genere-miiu Negre, cumu i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pre io-i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el să treacă.

I pak să știi domniiata că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniiele voastre.

I pak spui domniietale ca mai marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domniietale iară domniiata ești înțelept și aceste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe umini mulți, și domniiele vostre să vă păziți cum știți mai bine.

I bog te veselit. Amin [Și Dumnezeu să te bucure. Amin] SURSA

Si daca tot vorbim de Neacşu – de la Neacşu la Neacşu, nimic nu s-a schimbat:

Dupa ce Judecatoria Ramnicu Valcea a declansat luni procedura de revocare a lui Cristian Danilet, marti s-au pronuntat in cascada judecatoriile din Buzau, Galati, Husi, Patarlagele, maine urmand si mai multe, anunta judecatorul Adrian Toni Neacsu pe pagina sa de Facebook. “Sunt convins ca nu exista persoana sau institutie implicate care sa nu regrete ca s-a ajuns aici, insa trebuie sa se intelega faptul ca pentru judecatori politizarea este linia peste care nu se poate trece.”, spune acesta.

“Toata isteria si linsajul public intretinute artificial zilele acestea vor trebui sa se opreasca o data ce adunarile generale ale instantelor judecatoresti, adica practic corpul profesional al judecatorilor, vor vorbi si-si vor spune punctul de vedere. Spuneam zilele trecute ca nimeni care vorbeste in numele sistemului judiciar nu poate avea alta dreptate decat cea rezultata din exprimarea directa a vointei adunarilor generale ale instantelor, forma superioara de exprimare a corpului judecatorilor. Avertizam ca nu este bine sa se sfideze autoritatea adunarilor generale si exemplaritatea vointei lor. Nu numai ca acest lucru nu s-a intamplat, dar actiunea instantelor de declansare a procedurilor de revocare a unor membri CSM a fost bagatelizata, acuzata de politicianism si, lucru grav, adunarile generale respective au fost umilite. De ieri lucrurile au o evolutie rapida. Dupa ce Judecatoria Ramnicu Valcea a declansat procedura de revocare a d-lui Danilet, astazi s-au pronuntat in cascada judecatorii precum Buzau, Galati, Husi, Patarlagele, maine urmand si mai multe. Sunt convins ca nu exista persoana sau institutie implicate care sa nu regrete ca s-a ajuns aici, insa trebuie sa se intelega faptul ca pentru judecatori politizarea este linia peste care nu se poate trece”, mai scrie judecatorul Neacsu car este membru al Consiliul Superior al Magistraturii. SURSA

Frumos ne şade oameni buni!

Barroso anunţă sfârşitul crizei din zona euro când analiştii avertizează că austeritatea va scoate tot mai multă lume în stradă. Euro a fost salvat, iar criza care ameninţa existenţa monedei unice europene ţine acum de domeniul trecutului, a declarat preşedintele Comisiei Europene José Manuel Barroso. Optimismul său contrastează puternic cu avertismentele cancelarului german Angela Merkel că pentru zona euro urmează încă un an dificil şi ale analiştilor, care atrag atenţia că populaţia s-a săturat de austeritate. “Cred că putem spune că pericolul care ameninţa existenţa euro a fost depăşit. Pentru 2013 întrebarea nu va fi dacă euro va sau nu va face implozie”, a spus Barroso. Dar aceste declaraţii au fost făcute în Portugalia, ţara sa de origine şi al cărei preşedinte, Anibal Cavaco Silva, a atacat austeritatea impusă prin programul de salvare descriind condiţiile de bailout ca fiind o “nedreptate socială”, potrivit EUobser­ver. Săptămâna trecută, Barroso a recunoscut că Portugalia trece printr-o “situaţie adevărată de urgenţă socială”. Analiştii se tem că măsurile de austeritate cerute de Bruxelles în schimbul ajutoarelor financiare au ca efect recesiune profundă şi de durată în ţările de la periferia zonei euro. Tăierile din serviciile publice esen­ţiale din Spania, Italia, Grecia şi Portugalia vor acutiza problema şo­majului, ceea ce va provoca nervozitate socială şi mai mare, scrie The Guardian. Protestele de la începutul săptămânii de pe străzile Madridului subliniază ten­siunile din interiorul zonei euro. Demonstranţii au condamnat politicile guvernului condus de premierul Mariano Rajoy, ale Bruxellesului şi Ber­linului care stau la baza reducerilor de cheltuieli din sănătate şi la baza privatizărilor. “Provocările pe termen mediu şi lung sunt încă mari. Promisiunea BCE de a acţiona nu reduce nevoia de austeritate şi reforme structurale şi nu îmbunătăţeşte cu nimic situaţia şomerilor, care devin din ce în ce mai mulţi”, se arată într-o analiză a HSBC. Banca britanică notează însă că zona euro s-a îndepărtat de riscul destrămării, “cel puţin pentru moment”. HSBC se aşteaptă ca protestele şi demonstraţiile să continue în ţări precum Grecia şi Spania în contextul creşterii numărului de şomeri şi atenţionează că stabilitatea de pe pieţe nu a făcut companiile suficient de încrezătoare pentru a da drumul la creditare, scrie The Telegraph. Integral in Ziarul Financiar

Ce se ascunde în spatele “afacerii Depardieu”.   “Afacerea Depardieu”, mai precis exilul politic al actorului şi renunţarea la paşaportul său francez în schimbul unui paşaport rus, are şi o dimensiune politică. Pentru că Vladimir Putin îl manipulează de fapt pe marele actor într-un context de răcire a relaţiilor franco-ruse. Greu de spus dacă Gérard Depardieu îşi dă seama de acest lucru, dar pentru aproape absolut toţi comentatorii faptul este evident : Vladimir Putin manipulează această afacere în interesul său, al politicii sale şi al dorinţei de a reabilita imaginea Rusiei. In acest vodevil politic nimeni de fapt nu-şi arată adevăratele intenţii. Palatul Elysée, după cum arată cotidianul Le Monde, este foarte iritat de jocul lui Putin, probabil mult mai mult decît de naivitatea lui Gérard Depardieu. De cînd au venit în Franţa la putere socialiştii, iar François Hollande a devenit preşedinte, relaţiile cu Rusia nu mai sunt atît de bune ca pe vremea lui Nicolas Sarkozy. Parisul şi Moscova au poziţii divergente în privinţa crizei siriene, dar şi în ce priveşte dosarul nuclear iranian sau situaţia din Mali. Pe de altă parte Moscova se teme că unele ţări europene sau chiar întreaga Uniune Europeană ar putea adopta atitudinea americanilor care au decretat sancţiuni împotriva unor responsabili oficiali ruşi acuzaţi de încălcări ale drepturilor omului. In mod paradoxal, afirmă un specialist citat de Le Monde, ruşii s-au înţeles mai bine cu guvernele franceze de dreapta decît cu cele de stînga. Moscova îşi aminteşte probabil că în 1981 preşedintele socialist François Mitterrand a fost foarte activ în denunţarea unor reţele de spionaj culivate de KGB,  fostele servicii secrete societice, în Occident. Franţa refuză însă să intre în jocul provocator al Moscovei, pentru că Parisul ar putea cu uşurinţă să acorde, de exemplu, cîte un paşaport francez fetelor din formaţia de rock Pussy Riot care au îndrăznit să-l critice pe Putin iar acum sunt în puşcărie. […] Mai rămîne însă un punct relativ dureros în această afacere, dureros pentru memoria victimelor sovietismului şi ale totalitarismului. Franţa a furnizat, încă din anii 20, un întreg şir de scriitori şi intelectuali care s-au lăsat fascinaţi de Rusia şi de comunism, de Stalin, de sovietism, mai tîrziu de Hruşciov, de Brejniev şi de Gorbaciov… În anumite momente ale vieţii lor Louis Aragon, Jean-Paul Sartre, Yves Montant şi mulţi alţii au efectuat pelerinaje la Moscova convinşi că soarele progresului “răsare la răsărit”. Gérard Depadieu se înscrie, din păcate, pe linia acestei forme de orbire. RFI

Pornire cu stângul. Obama a demarat prost. În debutul celui de-al doilea mandat prezidenţial liderul SUA, Barack Obama, are probleme aproape insurmontabile să găsească oameni potriviţi pentru noul său cabinet. În debutul celui de-al doilea mandat prezidenţial liderul SUA, Barack Obama, are mari probleme să găsească oameni potriviţi pentru noul său cabinet. Obama caută înlocuitori pentru ministrul său de externe, prea obosita Hillary Clinton, ca şi pentru ministrul său de finanţe, Timothy Geithner. Concomitent, liderul democrat ar vrea un republican în funcţia de şef al Pentagonului, în locul lui Robert Gates. Dar nu pe oricine, ci pe unul dintre cei mai controversaţi senatori americani, în speţă, pe Chuck Hagel.  Or, norocul şi înţelepciunea nu l-au prea ajutat până acum pe Obama. Proaspăt realesul preşedinte american a dat mai întâi greş la externe.  Şeful Casei Albe prevăzuse  substituirea actualei şefe a diplomaţiei americane, Hillary Clinton, cu Susan Rice, ambasadoarea SUA la ONU. S-a dovedit însă că Rice nu poate face faţă misiunii din cauza declaraţiilor ei nefericite rostite după baia de sânge săvârşită de terorişti la ambasada americană din Libia. Atunci, în conformitate cu reflexele corectitudinii politice proprii şi ale altor oficiali ai actualei administraţii, ambasadoarea crezuse necesar să înfiereze pentru uciderea mai multor colegi diplomaţi la Bengazi, nu atât terorismul islamist, cât un film care i-ar fi inflamat pe extremişti. Ştiind că, în siajul acestor declaraţii, se va confrunta cu ample greutăţi în procesul numirii ei la şefia Departamentului de Stat, Rice a renunţat benevol la candidatură. Încă şi mai controversată şi problematică ar putea fi însă desemnarea altui favorit al lui Obama pentru un portofoliu cheie. E vorba de republicanul Chuck Hagel. Numirea unui ministru din tabăra adversă e, în genere, o idee bună întru promovarea coabitării dintre un preşedinte şi o opoziţie de altă culoare politică, în speţă de dreapta, precum cea republicană, care controlează una din cele două Camere ale Congresului. Totuşi, desemnarea la Hagel la conducerea Pentagonului a stârnit valuri de indignare încă înainte de a se materializa. Această revoltă nu e de loc de mirare, date fiind punctele de vedere ultradiscutabile adoptate de Hagel în cariera sa de senator. El a reuşit să-i supere frecvent nu doar pe democraţi, ci să-i înfurie şi pe proprii săi colegi.  În repetate rânduri s-a dovedit relativ blând în abordarea pericolului prezentat de ambiţiile nucleare iraniene şi, totodată, extrem de critic faţă de Israel şi „lobby-ul evreiesc” din SUA, după cum s-a exprimat Hagel la un moment dat. I s-au reproşat chiar şi o atitudine şi declaraţii antisemite, ori frizând antisemitismul, acuzaţii pe care însă apărătorii săi le-au respins. Integral la Deutsche Welle

Un nou record al ratei şomajului în Zona Euro: 11,8%. Rata şomajului în ţările din Zona Euro a stabilit un nou record. Potrivit datelor din luna noiembrie a anului trecut, rata şomajului a ajuns la 11,8%. Cea mai grea situaţie s-a înregistrat în Spania, Grecia, Portugalia şi Cipru.Irlanda, unde rata şomajului a scăzut este o excepţie în rândul ţărilor din Zona Euro afectate de criza financiară. Comisarul pentru muncă şi afaceri sociale, Laszlo Andor, care a prezentat raportul Comisiei Europene pe anul trecut, a fost de părere că pentru o îmbunătăţire a situaţiei ar trebui mai multe progrese în ce priveşte credibilitatea Europei în rezolvarea crizei, găsirea de fonduri pentru investiţii absolut necesare în domeniu, inclusiv în formarea profesională şi penrtu a ajuta şomerii să-şi găsească un loc de muncă şi să evite excluderea socială. Situaţia socială, în continuă degradare. Raportul mai arată că şomajul a atins cote nemaiîntâlnite în ultimii aproape 20 de ani, iar situaţia socială este în continuă degradare. Situaţia socială în Europa este atât de îngrijorătoare – spune raportul – pentru că veniturile familiilor au scăzut, condiţii în care riscurile de sărăcie şi de excludere socială au crescut în mod constant. Cele mai afectate categorii sociale sunt: tinerii, femeile şomere şi mamele singure. Rata şomajului are o medie de aproximativ 10% în întreaga Uniune şi sunt constatate diferenţe mari între statele zonei euro din nord şi cele din sud. Tot în ţările din sudul Uniunii analiza Comisiei Europene arată o discrepanţă între calificările profesionale şi locurile de muncă, iar Comisia recomandă statelor membre să investească mult mai eficient în educaţie şi pregătire profesională. Integral in Adevarul.

În ce condiţii poate un român pensionat anticipat să lucreze într-un alt stat UE. La noi în ţară, pensia anticipată se cuvine cu cel puţin cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin opt ani mai mare decât stagiul complet de cotizare, prevăzut în cuprinsul Legii pensiilor. Ce se întâmplă însă în cazul în care un pensionat anticipat în România decide să meargă să muncească într-un alt stat UE? Unde poate munci şi în ce condiţii?  “Potrivit art. 114 din Legea Pensiilor, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plăteşte de către celălalt stat. Acelaşi articol de lege arăta că pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, care încheie un contract individual de muncă nu va beneficia pe perioada derulării acestuia de plata pensiei”, a declarat pentru capital.ro Mihai Voicu, partener al societăţii de avocatură ONV LAW. Cu alte cuvinte, în cazul în care o persoană, beneficiară a unei pensii anticipate decide să încheie un contract individual de muncă, pe teritoriul ţării sau într-un alt stat membru UE, plata pensiei va fi suspendată pe întreaga perioadă a acestuia. “Nu putem vorbi de o diminuare a cuantumului pensiei anticipate, aceasta rămânând la aceeaşi valoare, atât la momentul la care a fost suspendată, cât şi la momentul la care încetează cauzele de suspendare. Mai mult, în cazul în care persoană în cauză a fost parte a unui contract individual de muncă într-o altă ţară UE, în măsura în care legislaţia naţională din acea ţară permite, poate beneficia, suplimentar, şi de o pensie suplimentară din acel stat”, a adăugat Mihai Voicu. Avocatul a mai spus că accesul românilor la piaţa muncii poate fi restricţionat, până la 31 decembrie 2013, în mai multe state UE. El a adăugat că “dacă sunteţi pensionar, puteţi locui în state UE în condiţiile în care aveţi asigurare completă de sănătate în ţara respectivă şi suficiente venituri pentru a trăi fără a solicita sprijin financiar”. Integral in Capital – merita citit!