Author: theophyle

Spania. “Un fost deputat admite plata salariilor complementare pentru conducerea PP”

Jorge Trías Sagnier asigură că Luis Bárcenas, fostul trezorier al Partidului Popular (PP, conservator), se ocupa de o contabilitate “B” (opacă) în sânul partidului premierului Mariano Rajoy, și că între anii 1993 şi 2010, a distribuit bonusuri secrete membrilor conducerii. Bárcenas ar fi dispus de un cont secret în Elveţia de 22 de milioane de euro. Articolul original în El País

Germania. “În ultimul minut: victorie în roșu-verde”

Coaliţia dintre Partidul Social Democrat (SPD) și Verzi, condusă de Stephan Weil, a câştigat alegerile regionale în Saxonia Inferioară obţinând un loc în plus faţă de coaliţia care îşi încheie mandatul dintre Partidul Creştin-Democrat (CDU) şi liberalii de la FDP. Este vorba de o nouă înfrângere regională pentru partidele din coaliţia Angelei Merkel. Dar cu 9,9% din voturi, FDP îşi garantează supravieţuirea politică până la alegerile federale din septembrie. Articolul original în Der Tagesspiegel

Cipru. “Un Eurogrup decisiv… pentru alţii”

Miniştrii de Finanţe din zona euro ar trebui să oficializeze nominalizarea olandezului Jeroen Dijsselbloem la preşedinţia Eurogrupului. Ei trebuie să discute și despre recapitalizarea băncilor de Mecanismul European de Stabilitate şi despre deblocarea următoarei tranşe pentru Grecia. În schimb, nicio decizie nu se va lua referitoare la planul de salvare a Ciprului. Articolul original în Politis

Republica Cehă. “Bătălie dură pentru Castel: prinţul contraatacă”

Cu cinci zile înainte de al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, cei doi candidaţi, Miloš Zeman şi Karel Schwarzenberg, trec la atac. Zeman îi reproşează “prinţului”, a cărui soţie este austriacă, deci germanofonă, că “apără interesele sudeţilor”. În replică, Schwarzenberg îl acuză pe preşedintele care îşi încheie mandatul Václav Klaus, care l-a sprijinit pe Zeman, că vrea să creeze din nou aceeași coaliţie care, în anii 2000, a permis corupţiei să se extindă în ţară. Articolul original în Mladá Fronta DNES.

Irlanda. “Facebook a cerut închidere paginilor loialiste din cauza ameninţărilor”

Două pagini web utilizate de loialişti pe Facebook vor fi închise. Un judecător a ordonat închiderea lor după ce au fost postate comentarii cu ameninţări la fotografia unui bărbat catolic care trăieşte în districtul Short Strand, în estul oraşului, unde au existat numeroase revolte declanşate de decizia controversată referitoare la prezenţa drapelului britanic pe frontonul primăriei din Belfast. Articolul original în Irish News

Portugalia. “Guvernul negociază revizuirea condiţiilor pentru ajutor extern”

Guvernul aşteaptă ca reuniunea miniştrilor de Finanţe din zona euro să relaxeze condiţiile pentru salvarea Portugaliei, ceea ce va facilita o întoarcere graduală pe pieţe. În cel mai bun scenariu, relaxarea ar putea să însemne plata mai târziu sau o extindere a termenului limită al plăţii, scrie cotidianul. Articolul original în Diário Económico

Polonia. “Bun venit crizei”

“Cu o micşorare a producţiei industriale cu 10,6 procente în decembrie și cu o rată a şomajului ce ar putea ajunge la 15 procente, începutul anului a adus veşti referitoare la o criză iminentă a locurilor de muncă”, scrie cotidianul, subliniind că 2013 ar putea fi “mai dificil pentru economia poloneză comparativ cu alţi ani de criză”. Unul dintre motive este o încetinire economică “dramatică” în Germania care este principalul partener economic al Poloniei. Ultimele estimări au arătat o creştere a PIB-ului Germaniei în 2013 cu 0,4% și nu cu un procent precum arătau previziunile anterioare. Articolul original în Polska The Times; aduce in limba romana PressEurop

Stirile care le-am primit de la locul catastrofei din Algeria, m-au indemnat sa scriu acest articol si asta numai  dupa ce am citit cateva zeci de comentarii la articole mai bune sau mai proaste, publicate de presa romaneasca si comentate pe larg de televiziunile de stiri mioritice. Ca supliment la aceste stiri am vizionat si citit despre bravele indemnuri ale politicienilor romani la un ajutor rapid cu care Romania trebuie sa-si ajute marele aliat si prieten, Republica Franceza.

***

Deci, despre ceea ce s-a intamplat la In Aménas (Tigantourine) ma abtin inca sa public materialul deja pregatit pentru ca astept inca sa mai inteleg cateva lucruri, care chiar nu sunt de inteles la ora actuala cu datele existente. In orice caz va asigur ca ceea ce s-a intamplat acolo este o cotitura dramatica la ceea ce se numeste terorism si contra-terorism. Probabil ca maine voi publica articolul respectiv si voi explica de ce.

Nu voi critica guvernul USL prin reprezentantii lui,  premierul Ponta si ministrul de Externe Titus Corlatean, pentru gafele mai mici sau mai mari pe care le-au avut in comunicarea cu publicul de aceasta data, atribuindu-le lipsei lor  de experienta in aceste cazuri. Ceea ce este insa regretabil a fost discursul dlui Secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe, Robert Cazanciuc, care a declarat  ca MAE este “profund dezamagit de faptul ca autoritatile algeriene nu au informat corect si din timp cu privire la starea de sanatate a romanului” . Daca acest domn nu a fost numit de fostul ministru Andrei Marga nu pot sa-mi explic lipsa lui de un minim tact…diplomatic.

In cazuri de acest fel nu exista nici  stanga, nici dreapta, nici guvern si nici opozitie. In cazurile unor catastrofe toti suntem romani si ar trebui sa ne comportam solidar.

Chiar nu stiu daca Ambasada Romaniei din Algeria cunostea sau nu numele celor care lucrau pe acea platforma, nu stiu daca cetatenii respectivi au anuntat ambasada de faptul ca ei lucreaza pe aceasta platforma, ceea ce stiu este ca trebuie sa existe o legatura intre cetatenii unei tari aflati in afara granite –  ei si Ambasadele in aceste tari, in special in zonele de conflict cu un nivel de risc ridicat.

Poti sa te vaccinezi anti-gripal sau nu, riscurile sunt minime (in majoritatea cazurilor) si poti sa ti le asumi. Daca iti faci asigurare CASCO sau nu este la fel un risc pe care il poti calcula, cand insa te duci pentru perioade indelungate intr-o zona de conflict, musai ca cineva sa stie de tine, in special daca acel cineva este platit ca sa-ti dea asistenta necesara la  nevoie.

Faptul ca romanul este inoculat cu lipsa de incredere in guvernantii tarii, oricare ar fi ei , de la nastere si pana la moarte, nu inseamna ca intr-un fel sau altul nu ar trebui sa ne educam, sa gandim si sa procedam altfel.

***

Felul in care dl Titus Corlatean s-a grabit sa recomande ajutorul Romaniei, Republicii Franceze as recomanda sa citeasca / vizioneze interviul dat de dl Anders Fogh Rasmussen, secretarul General al Aliantei Nord-Atlantice (NATO) – il aveti aici (euronews interview : Rasmussen: ‘No role for NATO in Mali’), in care isi exprima convingerea ca NATO nu poate avea un rol in Mali si ca NATO nu pate deveni un “politist al lumii” , era un mesaj clar pentru toata lumea, inclusiv pentru guvernantii Romaniei. Inteleg necesitatea domnilor de la USL sa spele rusinea evenimentelor din vara 2012, ii asigur ca aceste eforturi nu vor fi de ajutor. Important este sa-ti respecti angajamentele deja luate si sa nu creezi altele noi!

Pentru dl Corlatan-  informare – deja astazi si ieri au fost progromuri in Bamako impotriva tuaregilor si arabilor, lucrurile se complica si o sa avem acolo niste scene mai teribile decat cele care au avut loc in Libia, sper din toata inima sa gresesc. In orasele “eliberate” de trupele franceze au loc niste scene de linsaj de o cruzime extraordinara (vezi Reuters).

Sper ca maine sa discutam despre ce s-a intamplat la In Aménas (Tigantourine), cu niste date mai solide decat cele pe care le am astazi.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Luni, vremea va fi mai caldă decât în mod normal în această perioadă a anului. Cerul va fi temporar noros. Va ploua slab, ziua izolat în regiunile nordice, iar noaptea pe arii restrânse în vestul şi sudul ţării şi izolat în resti, anunţă Administraţia Naţională de Meteorologie. Vor mai fi condiţii de formare a poleiului. Mai ales în primele ore ale intervalului, îndeosebi în zonele joase din sud şi est, local va fi ceaţă. Vântul va prezenta intensificări în Banat, Crişana şi zona de munte, iar seara şi noaptea şi în regiunile de sud-est. Temperaturile maxime vor fi cuprinse, în general, între 4 şi 14 grade, iar cele minime între -3 şi 7 grade, mai ridicate în Dobrogea.

La Bucureşti, vremea va fi mai caldă decât în mod obişnuit pentru această dată. Cerul va fi variabil, cu înnorări trecătoare noaptea când vor fi condiţii de ploaie. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 11 grade, iar cea minimă va fi de 4 … 6 grade. Îndeosebi dimineaţa vor fi condiţii de ceaţă.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 3373    RON; 1 USD = 3. 2484     RON; 1 EURO = 1. 3352   USD; Francul elvetian 3. 4758 RON. Gramul de aur 176.5157 RON.

Explicaţia pierderilor RA-APPS: închiriază apartamente în Sinaia cu 86 de lei pe lună. Guvernul Ponta a făcut prin publicarea a patru liste cu chiriaşi ai RA-APPS un exerciţiu de transparenţă, dar nu merge mai departe să propună eficientizarea acestei entităţi a statului care în 2011 număra 2.000 de angajaţi euro, la active de 900 de milioane de euro. Ziarul Financiar a încercat să cumuleze cifrele prezentate de Guvern în listele cu chiriaşi din rândul persoanelor fizice, persoanelor juridice, asociaţiilor şi fundaţiilor şi avocaţilor, adunare din care a rezultat că 584 de chiriaşi au în folosinţă apartamente şi vile cu o suprafaţă cumulată de aproape 80.000 de metri pătraţi pentru care plătesc chirie de 5,4 milioane de euro anual. Dar în multe cazuri chiria este contestată de beneficiari, care se judecă cu Regia. Însă felul în care au fost prezentate datele (cu sume prezentate în lei, dolari sau euro pe aceeaşi coloană) arată modul greoi în care este organizată această instituţie. Deci statul câştigă dintr-un portofoliu de 80.000 mp de locuinţe doar 5,4 milioane de euro pe an. Cel mai mare chiriaş din portofoliul prezentat de RA-APPS este firma Magnus Imo­biliar Consult, care pentru proprietăţi cu o suprafaţă de aproape 7.000 de metri pătraţi plăteşte o chirie lunară de 67.400 de euro (aproape 10 euro/metrul pătrat).  Cu ce se ocupă această firmă? Închiriază la rândul său spaţiile luate de la RA-APPS. Integral in Ziarul Financiar.

Vieţi distruse în iadul algerian. Sahara, înroşită de sângele românesc. Doi români au murit în atacul terorist de săptămâna trecută, pe platforma petrolieră In Amenas, din Algeria. Alţi trei români au ajuns în siguranţă în ţară. Vieţile lor s-au schimbat, însă, pentru totdeauna, după coşmarul prin care au trecut. Luarea de ostatici de miercuri, din Algeria, s-a încheiat sângeros. Bilanţul deceselor a ajuns ieri la 25 de ostatici şi 32 de terorişti, dar cifrele s-ar putea modifica de la o zi la alta. Deocamdată rămâne un mister dacă ostaticii au murit ucişi de terorişti sau din cauza intervenţiei în forţă a armatei algeriene. Şi în cazul celor doi români care şi-au pierdut viaţa, cauza morţii este neclară. Unul dintre ei a fost găsit mort în complexul petrolier din In Amenas, iar cel de-al doilea a murit în spital, în urma rănilor. Ionuţ Tiberiu Costache (36 de ani) şi Mihail Bucur (40 de ani) sunt cei doi români care şi-au pierdut viaţa pe platforma petrolieră din Algeria. Tiberiu Costache era un inginer electronist din judeţul Prahova, tată al unui copil de patru ani. Soţia lui este însărcinată în luna a şaptea. Dispariţia lui Ionuţ Tiberiu Costache a îndurerat toată comunitatea din Bărcăneşti, satul natal în care avea de gând să-şi termine o casă cu banii grei munciţi în străinătate. Până sâmbătă seara, rudele şi prietenii au sperat că bărbatul se numără printre fericiţii supravieţuitori. Integral in Adevarul

Documente șocante. Dan Diaconescu poate lua câte două milioane de euro de la parlamentarii care-l părăsesc. Fostul lider al PP-DD, Dan Diaconescu, şi-a luat o poliţă de asigurare de două milioane de euro, în cazul în care cei pe care i-a promovat pe listele parlamentare se gândesc să plece la alt partid. În premieră, Evenimentul Zilei vă prezintă acordul semnat de toţi parlamentarii PP-DD, în care aceştia se angajează să plătească cele două milioane de euro daune către partidul care i-a promovat şi să-şi piardă locul în legislativ, dacă dezertează la o altă formaţiune. Fondatorul PP-DD a declarat, duminică, la emisiunea “Ultimul Cuvânt” difuzată de B1 TV, că nu știe dacă știrea potrivit căreia partidul pe care-l reprezintă trebuie să se confrunte cu primul traseist din istoria sa, respectiv plecarea lui Ioan Moldovan din PP-DD în PC, este adevărată. Acesta a arătat, în orice caz, celebrul contract pe care cei din PP-DD l-au semnat și potrivit căruia, în cazul plecării din partid, vor trebuie să plăteacă daune de 2 milioane de euro. Dan Diaconescu a mai spus și că există mai mulți reprezentanți de la USL, dar și de la partide din opoziție care ar dori să treacă în PP-DD. „Din partea USL e vorba de cineva care ar putea fi exclus și încă un politician împotriva căruia au votat colegii săi”, a spus Diaconescu. Integral in EVZ.

Se întâmplă în România. Clopot cu alarmă la o biserică din Dolj, de teama hoţilor, după ce vechiul clopot a fost furat. Clopotul bisericii din localitatea doleană Ţuglui are alarmă, decizia fiind luată de preot de teama hoţilor, după ce clopotul vechi a fost furat, transmite corespondentul Mediafax. Clopotul din localitatea doljeană Ţuglui a fost furat în luna septembrie a anului trecut, deşi cântărea aproape 200 de kilograme. La începutul anului, primăria a alocat 25.000 de lei bisericii, care a cumpărat un clopot nou, din Grecia. Preotul însă a hotărât să monteze şi alarmă la clopotniţă, pentru a-i speria pe posibilii hoţi. “Nu puteam să rămânem fără clopot, pentru că este un obiect foarte necesar bisericii noastre şi cu ajutorul primăriei şi o mică parte din ajutorul enoriaşilor am reuşit să procurăm acest clopot”, spune preotul Viorel Grigorie. Noul clopot a fost cumpărat din bani de la consiliul local, iar alarma a fost achiziţionată din banii enoriaşilor. “La rugăminţile oamenilor, am discutat în Consiliul Local şi am hotărât să rectificăm bugetul şi să strângem de pe unde putem şi să luăm clopotul. Avem biserică mare, frumoasă şi nu putea tocmai clopotul să lipsească”, afirmă, la rândul său, Paulică Neagoe, primarul localităţii Ţuglui. Sistemul de alarmă a costat 1.200 de lei, iar oamenii spun că investiţia merită toţi banii. Preotul vrea să asigure acum clopotul la o firmă privată în cazul în care nici sistemul de alarmă nu va ţine hoţii la distanţă. Gandul.

Ce a găsit Euronews în groapa de gunoi de la Glina. Un reportaj realizat de postul TV Euronews abordează acuzaţia adusă mafiei italiene că spală bani prin firmele care gestionează deşeurile româneşti. Sub muntele de gunoi de la Glina stă ascunsă averea familiei unui cap al mafiei siciliene – Vito Ciancimino, fost primar din Palermo, decedat în 2002, potrivit procurorilor italieni. Ancheta a fost subiectul unui reportaj video transmis la sfârşitul săptămânii trecute de postul de televiziune Euronews. Administrarea afacerilor sale ar fi fost preluată de fiul boss-ului mafiot, Massimo Ciancimino. Moşte­nitorul celui numit Don Vito ar spăla banii murdari din activitatea grupării prin firme care gestionează groapa de la Glina. „Spălarea banilor murdari cu ajutorul deşeurilor. Asta cred procurorii italieni că se întâmplă în România”, anunţă jurna­liştii Euronews. Aceştia au venit în România pentru a afla detalii despre modul de operare al grupului mafiot. Massimo Ciancimino ar lucra prin interpuşi care controlează firmele administratoare ale deşeurilor de pe cele 114 hectare de la Glina. Omul său de bază ar fi Victor Dombrovschi, despre care s-a scris că ar fi lucrat pentru Serviciul Extern de Informaţii. Acesta este o figură retrasă, despre care presa română a scris foarte puţin şi care a preferat să stea departe de atenţia publicului.  Ancheta derulată în prezent în Italia şi în alte ţări din Europa şi-a propus să  identifice persoanele şi societăţile cu care ar fi în afaceri Massimo Ciancimino, şi de a recupera bunurile materiale moştenite de acesta de la tatăl său. Acesta din urmă a avut legături strânse cu mafia siciliană, Cosa Nostra, spun autorităţile de la Roma. Integral la Romania Libera

Marirea si decaderea lui Dinu Patriciu. Anul 2012 s-a incheiat foarte prost pentru omul de afaceri Dinu Patriciu. Din toate directiile, necazurile s-au napustit asupra sa. Sursa raului? Deciziile de business neinspirate, desi perfect justificate, luate acum 4-5 ani ￂO criza inseamna o schimbare de proprietate. Blocajul mental al majoritatii iti ofera oportunitatiￂ, spunea Dinu Patriciu in toamna lui 2010, la o conferinta de business, unde participase pentru a-si promova proaspat lansatul lant de retail mic.ro. Impunator, de la cei doi metri de eleganta ai sai, explica usor relaxat catorva zeci bune de antreprenori despre cum se fac banii. Daca in acel moment – 2010- ar fi lansat o oferta de subscriptie publica pentru proiectul sau de retail, Patriciu ar fi strans o suma mai mare decat cea pe care i-au platit-o kazahii pentru Rompetrol, atat de solida era credibilitatea sa in mediul de afaceri local. Am ales citatul de mai sus si pentru ca descrie perfect strategia sa de business din anii de dupa 2007. A cumpărat ieftin şi mult, folosindu-se de muntele de cash rezultat din exitul de la Rompetrol. Zeci de milioane s-au dus pe investiţii „exotice“, media, IT, energie verde. Grosul banilor a fost însă investit în imobiliare, domeniul din care a făcut primul milion şi în care excelase, cel puţin până atunci, magnatul român. Deşi a făcut afaceri în cele mai variate domenii, de la rafinare de petrol până la agricultură, afacerile de real-estate şi imobiliare au fost o constantă pentru Patriciu, reprezentând întotdeauna cel puţin 25%-30% din totalul businessului. Şi tot imobiliarele pot fi o explicaţie, cel puţin din punctul de vedere al businessului, pentru problemele de acum. Continuarea in Capital.

Ludovic Orban: “PSD isi aroga rolul de partid dominant”. Deputatul liberal Ludovic Orban se asteapta ca PSD “sa-si maximizeze puterea” in perioada urmatoare si vede in acordul semnat de premier si presedinte o “detasare” a PSD de PNL. Ludovic Orban are 49 de ani si a fost in ultimii ani unul dintre criticii lui Crin Antonescu in interiorul PNL. Considera ca Antonescu “s-a schimbat” de cand a inceput sa aiba putere si marturiseste ca in PNL exista destule nemultumiri la adresa presedintelui partidului: “Simt la multi dintre colegii mei ca le este frica sa spuna ce gandesc sau sa se manifeste cum doresc”. Orban aminteste in acest context ca “exista doua feluri de a-i conduce pe oameni: castigandu-le increderea sau prin frica”. Crin Antonescu a anuntat organizarea unui congres extraordinar luna viitoare. Este nevoie de un astfel de congres? L.O.: Un congres este oricand binevenit in viata PNL, cu cateva conditii: sa ia decizii care sa fie conforme cu situatia in care se gaseste partidul si m-as bucura daca la acest congres se va modifica Statutul si daca Statutul PNL ar reveni la forma sa initiala, mai democratica, astfel incat membrii de partid sa poata promova in interiorul partidului pe baza meritului personal, a efortului si in baza increderii de care se bucura in fata electoratului si a colegilor de partid. Interviul integral in Romania Libera.

“Perlele” imobiliare ale lui Popoviciu, puse sub sechestru. Milionarul discret al Romaniei, Puiu Popoviciu, cu o avere de 100 de milioane de euro, avea pe numele sau doar cateva imobile. Imperiul si-l controleaza prin off-shore-uri. Procurorii DNA au avut o surpriza de proportii atunci cand au pus sechestru asigurator pe averea milionarului Puiu Popoviciu. Anchetatorii au vrut sa se asigure ca prejudiciul urias, in dosarul “Baneasa”, aproximativ un miliard de lei, va putea fi recuperat. Pe numele lui, DNA a descoperit doar sase imobile, desi, in 2003, Popoviciu era bine infipt in Top 300 Capital, cu o avere de 100 de milioane de euro. Este vorba de doua apartamente luxoase, aflate in zona ultracentrala a Capitalei, si patru spatii comerciale, aflate intr-un imobil din centrul Bucurestiului. Atent, numele lui Puiu Popoviciu, cel care a controlat “proiectul Baneasa”, apare rar in actele oficiale. In iulie 2002, el a fost numit administrator si de vicepresedinte al AGA al Baneasa Investments, infiintata in 2000. Este prima oară când Popoviciu Gabriel –Aurel deţine o funcţie oficială într-o societate parte a mecanismului care era gândit de el. Până în acest moment, Popoviciu coordona activitatea societăţii prin intermediul lui Bejenaru Andrei- Mihai, omul său de încredere care făcea legătura cu Alecu Ioan- Niculae”, subliniază, în rechizitoriu, procurorii DNA. Bejenaru a fost şi reprezentantul off-shore-urilor care controlau Băneasa Investments. Integral in EVZ.

Va urez o zi buna!

Merkiavellismul – un nou termen în vocabularul politic. Victoria Angelei Merkel la alegerile din toamnă trece drept sigură. Nu numai analiştii politici încearcă să desluşească secretul puterii celeia care trece în ochii unora drept „regina neîncoronată a Europei”. Puterea ca şi succesul schimbă nu numai firea ci şi fizionomia individului.Ca nimeni alţii, politicienii suferă această vizibilă metamorfoză. Pe chipul şi în atitudinea lor nu doar trecerea vremii ci şi valurile puterii lasă urme. O reputată artistă fotografă germană, Herlinde Koelbl, a avut inspirata idee să urmărească în timp această metamorfoză. Intre personajele alese se numără actuala şefă a guvernului german, Angela Merkel, fostul cancelar social-democrat Gerhard Schröder şi fostul ministru german de externe, ecologistul Joschka Fischer. Cele mai spectaculoase urme, puterea le-a lăsat pe chipul Angelei Merkel şi pe cel al lui Joschka Fischer.

Despre Joschka Fischer se afirmă că ar fi năpîrlit în mai multe rînduri în cursul carierei sale politice, începută sub semnul revoltelor studenţeşti din 1968, radicalizată ulterior în cadrul aşa numitei mişcări sponti, temperată pe durata pionieratului şi apoi a instituţionalizării mişcării ecologiste prin fondarea partidului verzilor, în urmă cu 33 de ani. „Năpîrlirile” succesive ale fostului lider ecologist, non-conformist şi rebel la început, îmburghezit în ultimii ani, sunt bătătoare la ochi. Fischer este cînd foarte gras, cînd rareori şi cu mari eforturi, slab. Este jovial şi melancolic, sigur de sine dar şi temător. Meandrele acestei metamorfoze sunt marcate de citate extrase din interviurile acordate de politician fotografei. Angela Merkel este însă personalitatea cea mai interesantă luată în obiectiv de Herlinde Koelbl. Privind imaginile, vizitatorul poate fi trimis cu gîndul la povestea răţuştei urîte care crescînd, se adevereşte a fi o lebădă (chiar dacă în cazul dat, fizionomia Angelei Merkel, silueta ei, nu justifică deloc analogia a cărei valoare este şi rămîne una pur abstractă, aidoma unei formule matematice). Cîtă deosebire între tînăra femeie încă ingenuă, abia intrată în viaţa politică, privind direct în obiectivul aparatului de fotografiat, şi între cea care, de două ori desemnată cea mai puternică femeie din lume, afişează suveran un abia schiţat zîmbet. In toate ipostazele devenirii ei, Angela Merkel îşi conservă nealterat în timp felul de a privi. Iar în toate mărturisirile făcute nu îşi trădează „adevărata fire”. Integral la Deutsche Welle

Astăzi începe o săptămână de discuţii în care liderii lumii vor căuta soluţii pentru resuscitarea creşterii economice. Cu temă de discuţii “dinamismul re­zis­tent”, aproximativ 50 de şefi de state şi de guverne, 300 de miniştri şi peste 1.000 de preşedinţi şi directori exe­cu­tivi de bănci şi companii de tot felul vor diseca în această săptămână la Forumul Eco­nomic Mondial, în pitoreasca staţiune montană elveţiană Davos, problema resuscitării economiei globale. Dar săptămâna începe cu prima reuniune din 2013 a miniştrilor de finanţe din zona euro care de doi ani duc o luptă lipsită de dinamism cu o criză care încă rezistă. Ei vor vorbi despre înfiinţarea unui supraveghetor unic al sistemului bancar european, o armă contra crizelor viitoare. În faţa elitei lumii politice şi de afaceri, pre­mie­rul rus Dmitri Medvedev, cancelarul german Angela Merkel şi premierul britanic David Ca­meron vor ţine discursuri centrate, probabil, pe efor­turile de a proteja şi impulsiona revenirea ti­midă a activităţii economice globale, scrie The Eco­nomic Times. Agenda va fi completată de conflictele din Siria şi Mali. Criza din zona euro va fi, cu siguranţă, unul dintre subiectele fierbinţi ale evenimentului, care va dura de pe 23 până pe 27 ianuarie. Organizatorii au spus că reuninea de anul acesta se va concentra pe con­soli­darea sistemului economic global astfel încât aces­ta să reziste şi să-şi revină rapid în urma unor şo­curi bruşte, precum turbulenţele din zona euro. Dar spre deosebire de anul trecut, când teama că uniu­nea monetară europeană se va prăbuşi era foar­te puternică, discuţiile de anul acesta au loc într-o atmosferă de calm pe pieţele de fi­nanţare, ceea ce trezeşte optimism şi spe­ran­ţă că Europa reuşeşte să ţină criza datoriilor su­verane sub control.  Premierul italian Mario Monti şi pre­şe­din­tele Băncii Centrale Europene Mario Draghi vor vorbi despre viitorul zonei euro, iar directorul executiv al Fondului Mo­netar Internaţional Christine Lagarde va prezenta modalităţi de a genera creştere eco­nomică stabilă. Integral in Ziarul Financiar. Absenţe notabile sunt cele ale oficialilor de rang înalt din SUA şi China, dar senatorul ame­ri­can John McCain va fi prezent la discuţii referitoare la conflictul din Siria. Anul acesta, copreşedinţii forumului înfiinţat în 1971 de către economistul german Klaus Schwab vor fi directorii executivi ai companiilor Embraer, Coca-Cola, UBS, Dow Chemical şi Toshiba şi repre­zentanţi ai Transparency International, orga­ni­zaţie importantă în lupta cu corupţia, potrivit AP. Lista invitaţilor îi include pe fondatorul Microsoft Bill Gates şi pe secretarul general al ONU Ban Ki-moon. Agenda va acoperi şi discuţii privind finan­ţa­rea luptei cu încălzirea globală, riscurile economice cau­zate de corupţie şi pirateria cibernetică, dar şi dezbateri referitoare la megaevenimente sportive. Integral in Ziarul Financiar

The Economist: Viktor Orban se îneacă în propriile păcate. Popularitatea premierului ungar este pe ducă, iar niciuna din ultimele sale acțiuni nu pare să contribuie la revitalizarea sa. Pentru premierul populist al Ungariei, Viktor Urban, noul an nu a început prea bine. Pe 4 ianuarie, Curtea Constituțională i-a respins planul de restructurare a sistemului electoral. Judecătorii au decis că legea prin care alegătorii ar fi obligați să se înregistreze în avans pentru următoarele alegeri generale (prevăzute a avea loc în primăvara lui 2014) este neconstituțională. Propunerea prevedea ca cetățenii să se înregistreze online sau la ghișeu cu cel puțin două săptămâni înainte de turul de scrutin, proces greoi și excesiv de birocratic. Potrivit variantei corectate de Curte, doar etnicii maghiari din afara țării se pot înregistra anticipat. De asemenea, magistrații au respins ca neconstituționale prevederile care limitau difuzarea de spoturi de promovare în timpul campaniei electorale. Criticii atrăsăseră atenția că noua lege era discriminatorie la adresa persoanelor cu venituri mici, cu acces restrâns la internet – coincidență sau nu, acest segment electoral este considerat, în general, fidel opoziției. Guvernul a negat acuzațiile, explicând că legea este necesară pentru actualizarea listelor electorale. Totuși, și-a acceptat rapid înfrângerea. popularitatea partidului său, Fidesz, este oricum în declin. Un sondaj realizat luna trecută de Ipsos cota socialiștii cu 16% din opțiunile electoratului, aproape de nivelul Fidesz, de 19%. Sprijinul pentru formațiunea de extremă dreaptă Jobbik este și el în scădere, ajungând la 6%. Cine să-l mai sprijine? Integral aduce Capital.

Spania: Numărul străinilor scade pentru prima dată în ultimii 15 de ani. În Spania numărul străinilor scade pentru prima dată în ultimii 15 de ani, conform ultimelor date publicate de Institutul Național de Statistică. Devastată de recesiune, cu un șomaj de peste 26%, Spania s-a transformat într-o importantă sursă de emigrație, după ce cu numai doi-trei ani în urmă era una dintre destinațiile preferate ale imigranților. În ciuda acestui fenomen, comunitatea românească din regatul Iberic continuă să crească și să reprezinte cel mai numeros colectiv de străini. Anul 2012 a pus capăt unei epoci de un deceniu și jumătate în care Regatul Iberic a fost destinația preferată a imigranților din trei continente, Africa, America de Sud și bineînțeles Europa Orientală. Cu o economie foarte dinamică, dar ai cărei principali vectori au fost doar sectorul imobiliar și turismul, unde a fost nevoie de multă forță de muncă, dar cu o minimă calificare, în ultimii 15 ani numărul strainilor din Spania nu încetat să crească, între anii 1996 (de când există date statistice) și până în 2011. Dar probabil creșterea cea mai spectaculoasă a avut loc începând cu 1998 și până în 2008. În numai zece ani numărul străinilor care erau înscriși în registrele de evidență a populației a crescut de la doar 600 de mii la peste 5,5 milioane de persoane. Fenomenul migratoriu nu a fost o problemă pentru autoritățile spaniole, ba mai mult, a fost unul dintre pricipalii factori dinamizatori pentru economia iberică, în special pentru sectorul imobiliar. Într-o ţară care are în momentul de faţă peste 47 de milioane de locuitori, fenomenul migratoriu a stimulat, nu numai boom-ul imobiliar, dar și un important boom demografic, străinii reprezentând în acest moment peste 12% din populaţia Spaniei, faţă de doar 1,3% în urmă cu un deceniu și jumătate. Până în 2011 numărul străinilor a crescut cu o medie anuală de peste o jumătate de milion, ajungând în momentul de față la peste 5,7 milioane. Dar conform ultimului recensământ publicat de  Institutul Național de Statistică, acest fenomen a luat sfărșit de-a lungul anului 2012, numărul imigranților scazând  cu 15 mii, o scădere minimă dar care relevă faptul că Spania nu mai este El Dorado de altă dată. Integral la RFI

Noi şi Obama 2. Ce putem cere, ce putem obţine. Preşedintele SUA, indiferent de nume şi de mandat, e un tip prins. Cum îţi pui propriile priorităţi cât mai sus pe lista sa de acţiuni? Dacă o faci inteligent, rezultatele sigur vor fi pe măsură. n principiu, cum nu mai are de pierdut altul, în cel de-al doilea mandat, care formal tocmai începe, preşedintele Barack Obama poate acţiona pe atât de grandios pe cât de mari au fost speranţele de schimbare istorică puse în el încă dinaintea primului mandat. Realist, preşedintele Obama va avea şi mai departe mult de furcă acasă: cu scăderea diferenţei dintre cât taxează şi cât cheltuie SUA, cu ieşirea din recesiune, cu reducerea şomajului. Lumea mare îl solicită însă la fel de intens. În primul rând, în acest mandat China va depăşi America la importanţi parametri de care ţine preeminenţa globală – iar Obama are la Beijing noi parteneri de negocieri.  (Nu ne întrebăm şi cum ne afectează schimbarea de gardă de la Beijing. Cu „bunele relaţii tradiţionale” ca şi irosite, cum ne mai putem raporta – activ! – la reperul major al principalului nostru partener strategic?) În timp ce li se cere urgent intervenţia în Iran, Siria, acum şi în Mali, SUA sunt foarte ocupate să-şi asigure poziţiile strategice în Pacific. Nimic despre România până aici […]Oricum, întrebarea „cum ne va afecta al doilea mandat al lui Obama“ trebuie pusă à la JFK: Ce putem face noi cu mandatul Obama 2? Vrem ceva? Ne încumetăm să şi cerem? Avem canale, emisari? Măcar când partea americană ne solicită ceva – trupe, acces militar la teritoriu sau concesionarea unor resurse naturale – cerem ceva LA SCHIMB? Ce transfer tehnologic incumbă achiziţia de F16 sau prezenţa Exxon în Marea Neagră? Integral in Adevarul.

Titlul integral al cartii despre care vreau sa discut este: “Why the West Rules – For Now: The Patterns of History, and What they Reveal About the Future”, adica “De ce conduce Vestul – Deocamdata: Tipare istorice si ce ne dezvaluie despre viitor.”  Probabil ca daca nu as fi citit recenzia  decupata din presa germana de catre Deutsche Welle nu as fi discutat despre aceasta fundamentala lucrare  care chiar merita sa fie tradusa si citita de cititorul roman. Din nefericire, ca fiecare colaj, fragmentele de recenzie  publicate de situl german in limba romana nu reusesc sa redea adevarata valoare si importanta cartii lui Morris. Am  sa incerc in cateva cuvinte sa dezvalui cititorului tezele principale aduse in aceasta lucrare cu care nu sunt complet de acord.

Ian Morris, impreuna cu Paul Kennedy si Niall Ferguson, alcatuiesc triada valoroasei istoriografii anglo-saxone  contemporane, reusind sa “evadeze” de la catedrele eminente pe care le conduc spre contemporanul nostru problematic. Desi toti trei sunt britanici prin nastere si cetatenie, toti lucreaza in Statele Unite – Ian Morris lucreaza la Stanford, Niall Ferguson la Harvard si Paul Kennedy la Yale.  Nu cred ca lucrarile respectivilor au fost traduse in limba romana, bineinteles din cauza super-intelectualismului de care dau dovada elitele mioritice actuale. De citit daca aveti posibilitatea cartea lui Paul Kennedy – “The Rise and Fall of the Great Powers” si ale lui Niall Ferguson – “The Ascent of Money: A Financial History of the World” si “Civilization: The West and the Rest.” Pe Paul Kennedy il puteti citi si in editorialele sau comentariile lui publicate in The Wall Street Journal.

Ian Morris este fara indoiala un polimat si enciclopedist de genul carora apartin si eu (cu toata modestia). L-am cunoscut personal in anul 2000, cand el a sapat pe Monte Polizzo in Sicilia, cautand ramasitele unei culturi necunoscute si unui popor disparut, Elyminii. Popor pe care el ii considera de provenienta elena (indo-europena), iar eu ii consideram de origine Feniciana (semiti). In orice caz eu am abandonat cautarile, probabil ca si Prof. Morris le-a abandonat pe ale lui.

Cartea lui Ian Morris, “De ce conduce Vestul – Deocamdata”, este importanta pentru ca se bazeaza pe o istorie profunda, care cuprinde o perioada de 15 mii de ani si pentru ca emite o serie de pareri bazate pe ipoteze plauzibile, cu un grad sporit de probabilitate. La fel de importanta este si menirea acestei carti – istoria nu este o disciplina stearpa si se pot trage multe concluzii utile din cunoasterea si intelegerea ei.  Teza principala a cartii este ca ceea ce conteaza cu adevarat, inaintea culturii, religiei, politicii, geneticii, sau a liderilor care conduc societatea, este geografia si climatul specific si propice ascendentelor societatilor care isi impun dominatia.

Din nefericire, in recenzia decupata, publicata astazi in Deutsche Welle, exista o greseala de interpretare, care a survenit sau dintr-un titlu “senzational” al lui Der Spiegel (Angst treibt uns voran – Frica ne conduce înainte), care denota lipsa de intelegere a materialului. Scrie DW – “marile salturi au loc atunci cînd vremurile grele reclamă măsuri radicale. Frica este cea care ne împinge înainte. Istoria este o succesiune de adaptări la o lume care ne confruntă neîncetat cu noi probleme” Gresit, ceea ce numeste autorul recenziei “frica”, numeste Ian Morris “necesitatea supravietuirii sau daca doriti, nevoia”.

Multi vad in analiza lui Morris o analiza “marxista,” autorul nici macar nu catadicseste sa o respinga – ea nu exista, deci nu poti respinge ceea ce nu poate exista. Cunosc destul de bine opiniile lui Morris, deci nici macar nu poate fi vorba de “marxism”.  Daca luam citatul tradus din ziarul care apare la Zuerich (Neue Zürcher Zeitung), lucrurile ar sta cam asa – “putem trage două învăţăminte din lecţia istoriei. Există o tendinţă pe termen lung, precum ascensiunea occidentului ca forţă dominatoare. Această tendinţă poate fi proiectată şi în viitor. Pe de altă parte însă, acestor tendinţe majore li se opun forţe contrarii, care le pot submina. Dezavantajul prognozelor este că majoritatea lor iau în calcul doar una dintre tendinţe. Marx credea că poate determina mersul istoriei pînă la societatea fără clase. Alţii se concentrează pe schimbările pe termen scurt, precum criza financiară, deducînd de aici că nu există nici un fel de tendinţe. Ambele concluzii sunt false”.

Cartea lui Morris se axeaza pe un “index”, care incearca să explice îndelungata supremaţie a occidentului, dar şi reînălţarea la orizontul mileniului trei a orientului asiatic. Fara indoiala ca Prof. Morris are dreptate cand sustine ca leagănul civilizaţiei apusene este amplasat în bazinul mediteranean. Timp de două mii de ani ea se menţine în fruntea cursei, după care, în jurul anului 500, orientul îi ia locul, dar numai pînă în jurul lui 1800. Descoperirea maşinii cu aburi şi industrializarea rapidă readuc occidentul în poziţie fruntaşă.

“Indexul Morris”  ia în calcul factori geografici, climatici, sociali si sintetizeaza procesele adaptării societăţii la condiţiile lumii exterioare, incluzand parametrii ai exploatarii energiei, urbanizarea, prelucrarea şi difuzarea informaţiilor, ca şi eficienţa strategiilor militare.

Mai putina dreptate are Morris cand conclude ca  pendulul supremaţiei bate, conform principiului “actiunii si reactiunii”, din nou spre orientul care îndeplineşte condiţiile prevăzute de indexul de dezvoltare conceput de el – mega-urbanizarea, explozia noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare, exploatarea şi consumul de energie, dar şi noi strategii şi forme de război, precum razboaiele informatice (cyberwars).

Pana la urma reuseste Morris sa formuleze o teorie pe care am formulat-o si eu in articolele in care am descris “Tragedia Resurselor Comune si Societaţile Sinucigaşe” (Vezi Politeia Geopolitical Analyses – PGA). Morris o numeste “Impasul Ecologic”, in care sustine ca nevoia de energie a dezvoltării hiperdinamice a civilizaţiei nu mai poate fi satisfăcută prin tehnologia disponibilă, ceea ce va duce nu la o stagnare, ci la un recul dramatic, radical, la prăbuşirea şi dispariţia unor ample segmente de cultură şi civilizaţie. Secole vor trece pînă cînd noile forme de civilizaţie vor ajunge la stadiul de dinaintea impasului. Paradoxala formulă imaginată de Ian Morris ar suna astfel: succesul poate fi cauza eşecului. Exact ceea ce am scris eu cu trei ani in urma. Morris, ca si mine, iese de la teoria emisa de Garrett Hardin (vezi articolele in care eu am formulat teoria mea).

Lucrarea lui Ian Morris este una de exceptie si musai sa fie citita (desi este voluminoasa) de oricine se considera un intelectual serios. Sper ca totusi cineva va hotari sa traduca operele acestor extraordinari autori – Ian Morris, Niall Ferguson si Paul Kennedy. Nu pot sa sfarsesc aceste prea putine randuri pentru a adopta parerea majoritatii criticilor literari –“ scrierea lui Ian Morris în paginile presei culturale se datorează calităţilor intrinseci ale studiului, dar şi nevoii tot mai accentuate a cititorilor de a avea, în stadiul globalizat al evoluţiei omenirii, o viziune diacronică şi globală asupra propriei istorii”.

Bibliografie:

Recenziile cartii lui Ian Morris:

The Economist – On top of the world
Der Spiegel – Angst treibt uns voran (Frica ne conduce înainte)
Neue Zürcher Zeitung – Der rote Faden der Weltgeschichte (Tema centrală a istoriei lumii)
Deutsche Welle – Cine conduce lumea?

Alte carti si autori mentionati in articol:

Paul Kennedy – The Rise and Fall of the Great Powers
Paul Kennedy – American Power Is on the Wane – articol publicat in 2009 in The Wall Steet Journal.
Niall Ferguson – Civilization: The West and the Rest si The Ascent of Money: A Financial History of the World.
Theophyle – Tragedia “Resurselor Comune”

Redactat de @ Dama cu Cameleoni

In multe privinte, mariajul USL incepe sa semene cu cel al sotilor Banica.

Inainte de tot si de toate, Andreea si Stefan nu erau niciunul la prima casatorie.  Asa si cu mirii nostri politici – nici USL si nici PDL nu se aflau in situatia nevinovatiei virginale: se pupasera in Piata Independentei cu multi altii, mersesera spre altarul aliantelor de tot felul cu acelasi zambet lataret si schimbasera juraminte si sigle in multe alte imprejurari.  Va sa zica, era de presupus ca trasesera oarece invataminte din oficializari trecute ale relatiilor lor pasional-electorale.

Despre cuplul Andreea Marin – Stefan Banica se spune, frecvent, ca este / a fost un cuplu format din doi oameni frumosi, muncitori si de succes.  Daca te iei dupa unii si altii, asta s-ar putea spune si despre partile aranjamentului matrimonial numit USL: PSD si PNL – doua formatiuni politice vanjoase, puse pe treaba, cu stele in frunte si nu doar acolo.

Rautaciosii au comentat ca familia Banica si-a ascuns  – de ceva timp incoace – diferendele, tocmai de dragul unei imagini publice impecabile, de Preasfanta Familie a spatiului monden romanesc.  Asa si cu duo-ul nostru politic: daca a scartait cate ceva, mai discret sau mai evident, in USL, atunci partile au purces degraba la pupaturi cu tzoc, declaratii de dragoste televizate si juraminte de fidelitate eterna.

Odata ce titlul de familie alfa a mondenului romanesc le-a fost atribuit, Andreea si Stefan s-au relaxat si au lasat se se intrevada – de sub basmaua casatoriei ideale – bigudiurile unor omenesti neintelegeri, punctele de vedere ciocnite la zile mari ori cate un colt de gura coborat a tristete.  Nu vi se pare ca vedem asta  – in ultima luna – si la familia USL? Dupa un surf electoral de mare forta, respectiva familie s-a vazut pe varf de val, apoi proiectata in toate sefiile neamului.  Ca o celula de baza a societatii care se respecta , Uselestii s-au pornit la o diviziune nebuneasca. De zice unul „hais”, celalalt indeamna „cea”. Cand unul striga „Sus!”, celalalt  zbiara „Jos!”.  Ca sa ne dezorienteze definitiv, cel care ar trebui sa coteasca la dreapta, semnalizeaza stanga.  Si invers.  Shock & awe, plus multa dezordine mioritica.

Cand sa spunem si noi, publicul TV anchilozat pe canapelele neamului, ca Marin-Banicii au trecut hopul celebrului „seven years itch” – hop si ruptura, care se produce  virtual si iremediabil si ne lasa in fata obisnuitelor intrebari declansate in astfel de situatii.  Daca si cine a inselat pe cine, cand, unde si cu cine? Cum se imparte averea? Care dintre ei va fi mai deprimat, mai plans,  mai nervos? Cu cine raman copiii? Care dintre ei isi va reface mai repede viata si in ce mod?  Sa mai asteptam putin, zic, si sa dam drumul la pariuri cu privire la cea de-a doua mare despartire a anului.  Semnele sunt aici.  Stati cu ochii pe FB si pe Antena 3 si ganditi-va bine: unde credeti ca il va duce Viorel pe Crin in vacanta de divort?

Mineriada din ianuarie 1999 a fost cea de a cincea mineriada întreprinsă în România postdecembristă.

În august 1998, sindicatele din Valea Jiului au început negocierile cu administratia pentru noile contracte salariale. La 16 decembrie 1998, ministrul industriilor Radu Berceanu a declarat că minele de la Dâlja si Bărbăteni vor fi închise, ca urmare a programului de restructurare a mineritului din Valea Jiulului. Miron Cozma acerut, nu mai mult si nici mai putin: 10.000 de dolari pentru fiecare disponibilizat şi 500 de dolari – pensie pe viaţă.

Minerii, condusi de Miron Cozma, seful Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, liderul necontestat al minerilor datorită faptului că obtinea de la guvern mentinerea substantialelor lor salarii, iau decizia declansării unei greve generale, la 18 decembrie 1998. Pentru negocierea punctelor de pe platforma întocmită de sindicalisti a fost solicitată prezenta la Petrosani a ministrului Industriilor, Radu Berceanu si a primului ministru, Radu Vasile. Refuzul demnitarilor determină grevistii să solicite plecarea la Bucuresti. Primarul Capitalei (Viorel Lis) declară că nu va aviza nici un mars de protest al minerilor în Capitală, în timp ce Ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, refuză categoric să pună la dispozitia grevistilor garniturile de tren solicitate pentru deplasarea la Bucuresti.

La 15 ianuarie 1999 Judecătoria Petroşani va declara ilegală greva minerilor, iar la 18 ianuarie Cozma decide începerea „Marşului spre Bucureşti”. La aceast data, minerii pornesc către Capitală. Având experienţa regretabilă a altor patru acţiuni minereşti de amploare, jandarmii închid cu baricade Defileul Jiului: „jandarmii şi băieţii vânjoşi din DIAS îşi omoară timpul în Defileu. Când termină cu tablele, ceaiurile sau poveştile despre familii, mai trântesc un baraj“, scria ziarul „Adevărul“ la 16 ianuarie. Barajele acestora erau însă distruse cu uşurinţă şi entuziasm de către minerii revoluţionari. „După aproape o oră de marş forţat, coloana, lungă de aproape un kilometru, a ajuns la intrarea în Defileul Jiului. […]

Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, a demisionat în seara zilei de 19 ianuarie, când minerii au trecut de toate barajele fortelor de ordine din Defileul Jiului.

La ieşirea din defileu, după o noapte petrecută la Târgu Jiu (19/20 ianuarie), Cozma a decis continuarea marşului spre Bucureşti, alegând drumul cel mai scurt, prin Râmnicu-Vâlcea. La actiunea lor s-au solidarizat si contingente de mineri din Oltenia, Banat, precum si alte categorii de muncitori. Minerii erau transportati de 70 de autobuze si peste 200 de autoturisme si se deplasau disciplinat, avînd cercetasi trimisi ca să culeagă informatii despre dispunerea în teren a fortele de ordine. Aveau o organizare cvasimilitară, fiind grupati în functie de exploatarea minieră de unde proveneau. Pe drum, coloana de protestatari a fost întampinată cu aplauze de către populatia civilă din localitătile gorjene.

Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada Bucureşti-Piteşti au fost grupate dispozitive de jandarmi. Datorită retelei de informatori, minerii au aflat din timp că la Costesti, Vâlcea (la ieşirea din Horezu) era amplasat un nou baraj al fortelor de ordine şi au decis să petreacă noaptea de 20/21 ianuarie în Horezu.

“Bătălia” de la Costeşti. “Bătălia” a început în jurul orelor 14 și s-a încheiat în jurul orelor 17, cu victoria minerilor. Forțele de ordine aveau aproximativ 2000 de combatanți, inclusiv trupe speciale DIAS și BAOLP, numărul minerilor fiind de aproximativ 15-20000.

Minerii au străbătut pe jos cei 3 kilometri dintre Horezu și Costești. Au încercuit zona și au atacat din toate părțile. Din spate jandarmii au fost atacați de săteni din Costești, înarmați cu pistoale de semnalizare. Numarul jandarmilor căzuți în mâna minerilor se ridica la peste 1500; prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcăneanu, a fost luat deasemenea ostatic. Coloana de manifestanți își continuă drumul spre Râmnicu Vâlcea, după ce au îndepărtat stabilopozii și stâlpii de beton aflați pe șosea. Toate mașinile cu număr de București sunt distruse, fără discriminare. La Râmnicu Vâlcea, forțele de ordine au reușit să oprească încercarea câtorva sute localnici de a pătrunde în sediul Prefecturii, care este încercuit de manifestanții adunați în centrul localității și care scandează: “Să vină minerii”, “Cozma, Cozma”, “Vadim, Vadim” și “Jos prefectul”.

Președintele Emil Constantinescu a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului și a solicitat liderilor partidelor parlamentare să-și exprima poziția față de evenimentele în curs. În timpul nopții de 21-22 ianuarie 1999 a fost emisă ordonanța de urgență care instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României, începând cu ora 14 a zilei de 22 ianuarie. Constantin Dudu Ionescu este numit ministru de interne și se produce înlocuirea unor cadre de comandă ale acestui minister.

“Pacea” de la Cozia. Aflat în fața unui conflict fără precedent, Primul Ministru Radu Vasile acceptă dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la mănăstirea Cozia, la 22-23 ianuarie. În urma acestuia a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja și Bărbăteni și neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor. Conform declarațiilor primului ministru, „Acțiunea revendicativă s-a încheiat. Minerii se îmbarcă, la ora actuală, în mașini, se întorc la locul de baștină. În esență, aceste discuții au durat cîteva ore. Au fost depistate o serie de soluții care însă vor fi finalizate după prezentarea unui program de reducere a pierderilor, prin reducerea costurilor în companiile componente și participante la acțiunile revendicative”

Note si citate:

Ziarul Gândul –  Costesti, amintiri de la fata locului
Jurnalul.ro –  Epopeea “Mineriadei” din ianuarie 1999
Evenimentul zilei – Presa internationala comenteaza pe larg a cincea mineriada
Adevarul – 14 ani de la a cincea mineriadă

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Dilema Veche. Dilema noastră cea de toate zilele. Andrei Pleşu

Într-o lume normală, orice opţiune e precedată de un episod deliberativ. În lumea noastră însă, opţiunile sînt anterioare deliberării. Sînt opţiuni gata făcute, care nu apelează la realitate decît pentru a-şi găsi, la nesfîrşit, confirmarea. Aşa stînd lucrurile, nici nu se poate vorbi de opţiuni, ci de tropisme, de efectele dezordonate ale unei lumi tulburi, care s-a dezvăţat, în 45 de ani de dictatură comunistă, să cîntărească liber oamenii şi ideile. O lume în care opţiunile nu se bizuie pe deliberare e o lume în care dialogul e imposibil. Dialogul e un schimb de argumente. Dar ce argumente poate invoca cineva care a ales fără reflecţii, printr-o mişcare spontană a umorilor proprii? Pentru cei care „au hotărît“ că reprezentanţii puterii sînt buni, reprezentanţii puterii devin inatacabili: ei nu greşesc, sau greşesc numai din vina altora, sau, oricum, greşesc mult mai puţin decît „ceilalţi“.

nvers, pentru cei care „au hotărît“ că reprezentanţii puterii sînt răi, fiecare mişcare a lor e un chip al erorii: ei nu pot avea niciodată dreptate sau, dacă accidental au, e pentru că sînt abili şi vor să ne păcălească. La fel, opoziţia e ori sublimă, veşnic îndreptăţită, depozitară a tuturor virtuţilor neamului, ori trădătoare, destabilizatoare, un soi de maşină infernală, plasată în mijlocul nostru de unguri, evrei sau masoni. În primul caz, a critica opoziţia echivalează cu a vîna îngeri. În al doilea caz, a lăuda opoziţia e a complota împotriva ţării. Exemplele pot continua. Pentru monarhişti, monarhia e o soluţie absolută: se instalează prin miracol şi rezolvă, prin miracol, toate dramele româneşti – de la corecta distribuţie a zahărului, pînă la renaşterea morală şi reîntregirea neamului. La rîndul lor, antimonarhiştii, desfiguraţi de resentimentara lor ignoranţă (sau rea-credinţă), sînt incapabili să depăşească injuria şi mitocănia. De o parte şi de alta – chiar dacă statistica diferă – discursul e exaltat, năbădăios, ultimativ. El nu exprimă raţionamente, ci stări. Sîntem cu toţii „porniţi“, „apucaţi“, patetici; nimeni nu reflectează pentru că toţi ştim deja. Manevraţi de pasiuni, luăm discernămîntul drept o concesie şi analiza drept pasivitate elitistă. Pe scurt, după îngheţul totalitar, ne topim într-un dezmăţ al emotivităţii, reacţionînd prin ură sau iubire acolo unde n-ar fi nevoie decît de judecata noastră limpede. Ştiu, fireşte, cît de importante sînt sentimentele şi cîtă dreptate poate avea iubirea. Dar sînt şi lucruri aflate în inadecvare cu categoriile inimii, lucruri pe care iubirea le compromite. Uitînd asta, riscăm să reinventăm, prea devreme, „partidul iubit“, „conducătorul iubit“ şi toate celelalte („duşmanul care veghează“, „sfînta ură“ etc.). Integral in Dilema Veche.

Deutsche Welle. Fratele malefic al efectului Placebo. Alina Kühnel

Citiţi prospectele medicamentelor înainte de administrarea lor? Nu e o idee bună. Căutaţi în internet simptomele unei afecţiuni? Rezultatele vă pot îmbolnăvi. Efectul? Nocebo! Atunci când informaţiile provoacă panică la nivelul subconştientului avem de-a face cu un proces numit Nocebo.

“Aşteptările influenţează rezultatele” este convingerea lui Magnus Heier. Neurolog şi jurnalist specializat în subiecte ştiinţifice, el este fascinat de puterea subconştientului. Ceea ce aşteptăm influenţează direct evoluţia afecţiunii: putem asista la dispariţia simptomelor sau la apariţia acestora. Dacă, de exemplu, citim un articol despre radiaţiile electromagnetice emise de antenele pentru comunicaţii mobile, durerile de cap s-ar putea instala rapid, chiar dacă antenele în cauză nici măcar nu funcţionează.  Persoanele la care a fost diagnosticată o tumoră pot muri mai repede decât prevăd prognozele medicale, dacă au convingerea că nu mai au decât puţin de trăit, deşi tumora în sine şi-a oprit evoluţia. Acesta este efectul Nocebo, despre care Heier a scris o carte.

„Efectul este accentuat atunci când apare frica, frica de boală, de terapie. În acest caz, efectele secundare sunt mult mai puternice.“, explică Heier. „Pacienţilor bolnavi de cancer li se face foarte rău numai când intră în camerele în care au avut loc şedinţele de chimio-terapie, pentru că în subconştient au deja toate datele răului rezultat în urma terapiei.”  Frica reprezintă stres pentru corp şi poate slăbi sistemul imunitar. În aceste condiţii, infecţiile au cale deschisă, durerile apar acolo unde nu ar trebui. Integral in Deutsche Welle.

Curs de Guvernare. ”Bugetul cetățeanului”. Cristian Grosu

Intr-un stat ”capitalist”, cu o economie de piață – cum e România – singura metodă prin care guvernul poate interveni în economie este Bugetul.

Tocmai de aceea, gestiunea banilor de la un an la altul ar trebui să fie cu totul altceva decât chiverniseala cu care se întinde de la o lună la alta un pensionar sărac, bolnav și fără copii care nu mai așteaptă nimic de la viață. Sau decât aritmetica după care un contabil de CAP păcălește cifrele urmând ca responsabilul politic să se ocupe de minciunile despre creșterea producției la hectar. Nu sunt glume: este exact ceea ce se întâmplă cu bugetele României – și nu de azi de ieri. Azi, în schimb, avem o particularitate.

Mai întâi : ”a interveni în economie” : da, sună prost, dacă înțelegem prin intervenție amestecul statului în fluența care asigură supraviețuirea privatului de la un cap la altul al mersului afacerii.

Suntem însă într-un moment în care ”intervenția statului” poate însemna ceva pozitiv : reforme structurale care să restrângă găurile negre, deblocarea drumului către creștere și profit și, mai ales, politici economice care să fructifice atuurile pe care le are o țară ca România. Or asta înseamnă viziune, strategie, plan. Iar acestea au nevoie de gestiunea veniturilor, cheltuielilor și investițiilor – adică de bugetul României.

În materie de plan, ceva-ceva există, dar nu e făcut în România : e foaia de parcurs ”negociată” cu FMI, BM și CE, document care ține loc – de ani de zile – de program de guvernare, indiferent dacă la putere se află stânga sau dreapta. Integral la Curs de Guvernare.

Adevarul. Recrudescenţa dictaturii parlamentare. Gavril Dejeu

Cum se vede, nu sunt suficiente măsurile existente în legislaţie privitoare la discriminarea între cetăţeni. Prin preconizatele modificări ale statutului parlamentarilor se tinde a-i aşeza şi mai mult de-asupra semenilor lor. O tendinţă românească în contradicţie şi pe contrasens cu evoluţia europeană, cu cerinţele consolidării democraţiei şi statului de drept. Reglementarea constituţională este ea însăşi contradictorie. Pe când în art.4 şi 16 decretează ritos egalitatea între cetăţeni ca şi egalitatea în faţa legii „ fără privilegii şi fără discriminări”, se menţine în acelaşi timp imunitatea parlamentară şi guvernamentală, instituţie devenită anacronică în raport cu comandamentele democratice. Ar primi înţeles imunitatea votului şi a opiniilor politice exprimate în exercitarea mandatului.

Atribuţiile protectoare ale instituţiei s-ar cere limitate la atât. Reglementările dincolo de aceste limite aduc atingere principiului separaţiei puterilor, impietând flagrant asupra justiţiei.

Reţinerea şi arestarea este o măsură gravă indiferent că priveşte un cetăţean de rând, un ministru sau un deputat, antrenând în toate cazurile răspunderea organului judiciar care o adoptă. Legea circumscrie limitativ şi argumentat cazurile când pot fi luate, prevăzând în acelaşi timp şi căile de contestare şi control. Integral in Adevarul.

Riscograma Felix scoate armata la colectat taxe. Iată ce ţări va trebui să atacăm! Lucian Davidescu

Dan Voiculescu:

Am vorbit despre o masura cred eu foarte buna, la ora actuala la Ministerul Apararii exista personal disponibil care poate fi detasat in interesul serviciului la Ministerul de Finante, pentru a putea sa punem cat decat stavila evaziunii fiscale, pentru ca marea problema e controlul. Nu avem suficienti oameni care sa controleze evazionistii (…) Oamenii din Armata au o statura, au o moralitate, o disciplina a muncii care ii recomanda pentru a fi controlori si vanatori de evazionisti.

Iată în sfârşit unul care înţelege unde se ascund banii şi cum pot fi forţaţi să iasă din bârlog. După ce vor umbla o vreme prin scriptele companiilor, militarii vor identifica exact unde se află inamicul. Apoi, doctrina militară strămoşească – “eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul” – se va transforma într-una contemporană, de tipul “loviturii preventive”. Trebuie doar definite clar ţintele, apoi trebuie cumpărat echipamentul potrivit – în cazul de faţă nave amfibii pentru debarcarea proaspăt-înfiinţatei forţe expediţionare de infanterişti marini. Apoi, putem trece la treabă. Iată lista viitorilor inamici:

Cipru. Regimul fiscal în Insula Afroditei este foarte prietenos cu contribuabilii din UE, prin urmare groaznic de ostil cu guvernele lor. Deja grecii şi-au securizat tratate fiscale favorabile, care prevăd că doar 5% din transferuri sunt reţinute la sursă dacă destinatarul e rezident în Cipru. Teoretic, impozitul pe profit e 10%, dar inspectorii fiscali ciprioţi şi-au făcut o reputaţie din faptul că sunt “neglijenţi” şi acceptă orice fel de deductibilitate, nu ca ăia români care sunt intransigenţi şi dacă le arăţi un bon de taxi te întreabă de ce n-ai mers cu autobuzul. Integral in Riscograma

Dan Badea. Potăile lui Vîntu și Voiculescu încearcă să muște SRI-ul de fund

”Berbecul” informatorilor securității Felix-Voiculescu și Nuș-Vîntu, folosit – fără succes până acum! – la spargerea porților de la Cotroceni, este reutilizat asăzi, cu și mai multă forță, după ce USL a preluat în urma unei imense campanii de dezinformare controlul Parlamentului și al Guvernului României.
De această dată însă, porțile la care bat capii crimei organizate sau ai mafiei politico-financiare din România, direct sau, în cazul unora indisponibilizați în celulele pușcăriilor, prin reprezentanții lor, sunt DNA, CSM, ANI, Procurorul General și SRI. Puterea actuală și-a pus deocamdată, la adăpost, Ministerul Justiției (Mona Pivniceru) și Avocatul Poporului (Valer Dorneanu).

Dacă privești la televizorul lui Voiculescu, Ghiță sau Vîntu, instituțiile vizate se află sub un uriaș asediu. Bătălia pentru CSM seamănă  oarecum, la scară, cu bătălia din vara trecută pentru demiterea președintelui țării. Asediul asupra CSM, condus de Mona Pivniceru prin anexele ei AMR, UNJR și gașca lui Horațiu Dumbravă, are ca scop revocarea din această instituție a judecătorilor Cristi Danileț și Alina Ghica, magistrați cu coloana vertebrală greu de îndoit de cizma lui Voiculescu. Antena 3, încremenită în proiectul anti-Băsescu titra ieri, spre exemplu, cu litere mari, ”Oamenii lui Băsescu goniți din CSM”. Integral in blogul lui D.Badea

Vezi articolul anterior. Operatiunea Serval (Felidă – Felis serval) este numele de cod al intervenției militare a armatei franceze pe teritoriul statului african Mali. Operatiunea a inceput la data de 11 ianuarie 2013, la cererea guvernului din Mali, în urma solicitărilor guvernului Mali si a  ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane) pentru a facilita o interventie militară străină. Solicitarea a fost facuta la data de 12 octombrie 2012.  Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în unanimitate o rezolutie  propusa de Franta prin care o forta ECOWAS sa asiste armata din Mali, în combaterea militantilor islamisti  pe baza capitolului VII din Carta Natiunilor Unite. Rezolutia a permis o perioada de 45 de zile pentru “recomandări detaliate si realizabile” pentru interventia militară. In timpul acestor 45 de zile, toate provinciile din nord fusesera deja ocupate de rebelii islamisti.

Operațiunea Serval are ca scop sprijinirea trupelor statului Mali pentru respingerea atacurilor  grupurilor armate islamiste, care au luat controlul total asupra regiunii Azawad, de fapt toata partea de nord a țării, care cuprinde  regiunile Gao, Kidal si Tombuktu. Obiectivele acestei interventii, asa cum au fost exprimate de președintele francez François Hollande la data de 15 ianuarie 2013, sunt pentru a opri ofenziva forțelor jihadiste spre Bamako, capitala  Mali  și pentru a asigura recuperarea integrității sale teritoriale. Avand in vedere situatia fortelor armate ale statului Mali, lucrul pare foarte nesigur fara sprijinul toatal si activ al europenilor.

Fortele insurgente, asa cum am mai mentionat in articolul anterior, sunt formate din Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawad (MNLA), Mișcarea Salafista Din e’-Ansar, combinate cu alte mișcări islamiste afiliate  al-Qaida (AQIM ). Una din marele probleme ale acestui conflict, la fel ca cel din Libia, este sa intelegi “cine este impotriva cui”. Avand in vedere ca unele  unitati ale statului Mali, de fapt exact acelea care erau mai pregatite, au o componenta ridicata de etnici tuaregi, duc la multe probleme cu loialitatile impartite.

Multi soldati, de fapt unitati intregi, au trecut de partea insurgentilor si altele au trecut granitele unor state vecine in asteptarea constatarii “unde ar trebui sa se alature”, conform oportunitatilor pe teren. Ca lucrurile sa fie si mai complicate, potrivit cotidianului New York Times, trei din cele patru unități de elită sub comanda tuarega din  Mali au fost formate si antrenate de  Statele Unite la inceputul anilor 2000 si au trecut in totalitate  în tabăra rebelilor la inceputul conflictului din 2012. Lucru bineinteles negat cu vehementa de autoritatile maleze.

Rebelii jihadiști, în esență, poseda armament de infanterie din arsenalele libiene sau cumpărate de la dealeri de arme, prin venituri din comertul de droguri, ființe umane si răscumpărarea de ostatici. Armamentul usor este compus din arme ușoare AK-47, puști cu lunetă Dragunov, mitraliere grele de 12,7 mm și 14,5 mm sau lansatoare de rachete RPG-763. Majoritatea armamentului mai greu este montat ca si in razboiul libian pe furgonete de provenienta japoneza.

Derularea evenimentelor

La data de 10 ianuarie 2013, după mai multe luni de lupte, situația militară se deteriorează rapid pentru armata din Mali. Insurgenții ocupa orașul.  Konna indreptandu-se spre Mopti, ultima fortificatie serioasa spre capitala, Bamako. iar Președintele Mali (interimar) Dioncounda Traoré, declară starea de urgență în țară și face apel la președintele francez, François Hollande, cerând ajutor imediat militar din Franța pentru a contracara ofensiva jihadista.

La 11 ianuarie 2013, François Hollande accepta ca  Franța, alături de partenerii săi africani, la cererea autorităților din Mali, în cadrul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU sa  ajute la oprirea atacului, considerat de el ca atac  terorist.

In 13 ianuarie 2013, ministrul de Externe, Laurent Fabius, a declarat că ofensiva grupurilor islamiste spre sud este oprită și Franța au început să “aibă grijă” de bazele din spate ale teroriștilor. La rândul său, ministrul apărării, Jean-Yves Le Drian a anunțat că raidurile aeriene franceze se desfășoară continuu în partea de nord a țării și asigură  implicarea franceză.

Din 14 ianuarie, incep lupte pentru posesia orașelor Diabaly și Konna, care blochează drumul spre capitala Bamako. Forțele jihadiste au cucerit Diabaly in 14 ianuarie, după o luptă cu armata maleza. În replică, fortele aeriene franceze efectueaza cateva raiduri  impotriva acestor obiective în noaptea dintre 14 – 15 ianuarie.

La 15 ianuarie, în paralel cu o vizită in Emiratele Arabe Unite, Francois Hollande a declarat ca cele “trei obiective” ale operațiunii sunt: stoparea ofensivei jihadiste spre capitala Bamako, “Protejarea” Bamako, unde traiesc si 5000 de cetateni francezi  si ajutor statului Mali pentru a recupera integritatea sa teritoriala prin “sprijinirea misiunii încredințată forțelor ECOWAS”, subliniind că Franța nu intenționează să rămână în Mali.

În 18 ianuarie, armata Mali a emis un comunicat de presă declarând “am preluat controlul total al orașului Konna, după pierderi grele la inamic.” Informația a fost confirmată de către Ministerul Apărării de la Paris. Soarta orașului Diabaly este inca necunoscuta.

Tot la data de 18 ianuarie 2013, 1800 de soldațI francezi facand parte din Legiunea Straina sunt angrenati direct in acest conflict, ocupand pozitii pentru a proteja Markala, un pod construit peste râul Niger și pentru a preveni accesul trupelor luptătorilor islamisti, care sunt situati la 80 km nord de acest pod. Aceasta actiune este prima operațiune a armatei franceze în ceea ce privește personalul angajat in afara Frantei de la iesirea din Afghanistan.

În dimineața zilei din 16 ianuarie 2013, un grup islamist a luat ostatici peste 200 de persoane, în principal algeriene si probabil un numar de patruzeci vestici angajati de BP, Statoil și Sonatrach. Strainii sunt de origina norvegiană, japoneză, franceză, americană, britanică șI romana pe o platformă de gaz, care opereaza in Amenas în sud-estul Algeriei, în apropiere de granița libiana. Deoarece nu sunt cunoscute inca (cu adevarat) detaliile aceste actiuni o vom relata in articolul urmator.

Deocamdata:

1. Acelasi scenariu ca in Libia, adversarii ajung la un succes clar (in cazul Libiei, occidentalii ii sustineau pe rebeli, care erau infranti si Bengazi era in pericol sa cada), Franta deschide operatiunile armate tragand dupa ea toti aliatii europeni;
2.  Nu sunt clare obiectivele tactice si este la fel de clar ca exista posibilitatea unui confilct lung si costisitor din toate punctele de vedere;
3. 3. La fel de clar este ca Europa nu are armata si nici o politica de aparare comuna, ca sa nu discutam de politica externa coerenta si lucrurile se fac ad-hoc si conjuctural;
4. Sper ca Romania sa trimita, ca si in cazul Libiei, cele 2 fregate 🙂 care navigheaza foarte bine in nisipurile sud-sahariene;
5. Tarile care au promis ajutor logistic sunt Belgia, Canada, Danemarca, Spania si Marea Britanie. Germania, ca si in cazul Libiei, ofera numai sevicii de transport trupelor tarilor africane care doresc sa ajunga in Mali. Cine a spus ca dna Merkel nu este un bun strateg?

Un articol nou in zilele urmatoare.

O bibliografie:

NYT – French Strikes in Mali Supplant Caution of U.S. / 13.01.2013
Telegraph- Mali air strikes: ‘The situation has become much more volatile,’ says Ban Ki-moon / 14.01. 2013
BBC – France: How was it dragged into the Malian conflict? / 14.01.2013
BBC – Mali crisis: West African leaders to meet in Ivory Coast / 19.01.2013
BBC – Algeria siege: ‘Around 30’ hostages unaccounted for / 19.01.2013