Author: theophyle

IT IS hardly news that America spends more on health care than any other country. Nor is it news that this money fails to make Americans healthy. But a new report from America’s Institute of Medicine and National Research Council illuminates the many ways in which America’s health lags that of other rich countries and tries to explain why. Health spending reached $2.7 trillion in 2011, equal to 17.9% of America’s GDP (and more than the entire GDP of Britain). Yet America performs poorly on nearly every measure. Life expectancy has risen, but not as quickly as among America’s peers. In a ranking of 17 rich countries, America’s death rate from non-communicable diseases is higher than any country except Denmark.

The statistics are particularly bleak for the young. America has the highest infant-mortality rate of the 17 rich countries examined. Its teenagers are more likely to become pregnant or die from a car accident or violence. Shockingly, deaths among under-50s account for roughly two-thirds of the gap in life expectancy between American men and those in comparable countries. The old fare better. If an American is lucky enough to reach 75, he can expect to live longer than his peers elsewhere.

America is obviously doing something wrong. But what, exactly? That is the $2.7 trillion question. The report offers a few tentative answers. The structure of America’s health system is partly to blame. Different types of care are siloed, which is inefficient. Doctors are paid for providing lots of services, rather than keeping patients well. There are fewer general practitioners. More citizens lack insurance and more find care unaffordable. The gap might also be explained by behaviour. Americans may smoke and drink less than people in other countries, but they tend to eat more, take more drugs, own more guns and are more often in drunk-driving accidents. They have sex younger, with more partners, using protection less frequently. But circumstance and behaviour cannot explain all. Interestingly, even rich, insured, non-smoking, normal-weight Americans are less healthy than adults with similar traits in similar countries. Read more in The Economist

Bună dimineata intr-o zi de marti. Marţi, temperatura aerului va continua –să crească, astfel că regimul termic va fi mai ridicat decât în mod normal la această dată, cu valori maxime cuprinse între 1 şi 11 grade şi minime situate, în general, între -4 şi 6 grade, informează Administraţia Naţională de Meteorologie. Cerul va prezenta înnorări în majoritatea regiunilor şi temporar va ploua în vestul şi sud-vestul ţării. Îndeosebi în sud şi est local va fi ceaţă, izolat persistentă, asociată trecător cu burniţe sau ploi slabe. În zona montană vor fi precipitaţii mixte. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări temporare la munte, în Banat şi Dobrogea, iar ziua şi în Crişana.

La Bucureşti, vremea va continua să se încălzească uşor, astfel că maximă va fi de 3…4 grade, iar cea minimă în jur de 0 grade. Cerul va prezenta înnorări şi va fi ceaţă, mai ales în prima parte a zilei. Vântul va sufla slab până la moderat.

Curs  valutar BNR valabil azi:–  1 EURO = 4. 3814  RON; 1 USD = 3. 2761     RON; 1 EURO = 1. 3374  USD; Francul elvetian 3. 5695 RON. Gramul de aur 175.6340 RON.

Ce cifre pune pe masă Guvernul pentru negocierile cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. România a îndeplinit unele ţinte stabilite cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială pentru anul trecut, inclusiv obiectivul de deficit bugetar, dar are şi restanţe, după cum declară oficialii guvernamentali, calendarul de privatizări şi termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi fiind decalate. Mesajul transmis de la Guvern este că România vrea să termine “cu bine” acordul actual, parafat în primăvara anului 2011, astfel că nu are rost să vorbim de un nou acord până nu se finalizează acesta.Dacă aspectele legate de ajus­tarea fiscală au fost trecute de premierul Victor Ponta la ca­te­goria “realizări”, selecţia ma­nagerilor privaţi şi pri­vati­zările au fost incluse, evident, la “restanţe”. Misiunea FMI, condusă de olandezul Erik de Vrijer, soseşte astăzi la Bucureşti, principalele teme pentru discu­ţiile cu autorităţile româ­ne, care se vor derula până la sfâr­şitul lunii ianuarie, vizând bugetul pe 2013, precum şi perspectivele economiei, reformele structurale şi politica monetară. Discuţiile Finanţelor cu FMI privind bugetul pe 2013 au început deja înainte ca misiunea Fondului să ajungă la Bucureşti. Experţi internaţionali revin acum în România pentru definitivarea evaluărilor după ce în luna noiembrie a anului trecut au analizat timp de o săptămână performanţele bugetare şi economice, fără să dea un mesaj oficial şi fără realizarea unui raport, având în vedere incertitudinile politice şi alegerile parlamentare de final de an. Integral in Ziarul Financiar

Autodenunt oficial la CSM: judecatorii sunt revoltati ca votul nu s-a potrivit cu negocierile de culise. Autodenunt oficial la CSM: judecatorii sunt revoltati ca votul nu s-a potrivit cu negocierile de culise. Membrii Secţiei pentru Judecători din CSM afirmă oficial că revolta lor faţă de rezultatul alegerilor pentru şefia instituţiei se datorează faptului că votul nu a respectat negocierile din culise. Membrii Sectiei pentru Judecatori din CSM afirma oficial ca revolta lor fata de rezultatul alegerilor pentru sefia institutiei se datoreaza faptului ca votul nu a respectat negocierile din culise. Membrii Sectiei pentru Judecatori din CSM afirma oficial ca revolta lor fata de rezultatul alegerilor pentru sefia institutiei se datoreaza faptului ca votul nu a respectat negocierile din culise. Prin vocea lui Dumbrava, sapte judecatori dintre cei zece din CSM au cerut demisia de onoare a procurorului Oana Schmidt Haineala, aleasa pe 4 ianuarie noua sefa a CSM, precum si a judecatorilor Alina Ghica si Cristi Danilet. Membrii Sectiei pentru Judecatori care au fost de acord cu aceasta declaratie transmisa de Horatius Dumbrava arata jocurile de culise si aranjamentele pe care le-au aplicat pentru a-si adjudeca sefia CSM. Practic, judecatorii au negociat intre ei functia de presedinte al CSM, urmand ca in Plen decizia sa fie una pur formala. Integral in  Adevarul.

Ce se ascunde in spatele reformei comuniste din Sanatate. Datoriile record la medicamente “musca” ratia spitalelor private.Cu restanţe de aproape 1 miliard de euro la firmele de medicamente, regula banii urmează bolnavul nu se mai aplică. Oficial însă, autorităţile promit că banii tăiaţi de la spitalele private vor umple “găurile” din bugetele spitalelor de stat. Nașterea la un spital privat va costa dublu din martie, chiar dacă sunteți asigurați. Până acum, Casa de asigurări deconta cu până la 50% acest serviciu.Apropierea scadenţei la plata datoriei către producătorii de medicamente face ca la Ministerul Sănătăţii să fie fierbere mare, zilele acestea. Dacă până acum termenele pentru decontarea compensatelor ajungeau şi la 300 de zile, o directivă europeană ne obligă să le reducem la 60 de zile şi să plătim şi toate datoriile, care se ridică la 800 de milioane de euro. Cu tot cu sumele aferente consumului curent de medicamente, companiile farmaceutice ar urma să încaseze, anul acesta, de la bugetul de stat, o sumă istorică ce ajunge la 2 miliarde de euro. Aşa se face că în goana după bani, oficialii din Sănătate încearcă să strângă cureaua cum pot, iar ultima măsură anunţată loveşte puternic în spitalele private, care nu vor mai putea încheia contracte cu Casa de Asigurări. Măsura a fost anunţată de ministrul Eugen Nicolăescu, după ce tot el a permis şi susţinut acest mod de finanţare pentru spitalele private, în timpul mandatului din 2006. Din martie, asigurările obligatorii vor avea valoare doar în spitalele de stat, iar cei care vor dori să se trateze la privat fie vor plăti din buzunar, fie îşi vor face asigurare privată. Integral in  EVZ

666 de zile în dosarul mită contra amendamente în PE. Austriacul Strasser – 4 ani de închisoare cu executare.  Reacţia lui Severin, ”coleg de lot”. A trecut un an, 9 luni şi 25 de zile, adică 666 de zile de când patru europarlamentari, printre care şi românul Adrian Severin, au fost acuzaţi de publicaţia Sunday Times că au promovat amendamente în Parlamentul European în schimbul a 100.000 de euro. Austriacul Ernst Strasser a fost condamnat, luni 14 ianuarie, la 4 ani de închisoare cu executare în urma anchetei Sunday Times. Anchetarea austriacului a durat 15 luni şi s-a finalizat cu o condamnare în primă instanţă pentru luare de mită. Adrian Severin este încă europarlamentar, iar procurorii i-au deschis două dosare, dar încă nu a fost trimis în judecată. Severin spune că este nevinovat şi că probabil şi procurorii DNA sunt convinşi de nevinovăţia sa. În martie 2011, Parlamentul European era lovit de un puternic scandal de corupţie. Patru europarlamentari printre care Adrian Severin şi austriacul Ernst Strasser erau acuzaţi că au acceptat 100.000 euro pentru a promova amandamente în PE. Detaliile afacerii au fost dezvăluite de o anchetă incognito a Sunday Times o publicaţie eurosceptică din Marea Britanie. Procurorii din Austria şi România au deschis dosare de corupţie pe numele celor doi politicieni. Chiar dacă acuzaţiile aduse celor doi erau similare dosare lor penale nu au evoluat simetric. […]Contactat de gândul, Adrian Severin a declarat că nu se poate comenta decizia instanţei din Austria pentru că nu cunoaşte cazul fostului eurodeputat Ernst Strasser. “Despre cazul meu vă pot spune că eu ştiu ce am făcut şi că sunt nevinovat. Sunt nevinovat şi din cauza asta nici nu am demisionat din PE. Dacă eram vinovat demisionam”, a declarat Adrian Severin  Europarlamentarul român susţine că nu se poate face o paralelă între dosarul său şi dosarul austriacului Ernst Strasser. Severin susţine că nu are nimic de reproşat procurorilor DNA. “Autorităţile încă anchetează şi probabil nu au ajuns la o concluzie similară. PE a reconfirmat că eu nu am încălcat nici o normă în vigoare la acea dată. Eu sunt convins că sunt nevinovat şi cred că şi procurorii DNA sunt de aceeaşi părere. Dacă DNA credea că sunt vinovat mă trimiteau în judecată până acum”, a declarat Adrian Severin pentru gândul Integral in Gandul

Miza lui Crin Antonescu pentru PNL. Una dintre strategiile vehiculate în zona USL ar consta, potrivit unor surse din apropierea arcului guvernamental, în dezmembrarea PDL şi reducerea lui la nivelul formaţiunilor neparlamentare. În acest fel, Puterea şi Opoziţia ar putea fi împărţite între liberali şi socialişti, dar această ipoteză este dificil să nu poată fi pusă în practică, de aceea, deocamdată, Crin Antonescu încearcă să devină mai puternic şi să-i elimine din partid pe cei care îi râvnesc locul şi îl ofensează. Scaderea in sondajele de opinie a liderului PNL, mai ales dupa experienta de presedinte interimar, l-a convins pe Antonescu sa caute parghii pentru a-si intari pozitia. Pentru inceput, a aplicat cele doua metode clasice: fidelizarea liberalilor influenti prin plasarea lor in functii guvernamentale si amenintarea celor care l-au criticat in ultima perioada. Presedintele PNL nu a fortat, insa excluderea fruntasilor disidentei liberale inainte de congresul programat pentru luna viitoare, dar a subliniat ca “nu este loc in partid” si pentru el, si pentru Andrei Chiliman, primarul sectorului 1, care a vorbit despre curentul antieuropean creat de Crin Antonescu si despre faptul ca PNL a devenit cea mai antioccidentala formatiune politica. Deocamdată, au fost propuşi pentru eliminarea din partid primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheş, şi proaspătul deputat Octavian Bot, dar Crin Antonescu a declarat indirect că vor urma şi alţii la congresul din februarie, unde ar urma să fie celebrată şi victoria PNL la alegerile parlamentare.Integral in  Romania libera.

Panoul de „onoare” al penalilor cu frică de Justiţie. Liderii din USL au demarat cea mai amplă operaţiune a acestui an: controlul Justiţiei. Atacul mediatic se dă prin intermediul trustului media deţinut de Dan Voiculescu.  Miza conflictului din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), care durează de două săptămâni, este subordonarea politică a Justiţiei. USL a pus la cale un plan pentru a putea avea controlul dosarelor şi al anchetetelor. Executantul este Mona Pivniceru, cea care a coalizat în jurul său şapte magistraţi din Secţia pentru judecători ai CSM. Atacul mediatic asupra membrilor incomozi din CSM se dă prin intermediul trustului Intact, controlat de familia lui Dan Voiculescu. Senatorul PC este trimis în judecată pentru corupţie, iar fiica sa, Camelia Voiculescu, este judecată în procesul „Loteria II”, pentru manipularea pieţei de capital. Mai mulţi penali din USL au probleme cu dosarele deschise împotriva lor: miniştrii (Relu Fenechiu, Liviu Dragnea), baronii (Constantin Nicolescu, Marian Oprişan), parlamentarii (Gigi Becali, Tudor Chiuariu, Mircea Banias). Atacul USL are trei ţinte: preşedinţia CSM, şefia parchetelor şi conducerea Curţii Supreme. Judecătorii fideli Monei Pivniceru au deschis procedura revocării din CSM a Alinei Ghica şi a lui Cristi Danileţ. Dacă ministrul reuşeşte să-i schimbe pe cei doi, Pivniceru va avea majoritate în Consiliu şi va putea să o revoce din funcţia de preşedinte pe procurorul Oana Schmidt-Hăineală. Integral in EVZ

Lunga vară fierbinte în care politica a rupt familii şi prietenii. Când duşmanul de clasă e la tine în casă.In vara care a trecut tensiunea politică a urcat la cote paroxistice, s-a dat în direct la televizor, de unde a coborât între prieteni şi rude, sădind sămânţa conflictului. Urmează câteva poveşti relevante pentru transferul de descărcări cu care au fost învestite zilele toride din iulie 2012, de la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu pe 6 iulie şi până la referendumul din 29. Un text despre cum nu ştim încă să coabităm, marca “Adevărul” şi “România de la zero”. La mijlocul lunii iulie, anul trecut, intram într-un centru de fotocopiere şi Internet din Bucureşti. Aşteptând câteva minute în clarobscurul sălii înguste de tip vagon, în care mirosea a fum de ţigară şi hârtie încinsă, am auzit involuntar o replică, transmisă pe Skype de o femeie supraponderală intrată binişor pe turnanta care duce, fără recurs, spre vârsta a treia. „Auzi, hăi, să nu te prind că votezi cu Băsescu ăsta a tău la referendum că nu mai ai ce căta acasă”. Tonul era imperativ. Nuanţele, isterice. Din frazele rostite am dedus că vorbeşte cu fiul sau fiica, aflat(ă) la muncă în străinătate. Paradoxal, expatriatul ar fi rămas, indiferent de rezultatele referendumului ce urma să vină, cu “Băsescu al său”, chiar departe de casă fiind, în vreme ce mama s-a trezit în situaţia de a coabita, acasă, cu acelaşi preşedinte. Al celorlalţi. Teoria politică glumeşte cu noi din punctul acesta de vedere: se zice că politica este, într-un sens larg, activitatea prin care cetăţenii se angajează, împreună, în căutarea binelui comun. Cu o asemenea definiţie relaxată, în România rişti să te faci de râs. Nicăieri în Europa comunitară, parcă, politica nu divizează mai mult decât o face în această ţară. Nicăieri, parcă, pasiunile politice nu sunt atât de isterice, iar dacă sunt societatea reuşeşte să le izoleze până să se transforme în fenomen de masă. Integral in Adevarul.

Va urez o zi buna!

Preambul

Evenimente anului trecut,   legate de relatiile dintre Olanda si tarile Est si Central Europene sunt de natura sa creeze o adevarata rupere in textura Uniunii Europene, deja jerpelite greu de criza monedei unice. Povestea suna cam asa – Partidului Libertăţii Olandez (PVV, anti-migrare) s-a aflat inaintea ultimelor alegeri într-o alianţă cu un guvernul minoritar, susţinând politica economică a acestuia în schimbul unor reglementări mai dure în domeniul migrării.

Partidului Libertăţii Olandez (PVV, anti-migrare) a lansat un site internet care îndeamnă la depunerea de plângeri împotriva imigranţilor est-europeni în Olanda. “Ai probleme cu persoane din Europa Centrală şi de Est? Ţi-ai pierdut locul de muncă în faţa unui polonez, bulgar, român sau alt est-european? Vrem să ştim”, se arată pe site-ul lansat de partidul lui Geert Wilders.

Site-ul prezintă titluri de ziar precum “Nu ar fi mai bine dacă ai pleca înapoi?” sau “Est-europenii, din ce în ce mai infractori”.

Zece ambasadori la Haga ai statelor din estul şi centrul Europei au cerut liderilor politici olandezi să se distanţeze de iniţiativa partidului de extremă dreapta PVV. Demersul diplomaţilor, printre care s-a numărat şi reprezentantul diplomatic al României, nu pare a avea niciun efect.

Olandezi si români

Nu cred ca exista in Europa o tara diferita de Romania mai mult ca Olanda. Seria de postari care trateaza empatiile si antipatiile olandezilor s-a nascut inainte de ultimele aventuri internetice ale prea putin stimabilului Geert Wilders si a permierului olandez Mark Rutte sustinut in parlament de partidul respectivului.

Pe cat de proasta reputatie au romanii  in unele cercuri, elite sau societati, pe atat de buna este reputatia olandezilor.  Bineinteles, ambele nejustificate, bineinteles bazate pe o “traditie” de secole si bineinteles nemotivate deloc din punct de faptic si  istoric. Olanda, la fel ca Romania, a cunoscut razboaie, despartiri etnice si politice, emigratii si distrugeri de proportii; diferit de romani, olandezii au reusit intotdeauna in istoria lor sa exploateze fiecare ocazie pe care au avut-o.

Oameni de o harnicie proverbiala, dar si “economicosi” pana la zgarcenie, au fost mai intotdeauna bine organizati, administrati si mai tot timpul bine condusi de lideri, care au reusit sa identifice oportunitatile si sa le exploateze. Bineinteles ca nu aceleasi lucruri se poate spune si despre romani, poate inversul total in ceea ce priveste conducatorii, sau identificarea, administrarea si exploatarea oportunitatilor.

Din punct de vedere al populatiei olandeze, avem cateva date care de fapt spulbera in totalitate tendintele extremiste si izolationiste de care avem parte in ultimii ani. Situatia Olandei din punct de vedere al cresterii populatiei este mult mai buna decat cea a majoritatii tarilor Europene. Rata fertilitatii se apropie de cea normala fiind 1,85, fata de cea in Romania 1,33. Nivelul de trai este cu zeci de procente mai bun decat in Estul Europei si de facto criminalitatea in Olanda nu a crescut dupa 2007 (data aderarii Romaniei si a Bulgariei la UE), ci a scazut cu 1,3%. O ultima data legata de populatie si etnii conlocuitoare. Populatia Romaniei este formata din  71,9% etnici romani si restul etnii conlocuitoare. In Olanda traiesc 79,42% etnici olandezi si restul conlocuitori sau emigranti. Din punct de vedere al religiozitatii, aproape jumatate (48,4%) din olandezi se definesc atei sau agnostici; la noi cam 80% se definesc credinciosi crestini.

Putin stiu dar relatiile diplomatice dintre Olanda si Romania sunt unele dintre cele mai vechi. România şi Olanda au stabilit relaţii diplomatice la 13 februarie 1880, la nivel de legaţie. La 29 aprilie 1880, ministrul plenipotenţiar al României cu reşedinţa la Bruxelles a prezentat scrisorile de acreditare regelui Olandei. În anul 1898, România a deschis o Legaţie la Haga. La 25 august 1966, raporturile dintre cele două ţări au fost ridicate la rang de ambasadă.

Afacerile dintre Olanda si Romania sunt bineineles cu un deficit comercial substantial din partea Romaniei. Cele mai recente date pe care le detin sunt din anul 2009, cand deficitul comercial al  Romaniei in relatiile cu Olanda a ajuns la aprox. 400 de milioane de euro. In anii anteriori, cand economia lui Tariceanu “duduia”, am avut in 2008 1,12 miliarde euro si in 2007 1, 24 miliarde euro. Din asta putem intelegem ca Romania este o piata buna pentru Olanda, mai buna decat invers.

Imperiul Colonial Olandez

Mai putin cunoscuta sau de-a dreptul obscurizata este perioada coloniala olandeza – mult mai asupritoare si mai exploatatoare decat cea britanica, franceza sau chiar spaniola. Poate numai vecinii belgieni au  dat dovada de o violenta mai mare si o exploatare mai crunta.

Daca dorim sau nu , parintii globalizarii sunt olandezii – fara nici fel de dubiu, fapt istoric confirmat si documentat. Compania Indiilor Olandeze de Est (VOC) a fost fondată în 1602 si a fost una dintre cele mai mari companii de comert din lume, detinând la apogeu o flotă formată din peste o mie  de vase proprii; din ele cam 70 de nave de razboi si inca 4785 de vase care lucrau sub pavilionul comapaniei, transportand anual la sfarsitul secolului al XVIII-lea 2,5 milioane tone, având cam 50 de mii de angajati (din ei 10 mii de soldati) si reprezentante  în Asia, Africa si Oceania si în sase orase din Olanda. Ca sa putem face o paralela, principalul competitor a fost Compania Britanică a Indiilor de Est cu numai 2690 de nave si cu un tonaj transportat de cam 25% din cel transportat de olandezi. Compania Indiilor Olandeze de Est avea dreptul de monopol asupra comertului, de a bate monedă, de a construi fortărete sau de a purta război, el fiind socotit în istoria economiei mondiale ca fiind primul concern transnational. În secolele XVII si XVIII a fost cea mai mare companie comerciala din lume. Avand in vedere ca pana in mijlocul secolului al XX-lea, unul dintre marii eroi ai Olandei a fost Jan Pieterszoon Coen, unul dintre cei mai celebrii guvernatori ai Indiilor de Vest si unul dintre cei mai violenti colonialisti din istoria omenirii, care a imprimat sloganul – “Despair not, spare your enemies not, for God is with us” pe navele companiei, va dati seama ca frumosul liberalism si toleranta erau vorbe goale si atunci, la fel ca si in zilele noastre.

Olanda, la fel ca majoritatea statelor, isi are miturile istorice perpetuate si infrumusetate poate mai mult decat ale altora. Imaginea Olandei tolerante este cosmetizata la fel de mult, poate chiar mai mult decat miturile cu care noi romanii ne delectam, asumandu-le. Mai putin placut este faptul ca sistemul de PR extrem de perfectionat de care se bucura Olanda i-au transformat in timp pe locuitori in pamant al fagaduintei si al tolerantei, departe de adevar. Olandezii o cunosc foarte bine, din nefericire, altii o cunosc mai putin si cad in mrejele PR-ului.

Un trecut, nu atat de indepartat

Cateva exemple din trecutul nu prea departat. Daca ai sa intrebi un israelian care este tara cea mai toleranta fata de evrei vei auzi fara nici un dubiu ca este Olanda, pentru ca olandezii au salvat evrei pe timpul ocupatiei naziste. Salvat? Cum? Din cei 140 de mii de evrei care au trait in Olanda in 1940, majoritatea de multe veacuri, buni cetateni olandezi, aproape asimilati, au supravietuit 30 de mii.

Daca facem un mic calcul in procente, Holocaustul in Olanda a fost mult mai tragic decat in Romania, aproape de 3 ori!

Multi dintre noi ne-am induiosat in copilarie de Jurnalul Anei Frank, o adevarat tragedie in viata unui copil nevinovat si a familiei ei, am uitat insa cum si cine i-a dat pe mana germanilor.

Olanda a avut un mare erou, preotul catolic, Titus Brandsma, care nu numai ca a salvat pe cei prigoniti, ci a si ajuns cu ei la Dachau, unde si-a gasit sfarsitul. Pana la urma putini au fost fata de majoritatea covarsitoare care au colaborat cu nazistii cum nimeni in Romania nu a facut-o.

Henneicke Column, organizatie nazista olandeza comandata si infiintata de Wim Henneicke si Willem Briedé, a reprezentat de facto cainii de vanatoare ai nazistilor, descoperind si ucigand cu sange rece evrei care se ascundeau sau in cel mai fericit caz predandu-i. Cati?  9000 mii.

In septembrie 1940, Olanda a fost prima tara ne-germanica in care s-a  infiintat de catre Afdeling XI o divizie  Waffen-SS (4th SS Volunteer Panzergrenadier Brigade Nederland care s-a luptat in Eusia si Volunteer Grenadier Brigade Landstorm Nederland), care a terorizat populatia civila in Olanda si Belgia.

Au fost putini? Aiurea, au fost 25 de mii de voluntari. Asa cum si Hitler a declarat ca olandezii trebuie considerati “Herrenvolk”, o rasa de stapani!

Probabil  ca Geert Wilders nu este un fascist, din nefericire majoritatea aderentilor partidului lui, Partidul Liberatii (PVV, Partij voor de Vrijheid) sunt! Politicile nefericite ale multi-culturalistilor olandezi pe timpul guvernarilor CDA- VVD (Crestini Democrati si Progresivi) intre 1977-1994 au transformat Olanda int-un paradis al statului social si al emigratiei permisive. Incet bugetele au devenit deficitare si o anarhie s-a instaurat nu numai in finantele tarii, dar si pe strazile oraselor olandeze.   Bineinteles nici multi dinte co-nationalii nostri nu si-au controlat instinctele migratorii si au furat cat s-a putut.

Bineinteles ca intotdeauna se va naste o reactie. Din nefericire, reactia a fost mult prea disproportionata si imptriva multor nevinovati, care conform legislatiei comunitare si-au cautat norocul pe alte plaiuri decat tarile de bastina.

Politica guvernului Olandez este periculoasa. Chiar daca vom considera ca unele dintre argumentele lor pot fi discutate, comportamentul si toleranta (voita sau nu) pentru manifestarile Geert Wilders & PVV nu pot fi acceptate de milioanele de oameni care traiesc in Centrul si Estul Europei. Olanda nu poate hotari sa treaca peste legislatia comunitara si nici sa o interpreteze cum doreste.

Post scriptum

La data de 2a aprilie 2012, premierul olandez Mark Rutte a prezentat reginei demisia Guvernului său minoritar de centru-dreapta. Premierul s-a întâlnit cu regina Beatrix, şeful statului, la ora 14.00 (15.00 ora României), la Haga, pentru a o informa despre “situaţia politică actuală”, a anunţat luni dimineaţa serviciul de presă al Executivului. Negocierile cu privire la reducerea deficitului public, declanşate la 5 martie, au eşuat sâmbătă. Wilders a părăsit masa negocierilor, rupând acordul de susţinere care lega Partidul Libertăţii (PVV) de Guvernul minoritar, pus în aplicare din octombrie 2010. Alegerile legislative anticipate par “evidente”, aprecia sâmbătă după-amiaza Rutte, care a convocat pentru luni dimineaţa un Consiliu al Miniştrilor extraordinar. Negocierile între partidul liberal (VVD) al lui Rutte, creştin-democraţii din CDA şi PVV-ul lui Wilders ar fi trebuit să permită realizarea unor economii în valoare de 16 miliarde pentru 2013, în vederea respectării normelor zonei euro în materie de deficit public. Însă Wilders a refuzat să aprobe măsurile, care, în opinia sa, ar fi scăzut prea mult puterea de cumpărare a olandezilor.

A doua zi după alegerile parlamentare, câştigate de liberalii reprezentaţi de primul ministru actual, Mark Rutte, şi de laburiştii lui Diederik Samsom, presa olandeză afirmă unanim că votul recompensează partidele moderate şi pro-europene, în detrimentul formaţiunilor extremiste eurosceptice, precum populiştii conduşi de Geert Wilders şi socialiştii lui Emile Roemer.

“Alegătorii obligă antipozii să realizeze o coaliţie”, rezumă astfel Het Financieele Dagblad rezultatele scrutinului din 12 septembrie, în urma căruia conservator-liberalii primului ministru actual, Mark Rutte, şi laburiştii din PvdA, condus de Diederik Samsom, au ieşit învingători, ocupând 41 şi respectiv 39 de locuri din cele 150 ale Camerei deputaţilor. Deşi victoria celor două partide este considerată “istorică”, acestea obţinând majoritatea, este foarte probabil ca ele să aibă nevoie de un al treilea partid pentru a putea consolida formarea unui guvern, consideră cotidianul economic: niciodată până acum, adepţii pieţei libere de la VVD şi dresorii pieţei de la PvdA nu au putut să formeze un guvern majoritar fără un al treilea partid. În schimb, rămâne de văzut dacă Rutte şi Samsom vor da naştere unei coaliţii roşu-albastru în doi. În domeniile locuinţei, ale muncii şi ale securităţii sociale sunt la kilometri distanţă unul de altul. […] Nu este imposibil ca ei să ceară unui alt sau altor două partide de centru să participe pentru a pune puţin ulei în mecanismul coaliţiei.

Pentru Trow, votul a arătat clar preferinţa olandezilor pentru un guvern de centru:     [scrutinul a] indicat clar direcţia pe care trebuie să o urmeze naţiunea. Conform electoratului, viitorul se află în Europa, iar soluţiile crizei se găsesc, din punct de vedere politic, la centru. PvdA şi VVD sunt obligaţi să formeze un guvern care marchează acest viraj. […] Alegătorii s-au săturat de polarizare, este evident.

Martin Sommer, cronicar la De Volkskrant, nu împărtăşeşte această opinie: după părerea lui, olandezii au votat pentru a protesta, mai degrabă decât pentru a alege centrul şi s-au exprimat mai ales “în mod strategic” referitor la poziţia primului ministru:  alegerea VVD-ului sau a PvdA-ului reprezintă mai degrabă o aprecieze negativă. Una din motivaţiile principale pentru votul acordat lui Samsom era că Rutte nu avea dreptul de a redeveni prim-ministru din cauza alianţei pe care a încheiat-o cu Wilders [în guvernul precedent]. Şi invers, antipatia faţă de Samsom, considerat adesea ca fiind surescitat şi socialist, a fost unul din argumentele principale pentru a-i acorda votul lui Rutte.

De Volkskrant constată de altfel, după verdictul Curţii Constituţionale germane de la Karlsruhe referitor la MES, că rezultatul alegerilor reprezintă în orice caz o a doua “veste bună pentru un euro asaltat”:    revolta temută a alegătorilor olandezi împotriva Europei nu a avut loc. În ciuda aşteptărilor lui Wilders, tentativa sa de a face din alegeri un referendum despre Europa a eşuat

 Nu dragi prieteni, olandezii nu au fost niciodata in istoria lor moderna un popor tolerant, mai putin decat oricand in zilele noastre.

Guvernul Ungariei dă vina pe Roubini pentru deprecierea forintului. Investitorii de pe piaţa financiară speculează împotriva forintului în urma recomandărilor analistului Nouriel Roubini, motiv pentru care moneda ungară se depreciază semnificativ faţă de euro, potrivit Ministerului Economiei de la Budapesta. “Nouriel Roubini, unul dintre cei mai influenţi analişti financiari din lume, a recomandat într-o notă pentru investitori asumarea unei poziţii short (de vânzare) pe forint. Se pare că speculatorii au urmat sfatul şi au început atacul asupra forintului”, spune Ministerul Economiei, citat de Wall Street Journal. Firma de cercetare a lui Roubini, Roubini Global Economics, a recomandat la 3 ianuarie vânzarea forintului, a rupiei indiene, coroanei cehe şi randului sud-african “din cauza perspectivelor slabe privind politica monetară şi fundamentele macroeconomice” ale acestor ţări. Forintul s-a depreciat puternic săptămâna trecută, iar evoluţia a fost atribuită de analiştii din piaţa financiară comentariilor ministrului economiei, Gyorgy Matolcsy, favorabile unui forint mai slab. Matolcsy este considerat favorit pentru preluarea conducerii băncii centrale în martie. Ministerul a negat, în comunicat, că declaraţiile ministrului ar reprezenta motivul deprecierii, iar secretarul de stat Gyula Pleschinger a insistat că guvernul nu are un nivel preferat pentru forint. Forintul s-a apropiat de pragul psihologic de 300 de forinţi pentru un euro la scurt timp după publicarea comentariilor ministrului, iar luni se tranzacţiona la 297 forinţi pentru un euro, în urma unei deprecieri de peste 2% faţă de începutul anului. Deprecierea forintului este o problemă gravă pentru Ungaria din cauza gradului ridicat de îndatorare în valută al populaţiei. Ziarul Financiar.

“Invazia românilor”, în centrul campaniei electorale din Marea Britanie. Partidul naţionalist şi eurosceptic, UKIP, se pregăteşte să exploateze temerile britanicilor privind o migrare masivă dinspre România şi Bulgaria, prin plasarea acestei teme în centrul strategiei campaniei sale electorale pentru alegerile locale, relatează “The Independent”. Premierul conservator David Cameron a refuzat să speculeze cu privire la numărul de persoane din aceste ţări est-europene care s-ar putea migra spre Marea Britanie în căutarea unui loc de muncă, după anularea restricţiilor care le sunt impuse în cadrul Uniunii Europene (UE), în ianuarie 2014. Publicaţia scrie că UK Independence Party, care înregistrează o creştere în sondaje, arată că nu are asemenea “scrupule”, subliniind că anularea ar putea conduce la un val de 350.000-400.000 de români şi bulgari în Marea Britanie şi la un impact asupra ratei infracţionalităţii. Formaţiunea a anunţat că această problemă va juca un rol “semnificativ şi major” în cadrul campaniei sale pentru alegeri locale, în mai, dar şi în cea pentru PE, în 2014. Potrivit “The Independent”, acest lucru va amplifica temerile conservatorilor britanici potrivit cărora partidul eurosceptic şi naţionalist ar putea eroda şi mai mult susţinerea de care se bucură în rândul alegătorilor săi. Astfel, o serie de parlamentari conservatori ar urma să ceară marţi Guvernului să impună noi restricţii, în regim de urgenţă, românilor şi bulgarilor, din cauza posibilului impact asupra pieţei muncii şi serviciilor. Emigranţii din est – spaima britanicilor. Integral In Adevarul

Revista Presei de la RFI.

Le Figaro. Catedrala discordiei la Bucuresti.  Proiectul grandios al bisericii ortodoxe romane de a construi o imensa catedrala la Bucuresti socheaza o buna parte a romanilor in vremuri in care masuri de austeritate inca afecteaza o mare parte a banului public. – Tot in presa internationala: NYC leaga salariile medicilor de criterii de performanta; si 1000 de cazuri de medici corupti anchetate in ultimii ani in Germania. Biserica nu cunoaste criza. In ciuda austeritatii impuse Romaniei de creditorii sai internationali, ea viseaza la o catedrala ca niciuna alta si se bazeaza pe sprijinul financiar al statului pentru a o realiza. Proiectul a fost decis in 2007 de fostul patriarh Teoctist, decedat intre timp. Si, ca sa fim corecti, trebuie sa spunem ca proiectul treneaza. Lucrarile nu au trecut de stadiul de fundatie, iar pe terenul de 11 hectare din centrul Bucurestiului nu se poate vedea decat o gaura imensa. Catedrala ar urma sa aiba 120 de metri inaltime, sa primeasca 5000 de credinciosi, sa aiba un hotel adiacent pentru pelerini si o noua resedinta pentru patriarhul Daniel. Initial, urmau sa fie cheltuiti 400 de milioane Euro, asta inainte ca valoarea sa fie redusa la 110 milioane Euro. Unele organizatii care se opun proiectului afirma ca, in realitate, costurile vor atinge pragul de 1 miliard de Euro. Deocamdata, patriarhia ar fi reusit sa stranga doar 2 milioane de Euro din surse private. De 10 ori mai multi bani ar fi primit insa de la stat. “Ar fi” pentru ca biserica nu se grabeste sa dezvaluie sursele sale de finantare. Desi Romania este un stat laic, cel putin asa scrie in Constitutie, relatiile dintre stat si biserica au fost intotdeauna ambigue. Afacerile bisericii sunt scutite de taxe, bugetul suporta salariile preotilor si ale profesorilor de religie. Clasa politica se dovedeste sensibila la influenta unei biserici care serveste drept element de identitate nationala si reper ultraconservator in societate – vezi scandalul incinerarii lui Sergiu Nicolaescu. Asa ca nu e de mirare ca politicienii se intrec in generozitati, mai ales in campanie electorala. Dar nu numai atunci. Se pare ca Patriarhia ar fi adresat consiliilor judetene din tara scrisori in care cere noi subventii.

The New York Times. NYC leaga salariile medicilor de performanta actului medical. Este un experiment curajos de plata dupa performanta si el este negociat in prezent de medici cu spitalele in care lucreaza. Doctorii newyorkezi vor fi platiti dupa indicatori de performanta a actului medical. Propunerea este un pas important in indepartarea medicilor americani de modelul de plata care se baza exclusiv pe volumul serviciilor medicale decontate. Acesta din urma a fost deseori criticat pentru faptul ca ar sustine facturarea unor tratamente complet inutile pentru a spori veniturile. Conform unor modificari prevazute de Affordable Care Act, acest sistem de plata a medicilor va intra oricum in vigoare, dar orasul New York merge mai departe: acesta va fi criteriul principal de calcul al salariilor. Care ar putea fi castigul major? Acesta: unii din pacientii cei mai saraci si mai vulnerabili ar primi mai multa putere in relatie cu doctorii care ii trateaza. Deocamdata, criteriile sunt subiect de negociere, dar atat reprezentantii medicilor cat si ai spitalelor se asteapta sa ajunga la o intelegere destul de curand. Temerile medicilor se axeaza pe faptul ca ar putea fi penalizati pentru conditii pe care ei insisi nu le pot influenta cum ar fi curatenia podelelor, atitudinea asistentelor sau numarul de paturi libere in unitate. Pe de alta parte, deocamdata nu e clar cat de eficiente sunt aceste stimulente in lumea medicala. Exemplul altor tari arata ca medicii au invatat sa insele si acest sistem. In urmatorii ani, spitalele vor fi amendate sau, dupa caz, recompensate din fonduri federale pentru criterii de satisfactie a pacientilor. Aliniind plata medicilor dupa aceleasi criterii sau unele asemanatoare, spitalele vor sa-si creasca sansele de a primi acei bani de la guvernul american. Bonusurile pentru medici s-ar imparti la tot stafful si ar ajunge la un cuantum de 2,5% din salariul nominal. Un medic primar are salariu de intrare de 140.000 de dolari anual, specialistii cu experienta ajung si la 400.000. Deocamdata, spitalele publice au propus 13 indicatori de performanta. Printre acestia se numara aprecieri pe teme precum: comunicarea medic-pacient, cati pacienti cu insuficienta cardiaca sau pneumonie sunt reinternati in termen de 30 de zile de la externare, cat de rapid ajung pacientii in UPU de la triaj la pat si chiar cat de punctuali sunt medicii in sala de operatie.

Der Spiegel. 1000 de cazuri de coruptie in randul medicilor germani. Coruptia pare a fi un fenomen generalizat in sistemul medical german. Conform unor date prezentate revistei Spiegel de presedintele Colegiului Medicilor, 1000 de doctori au fost anchetati in anii trecuti pentru acte de coruptie. Anchetele, nota bene, au fost initiate si derulate de colegiile regionale ale medicilor. 480 de cazuri sunt legate de scandalul Ratiopharm – o schema clasica deja in care medicii au primit stimulente financiare de la compania farmaceutica pentru a prescrie cu predilectie medicamentele acesteia. Alte 450 de cazuri au mai fost anchetate de colegii. Penalizati au fost deocamdata 163 de doctori dupa ce actele au fost puse la dispozitia colegiilor de procurori. In urma cu cateva luni, Curtea Suprema a Germaniei a decis ca medicii care accepta mita nu pot fi condamnati de un tribunal. De atunci, procurorii au renuntat la orice actiune impotriva doctorilor pentru ca le lipseste finalitatea actiunii. Problema este ca nici colegiile medicilor nu vor mai primi astfel niciun fel de dovada pentru a putea sanctiona cazurile de coruptie. Colegiul federal al medicilor propune in acest context sporirea atributiilor institutiei in sensul dreptului de a demara anchete si de a verifica acte pentru prevenirea fenomenului. O solutie mai usor de acceptat pentru societate, dar si pentru medici, ar fi insa modificarea legilor existente in cazul profesiilor liberale (in care se inscriu medicii germani) pentru ca procurorii sa isi faca datoria. O lege speciala pentru medici ar fi inacceptabila. Oricum insa, presedintele Colegiului Medicilor spune intr-un interviu pentru Spiegel ca gasirea unei solutii este urgenta. “Dezbaterea neintrerupta a coruptiei afecteaza prestigiul meseriei”. RFI

IMM-urile, coloana vertebrală a economiei germane. Printre cele mai valoroase 100 de concerne ale lumii se numără mai nou şi cinci firme germane. O evoluţie pozitivă pentru economia germană care, să nu uităm, este totuşi a patra ca mărime din lume. În întocmirea acestui top 100, publicaţia economică Handelsblatt a luat în calcul valoarea la bursă a concernelor. Dacă în clasamentul din 2010 figura un singur concern german – Siemens – acum acestuia i s-au mai alăturat patru: VW, SAP, Bayer şi BASF. Jürgen Matthes, economist la Institutul pentru Economia Germană, IW, din Köln, apreciază că acest rezultat nu e deloc întâmplător, de vreme ce e vorba de concerne de vârf în domeniile în care activează. “Ce-i drept, mai arată Matthes, aceste firme s-au confruntat cu mari probleme în anii ’90, fiind nevoite să se restructureze, ceea ce au şi reuşit, după cum se vede, cu mare succes”. Avantajul exporturilor. Concernele germane incluse în topul celor mai valoroase 100 la nivel mondial exportă, în medie, cam 75 la sută din producţie, fiind astfel puţin dependente de fluctuaţiile de pe piaţa internă, explică Trudbert Merkel, strateg şef pe pieţele de acţiuni la banca DEKA. Exporturile germane au atins, anul trecut, o nouă cifră record. Cele destinate importatorilor de peste Ocean au reuşit să compenseze exporturile ceva mai slabe având ca destinaţie zona euro. Orientarea către export este doar una din cauzele care a generat ascensiunea concernelor germane. Acţiunile germane au devenit din nou atrăgătoare. “Întreprinderile germane sunt foarte robuste la nivel internaţional”, subliniază Merkel. Şi totuşi, dacă ne gândim că economia germană este a patra cea mai puternică din lume, e greu de înţeles de ce doar cinci concerne germane se află în top 100, poziţia cea mai bună fiind deţinută de Volkswagen, care ocupă abia locul 58. Integral in Deutsche Welle

Nota: Articolul de mai jos a fost publicat la data de 21/09/2011, il republic astazi pentru a intelege ca nimic nou sub soare (din nefericire) si ca toate animozitatile si povestile populare despre “ce si cum” au deja surse vechi si radacini mult mai vechi. Deci nimic nou sub soare astazi cei care au pierdut guvernare prin tradari si ticalosie emit judecati de o inalta moralitaate.

***

Lumea politica mioritica este populata mai mult de pitici si  zmei decat de Albe-ca-Zapada. Feti frumosi au nas ca Pinochio si fac afaceri cu statul. “Inteleptii” mai batrani fac bani din energie si daca au ochi albastri isi trag aliante cu Hänsel şi Gretel ai altor intelepti cu ochi albastri. Deci chiar NU, nu vreau un partid Alba-ca-Zapada! Nu vreau nu pentru ca nu ar sade bine la casa omului, ci pentru ca nu sade bine unei Albe-ca-Zapada sa dea galeti, ulei sau zahar prin tara si sa ramana Alba-ca-Zapada. Fara plocoane cam greu sa castigi ceva de la electoratul actual. Nu trebuie sa ne amagim. Lucrurile nu stau mai bine astazi decat au stat in 2004 sau 2008, nici electoratul nu s-a desteptat si nici situatia nu este mai buna.

Pentru a construi o formatiune politica, care sa aiba sanse de intra in Parlament, ai nevoie de unul sau doua lucruri. Un cataclism social sau zeci de  milioane de euro. Si asta inainte de toate, poate paralel cu gasirea oamenilor curati si doritori sa transforme Romania intr-o tara mai buna decat este astazi.

A avut dreptate Lazaroiu, este loc pentru un nou partid, care sa prezinte o alta fata si sa promoveze o politica respirabila. Multi o doresc si multi ar vota pentru el. Cat de multi, nu stiu si nici el nu stie, de fapt nimeni nu stie. Toata lumea vorbeste de 10-15 procente. Personal cred ca aceste procente sunt mai mult pe hartie.

Situatia care s-a prefigurat dupa creerea blocului de stanga, coagulat in jurul lui Felix Voiculescu, lasa aripa dreapta a politicii romanesti absolut fara o reprezentare serioasa. Partidul care il are pe Blaga, Berceanu, Videanu, Oltean si mai nou noile-vechi sperante in randurile lui ca lideri nu poate fi de dreapta. Mental au fost fesenisti, transformati peste noapte intr-un partid de dreapta, de fapt au ramas acolo unde i-a lasat Roman.

Fenomenala greseala a lui Basescu a fost confiscarea PLD-ului, care costa acum scump, nu numai pe el il costa ci si pe noi! Platim distrugerea   asezarii unei scene politice functionale. Creerea unui partid supermarket, bazat pe  o conducere fesenista sau oportunista, refractara unor pozitii de dreapta adevarate, s-a dovedit nefasta.

Politeia a sprijinit si va sprijini orice initiativa pentru creerea unei miscari populare functionale, care sa imbratiseze valorile adevarate ale conservatorismului-liberal. Nici un “neo” si nici un “post”! Conservatorism liberal. Punct. Articolul original din Politeia Veche sub acelasi nume.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Luni, vremea va intra într-un proces de încălzire, ce se va resimţi pe parcursul zilei în special în vestul ţării, la deal şi la munte, iar noaptea şi în restul teritoriului. În sud şi est cerul va fi acoperit şi local se va semnala ceaţă, asociată cu burniţă sau fulguieli, anunţă Administraţia Naţională de Meteorologie. n celelalte regiuni cerul va fi temporar noros, iar ceaţa se va forma pe arii restrânse, dimineaţa şi noaptea. Pe arii extinse în Banat, local în Crişana, Maramureş şi Oltenia şi izolat în Transilvania vor fi precipitaţii mai ales sub formă de ploaie, iar la munte mixte. Vor fi condiţii de polei. Vântul va prezenta intensificări în zona montană şi în regiunile vestice.

Temperaturile maxime vor fi de la -6…-5 grade în nordul Moldovei până la 8…9 grade în Dealurile de Vest, iar cele minime se vor situa între -4 şi 6 grade, mai coborâte în depresiuni, până la -10 grade.

La Bucureşti, vremea se va încălzi uşor. Cerul va fi temporar noros şi va fi ceaţă în orele dimineţii, dar în special seara şi noaptea. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 3 grade, iar cea minimă va fi de -3…-1 grad.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 3802   RON; 1 USD = 3. 3010     RON; 1 EURO = 1. 3269   USD; Francul elvetian 3. 6010 RON. Gramul de aur 177.2009 RON.

Bugetul 2013: 18 pagini şi restul este încă tăcere. Plus că cea mai mare parte din dezechilibrele economice şi creşterea datoriei statului a venit din guvernarea PDL-PSD 2009, când Ponta a fost ministru. Premierul Victor Ponta a prezentat joi timp de două ore în power-point şi în euro câteva linii pentru bugetul de stat pe 2013. Pentru ca lumea să înţeleagă cum e cu bugetul, cea mai importantă lege a unui stat într-un an, premierul a rezumat în 18 pagini cărţulia de aproape două kilograme şi câteva sute de pagini care se plimbă la începutul fiecărui an prin Parlament şi al cărei parcurs prin creşteri sau tăieri din poziţiile bugetare este urmărit lacom de câteva sute de ochi care se pregătesc să vândă ceva statului sau să-şi extragă rentele anuale. […] Dar dacă trecem repede peste show, vedem că premierul a făcut o dare de seamă: atâţia bani vom strânge şi acolo îi vom cheltui. Prin forma prezentată joi, premierul nu-şi asumă nimic ca viitor. Câte locuri de muncă va crea, care sunt proiectele pe care statul le va finanţa, ce investiţii va atrage şi în ce domenii, cum va reduce datoria publică de 51 de miliarde de euro, pentru ca în fiecare an să nu mai fie nevoie să plătească dobânzi de 2,5 miliarde de euro, cum va reduce cheltuielile astfel încât să elibereze bani pentru scăderea impozitelor şi taxelor sau pentru a investi în proiecte noi. La capitolul cheltuieli cu bunuri şi servicii în valoare anuală de 7,6 miliarde de euro, nu-şi propune nimic. Doar va plăti aceşti bani. Dacă şi-ar dori să facă rost de un miliard de euro, premierul şi ministrul finanţelor ar trebui să spună din start că guvernul taie 15% din preţul facturilor pentru bunuri şi servicii şi cred că niciun furnizor nu s-ar supăra, pentru că au marjă suficientă de câştig. […] Dacă premierul a ales această modalitate de susţinere a bugetului în faţa opiniei publice, oricum mult mai bună decât turuiala fostului premier Boc, după discuţiile cu FMI va trebui să iasă din nou public şi să spună cum va folosi acest buget, care îi aduce venituri de 46 mld. euro pe an, pentru a trece de la o creştere economică de 1,8% la 4% anul viitor, cum va reduce birocraţia administrativă, în special cea fiscală, astfel încât România să câştige locuri în clasamentele internaţionale de taxe şi competitivitate ca să atragă investiţii sau cum va reduce aparatul bugetar de la 1,2 milioane la 800.000 la finalul mandatului de patru ani, dar în acelaşi timp va facilita crearea a cel puţin 800.000 de locuri de muncă în sectorul privat. Integral in Ziarul Financiar.

Liberalul Nicolăescu a pus gând rău spitalelor private. Cine va avea, de fapt, de suferit. Calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate nu va mai avea nicio valoare în spitalele private. Dacă până acum contribuţia obligatorie ne oferea unele beneficii în unităţile spitaliceşti private, de la 1 martie este posibil să plătim integral toate serviciile medicale primite în aceste instituţii, reiese dintr-o declaraţie a ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, făcută sâmbătă, la Târgu-Mureş. „În contractul-cadru pe 2013, care va intra, sper, în vigoare la 1 martie, vom sista finanţarea din fondurile Casei pentru unităţile spitaliceşti private. Astfel încât toţi banii publici – vorbim de fondul unic naţional de asigurări sociale de sănătate – să meargă către spitalele publice“, a spus Nicolăescu. Vor fi excluse, aşadar, din schema împărţirii bugetului pentru sănătate 97 de spitale, care sunt în sistemul privat, din totalul de 464, câte existau în 2011, potrivit raportului Insitutului Naţional de Statistică realizat în 2012. „O proporţie de aproximativ 10% din bugetul alocat sănătăţii ajungea la unităţile spitaliceşti private. Banii aceştia vor merge către spitalele publice“, spune ministrul Nicolăescu. Motivul invocat de ministrul Sănătăţii este că „nu este normal ca firmele private să facă afaceri cu bani publici“. Totuşi, „contractul-cadru va intra în vigoare doar dacă bugetul va fi aprobat de FMI şi de Parlament şi dacă nu se va schimba Legea Sănătăţii“, a declarat Nicolăescu pentru „Adevărul“.

Bătălia pentru Justiţie . “Există presiuni uriaşe! Dan Voiculescu fuge de judecată”. Societatea civilă reacţionează la modul în care factorul politic încearcă să influenţeze rezultatul alegerilor din CSM. Criza declanşată în urma alegerilor pentru conducerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) macină credibilitatea acestui for şi, implicit, a sistemului judiciar. Incitarea la zâzanie între procurori şi judecători, pe de o parte, şi între magistraţii „vocali” şi cei care tac, pe de altă parte, nu este benefică nici pentru sistemul de Justiţie, nici pentru cetăţean. Un semnal de alarmă în acest sens a fost tras de şase ONG-uri, care arată că procurorul Oana Schmidt-Hăineală a ocupat funcţia de preşedinte al CSM pentru acest an, „în urma alegerilor desfăşurate legal” pe 4 ianuarie. „Respectarea rezultatului oricăror alegeri desfăşurate legal ţine de esenţa democraţiei şi a statului de drept”, reamintesc ONGurile, printre care se află Freedom House România, Expert Forum şi GDS. Semnatarii fac apel către magistraţii români „să pondereze excesele ultimelor zile şi să nu vulnerabilizeze CSM în această perioadă când se pune în discuţie modificarea Constituţiei, inclusiv pe aspecte care ţin de Justiţie. Vocea magistraţilor, inclusiv şi mai ales prin intermediul CSM, tre buie să fie auzită la aceste dezbateri pentru a ne asigura că Justiţia rămâne independentă faţă de puterea politică”. În acelaşi sens, s-a făcut şi o petiţie on-line. Integral in EVZ.

Crin Antonescu: ”Trădătorii mă dezgustă şi mă indignează. Tăriceanu este un secundant al trădătorului Chiliman”. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat într-un interviu pentru gândul, că primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, a trădat partidul, iar “trădătorii îl dezgustă şi indignează”. Liberalul l-a criticat şi pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu despre care a spus că a “procedat neinspirat” când a devenit “secundantul lui Chiliman”. Antonescu a precizat că nu a fost niciodată prieten cu Andrei Chiliman şi că nu are “ce negocia cu acesta”. Liderul PNL a adăugat că trădătorii ar trebui excluşi din partid, dar că le va cere colegilor să amâne această decizie pentru a le permite acestora participarea la Congresul care va fi organizat la “sfârşitul lunii februarie, începutul lunii martie”. Crin Antonescu a subliniat că nu crede că va exista o scindare a PNL, dacă Andrei Chiliman va pleca din partid. “Andrei Chiliman nu a fost niciodată un lider al PNL”, a ţinut să precizeze preşedintele PNL. Liberalii se întrunesc luni în şedinţa Biroului Politic Central şi în Consiliul Naţional Executiv pentru a vota lista secretarilor şi a sub-secretarilor de stat, dar şi pentru a discuta ultimele afirmaţii acide făcute de primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, la adresa lui Crin Antonescu. Un alt primar aflat pe lista neagră, din cauza nesusţinerii candidaţilor PNL la parlamentare, este edilul municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheş. Integral in Gandul

Udrea atacă PDL: Pedeliştii şi-au abandonat propriul guvern, şi-au înşuşit uneori cu satisfacţie criticile USL. Fostul ministru Elena Udrea consideră că pedeliştii “şi-au abandonat propriul guvern”, chiar din timpul guvernării, din frustrare sau din dorinţa de a nu îşi afecta imaginea, criticile USL fiind însuşite de către democrat-liberali, de unii chiar “cu satisfacţie”, potrivit Mediafax. “Anunţată pompos, prezentarea de către Premier a «bugetului cetăţeanului» a rămas acum ceea ce a fost de fapt: o altă acţiune de imagine a lui Victor Ponta, din păcate pentru el, nereuşită până la capăt. Pentru că după surpriza unei asemenea demonstraţii, fără precedent pe la noi dar obişnuită în SUA, când a venit vorba despre conţinutul prezentării, adică despre ce ne propune guvernarea USL pentru 2013, geniul consilierilor de comunicare ai Premierului s-a dovedit insuficient pentru salvarea momentului”, scrie Udrea pe blogul său. Elena Udrea menţionează că Victor Ponta nu a putut spune cum se creează locuri de muncă, cum va face rost de bani pentru cheltuielile suplimentare din acest an, în valoare de 3,5 miliarde euro şi nici cum va genera acest buget creştere economică. “Concluzia generală este că nu există niciun fel de viziune de dezvoltare, că parametrii economici sunt aceiaşi gândiţi de guvernarea PDL, cu rezultatele căreia se laudă USL dupa 8 luni de guvernare şi, cel mai important, că românii vor trăi mai prost cu USL”, adaugă deputatul PDL. Integral in Romania Libera

Victor Socaciu, secretarul de stat care si-a dat singur certificat. Pe cand era membru in Comisia Parlamentara a Revolutionarilor, cantautorul si-a aprobat singur certificatul. Comisia anterioara ii respinsese dosarul, considerand nerelevanta participarea sa la Revolutie. Comisia era condusa chiar de un coleg de partid, deputatul PSD Emilian Cutean, asa ca Socaciu nu poate acuza vreun joc politic. Desi a declarat ca printre posesorii de certificate se afla nenumarati impostori si ca trebuie inceputa urgent o curatenie in randul acestora, premierul Victor Ponta l-a numit in functia de secretar de stat al revolutionarilor pe Victor Socaciu, el insusi un revolutionar asupra caruia planeaza semne de intrebare. Socaciu este „luptător remarcat pentru merite deosebite”, deşi nu prea ştie nimeni cu ce s-a remarcat mai exact în decembrie 1989. El spune că a fost pe străzi, a ocupat sediul Radioului public şi a contribuit la prăbuşirea regimului. Cu toate acestea, în 2008, în procesul de reverificare a dosarelor pentru preschimbarea certificatelor, cel al lui Victor Socaciu nu a trecut de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor (CPRD), care a considerat că participarea cantautorului la Revoluţie este nesemnificativă. Comisia era condusă chiar de un coleg de partid, deputatul PSD Emilian Cutean, aşa că Socaciu nu poate acuza vreun joc politic. Integral in Adevarul.

Politia da 4,5 milioane euro firmei pe care a anchetat-o pentru fraude. Societatea comerciala care s-a imbogatit de pe urma gripei aviare si care a fost anchetata de Directia de Investigare a Fraudelor a obtinut un nou contract cu IGPR Dupa ce le ancheteaza pentru obtinerea de contracte ilegale, IGPR face afaceri de milioane de euro cu fi rme abonate la bani publici Firma care a obtinut contractul se numeste SC Omnivet Impex SRL. Actionarul principal care controleaza aceasta societate este Bogdan Ionut Nicolae. In 2006, in plin scandal privind gripa aviara, Politia Romana (IGPR) a trimis presei un comunicat in care anunta ca ofiterii Directiei de Investigare a Fraudelor au finalizat un dosar deschis impotriva lui Nicolae Stefan, directorul general al Institutului de Diagnostic si Sanatate Animala (IDSA). El era anchetat pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu impotriva intereselor publice. Nicolae Ştefan era acuzat de poliţişti că, în perioada noiembrie 2004 – noiembrie 2005, a încheiat trei contracte şi mai multe acte adiţionale cu firma SC Omnivet Impex SRL, la care fiul său, Bogdan Ionuţ Nicolae, era administrator şi deţinea 95% din acţiuni. Ofiţerii de la Investigarea Fraudelor îl acuzau pe directorul IDSA că a încălcat prevederile legislaţiei cu privire la achiziţiile publice. Integral in  EVZ

Un roman din trei ar putea sa-si ia adio de la banii de pe cardul de credit. Peste 650.000 de posesori de carduri de credit se vor trezi cu conturile blocate anul acesta si limita de imprumut micsorata sau anulata. Motivul? Bancile vor reevalua bonitatea clientilor Pe 20 decembrie 2012, Banca Nationala a Romaniei (BNR) a publicat in Monitorul Oficial noul regulament de creditare. Bancile mai au 90 de zile pana sa emita noile norme de creditare si sa le transmita spre aprobare la BNR. In afara faptului ca noile reglementari fac tot mai stricta creditarea in valuta, ultima portita pe care o mai aveau bancile comerciale pentru a putea acorda imprumuturi, chiar in lei, cardurile de credit si descoperiturile de cont, se inchide la randul sau. Articolul 17 din regulament stipuleaza clar ca institutiile de credit vor putea prelungi facilitatile de tip revolving (se reintregesc automat dupa completarea sumei imprumutata) doar dupa reevaluarea capacitatii de rambursare a clientului odata la maximum cinci ani. Care va fi impactul direct asupra pieței cardurilor după intrarea în vigoare a noilor norme? „În condițiile în care piața de creditare este la un grad ridicat de îndatorare, o nouă evaluare a capacității unui client de a rambursa suma pe card va conduce la anularea/limitarea utilizării unui număr semnificativ de carduri. Multe dintre acestea au fost acordate în trecut, când se putea oferi un grad de îndatorare mai mare decât după introducerea normelor BNR“, spun reprezentanții Citibank. Integral in Capital

***

Pentru un C.S.M. puternic, pentru o Justiţie independentă, pentru viitorul ţării.

Faţă de recentele evenimente din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, înţelegem să ne exprimăm următoarea poziţie:

Opinia publică apreciază eforturile făcute de magistraţii români (judecători şi procurori) de-a lungul reformelor din justiţie promovate începând cu anii 2004-2005, perioada în care justiţia s-a separat în mod real de politic şi sistemul a dobândit capacitatea de auto-guvernare, în conformitate cu Constituţia României revizuită şi cu angajamentele europene ale României.

Cetăţenii au remarcat rezultatele notabile ale justiţiei, soldate cu hotărâri de sancţionare aspră a celor care au încălcat legea: condamnările politicienilor vinovaţi şi rapoartele favorabile ale organismelor europene sunt cele mai bune indicii. La acestea au contribuit atât procurorii, cât şi judecătorii. Faptul că legea a fost aplicată în mod ferm, fără a se mai ţine seama de influenţa politicului şi de eventualele presiuni, exercitate public ori în ascuns, potrivit principiului egalităţii în faţa ei, a întărit încrederea populaţiei în justiţia română.

Semnatarii salută activitatea Consiliului Superior al Magistraturii începând cu anul 2011, când magistraţi tineri au fost aleşi să apere independenţa Justiţiei. În mod deosebit, salutăm reacţiile CSM din vara anului 2012, când datorită fermităţii dovedite în apărarea independenţei justiţiei s-au blocat iniţiativele politice de afectare a statului de drept.

De aceea, recentele evenimente petrecute în CSM cu ocazia alegerii unei noi conduceri ne îngrijorează: aşteptăm de la CSM şi în special de la acei magistraţi care au candidat pe o platformă “reformistă” să dea dovadă de unitate şi să nu intre în jocurile Ministrului Justiţiei. Integral pe situl PetitieOnline.ro

Semneaza petitia

Va urez o zi buna!

Moto: “Meminerimus autem etiam adversus infimos iustitiam esse servandam” (I, 41) Trebuie sa ne amintim ca justitia trebuie observata [simtita] si de cel mai umil om.

“De officis” este un eseu fundamental pentru oricine are pretentii politice sau sociale. De fapt poate pentru toti cetatenii luminati si culti ai unei natii. Eseul scris in ultimul an al vietii lui Cicero  este o concluzie lasata cu “limba de moarte”, un fel de mostenire istorica a marelui orator, scriitor si politician roman. Scriu despre acest eseu pentru ca intr-o postarea  de pe Politeia (Veche) m-am folosit de un moto din acest eseu – Summum ius, summa iniuria! – Justitia suprema, injustitia suprema! Cicero (De officiis, I, 10, 33).

Eseul a fost scris sub forma unei scrisori catre fiul sau (Marcus Tullius Cicero Minor) care se afla in Atena. Desi in format epistolar este mai mult decat clar ca eseul a fost scris pentru o audienta publica. Desi Cicero a scris multe opere mai valoroase, personal imi este cel mai drag. Nu cred ca un intelectual isi poate termina viata intr-un mod mai perfect.

Cicero a fost un stoic, deci in mare parte eseul se ocupa cu cele doua repere principale ale filozofiei stoice: onoarea si avantajele unui comportament pragmatic. La fel ca Zenon din Citium (Kition), Cicero crede ca intre cele doua nu poate fi gasit un antagonism – poti fi pragmatic si sa ramai onorabil, deoarece    morala este derivată din legile naturii. Acceptarea acestei evidente compensează durerea si nefericirea, împacă binele cu răul, viata cu moartea.

Eseul este un omagiu adus “dreptului natural” (Ius Naturale), doctrină care se bazează pe credinta că există o lege naturală universală, care rezultă din ordinea divină a cosmosului sau din natura ratională si socială a umanitătii.

Acest eseu al lui Cicero este unul din putinele preluate in totalitate (si fara sa-i modifice sensul sau sa-l cenzureze) de Biserica Crestina prin parintii bisericii si invatatii crestini ai primelor secole.   In anul 390, Sf. Ambrozie il declara legitim conform dogmelor.  Sf. Augustin, Sf. Ieronim  si in special Sf. Toma Aquinas il analizeaza si il citeaza in scrierile lor. Extraordinar de mentionat ca “De officis” este a doua carte tiparita de Gutenberg, dupa vestita Biblie.

La fel de interesant de mentionat ca Voltaire a scris ca: “nimeni nu a scris ceva mai intelept decat acest nemuritor eseu”. Poti sa fii un  intelectual fara sa-l citesti pe Plato sau Aristotel, mai greu fara cunoasterea acestui eseu.

Epilog: “non nobis solum nati sumus ortusque nostri partem patria vindicat, partem amici” Nu suntem nascuti pentru noi insine, ci pentru tara natala si prietenii nostri care sunt o parte din noi [si noi o parte din ei]. (I, 22)

Textul in limba engleza il  aveti aici

Textul in limba latina il aveti aici

Carturarii vremurilor au inceput cam de o jumatate de secol sa produca definitii folosindu-se de particula de compunere “post” (ulterior), care trebuia sa defineasca un fenomen insuficient de acceptat sau de definit. Asa am ajuns la post-modernitate, post-capitalism (socialism), post-industrializare, post si inca post, pana la o acreala absoluta. Majoritatea acestor “ulterioare” se dovedesc imposibil de demonstrat pentru ca nici timpul si nici faptele in sine nu pot fi demonstrate in laboratoarele academice ale carturarilor. Realitatile demonstreaza ca aceste “ulterioare” sunt sintetice si se intorc in trecut din lipsurile unui prezent mult mai sarac sau superficial decat cel care a existat “ante”  (anterior).

Cetateanul  prezentului,  pe care nu-l pot numi modern, deoarece carturarii nostri au hotarat ca am depasit modernitatea, este super-conectat la perfuzia digitala  si ultra-inundat de milioane de particole de informatie, care il impiedica sa vada faptele. Crezandu-se perfect informat, el este de fapt perfect manipulat (de el insusi sau de altii)  de jumatatile de adevaruri sau  de perceptiile lui sau convins de perceptiile altora, care circula impreuna pe infinita tubulatura a retelei informatice globale.

“Noua medie” ne pune pe masa atat de multa informatie ca fiecare dintre noi poate sa-si construiasca un “adevar personal” profund diferit de un alt “adevar personal” al unui interlocutor intamplator. Bineinteles, ambele “adevaruri personale” pot fi extrem de departe de adevarul faptic, care este de multe ori  mai simplu decat ambele enuntari particulare. Oamenii prezentului isi traiesc o istorie bazata pe “adevarul personal,” obtinut mai mult sau mai putin fara nici un filtru al obiectivitatii, atat cat aceasta poate exista.

Fara sa banuim am creat un “om cibernetic”, care se alimenteaza direct sau indirect din aceasta sursa comuna de stiri, cunostinte sau perceptii – adevarate, partial adevarate sau mincinoase. Contributia fiecaruia se face de multe ori prin constructia continutului, in majoritatea cazurilor asimilarea si propagarea lui.

Deci tranzitie de la ce, la ce altceva? Simplistic, de la un ante spre un post, de la un anterior spre un ulterior, ca o societate care viziteaza “Tara minunilor lui Alice”. Traieste “omul cibernetic” in universul descris de Lewis Carroll  sau poate in cel descris de George Orwell (1984)? Cine stie, poate o combinatie intre ambele.

Tranzitia se va face de fapt de la un echilibru la un alt echilibru. Perioada se numeste restaurarea echilibrului pierdut. Scriam intr-un articolul anterior (cam de multicel):  Criza – si tot ce este legat de ea – are doua nume, primul se numeste “Dezechilibru”, al doilea se numeste “Neincredere”. In clipa cand se creaza o relatie in care un stat sau un grup de state produc enorm de mult si state care consuma enorm de mult fata de posibilitatile lor – ai creat un “Dezechilibru”. Deoarece nimic si nimeni nu poate trai intr-un dezechilibru, au creat niste instrumente pentru a dezamorsa momentan problema. Ai un picior mai scurt la masa pe care mananci, bagi cateva bucati de hartie sub piciorul scurt, il echilibrezi pentru un timp, dupa aia Dumnezeu e mare. Sau moare creditorul sau moare cel care este creditat sau se intampla o minune.

Capitalismul-fiduciar a fost promotorul primei etape a acestei crize. Capitalismul-fiduciar a creat valori inexistente pentru a sustrage bani existenti si a-i transforma in valori finite (reale, stabile), insusindu-le sau transferandu-le in alte “bule financiare”, in expectativa unor noi speculatii, care au intarziat sa apara. Intre timp, occidentul a intrat in a doua etapa a crizei, poate si mai grea decat prima. Etapa in care statele au devenit amenintate de faliment. Aceasta etapa este numita  “criza datoriilor suverane”, mai putin dependenta  de capitalismul fiduciar; singura legatura ar fi ca acest capitalism a facilitat intrarea statelor in impas. In sfarsit, intram in a treia etapa a crizei, care trebuie sa creeze un nou echilibru. Echilibrul se va crea printr-o criza, care deja a inceput si care la sfarsitul ei, dupa o perioada agonizanta de recesiune, se va putea construi din nou acest echilibru inexistent astazi.

Nu stiu cand si daca “omul cibernetic” va reusi sa desluseasca “Nouvorba – Newspeak” (vezi 1984- George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru, Iaşi, Polirom, 2002 pg. 368) si “Dublugânditul – Doublethink” (aceasi carte pg. 265), in orice caz sunt semne ca poate sunt sanse sa se intample. Va lua timp ca orice proces social, pana la urma se va rezolva.

Deocamdata am avut simptomele declansarii tranzitiei globale, acum suntem la mijlocul bolii, pana la urma societatea va gasi si leacul si ca orice  lecuire procesul este dureros. Procesul de insanatosire va recastiga increderea si va restitui echilibrul pierdut. Vor cadea sisteme birocratice, partide, ideologii, institutii – sa cada, daca s-au dovedit ineficiente. In primul rand va cadea propagatorul jumatatilor de adevar – Complexul Politoco-Mediatic (PMS) si poate atunci se va trezi noul “om cibernetic” sau poate din nefericire se va transforma in “omul de cositor” (tin man), dar asta este poate o alta poveste, de spus in viitor – Vrăjitorul din Oz .

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Adevarul. Actualitatea lui Eminescu. Constantin Schifirneţ

Eminescu este, în aceeaşi măsură, mare poet şi un gânditor profund. S-a scris foarte mult despre opera lui, însă cu toate acestea, nu dispunem de o lucrare fundamentală despre gândirea sa, iar dificultatea vine, probabil, din faptul că poetul a exprimat ideile sale în articolul de ziar, considerat efemer, şi nu într-o lucrare sistematică aplicată.

Poetul s-a adaptat condiţiei de existenţă a intelectualului român în secolul al XIX-lea, aceea, de afirmare răspicată a unei poziţii proprii, ca ziarist.

Fiecare epocă are priorităţile sale, dar este important să le identificam pe cele de astăzi şi în idei ale unor personalităţi din trecut. Eminescu a trăit şi a creat în epoca de după Unirea celor două Principate, dominată de urgenţa realizării imperativului de unificarea reală, susţinută prin toate mijloacele, cu conservarea valorilor şi tradiţiilor perene din cele două Principate, într-un context care urma să schimbe radical viaţa românilor, prin accelerarea ritmului de reformare a vieţii sociale.

Situaţia României de astăzi are rădăcini adânci în începuturile istoriei noastre moderne. Analizele lui Eminescu sunt actuale deoarece temele, dezbătute de el, se regăsesc în spaţiul public. Ceea ce se întâmplă în societatea românească nu este întâmplător sau o invenţie a actorilor sociali contemporani. Pentru a înţelege multe dintre disfuncţionalităţile instituţiilor statului putem afla explicaţii de la Eminescu. Integral in Adevarul-Bloguri

Dilema Veche. Doctor Jack Daniel’s. Codrin Liviu Cuţitaru

Sînt somat de colegi, prieteni şi diverşi cititori ai rubricii de faţă să-mi continui şirul de istorioare doctorale, ce fac, se pare, deliciul multora dintre noi – legaţi sau nu de viaţa academică. Aşadar, am hotărît să mă conformez şi mă voi referi astăzi la cîteva scenete din intervalul postdoctoral aşa-zicînd, cel al „agapei“ universitare de „după“. Simpaticele situaţii mi s-au reactualizat prin intermediul enigmaticelor canale mnemotehnice şi, prin urmare, le includ mai jos, în lista aventurilor doctorale mioritice. Un profesor excentric avea compulsia ca, la mesele abundente date de doctoranzi după susţinere, să solicite resturile alimentare pentru nostimul Saint Bernard care îl aştepta acasă. Omul explica, politicos, cum cîinele buclucaş ar fi fost în stare să mănînce jumătate de viţel la un prînz, iar convivii înţelegeau rapid situaţia, debarasîndu-şi farfuriile într-o sacoşă „a milei“, destinată dulăului uriaş şi perpetuu hămesit, Sam. Unii, mai delicaţi, se jenau chiar să-şi mai termine grătarul, considerînd că Saint Bernard-ului i s-ar fi cuvenit şi puţină cărniţă, pe lîngă nelipsitul os. Interesant rămînea faptul că profesorului în chestiune situaţia i se părea absolut normală, intrată, cum ar veni, în tipicul doctoratelor la care participa. Cu vremea, el ajunse să nu mai furnizeze lămuriri comesenilor. Scotea doar, din servietă, pe parcursul dejunului academic, un sac mare de rafie, pe care-l deschidea deasupra farfuriilor şi, ridicînd simbolic mîinile la piept, ca două lăbuţe, lătra scurt de două ori: „Ham! Ham!“. Ciosvîrtele începeau să zboare, generos, din toate direcţiile. „Ham! Ham!“ „Domn’ profesor, mai am nişte brînzică de la aperitiv. Haideţi să i-o dăm şi pe asta lui Sam!“ „Ham! Ham!“ „Şi mie mi-a rămas nişte cabanos. Let’s give it to Sam!“ „Ham! Ham!“ „Credeţi că o chiflă umplută cu icre i-ar plăcea?“ „Ham! Ham!“ „Dar o aripioară?“ „Ham! Ham!“ Problema fu că, la una dintre aceste reuniuni, lumea se cam întrecu cu tăriile. Decanul, preşedintele comisiei doctorale, băuse trei Jack Daniel’s în loc de unul, şi cînd îl văzu pe profesor desfăşurîndu-şi „paraşuta“ de rafie, spuse solemn, din capul mesei, cu privire întunecată: „Auzi, bă, Ionică, astăzi vreau să-mi termin liniştit friptura. Fac ceva pe Sam al tău. N-ai decît să-l pui la dietă. Aşa că bagă porcăria aia la loc în servietă!“. Ionică execută ordinul automat, aidoma unui robot nipon, răspunzînd succint şi impersonal: „Ham! Ham!“. Integral in Dilema Veche.

Deutsche Welle. Farmecul pierdut al Europei. Rodica Binder

Anemiată grav de criza datoriilor, palidă, slăbită, Europa se priveşte în oglindă întrebîndu-se în ce fel şi-ar putea redobîndi şarmul, forţa de seducţie. Consilierii de la Bruxelles i-au prescris o terapie iluzorie.

Efectul revigorant al Nobelului pentru Pace, administrat Uniunii Europene se lasă încă aşteptat. Pînă nu demult adulată şi rîvnită, Europa se vede părăsită de mai toţi admiratorii.

Mai rău încă, pe britanici, care niciodată nu s-au numărat printre cei mai entuziaşti curteni ai ilustrei doamne, începe să-i bată gîndul să nici nu-i mai calce pragul casei. Pînă şi meridionalii ei admiratori, ce nu conteneau să-i laude frumuseţea şi să-i înalţe ode de mulţumire pentru binefacerile de care s-au bucurat din parte-i, i-au întors spatele. Alarmaţi, consilierilor de frumuseţe şi sănătate şi administratorilor de bunuri imateriale de care dispune Europa le-a venit ideea de a recurge la pilula conştiinţei de sine şi la poţiunea identitară.

Tratamentul început la 1 ianuarie 2013 şi care urmează să fie aplicat pe durata a 12 luni are o denumire generică: Anul cetăţenilor. Li se va reaminti constant acestora, prin diverse strategii şi tactici, ce-i leagă de Europa şi de ce fără ea, soarta lor ar fi încă şi mai amară decît în aceste vremuri de criză care durează dar care, odată şi odată, vor lua sfîrşit. Fireşte, aceasta doar dacă cu toţii vor rămîne fideli protectoarei lor, bunelor obiceiuri, maniere şi tradiţii ce-i uneşte de-a lungul istoriei lor comune şi la a căror respectare Europa veghează cu stăruinţă, chiar dacă puterile i-au cam slăbit. Integral in Deutsche Welle.

Contributors. Revelatia si confesiunile unui idiot util care s-a plimbat pe la televiziuni. Ciprian Ciucu

Chestiunea m-a surprins și m-a enervat dar am lăsat discuția să continue fără să intervin. Tipul lucrase în trecut pe la mai multe televiziuni și o spunea ca pe o banalitate. Da, televeziunile au listele cu invitați pregătite în funcție de preferințele partidelor. Adică dacă ești unul dintre ăia cu timp mult și te plimbi de la o televiziune la alta acest lucru ți se întâmplă pentru că ești previzibil/ă, ești  deja într-o categorie, ai fost recomandat sau cel puțin agreat de unii sau de alții.

Tipul era sigur că asta mi s-a întâmplat și mie și că n-am de ce să me enervez, așa funcționează redacțiile. Și se pare că are dreptate. De exemplu, la TVR, politizată de oricine are Parlamentul, n-am mai călcat de prin iunie 2012.  Pe semne că fusesem trecut pe lista PDL și că lista respectivă a devenit o listă de persoane neagreate. E drept că dacă mă uit în urmă cu sinceritate am avut mai mult poziții congruente cu fosta putere. Și am făcut-o din două motive principale. Primul: am observat că de multe ori găsesc poziția guvernului mai rațională în timp ce opoziția este la noi prea isterică și populistă. Tenteză guvenul cu politici aventuriste pentru a-l vedea rupându-și gâtul și pentru a atrage, fără să aibă o răspundere directă, voturi . Îmi amintesc cum în chestiunea dublării salariilor profesorilor susțineam guvernul Tăriceanu. Nu o fac din oportunism ci pentru așa cred eu că este mai bine.  Al doilea: ce s-a întâmplat în vara lui 2012 m-a impresionat puternic. Nu-mi venea să cred că evenimentele la care asistam se întâmplau cu adevărat! Tentația despărțirii  de Occident, bătaia de joc aplicată statului de drept, înființarea și desființarea de comisii care să spele sau să acuze, la cheremul potentaților zilei. Plus ceea ce înseamnă și reprezintă Dan Voiculescu. Cam asta a fost și probabil că așa am devenit, și fără voia mea, mai mult decât mi-am dorit, suporterul PDL. Integral in Contributors.

Adevarul. Să ne facem ruşi. Andrei Pleşu

Se pare că, în Franţa, nici Partidul Socialist al dlui Hollande nu mai este, pentru „oamenii de bine”, un adevărat partid de stînga. Vechea patimă galică pentru Uniunea Sovietică a lui Stalin e încă vie, provocator de vie.

De la Romain Rolland (pentru care Iosif Visarionovici era cel mai mare om al timpului său şi al planetei) la Jean Paul Sartre, de la Henri Barbusse la André Malraux, Louis Aragon, Yves Montand (într-o primă fază), sau Alain Badiou, toată floarea literelor şi artelor franceze a sucombat sub puterea de seducţie a marxism-leninismului în versiune sovietică. Ce altă ţară a mai produs o gazetă atît de nobilă precum L`Humanité, despre care Boris Souvarine spunea că „nu e cu nimic mai prejos de redacţia Pravdei, în josnicie, servilism şi minciună”. Cele mai fioroase probe ale Gulagului au fost şi sînt sistematic trecute cu vederea, dacă nu direct justificate prin complexe „necesităţi istorice”. S-ar zice că a fi francez de stînga e a fi niţel rus. Rusia înseamnă, desigur „baletele ruseşti”, dar şi Lenin, Kandinsky, dar şi simpaticul Hruşciov, Tolstoi, dar şi şarmantul Putin. Rusia trăieşte, în continuare, din „gloria” sovietelor şi participă încă, neistovit, la nimbul eroicei lupte a marelui „far” răsăritean pentru fericirea universală. Evident, lumea a evoluat. Globalizarea, relativismele post-moderne, criteriile – mai puţin pompoase – ale societăţii de consum au adus dezbaterea ideologică şi solidaritatea cu Federaţia Rusă la nivele mai…accesibile. A iubi „sufletul” rus, a cînta ode democraţiei moscovite a devenit o gesticulaţie ceva mai zglobie, mai la îndemînă. Integral in Adevarul.

România Liberă. Statul de drept moare la Pătârlagele sau despre Voinţa Poporului. Cristian Campeanu

Domnul judecător Adrian Toni Neacşu, membru al Consiliului Superior a Magistraturii, ne-a anunţat că după ce Judecătoria Vâlcea a solicitat revocarea lui Cristi Danileţ din CSM pe motiv de “lipsă de transparenţă”, au urmat “în cascadă” şi cele din Galaţi, Huşi, Buzău şi Pătârlagele şi a avertizat că vor urma şi altele. Mai mult, domnul Neacşu ne-a avertizat că “Toată isteria şi linşajul public întreţinute artificial zilele acestea vor trebui să se oprească o dată ce adunările generale ale instanţelor judecătoreşti, adică practic corpul profesional al judecatorilor, vor vorbi şi-şi vor spune punctul de vedere”. Domnul Neacşu ar trebui să se roage zeilor să nu apuce ziua când Justiţia se va face în România pe baza mesajelor trimise de “asociaţii de oameni ai muncii”.

Nu este nimic ilegal în alegerea procurorului Oana Hăineală în fruntea Consiliului Superior al Magistraturii şi aici ar trebui să se încheie orice dezbatere raţională despre alegerile din CSM. Argumentele “subtile” invocate de doamna judecător Dana Gârbovan în sprijinul ideii că n-ar fi tocmai în regulă ca un procuror să conducă CSM, care reflectă, destul de fidel, opiniile exprimate de doamna Mona Pivniceru, sunt, simplu spus, sofisme. Procurorii sunt magistraţi şi, ca atare, un procuror are dreptul să conducă CSM la fel ca un judecător. Proba se poate face foarte simplu: Dacă lucrurile ar sta în orice alt fel, atunci prezenţa procurorilor în CSM nu ar putea fi justificată în niciun fel, nici constituţional, nici legal şi atunci ar trebui eliminaţi din acest organism deîndată. Dar cum atât Constituţia cât şi legea recunosc statutul de magistrat al procurorilor iar în CSM sunt prevăzute cinci locuri pentru procurori, atunci alegerea doamnei Hăineală este dincolo de orice îndoială. La fel de irelevantă este discuţia despre ce “ar trebui” să fie sau despre care “ar trebui” să fie statutul procurorilor după modificarea Constituţiei, despre ponderea acestora în actul de Justiţie şi aşa mai departe. Ceea ce contează, după cum ştiu foarte bine şi Mona Pivniceru şi Dana Gârbovan şi Adrian Neacşu şi Horaţiu Dumbravă este Legea actuală, singura după care poţi să judeci, nu ideea cuiva despre cum ar trebui să arate Legea sau Constituţia, sau despre ceea ce este sau nu drept. Iar Legea actuală dă dreptate Oanei Hăineală, Alinei Ghica şi lui Cristi Danileţ. Integral in Romania Libera.

ZF. Ţara şi-a căutat oamenii, acum îşi caută PIB-ul. Sorin Pâslaru

România se trezeşte. Începe să-şi numere oamenii, să vadă câţi au mai rămas, câte locuri de muncă mai sunt, începe să se uite mai atent la ce produc aceşti oameni.

Premierul Ponta s-a trezit că nu mai iese PIB-ul pe care se baza în estimările pentru 2013. Dar ca să scoţi ceva, trebuie să acţionezi, nu să aştepţi inerţia statisticii

Când Statistica a venit în martie 2012 cu un PIB pe 2011 de 578 miliarde de lei, cu 30 miliarde de lei mai mare decât cel estimat de Comisia de Prognoză şi luat în calcul pentru buget, nu au fost proteste.

Nimeni din guvernul din “umbră” al USL de atunci, vreun specialist, nu şi-a exprimat surpriza. Dimpotrivă, atunci când au preluat puterea, în mai 2012, situaţia a convenit de minune. Dintr-o dată, PIB-ul pe 2012 a devenit mai mare.

În loc de 579 miliarde de lei cât era PIB-ul iniţial estimat pentru 2012, veniturile, cheltuielile şi deficitul bugetar s-au împărţit la 608 miliarde de lei. Şi aşa au putut fi majorate salariile fără să fie afectat prea mult deficitul bugetar. Când au venit datele semidefinitive în decembrie 2012, cu 22 miliarde de lei mai reduse decât estimările, deodată a devenit o problemă faptul că PIB-ul pe care se baza bugetul pe 2012 şi cel pe care se va baza bugetul pe 2013 este mai mic.

Dar creşterea economică nu vine din inerţie, iar când apuci să faci promisiuni de reîntregire a salariilor trebuie să ştii pe ce te bazezi. Aici îi revine un rol cheie Comisiei de Prognoză, care a acceptat fără crâcnire că s-a înşelat în aşteptările sale privind PIB-ul pe 2012 cu 30 miliarde de lei şi apoi a reconstruit estimările pe 2012 şi 2013 pornind de la noua bază. Integral in Ziarul Financiar