Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna. Vremea va fi rece, geroasă sâmbătă dimineaţa în nordul Moldovei şi în estul Transilvaniei. Cerul va fi mai mult noros şi va ninge în sudul şi estul ţării şi local în restul teritoriului. Cu totul izolat, în sud-vest vor fi precipitaţii mixte şi condiţii de polei. Sâmbătă, izolat în sud şi sud-est ninsorile vor fi mai abundente, iar vântul va avea intensificări temporare, viscolind şi spulberând zăpada. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între -10 şi 0 grade, uşor mai ridicate în Dealurile de Vest, iar cele minime în general între -14 şi -4 grade.

În Bucureşti, sâmbătă, vremea va continua să se răcească. Cerul va fi noros, va ninge iar vântul va avea intensificări, viscolind ninsoarea. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de -5 grade, iar minimă va fi de -7 … -6 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3606    RON; 1 USD = 3. 2482     RON; 1 EURO = 1. 3425   USD; Francul elvetian 3. 5162  RON. Gramul de aur 174.3194 RON. Evolutia saptamanala o puteti citi aici.

Guvernul Ponta a solicitat amânarea încheierii acordului cu FMI, ceea ce înseamnă că există mari întârzieri şi tensiuni în negociere. Potrivit unor surse oficiale, înţelegerea parafată în primăvara anului 2011, şi care urma să fie încheiată în aprilie 2013, când era programat ultima şedinţă de evaluare în board-ul FMI, se va finaliza, cel mai probabil în iulie. “În iulie va veni o nouă misiune, care va analiza stadiul întregului acord şi se va negocia şi noua înţelegere”, au spus sursele citate. Practic, acordul va fi prelungit cu trei-patru luni, din cauza angajamentelor restante. Sursele citate nu exclud ca noul acord să fie practic aprobat de Consilul Director al FMI în luna septembrie, ceea ce ar însemna şi închiderea formală a înţelegerii începute în 2011. La fel ca în urmă cu doi ani, autorităţile române nu doresc nicio pauză între cele două acorduri. Premierul Victor Ponta a confirmat faptul că a solicitat Fondului Monetar Internaţional extinderea cu două luni a actualului acord, explicând că a recurs la acest demers pentru a finaliza reformele structurale la companii precum Oltchim, CFR Marfă şi Transgaz. Integral in Ziarul Financiar.

Radu Stroe susţine excluderea lui Tăriceanu din PNL:„A ajuns un personaj ridicol. Se joacă prin curte cu cercul“. Radu Stroe, ministru de Interne şi membru în Biroul Politic al PNL, susţine excluderea lui Călin Popescu Tăriceanu din partid. „Domnul Tăriceanu nu mai are obiectul muncii şi a început să se joace, precum copiii cu cercul prin curte“, a declarat Radu Stroe pentru adevarul.ro. „Se pune într-o situaţie ridicolă, se comportă ca un om care a pierdut contactul cu partidul„, crede Radu Stroe. „Crin Antonescu a fost desemnat candidat al USL de congresele PSD, PNL şi PC şi de congresul reunit al USL“ a reamintit Radu Stroe. „Sunt dezamăgit că domnul Tăriceanu face astfel de declaraţii prin care face rău partidului, face rău relaţiilor din interiorul USL, “, a comentat Radu Stroe. El a adăugat că în favoarea lui Crin Antonescu pledează rezultatele din sondajele de opinie, dar şi faptul că, sub conducerea sa, partidul a obţinut cele mai bune rezultate din ultimii 20 de ani la alegerile locale şi parlamentare. „Cred că există anumite interese în spatele acestor declaraţii, dar nu vreau să fac preuspuneri“, a adăugat Stroe. Integral in Adevarul

Nesimţire fără margini. Cod galben cu bairam la Bâlea Lac. Românii se luptă cu nămeţii, drumarii chefuiesc. Şova, ministrul responsabil, a dispărut! Liviu Dragnea şi Marian Oprişan l-au atacat dur pe colegul pesedist Dan Şova din cauza deszăpezirii defectuoase. În vreme ce Moldova era îngropată în zăpadă, şefii drumarilor se aflau cu toţii la munte. La fel se întâmplase şi la jumătatea lui decembrie, când, în toiul ninsorilor, directorii petreceau la Bucureşti, de “Revelionul drumarilor”. Directorilor Compniei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) iar li s-a făcut chef de chef. În ciuda puzderiei de coduri galbene care anunţau ninsori abundente şi viscol, ei s-au urcat în maşini şi au petrecut la munte, de joi până vineri la prânz, sub pretextul unei „şedinţe operative”. Reporterii EVZ i-au dat un mesaj, ieri dimineaţă, directorului Companiei, Mircea Pop, în care l-au întrebat: „Domnule director, este adevărat că sunteţi la Bâlea Lac?”. Ziariştii au ales această cale pentru că secretara directorului nu ştia unde este acesta, iar Raluca Donciu, de la Biroul de presă al Companiei, declarase: „Din câte ştiu eu este la Braşov. Nu ştiu ce face acolo”. Integral in EVZ

Liber la gazele de şist. ANRM: “Exploatarea gazelor de şist din România NU este interzisă”. Cine i-a schimbat lui Victor Ponta viziunea pe această temă. Explorarea şi exploatarea gazelor de şist în România nu sunt interzise, dar companiile care au acorduri petroliere pentru a efectua aceste operaţiuni întâmpină mari greutăţi în obţinerea avizelor necesare, deşi fac eforturi disperate, au declarat pentru gândul reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM). În plus, moratoriul privind gazele de şist anunţat de Guvernul Ponta în luna mai a anului trecut şi care presupunea că autorităţile nu eliberau avize şi autorizaţii firmelor interesate de acest tip de resurse a luat sfârşit în luna decembrie, după cum a explicat pentru gândul Remus Cernea, fostul consilier pe probleme de mediu al premierului Victor Ponta. “Explorarea şi exploatarea gazelor de şist din România nu sunt interzise, nu mai există nici acel moratoriu care a fost instituit până în luna decembrie, însă nici titularii care au obţinut acorduri petroliere pentru gazele de şist nu pot face nimic. Ei fac toate eforturile, se zbat, dar nu pot obţine avizele necesare”, a declarat pentru gândul Dorin Cojocaru, Directorul Direcţiei de Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve de Petrol din cadrul ANRM. Integral in Gandul

Lovitură grea pentru Dan Voiculescu. Procesul în care este acuzat de corupţie va fi judecat în regim de urgenţă, săptămâna viitoare. Procesul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), în care este inculpat senatorul Dan Voiculescu, va fi reluat în 31 ianuarie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care a admis cererea procurorilor anticorupţie de urgentare a judecării cazului, informează Mediafax. La momentul în care a fost sesizată ICCJ, termenul stabilit aleatoriu a fost de 25 aprilie 2013 şi a căzut la completul de trei judecători format din Ioana Bogdan, Cristina Rotaru şi Ionuţ Matei, considerat “completul negru” de la instanţa supremă în urma pedepselor aspre pe care le dă. Potrivit practicii, ar fi trebuit ca dosarul să fie repartizat la completul ICCJ ce a fost învestit iniţial (în 2009-n.r.), pentru continuitate, respectiv la completul condus de judecătoarea Corina Jijie, împreună cu Lavinia Lefterache şi Mariana Ghena, însă conducerea instanţei supreme a decis altfel. Judecătorii instanţei supreme au admis în 16 ianuarie 2013 o cerere făcută de procurorii anticorupţie prin care solicitau judecătorilor preschimbarea termenului de judecare, stabilit iniţial pentru 25 aprilie 2013. Concret, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a arătat că durata stabilită pentru începerea judecăţii în acest caz este prea mare şi astfel au cerut acordarea unui termen mai recent pentru începerea dezbaterilor. Integral in Romania Libera.

Victor Ponta: „Ori demisionează Băsescu în mai, ori facem atunci alegerile şi noul preşedinte îşi preia mandatul în decembrie“.Premierul Victor Ponta a declarat vineri seară că a discutat cu preşedintele Traian Băsescu despre comasarea alegerilor europarlamentare cu cele prezidenţiale şi despre reprezentantul României la Consiliul European. „Am discutat această idee de a avea o perioadă mai scurtă de campanie electorală, în 2014. Europarlamentarele nu le putem schimba pentru că sunt în toată Europa în aceeaşi zi. M-am gândit atunci că din aprilie şi până în decembrie avem campanie electorală. Am discutat această idee, de a le aduce mai aproape, nu neapărat în aceeaşi zi, separat cu preşedintele Băsescu şi separat cu Crin Antonescu. A fost prima dată când erau amândoi prezenţi“, a declarat Victor Ponta în cadrul unei emisiuni difuzate de postul B1 TV. Potrivit premierului, există două variante de comasare a alegerilor : „ori demisia preşedintelui prin mai-iunie, ori adoptăm principiul că poţi să-l alegi pe preşedinte în iunie şi să intre în mandat în decembrie.“. „E o perioadă cam lungă şase luni, dar asta nu înseamnă că noul preşedinte ales nu poate neapărat să aştepte. Eu cred că după ce ne mai calmăm şi ne mai liniştim, s-ar putea să se întâmple“, a adăugat prim-ministrul.În altă ordine de idei, acesta a afirmat că s-a mai discutat şi despre reprezentantul României la Consiliul European. Integral in Adevarul.

Zgonea îl dă AFARĂ pe Dan Diaconescu din Camera Deputaților. După ce șeful OTV, Dan Diaconescu, a ținut două conferințe de presă la Camera Deputaților, președintele acestei Camere, Valeriu Zgonea a anunțat că nu va mai permite acest lucru. “Din păcate, preşedintele Partidului Poporului nu şi-a exprimat un punct de vedere în legătură cu grupul parlamentar ci o opinie privată. Dan Diaconescu nu e preşedintele PPDD, el nu avea dreptul să facă această conferinţă de presă şi e un abuz al PPDD. În prima şedinţă voi discuta această chestiune şi voi analiza mâine, cu Secretariatul General cum a fost posibilă această chestiune”, a declarat  Valeriu Zgonea, la România TV.  Potrivit acestuia, grupul PPDD a făcut un abuz, pentru că a închiriat sala pentru conferinţă de presă neanunţând cine va fi invitat, deși erau obligați să facă asta. Drept urmare, Zgonea nu-i va mai permite lui Dan Diaconescu să țină conferințe de presă de la Camera Deputaților și va cere lămuriri și de la secretarul general pe tema acestui subiect. EVZ.

O pata de rusine. La Bucuresti continua cronica marilor neadecvari ale puterii USL-iste la democratie, stat de drept, separarea puterilor, justitie independenta. In consecinta, imaginea externa a Romaniei se resimte in continuare grav. Sub bagheta magica a penalilor din USL din plin reprezentanti atat in parlamentul supraponderal al tarii, cat si in obezul sau guvern, Romania redevine in viteza mare ce-a fost sub Ceausescu: o pata de rusine pe harta Europei. Mai nou, Consiliul Europei s-a vazut nevoit sa reactioneze fata de noua lovitura grea aplicata justitiei de mai marii USL-isti. In reactie la “super-imunitatii parlamentare”, dupa cum se poate intitula amendamentul adoptat in aceasta saptamana de majoritatea USL-ista din forul legislativ, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland si-a manifestat preocuparea.  Liderul organizaţiei create de vesteuropeni după cel de-al doilea război mondial pentru ca să vegheze la menţinerea democraţiei, la respectarea libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor fundamentale ale omului, le-a cerut experţilor săi juridici să examineze amendamentul adoptat la Bucureşti. „Sunt alarmat că schimbarea operată ar putea merge prea departe în protejarea parlamentarilor urmăriţi penal”, a spus el textual. Avem de -a face aici, evident, cu o formulă diplomatică. În fapt, tentativele parlamentarilor de şterge limitele puterii legislative şi graniţa care-o desparte de puterea judecătorească sunt flagrante. Cum flagrante sunt şi încercările lor de a se face stăpâni peste justiţie, de a-şi supune procurorii, de a-i tutela pe judecători şi de a strâmba actul de justiţie. Integral la Deutsche Welle.

Va urez o zi buna!

Exista o “departire” intre Europa si Statele Unite? Raspunsul este pozitiv si deja evident.  Indiferent daca despartirea este un interes European sau American, ea se intampla si va continua sa se petreaca pana in momentul cand ambele parti vor stabili ce fel de relatie poate fi avantajoasa pentru ele. Partajul intre Europa si America a inceput de mult, din cauza unor conjuncturi mai mult sau mai putin independente de vointa partilor. El nu s-a manifestat decat in urma cu doi trei ani si se va finaliza, cred eu, in aceast deceniu.

Ambele parti,  Europenii si Americanii sunt prinsi intr-o serie de clisee si conceptii extrem de gresite in ceea ce priveste cum este celalalt cu adevarat si care sunt principiile care guverneaza politicile respectivei parti. Din punct de vedere European, lucrurile sunt si mai complicate pentru ca vom putea gasi mai multe puncte de vedere rare ori reconciliabile. Fetele palide de la Bruxelles, ca dl Herman Van Rompuy si dna Catherine Ashton, nu vor avea nici o sansa sa armonizeze o politica externa a Uniunii Europene, deci vorbim de multe opinii versus una si una destul de clara.

O mica recapitulare. Relatiile Euro-Atlantice, in formatul cunoscut noua, adica dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, au avut destul de multe metamorfoze. Am sa incerc sa le mentionez pe cele pe care le consider importante si pe cele care au lasat urme.

O prima formulare a acestor relatii poarta numele de “Doctrina Truman.” La 11 martie 1947, preşedintele Truman, într-un discurs prezidenţial în faţa Congresului S.U.A., a schiţat un program al politicii externe americane pentru combaterea “pericolului comunist” în lume.  În acest scop, el a cerut Congresului să aprobe un credit de 400 milioane dolari pentru ajutorarea Greciei, ameninţată de comunism şi a Turciei, unde U.R.S.S. revendica partea de nord-est (Anatolia). Doctrina Truman a derivat din evenimentele din Grecia, unde comuniştii încercau să răstoarne monarhia şi guvernul legal ales. Trupele britanice, care ajutaseră la eliberarea Greciei de germani în 1944, restauraseră monarhia, dar aveau reale dificultăţi în a o susţine în lupta împotriva comuniştilor greci, ajutaţi de cei din Iugoslavia, Bulgaria şi Albania, din ordinul Moscovei.

Ministrul de Externe britanic, Ernest Bevin, a solicitat ajutor american, iar preşedintele Truman a anunţat în martie 1947 faptul că politica S.U.A. va fi aceea “de sprijinire a popoarelor libere care rezistă încercărilor de subjugare de către minorităţi înarmate sau prin presiuni externe”. Grecia a primit imediat un ajutor masiv în materie de bani, arme şi instrucţie, asistenţă ce a permis înfrângerea comuniştilor până în 1949. Turcia, care era şi ea ameninţată, a primit un ajutor american consistent.  Doctrina Truman a scos în evidenţă faptul că Statele Unite nu aveau nici o intenţie de a reveni la izolaţionism, aşa cum procedaseră după Primul Război Mondial. Doctrina Truman a reprezentat o cotitură în politica americană faţă de URSS, marcând începutul unei politici de „stăvilire”, de „îndiguire” a expansiunii sovietice.

Americanii s-au angajat pe linia unei politici de blocare a răspândirii comunismului, nu numai în Europa, ci în întreaga lume, inclusiv în Coreea şi Vietnam.

La 19 iunie 1947 miniştrii de externe francez (Georges Bidault) şi britanic (Ernest Bevin) semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanţi la Paris pentru a schiţa un plan de reconstrucţie europeană. Etichetând Planul Marshall drept “imperialism economic american”, Moscova a interzis ţărilor satelit să participe la Conferinţa de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a ţărilor din sfera sa de influenţă şi la pierderea avantajelor politice şi strategice dobândite de Kremlin în Europa Centrală şi de Est, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extinderea în domeniul economic a Doctrinei Truman.  (Vezi EUA-1)

Manifestarea economica a acestei doctrine a fost fara indoiala “Planul Marshall,” cunoscut oficial ca ERP (European Recovery Program). Acesta a fost primul plan de reconstrucţie conceput de Statele Unite ale Americii şi destinat aliaţilor europeni din Al Doilea Război Mondial. La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universităţii Harvard, secretarul de stat George Marshall anunţă lansarea unui vast program de asistenţă economică, destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.

Aici si exact aici se afla punctul in care Romania a inceput sa se departeze de progresul si de bunastarea de care a avut parte Europa post-belica.  Aici noi am inceput sa ne departam de locul in care am fi ajuns daca nu am fi fost tradati de Europeni! Vezi intelegerea facuta intre Sir Winston si Iosif Visarionovici pe sub nasul americanilor si FARA cunostinta anterioara a lui Franklin D.

Daca trebuie de mentionez principalele evenimente care au marcat relatiile dintre Europa  si Statele Unite as propune urmatoarele:

Sfarsitul anilor ’40 – Doctrina Truman; Planul Marshall; Alianta Nord-Atlantica (NATO); Criza Berlinului.

Anii ’50 – Razboiul din Coreea, considerat de unele  dintre elitele Europene (nejustificat) drept o continuare a razboaielor coloniale; McCarthy-ismul (perioadă de suspiciune intensă si paranoica anticomunistă în Statele Unite ale Americii) a creat sentimente anti-americane profunde in randul elitelor de stanga Europene; Criza Suezului (cunoscută sub numele de Războiul Suezului sau Războiul din 1956, respectiv, în lumea arabă, sub unul din numele alternative Agresiunea tripartită, Războiul Sinaiului) – aici Marea Britanie si Franta s-au pozitionat antagonist fata de politica externa Americana, ceea ce a determinat o retragere imediata a trupelor Franco-Engleze din Egipt; Tratatul de la Roma care a dus intr-un sfarsit la fondarea Uniunii Europene;

Anii ’60 – Zidul Berlinului, conceput de administraţia liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, şi aprobată de liderul sovietic Nikita Hruşciov. Zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A intensificat temerile Occidentului European si a aprofundat influenta Statelor Unite in Europa. Criza rachetelor cubaneze, confruntare între Uniunea Sovietică şi Statele Unite în legătură cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba. Criza a început la 14 octombrie 1962 şi a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962. Această criză a fost privită ca fiind momentul când Războiul Rece a fost foarte aproape să devină război nuclear şi să se transforme în Al Treilea Război Mondial. A ingrijorat profund opinia publica Europeana, care i-a acuzat pe americani de inflamarea situatiei. Retragerea Frantei (1966) din NATO, dupa acuzele lui De Gaulle ca NATO este de fapt o alianta Anglo-Saxona impotriva intereselor celorlalti Europeni. Razboiul din Vietnam, profund inacceptabil de opinia publica Europeana, care “a uitat” ca Americanii au fost indusi in acest razboi (aproape cu forta) de “succesul” francezilor la Dien Bien Phu;

Anii ’70 – Probabil anii care au adancit cel mai mult fisura intre europeni si americani. Sfarsitul sistemului de la Breton Woods,  printr-o decizie unilaterala, fara consultarea Europenilor. Hotararea  luata in 1971 de Presedintele Nixon a fost (dupa parerea mea) una din cele mai problematice hotarari economice ale Americanilor, hotarare a caror consecinte le vedem si astazi; Neue Ostpolitik, initiata de Cancelarul German Willy Brand in incercarea de reconciliere si colaborare cu Germania de Est comunista, insotita de descoperirea spionilor comunisti din apropierea lui, reuseste sa-i ingrijoreze profund pe Americani, lucrurile ajungand pana la amenintarea cu mutarea bazelor militare din Germania Federala.

Anii ’80 – Boicotarea Olimpiadei de la Moscova din cauza invaziei sovietice a Afganistanului nu a fost acceptata de o mare parte a opiniei publice europene si de unele state ale Europei; Politica dusa de administratiile americane in Afganistan si in Sud America (Honduras-Nicaragua-Contras).

Anii ’90 – 2000 Doctrina Bush (Tatal si Fiul) si “razboaiele petrolului” (nuintotdeauna justificat), cu sau fara ameninatrile lui Sadam. Trebuie mentionat ca din punct de vedere comercial Europa castiga mult mai mult decat America (vezi EUA-2).

Anii 2000 – traversam de la “doctrina imperiala” a presedintilor Bush, la   “doctrina multilaterala” a lui Obama, cunoscuta si sub numele “doctrina resetarii (reset)”, pe care nu o prea inteleg, pentru ca lucrurile stau extrem de diferit – resetarea s-a produs fara a produce efectul unor noi viziuni.

Voi incerca intr-un  articolul viitor sa sugerez adevaratele interese ale europenilor si vom vedea cum se pot acomoda cu  cele ale americanilor in felul in care toata lumea poate fi multumita. Trebuie sa mentionez cu parere de rau ca Romania a avut o sansa extrordinara de a juca un  rol important, sansa epuizata criminal de comportamentul profund anti-occidental jucat de cuplul Voiculescu – Antonescu cu participarea tâmpă a premierului Ponta.  Vara anului 2012 o sa ramana in istoria Romaniei ca vara “oportunitatilor irosite.”

Bibliografie, note si citate:

Truman Library;
Marshall Foundation;
Dennis Merrill, “The Truman Doctrine: Containing Communism and Modernity,” Presidential Studies Quarterly, March 2006;
Cini, Michelle, in Schain, Martin, (ed.) “From the Marshall Plan to the EEC”, in The Marshall Plan: Fifty Years After, New York: Palgrave, 2001; Wiki under GNU licence;
PGA – Politeia Geopolitical Analyses –  New Geopoltical Trends.

Revista Presei de la Deutsche Welle

Criticile severe ale lui Cameron la adresa UE ca şi anunţatul referendum, în urma căruia Anglia ar putea abandona familia celor 27, au marcat şi debutul forumului economic mondial de la Davos.

Adevărurile neplăcute supără. Cine se încumetă să le rostească, trebuie să ştie că tonul face muzica. Premierul britanic David Cameron le-a spus europenilor verde în faţă ce-i deranjează pe insulari la Uniunea din care fac încă parte, dar “a uzat de logica şantajului” spre a-şi exprima năduful. Aşa încît nu-i de mirare, că reacţiile partenerilor europeni au avut o intensitate emoţională neobişnuită, de la consternare la isterie, remarcă MÜNCHNER MERKUR.

Cît despre Marea Britanie, ea ar fi prea mică spre a ţine piept concurenţei făcute de giganţii economiei mondiale, crede DER TAGESSPIEGEL din Berlin, recomandîndu-i lui David Cameron să nu se umfle în pene. Iar dacă într-adevăr britanicilor nu le mai place în Europa, sunt liberi să se avînte în oceanul posibilităţilor spre a naufragia tot pe o insulă.

În ceea ce o priveşte, Europa ar face bine să se rezume la cei care preferă unitatea continentului, profitului cu orice preţ. Dacă ar proceda astfel, la capătul procesului se va ivi un stat european cu mai multe naţiuni care vor creşte împreună raţional şi echilibrat, cu sau fără britanici, speră WESTDEUTSCHE ZEIUNG.

După o zi de la incendiarul discurs rostit cu sînge rece de premierul britanic, spiritele s-au mai liniştit, cel puţin la Davos, unde mai-marii lumii s-au întîlnit spre a pune la cale soarta economiei mondiale. Prilej nimerit pentru Angela Merkel de a discuta cu colegul ei britanic, calm şi cu tact, reuşind astfel să evite duelul şi să transforme întrevederea într-un duet, observă DIE WELT. Merkel i-a venit mai întîi în întîmpinare cusurgiului Cameron, îndulcind tonul conversaţiei, deşi interesele nutrite de şefa guvernului german nu se prea întîlnesc cu cele ale interlocutorului ei britanic.

Procedînd astfel, Merkel a dirijat dialogul de pe terenul confruntării pe cel al schimbului bine cumpănit de păreri, găsind un numitor comun între punctul de vedere al Londrei şi cel al Uniunii Europene: principiul competitivităţii, ca obiectiv central al viitorului, relevă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Şi al compatibilităţii Marii Britanii cu Europa. Sau, din perspectiva lui Cameron, al continentului cu Regatul Unit, deduce NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Ziarul elveţian aminteşte că întreaga istorie a insularei naţiuni este marcată de o suverană încredere în sine în relaţiile ei cu continentul. Cameron este conştient de avantajele apartenenţei Angliei la Uniunea Europenă, dar revendică reforme din partea acesteia spre a o face compatibilă cu propria lui naţiune.

Însă, spre a obţine un Da din partea britanicilor la anunţatul referendum, Cameron are nevoie nu numai de o victorie a conservatorilor la următoarele alegeri, ci şi de o disponibilitate a europenilor de a veni în întîmpinarea revendicărilor britanice. Or, cine mizează pe o largă disponibilitate, trebuie să fie înarmat din capul locului cu optimismul robust al premierului britanic. Şi nu trebuie uitat , conchide autorul analizei publicate în ziarul elveţian citat, că prea mulţi lideri europeni au avut prostul obicei de a trata Marea Britanie ca pe un obstacol ce trebuie fie ocolit, fie ignorat, pe calea ce duce spre un superstat european.

Există o marea deosebire între Marea Britanie de azi şi cea din timpul Doamnei Thatcher, de care cancelarul Kohl se temea ca dracul de tămîie, menţionează GENERAL ANZEIGER din Bonn. Ziarul sugerează că nu este exclus ca şi Angela Merkel să nutrească aceleaşi sentimente acum faţă de Cameron, fără a le mărturisi.

Spiritul tăios analitic şi tonul sever în care Cameron şi-a formulat discursul critic la adresa Europei, nu mai constituie demult un apanaj exclusiv al atitudinii britanicilor faţă de Uniunea Europeană. Mulţi locuitori ai continentului nutresc aceleaşi sentimente ca şi semenii lor de dincolo de Canalul Mînecii, aminteşte ziarul olandez NRC HANDELSBLAD, enumerînd cîteva din motivele acestei amare deziluzii: din pricina crizei datoriilor, Europa traversează o perioadă dificilă, competitivitatea ei scade în raport cu cea a marilor puteri economice şi ale naţiunilor emergente de pe glob şi, ceea ce poate este cel mai grav, Europa se luptă să recîştige încrederea propriilor ei cetăţeni. Deutsche Welle

Cehii, chemaţi la urne vineri şi sâmbătă pentru a-şi alege preşedintele. Cetăţenii cehi se vor prezenta la urne vineri şi sâmbătă, pentru a desemna succesorul preşedintelui eurosceptic Vaclav Klaus, având de ales între veteranul de stânga Milos Zeman şi aristocratul de dreapta Karel Schwarzenberg, un scrutin care se anunţă deosebit de strâns. Cei doi pretendenţi la fotoliul prezidenţial au ieşit cot la cot din primul tur al alegerilor prezidenţiale, desfăşurat prin vot universal direct la 11 şi 12 ianuarie, cu 24,21% pentru Zeman, premier în perioada 1998-2002, şi 23,4% pentru Schwarzenberg, şef al diplomaţiei în cadrul Cabinetului de austeritate bugetară al lui Petr Necas. Oricare ar fi numele noului locatar al Castelului din Praga, fostă reşedinţă regală devenită sediu al preşedinţiei în 1918, cehii vor alege un proeruropean, şi vor întoarce pagina euroscepticismului lui Vaclav Klaus, al cărui al doilea mandat expiră la 7 martie. “Karel Schwarzenberg este un avocat convins al intergrării europene, în timp ce Milos Zeman este un pragmatic, capabil să schimbe poziţia cu flexibilitate”, a explicat politologul Josef Mlejnek, de la Universitatea Charles din Praga. În afară de atitudinea faţă de UE, la care Cehia a aderat în 2004, punctele comune între viziunea lui Zeman, economist de stânga în vârstă de 68 de ani, cunoscut pentru discursurile dure şi acuzat adesea de populism, şi Schwarzenberg, în vârstă de 75 de ani şi având o descendenţă nobiliară, susţinător al drepturilor omului şi valorilor tradiţionale. Schwarzenberg este un admirator al lui Vaclav Havel (1936-2011), simbol al “revoluţiei de catifea”, activist neobosit pentru drepturile omului şi preşedinte în perioada 1989-2003. Zeman, membru al partidului comunist în 1968-1970, este susţinut de Klaus, fost economist pragmatic şi rival politic al lui Havel.Sprijinit de sindicate, Zeman câştigă puncte din partea electoratului de stânga, într-o regiune afectată de restructurarea economică. Spre deosebire de adversarul său anticomunist înverşunat, Zeman a solicitat susţinerea partidului comunist, care a reuşit un adevărat progres în alegerile regionale. Umanist şi conservator, Schwarzenberg beneficiază între timp de un sprijin puternic la Praga şi în marile oraşe. “Prinţul” charismatic este totodată simpatizat de o mare parte a mediilor artistice şi tinerilor din oraşe, mulţi dintre aceştia purtând insigne “cool” cu figura aristocratului cu mustaţă şi creastă punk. Al doilea tur reprezintă o “confruntate a două lumi diferite, al cărei rezultat ne va spune multe despre Cehia”, afirmă cotidianul Dnes. Rezultatul va fi cunoscut sâmbătă după-amiază. Alegerile prezidenţiale au loc pe fondul unei nemulţumiri generale, provocate de recesiunea economică şi rata crescută a şomajului, care a atins valoarea de 9,4% şi care afectează puternic ţara de 10,5 milioane de locuitori. Campania electorală a fost caracterizată de tensiuni şi atacuri la persoană, îndeosebi în momentele în care aceasta a degenerat în certuri cu privire la controversatele decrete Benes. Aceste decrete, semnate după cel de-al Doilea Război Mondial de către preşedintele cehoslovac din acea vreme, Edvard Benes, au deposedat de bunuri aproximativ trei milioane de germani şi austrieci din Sudeţi, care au fost ulterior expulzaţi din Cehoslovacia. “Ceea ce am făcut în 1945 poate fi şi astăzi de condamnat drept o încălcare grosieră a drepturilor omului, iar preşedintele Benes ar trebui convocat la Haga” (sediul Curţii Internaţionale de Justiţie), a declarat Schwarzenberg în cursul unei dezbateri televizate, provocând furia nu doar a lui Zeman şi Klaus, ci şi a veteranilor de război. Noul şef de stat va fi al treilea de la independenţa Cehiei în 1993, după Vaclav Havel, Vaclav Klaus, aleşi de Parlament printr-o procedură criticată pentru complexitatea sa.Parlamentul a decis în februarie 2012 ca şeful statului să fie ales prin sufragiu universal direct, excluzând orice suspiciune de corupţie. Mediafax.

Alertă teroristă „iminentă” la Benghazi. Libia protestează.  Occidentul este în alertă în privinţa Libiei. Marea Britanie, Franţa, Germania, Olanda şi Australia le-au cerut cetăţenilor lor să părăsească imediat oraşul Benghazi. Motivul: ameninţări teroriste iminente. Libia cere însă explicaţii şi spune că nu există niciun motiv pentru această alertă. Benghazi a fost nucleul de unde a pornit revolta ce l-a înlăturat de la putere pe colonelul Muammar Gaddafi. Acum pare că a devenit un paradis al teroriştilor. Violenţele au continuat şi după atentatul de la consulatul american, în care a fost ucis inclusiv ambasadorul american în Libia, Christopher Stevens. Marea Britanie, Germania, Olanda şi Australia au decis joi să-şi recheme toţi cetăţenii aflaţi în acest oraş libian. Motivul ţine de ameninţările lansate la adresa cetăţenilor occidentali şi pe care Londra le consideră „iminente”.
„În prezent, suntem la curent cu o ameninţare specifică şi iminentă contra occidentalilor din Benghazi şi cerem britanicilor aflaţi acolo să plece imediat”, a anunţat joi ministrul britanic al Afacerilor Externe. Diplomaţia britanică a mai explicat că nu poate da detalii despre natura acestei ameninţări. Dar, semn al faptului că este considerată o raţiune suficientă, Londra a cerut şi ambasadei sale de la Tripoli să ia legătura cu toţi britanicii din Benghazi şi să îi ajute la evacuare, notează „Le Point” şi AFP. Cu informaţii de la aceeaşi sursă sau nu, Ministerul german de Externe a aplicat aceeaşi strategie şi a cerut nemţilor „să plece de urgenţă din oraş şi din regiune”. „Informaţiile de care dispune guvernul federal arată că există riscuri concrete ce îi vizează pe cetăţenii occidentali din Benghazi”, se arată în nota publicată de guvernul german. Olanda, la rândul ei, îşi sfătuieşte cetăţenii să nu rămână în oraşul Benghazi. Şi Hexagonul le-a cerut francezilor să se abţină pentru moment să se ducă spre acest oraş. Doar autorităţile australiene au ridicat puţin vălul deasupra acestui mister. „Există un risc de atentate şi represalii contra ţintelor occidentale din Libia” după intervenţia franceză din Mali, a precizat Ministerul de Externe de la Canberra. Şi Departamentul de Stat american a emis acelaşi avertisment şi a indicat că occidentalii pot fi şi victime ale răpirilor. Deşi a fost punctul de start al revoltei contra lui Gaddafi, Benghazi a fost recent teatrul unor violenţe extreme – mai multe explozii şi un val de asasinate. Majoritatea i-au vizat pe diplomaţii străini. Violenţele au culminat pe 11 septembrie cu atacul în care au fost ucişi patru americani, printre care şi ambasadorul american din Libia. Apoi, pe 12 ianuarie a existat un atentat la viaţa consulului Italiei. Avertismentele occidentale au crescut însă tensiunea noilor oficiali libieni. Ministrul de Interne adjunct Abdallah Massud consideră că nimic nu justifică alerta. „Putem admite că există probleme de securitate la Benghazi de mai multe luni. Dar nu există informaţii noi  care să justifice reacţia Londrei”, spune oficialul libian. „Dacă Marea Britanie se temea pentru cetăţenii ei, putea să şi-i retragă fără toată tevatura asta”, a mai explicat ministerul de Interne libian care consideră şi că atitudinea britanicilor a speriat şi alte cancelarii occidentale. Guvernul de la Tripoli s-a plâns şi că nicio ţară nu a informat Libia despre intenţia de a-şi evacua cetăţenii. Ministerul de Interne a contactat ambasada Marii Britanii pentru a cere explicaţii. Nu le-a primit deocamdată.Integral la RFI

Domnilor, după ultimele evenimente, după clocotirea produsă de imprudenţa puerilă şi de încăpăţânarea sterilă, statistica ne dă cifra pozitivă a câte partide avem în ţară.

Avem trei.

Unul conservator-reacţionar: şeful ştie ori nu ştie ce vrea; partidul nu ştie nimic şi nici gândeşte să ştie ce vrea şeful (mare ilaritate, ovaţiuni).

Al doilea, partidul liberal: partidul ştie ce vrea; şeful nu ştie deloc ce vrea partidul, şi, după cum se vede, nici nu-i prea trebue să ştie (mare ilaritate, ovaţiuni furtunoase).

În fine, al treilea partid, partidul viitorului, care ştie ce vrea el şi ce vrea şeful, care şef ştie şi el ce vrea şi ştie ce vrea şi partidul.

Acesta este partidul nostru, partidul conservator-democrat (ovaţiuni prelungite, aclamaţiuni).

Trei discursuri (Cuvântare) – I.L. Caragiale  (1893)

Ion Oltean omul “nostru” din teritoriu

 Preşedintele PDL Bistriţa-Năsăud, deputatul Ioan Oltean, a declarat, într-o conferinţă de presă, că “a plagiat” peste 200 din amendamentele pe care le va iniţia la legea bugetului, folosindu-se de iniţiativele foştilor deputaţi de Bistriţa-Năsăud, Radu Moldovan (PSD) şi Ioan Ţintean (PNL), adăugând că şi colegii săi de partid din ţară “au plagiat ca nebunii” pentru întocmirea unor amendamente.

Acest lucru va duce la un paradox, și anume ca parlamentarii PDL să pledeze pentru acrodarea de fonduri pentru comunele conduse de primari USL. “În principal ne vom concentra şi vom susţine amendamentele care vizează primăriile USL, pe acestea le vom susţine mai abitir. Vrem să dovedim că suntem extrem de interesaţi de susţinerea nepartinică, nepolitică a obiectivelor din judeţ. (…) În general, ne axăm pe obiective necesare şi oportune în comunele conduse de către primari ai USL, ca să dovedim câtă demagogie există în lumea asta şi cât de demagogi sunt unii care astăzi se dau mari democraţi. Vă asigur că voi face toate eforturile ca să treacă amendamentele. Dacă vor trece toate, nu voi face decât să ridic în slăvi acest guvern”, a mai precizat Ioan Oltean. Integral in EVZ.

Epilog:

Avem  partid democrat liberal: şeful nu ştie ce vrea, partidul nu ştie nimic, susţinătorii partidului ştiu că nu mai au partid!

“The Unspectacular, Unsophisticated Algerian Hostage Crisis is republished with permission of Stratfor.”

By Scott Stewart
Vice President of Analysis

The recent jihadist attack on the Tigantourine natural gas facility near In Amenas, Algeria, and the subsequent hostage situation there have prompted some knee-jerk discussions among media punditry. From these discussions came the belief that the incident was spectacular, sophisticated and above all unprecedented. A closer examination shows quite the opposite.

Indeed, very little of the incident was without precedent. Mokhtar Belmokhtar, who orchestrated the attack, has employed similar tactics and a similar scale of force before, and frequently he has deployed forces far from his group’s core territory in northern Mali. Large-scale raids, often meant to take hostages, have been conducted across far expanses of the Sahel. What was unprecedented was the target. Energy and extraction sites have been attacked in the past, but never before was an Algerian natural gas facility selected for such an assault.

A closer look at the operation also reveals Belmokhtar’s true intentions. The objective of the attack was not to kill hostages but to kidnap foreign workers for ransom — an objective in keeping with many of Belmokhtar’s previous forays. But in the end, his operation was a failure. His group killed several hostages but did not destroy the facility or successfully transport hostages away from the site. He lost several men and weapons, and just as important, he appears to have also lost the millions of dollars he could have gained through ransoming his captives.

Offering Perspective

Until recently, Belmokhtar and his group, the Mulathameen Brigade, or the “Masked Ones,” which donned the name “Those Who Sign in Blood” for the Tigantourine operation, were associated with al Qaeda in the Islamic Maghreb. Prior to their association with al Qaeda in the Islamic Maghreb, they were a part of Algeria’s Salafist Group for Preaching and Combat, which operated in the Sahel. As part of these groups, Belmokhtar led many kidnapping raids and other operations throughout the region, and these past examples offer perspective for examining the Tigantourine operation and for attempting to forecast the groups’ future activities.

In April 2003, Belmokhtar was one of the leaders of the Salafist Group for Preaching and Combat operation that took 32 European tourists hostage in the Hoggar Mountains near Illizi, Algeria, which is roughly 257 kilometers (160 miles) southwest of the Tigantourine facility. Seventeen hostages were freed after an Algerian military raid, and the rest were released in August 2003 — save for one woman, who died of sunstroke.

Prior to 2006, when the Salafist Group for Preaching and Combat essentially became al Qaeda in the Islamic Maghreb, kidnappings and attempted kidnappings occurred roughly once a year. But after 2006, the operational tempo of kidnappings in the Sahel quickened, with about three to five operations conducted per year. According to U.S. Treasury Department Undersecretary for Terrorism and Financial Intelligence David Cohen, al Qaeda earned approximately $120 million in ransoms from 2004 to 2012. Cohen added that al Qaeda in the Islamic Maghreb had become the most proficient kidnapping unit of all al Qaeda’s franchise groups.

Examples of al Qaeda in the Islamic Maghreb’s proficiency abound. In September 2010, the group took seven hostages from a uranium mine in Arlit, Niger, and kidnapped four European tourists in Mali in January 2009. More recently, it kidnapped three aid workers in Tindouf, Algeria, in October 2011.

Typically the group prefers to kidnap more than one person. Having multiple hostages allows the captors to kill one or more of them to ratchet up pressure for the ransom of the others. Guarding multiple hostages requires more resources, but Belmokhtar has plenty of human resources, and the additional ransom makes guarding them worth the extra effort.

Holding multiple hostages also enables the kidnappers to make political statements — often connected to outrageous demands. In the Tigantourine attack, much attention was paid to the militants’ demands to the U.S. government to release Sheikh Omar Abdel Rahman, also known as “The Blind Sheikh,” and Aafia Siddiqui, a Pakistani neuroscientist convicted of terrorism charges. But again, such demands are not unprecedented. Edwin Dyer, one of the four European tourists kidnapped in January 2009, was beheaded in June 2009 after the British government refused al Qaeda in the Islamic Maghreb’s demand to release imprisoned jihadist cleric Abu Qatada. The group again demanded the release of Abu Qatada in April 2012 in exchange for British-South African citizen Stephen Malcolm, who was kidnapped in Timbuktu, Mali, in November 2011. Certainly the militants had no realistic expectation that the British would meet their demands; the demands and Dyer’s subsequent execution were meant as political statements, not realistic objectives.

Botched Missions

Tactically, how the Tigantourine attack transpired remains unclear. What we do know is that the amount of militants used in the attack is not unprecedented. While serving as a unit leader for the Salafist Group for Preaching and Combat in 2005, Belmokhtar led a group of 150 militants in a raid on a military outpost in Lemgheiti, Mauritania, that left 15 Mauritanian soldiers dead and another 17 wounded.

According to a Jan. 21 statement made by Algerian Prime Minister Abdelmalek Sellal on Jan. 21, it appears that Belmokhtar’s Tigantourine operation was a two-pronged attack. One team appears to have been tasked with intercepting a bus taking Western employees from the facility to the airport. Militants reportedly used vehicles marked as oil company security or as belonging to the Algerian government. Sellal noted that the objective of the operation was to take a group of the hostages out of the country, presumably transporting them to northern Mali’s Kidal region, where in recent years al Qaeda in the Islamic Maghreb has held its foreign hostages.

Notably, the Tigantourine facility is located only about 32 kilometers from the Libyan border. The attackers probably took advantage of the chaos in Libya to gather weapons and prepare for the attack and then came across the border from Libya to conduct the attack. They could have covered very quickly the distance from the Libyan border to the facility, and this likely provided them an element of tactical surprise.

The second prong of the attack was directed against the facility itself. Heavily armed attackers surprised the security forces at the facility and subdued them by concentrating their forces and using overwhelming firepower. Algerian forces recovered from the assailants a recoilless rifle, rocket-propelled grenade launchers and several medium and light machine guns. We are currently unsure if this group was tasked with taking additional hostages at the facility and fleeing with them, staging a drawn-out hostage drama, as in Beslan, or sabotaging the facility and fleeing. Such an operation may have meant to divert attention from the group of militants that was transporting hostages out of the country. Having a group of hostages in custody outside Algeria could have helped them extract the second team from the facility.

In any case, the first unit apparently failed to achieve its objective, and it does not appear that the militants were able to take hostages from the bus and quickly transport them out of the country. (Currently, not all of the hostages are accounted for, but they are most likely among the unidentified dead. It will take time for forensics teams to identify them.) Moreover, on the second day helicopter gunships thwarted the escape efforts of some militants, who had used foreign hostages as human shields.

Some reports indicate that the attackers set explosive charges around the plant and attempted to destroy it Jan. 19, an action that apparently triggered the final assault to neutralize the militants at the facility. We have not seen photos of any demolition charges or any other indication that the attackers employed any sort of sophisticated improvised explosive devices in the operation. If the attackers went to the trouble to bring large quantities of explosives with them on the raid, they likely did so intending to use the explosives to damage the plant or to facilitate a drawn-out hostage drama — or both. The militants wouldn’t need large quantities of explosives to seize hostages, and they would not have spent the money to buy them or the effort to transport them unless they are critical to their mission.

But tactically, both missions — stopping a vehicle to kidnap foreigners and storming a facility — are within the demonstrated capabilities of Sahel-based jihadist militants. In addition to numerous vehicular ambushes al Qaeda in the Islamic Maghreb has conducted to steal cargo or grab hostages, it has also raided hotels, homes and clinics to seize hostages. Perhaps the attack most similar to Tigantourine was the September 2010 raid on the Areva uranium mining facility near Arlit, Niger. The facility was more than 320 kilometers from the Malian border and more than 160 kilometers from the border with Algeria. The militants demonstrated their ability to operate hundreds of kilometers from their bases in northern Mali, successfully storm a facility and return to northern Mali with Western hostages. These militant groups have also staged large-scale raids on military bases across the Sahel.

Several indicators suggest the Tigantourine operation was intended to seize hostages, not kill hostages. According to a June 2007 classified cable released by Wikileaks, the U.S. Embassy in Algiers said that Belmokhtar had criticized al Qaeda in the Islamic Maghreb’s suicide operations that mean to kill civilians. Moreover, the attackers did not immediately begin to shoot foreigners as they did during the November 2008 Mumbai attack and the June 2004 attack against foreign energy workers in Yanbu, Saudi Arabia. They failed to hold these hostages for any period of time, and by all accounts they failed to take Western hostages back to northern Mali. This amounts to a significant loss for Belmokhtar.

Avoiding Complacency at Energy Sites

Despite a long history of militant activity in Algeria, energy facilities had largely escaped unscathed — until last week. When al Qaeda in the Islamic Maghreb began to conduct large vehicle bombings in Algiers and roadside bombing attacks against buses carrying foreign energy workers in or near the capital, energy companies countered the threat by flying workers directly into airports near energy facilities like the one in In Amenas.

This lack of attacks led to some complacency on the part of Algerian officials and security forces at Tigantourine. But in the wake of the recent attack, security at such facilities will be increased, and any sense of complacency will disappear — at least for a while. And because militants prefer to hit softer targets, we are unlikely to see follow-on attacks at similar facilities in the region in the immediate future. It may also take Belmokhtar some time to replace the leaders and materiel unexpectedly lost in the attack.

However, with targets in the region becoming scarcer and harder to attack, these groups will likely continue to extend their range of operations for new kidnapping victims. Doing so would not only replace the resources they lost in the attack but would also circumvent the French and African military offensive in Mali, where their traditional smuggling activities will be disrupted.

Another lingering concern is the presence of large quantities of shoulder-fired surface-to-air missiles in the region. If Belmokhtar or other militants decide to attack Westerners working at energy facilities in the region instead of merely kidnapping them, and if increased security prevents them from other direct assaults, like Tigantourine, these militants could attack aircraft used to ferry Westerners to airports near these remote sites.

As Mali becomes a more difficult environment in which to operate, these groups likely will retreat, at least initially, to Mali’s Kidal region and possibly Niger’s Air region. Once those areas face the French-backed African intervention forces, a retreat farther back into southern Libya is likely, due to the vacuum of authority there and the close links they have with Libyan militants.

Contrary to what has been widely discussed, the Tigantourine attack fit well within the range and capability of Sahel-based jihadist militants like those of Belmokhtar’s group. Thus the attack was more of a reminder of the region’s chronic problems and less a startling new threat. Militancy and banditry were fixtures in the Sahel well before the jihadist ideology entered the region. This history — combined with the vacuum of authority in the region brought on by the Malian coup and the overthrow of Gadhafi, the prospect of millions of dollars in ransom and the large quantities of available weapons — means we will see more kidnappings and other attacks in the years to come.

Avand in vedere ca lucrurile se “misca” peste tot in lume si nu intotdeauna in avantajul Europei si al europenilor, probabil ca o serie de politicieni est-europeni incearca sa creeze un cadru de activitati ca raspuns  la evenimentele miscarii geopolitice si in regiunea noastra apropiata. Una din ultimele activitati  de acest gen a fost faptul ca Ministrii apararii din Grupul de la Visegrad (V4) – Cehia, Ungaria, Slovacia si Polonia – au decis sa creeze o structura militara comuna, sub coordonarea Varsoviei.  Decizia de creare a acestei formatiuni  militare a fost luata in cadrul unei reuniuni a ministrilor Apararii din cele patru state, care a avut loc la Levoca, Slovacia, in 12 mai. Formatiunea militara (battlegroup) va deveni operationala in prima jumatate a anului 2016, a precizat ministrul polonez al Apararii, Bogdan Klich. Ministrii apararii au stabilit ca militarii din statele membre V4 sa participe la exercitii regulate comune, sub auspiciile Fortei de raspuns a NATO, primul astfel de exercitiu urmand a avea loc in Polonia, in 2013.

Cateva elemente istorice

Alianta de la Visegrad este de fapt reinnoirea unei traditii din secolul al XIV-lea, care crea o uniune militara si una din primele aliante economice de pe teritoriul Europei medievale. In anul 1335, între regii Ioan al Boemiei, Cazimir al III-lea al Poloniei şi Carol Robert de Anjou al Regatului Ungar s-a creat aceasta alianta si s-a consolidat printr-un tratat care a rezistat un secol si ceva. Ideea acestei aliante a fost reluata de marele conducator al Poloniei interbelice, Józef Piłsudski, care a vazut in Primul Razboi Mondial cat de putin te poti baza pe promisiunile marilor puteri. La aceasta alianta, pusa la cale de Maresalul Piłsudski, au fost invitate Romania si Ungaria.  Puteti citi despre aceste aliante militare pe Politeia Doctrinara – “Sistemul aliantelor politico-militare ale Romaniei” si unul mai dureros legat de lipsa aliantelor pe acelasi blog: “Izolarea politico-militara a Romaniei de catre marile puteri”.

Dupa caderea comunismului, incercarea lui Piłsudski a fost reinnoita prin infiintarea V4. Grupul de la Visegrád, sau V4, este o organizaţie de cooperare, formată din patru state central-europene: Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria, asociere similară uniunii economice vest-europene Benelux. La 15 februarie 1991, în cetatea medievală Visegrád din Ungaria, Václav Havel – presedintele Cehoslovaciei, Lech Wałęsa – presedintele Poloniei şi József Antall – primul ministru al Ungariei au semnat o declaraţie comună prin care îşi asigurau sprijin reciproc în vederea integrării politice şi economice în Uniunea Europeană. De asemenea, prin aceelaşi document, au fost puse bazele unei strânse cooperări regionale între statele semnatare. România a ratat aderarea la acest grup, datorită evenimentelor din 1990 (mineriadele şi conflictul din Târgu Mureş), refuzul fiind comunicat direct lui Ion Iliescu. Deci avem inca o mare binefacere geopolitica, marca Iliescu, cu sau fara ajutorul fesenismului dezlantuit si al sloganurilor vremii.

Dupa aderarea tarilor V4 la NATO si UE, alianta si-a pierdut din sensurile initiale si a ramas numai un cadru operational pentru cooperare economica, comerciala si culturala.

Evenimentele ultimei perioade au creat necesitatea unei regandiri a optiunilor strategice care stau la dispozitia participantilor acestui forum, inclusiv introducerea elementului militar, prin alcatuirea unei formatiuni militare (battlegroup) si nu a unei unitati militare, cum a fost tradus inexact de presa romaneasca. Diferenta intre o unitate militare, chiar la nivel de armata, (nu in sensul tuturor fortelor militare ale unei natiuni)  si o formatie de battlegroup este una de natura majora; o formatiune de gen battlegroup contine unitati organice afiliate, de natura specifica, de multe ori multi-nationale, cand fiecare din natiuni pune la dispozitie unitati militare specializate sub un comandament comun. Astazi NATO are 6 asemenea formatiuni, iar cea sub care Romania trebuie sa activeze este sub comanda Italiana, dar si o formatiune mai mica sub comanda Greaca impreuna cu Bulgaria, Grecia si Cipru.

Care au fost elementele care au dus la aparitia acestei formatiuni, bineinteles dupa parerea mea strict personala:

1. O retragere partiala americana din statutul predominant in NATO;
2. Evenimentele din Orientul Mijlociu;
3. Reticientele Germaniei si pozitionarile simpatetice spre Rusia, peste capul Poloniei si al unora din tarile Est-Europene.
4. Insuccesul major si nivelul operational al trupelor NATO in Libia si felul in care unele state membre   au reactionat in aceasta misiune;
5. Pozitionarea Turciei si slabirea relatiilor cu NATO prin atitudini antagoniste intereselor aliantei;
6. Reinnoirea atitudinilor imperiale ale Rusiei si politica energetica aproape santajista si disciminatorie  fata de tarile membre ale Uniunii Europene.

Aceasta initiativa este una de felicitat, chiar daca din nefericire noi nu facem parte din aceasta alianta.

Documente:

V4 – Energetic Security: V4_Energy_Security
V4 – Transatlantic Security: V4_Transatlantic_Security
NATO Battlegroups: Europe Battle Groups

Bună dimineata intr-o zi de vineri. Vineri, vremea va deveni rece în cea mai mare parte a ţării, geroasă noaptea în jumătatea de nord a Moldovei şi în estul Transilvaniei. Cerul va fi mai mult noros. Ziua, vor cădea precipitaţii sub formă de ninsoare în jumătatea de nord a ţării, iar noaptea mai ales în sud şi sud-vest. Ninsorile vor fi mai abundente în Moldova, zona Carpaţilor Orientali, iar spre sfârşitul nopţii şi în Lunca Dunării. În prima parte a intervalului, local se vor mai semnala precipitaţii mixte în Banat şi mai ales ploi în Dobrogea, Muntenia şi Oltenia şi vor fi condiţii de polei.

Vântul va prezenta intensificări în estul şi sudul ţării, temporar viscolind şi spulberând zăpada, ziua în Moldova, iar noaptea în regiunile sudice. Temperaturile maxime vor fi cuprinse, în general, între -6 şi 4 grade, iar cele minime de la -14 grade în estul Transilvaniei până la -1 grad pe litoral.

La Bucureşti, Vremea se va răci. Cerul va fi noros şi va mai ploua slab la începutul intervalului, iar în a doua parte a nopţii va începe să ningă. Vântul va sufla moderat, cu intensificări temporare, mai ales în cursul nopţii. Temperatura maximă va fi de 2…3 grade, iar cea minimă de -6…-4 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 3724    RON; 1 USD = 3. 2812     RON; 1 EURO = 1. 3326   USD; Francul elvetian 3. 5268 RON. Gramul de aur 176.8536 RON.

„Adevăratul program de guvernare“ uită de creşteri ale PIB de 3-4% şi se întoarce cu picioarele pe pământ. Strategia fiscal-bugetară revizuită 2013-2015 reduce previziunile de creştere economică, înjumătăţeşte prognozele de avans al exporturilor, se bazează pe venituri mai mici şi deficite bugetare mai mari. Guvernul îşi temperează estimările de creştere eco­nomică pe termen mediu, anticipând un ritm mediu de avans al PIB-ului de 2,2% până în 2015, faţă de o creştere medie de 3,5% pentru 2013-2015 estimată vara trecută. Practic, strategia fiscal-bugetară 2013-2015 revizuită este un fel de nou pro­gram de guvernare al guvernului Ponta 2, un program de această dată mai aproape de adevăr pentru că, aproape obligatoriu, în jurul cifrelor şi al previziunilor agreate vor fi structurate politicile viitoare. Cu cifrele pe masă şi cunoscând acum mult mai bine decât în urmă cu şapte – opt luni situaţia conturilor statului, guvernul îşi temperează optimismul. Cel puţin pe termen mediu creşterea visată de 4-5% a economiei nu va veni, după cum reiese din document. Analistul economic Aurelian Dochia spune că este explicabilă revizuirea ţintelor în noua strategie pentru că, pe lângă multe altele, venim dintr-o peri­oadă electorală în care tendinţa de a fixa nişte standarde foarte sus este comună.[…] Strategia fiscal-bugetară 2013-2015 revizuită, publicată miercuri de Ministerul Finanţelor, nu doar că revizuieşte în scădere avansul economic pe 2012, la doar 0,2% de la 1,7%, dar reduce previziunile şi pentru viitor – creştere de 1,6% în 2013 (pe care de altfel s-a fundamentat şi bugetul pe acest an), de 2,2% în 2014 (de la 3,6%) şi de 2,8% în 2015 (faţă de 3,9%). De asemenea, pe fondul menţinerii turbulenţelor în Europa, anticipările privind evoluţia exporturilor sunt, practic, înjumă­tăţire – de la 9,5% la 3,3% pentru acest an şi de la 11,2% în 2014 la doar 4,8%. Consiliul fiscal a arătat că a fost în imposibilitatea de a comenta în timp util parametrii formei actualizate a strategiei fiscal-bugetare 2013-2015, având în vedere momentul în care aceasta a ajuns la instituţie (23 ianuarie, ora 10.30). Integral in Ziarul Financiar.

Ce puteri vor avea superbaronii României. USL vrea împărţirea ţării în opt regiuni de dezvoltare, conduse fiecare de un preşedinte ales pe plan local şi supervizate de un prefect numit de Guvernul de la Bucureşti. Liderii USL încearcă să finalizeze, în acest an, proiectul împărţirii administrative a României în opt regiuni de dezvoltare. Proiectul a fost anunţat de premierul Victor Ponta şi de redactarea lui se ocupă Liviu Dragnea, ministrul Administraţiei şi Dezvoltării Regionale. Potrivit proiectului, România va fi împărţită pe baza regiunilor  de dezvoltare existente la ora actuală, dar nu au personalitate juridică şi nu sunt unităţi administrativ-teritoriale. Dacă vor căpăta personalitate juridică, regiunile vor putea atrage mai multe fonduri europene. Liderii USL intenţionează, însă, să păstreze şi judeţele, ca unităţi cu personalitate juridică. Această prevedere diferenţiază proiectul USL de cel iniţiat în 2011 de preşedintele Traian Băsescu care presupunea desfiinţarea judeţelor. Or, tocmai opoziţia preşedinţilor de Consilii Judeţene, cuplată cu cea a UDMR, a dus la eşuarea acelui proiect. Regiunile vor prelua o parte din atribuţiile Guvernului, dar şi o parte din atribuţiile consiliilor judeţene. Bugetele regiunilor vor fi alcătuite din fondurile  locale şi cele europene. Taxele şi impozitele colectate de autorităţi ar urma să se împartă în trei părţi, în principiu egale.  Una pentru judeţe, una pentru regiuni şi una pentru Guvernul de la Bucureşti. Regiunile vor avea câte un preşedinte şi câte un Consiliu Regional. Potrivit planurilor USL, în prima fază, programată pentru 2014, şefii regiunilor urmează să fie aleşi de către consilierii judeţeni din zona respectivă. Actualii şefi ai consiliilor judeţene vor fi, automat, vicepreşedinţi ai regiunilor. Integral in Adevarul.

Consiliera Monei Pivniceru, legături cu Securitatea. Toate drumurile duc la Dan Voiculescu! Maria Cristina Manda, sfătuitoarea ministrului Justiţiei, a fost, timp de 18 ani, parteneră în cinci fi rme cu fostul ofi ţer de Securitate, Alexandru Silviu Mohora. Acesta supraveghea şi Vitrocim, întreprinderea de comerţ exterior unde a lucrat Dan Voiculescu. Potrivit informaţiilor EVZ, consiliera ministrului Mona Pivniceru, Maria Cristina Manda, a început să facă afaceri cu fostul ofiţer de Securitate Alexandru Silviu Mohora încă din 1994. Până la sfârşitul anului trecut, ei au fost parteneri în cinci firme. Mohora a fost şeful de cabinet al generalului de Securi tate Emil Macri, cel care conducea Direcţia de Contrainformaţii Economice, care supraveghea întreprinderile ce produceau bani pentru fosta Securitate. Sursele EVZ susţin că ofiţerul Alexandru Silviu Mohora s-a ocupat chiar de întreprinderea Vitrocim, unde şi-a început activitatea Dan Voiculescu. Contactaţi de EVZ, Manda şi Mohora nu au negat informaţiile deţinute de noi, însă au preferat să nu comenteze. Un alt aspect important îl reprezintă faptul că Manda şi Mohora l-au avut ca avocat, în 1994, când au vrut să scape de un partener de afaceri din firma I Quattro Com SRL, pe Florin Costiniu, soţul judecătoarei Viorica Costiniu şi fost preşedinte al Secţiei civile şi de proprietate intelectuală din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cel care a fost implicat în dosarul senatorului PSD Cătălin Voicu. Integral in EVZ

Băsescu merge în America Latină la 40 de ani după “hermano presidente” Ceauşescu. Preşedintele Traian Băsescu merge şase zile în America de Sud. “Era să-mi termin al doilea mandat şi să nu ajung în America Latină”, a tras şeful statului linie înainte de a decola vineri dimineaţă spre Chile, la Summitul statelor UE cu ţările din America de Sud, după care are programată o vizită de două zile în Peru, ca răspuns la o invitaţie din 2006. În delegaţia oficială a fost cooptat şi ministrul de Externe, Titus Corlăţean, Traian Băsescu fiind însoţit şi de cinci dintre consilierii săi. La Lima, preşedintele are programate trei întâlniri: cu şeful statului, Ollanta Moisés Humala Tasso, cu preşedintele Congresului Peruan, Victor Isla Rojas, şi cu primarul oraşului, Susana Villarán de la Puente. Primul şi ultimul preşedinte care a ajuns până acum în Peru a fost Nicolae Ceauşescu. Din 1973 încoace, titularul cu cel mai mare rang al vizitelor la Lima a rămas Nicolae Văcăroiu, care, în 2003 şi-a luat şi soţia în turneul parlamentar din America Latină decontat la 70.000 de euro. De atunci, aleşii rămaşi fără bani de deplasări în ţări îndepărtate au tras concluzia că parlamentarismul peruan nu mai reprezintă o preocupare. “Doar n-o să facem acuma grup de prietenie online!”, se justifică senatorul Laurenţiu Coca, membru în grupul de prietenie cu Republica Peru, contactat de gândul. Preşedintele grupului e şi mai sincer: “Dacă preşedintele îşi ia aparatul de fotografiat şi se duce în vacanţă îi pot face o propunere, altfel nu”, spune deputatul Gigel Ştirbu, rezervat să intre în vreo discuţie despre construcţia politică a statului cu care a fost “prieten” sau despre partidele din Peru. Integral in Gandul

Preşedintele Curţii de Apel Cluj instigă la fals alte curţi de apel pentru revocarea Alinei Ghica din CSM? Valentin Mitea, preşedintele Curţii de Apel Cluj, instanţă care a declanşat revocarea Alinei Ghica din funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a transmis un mail altor 15 curţi de apel, din care se poate interpreta că le sugera cum şi în ce documente să pună motivele revocării care lipsesc din dispozitivele hotărarilor. O hotărare a unei instanţe din care lipsesc motivele pedepsirii ( în aces caz a revocării)  atrage nulitatea acesteia. Valentin Mitea a recunoscut pentru Romania Liberă  conţinutul mailului cu indicaţiile pentru umplerea golului lăsat de absenţa, din hotărari, a motivelor revocării Alinei Ghica, dar a refuzat să ne explice de ce judecătorii de nivelul Curţilor de Apel NU ŞTIU că în dispozitivul unei hotărari trebuie redate motitive de genul: la data de…, Alina Ghica a făcut sau nu a făcut cutare lucru , reglementat de legea( se indică textul), desi a fost mandată / anunţată,/obligată de lege să faca altceva etc. Intrebat fiind dacă se poate interpreta că a instigat la fals , sugerand celorlalte curţi de apel să modifice procese-verbale în care să treacă motivele revocării, Valentin Mitea ne-a închis telefonul. Pană în prezent 12 curţi de apel ( din cele 16, în care este inclusă şi Curtea Militară de Apel Bucureşti) au decis, în adunări generale, revocarea Alinei Ghica din CSM. Insă NICI UNA dintre aceste hotărari nu conţine motivele revocării, aşa cum IMPUNE legea, deci toate sunt NULE. O recunoaşte implicit şi preşedintele Curţii de Apel Cluj, Valentin Mitea, în mailul transmis Curţilor de Apel. Iată conţinutul mailului recunoscut de preşedintele Mitea, conform cu originalul, respectand inclusiv  greşelile gramaticale: “Întrucat motivele revocării doamnei judecător Alina Ghica din funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu se regăsesc în hotărarile adunărilor generale transmise acestei curţi de apel (şi nici în hotărarea noastră, numai în procesul- verbal ), domnul Valentin Mitea, preşedintele Curţii de Apel Cluj, vă roagă să ne transmiteţi fie procesul-verbal, fie doar un extras din acesta, de unde rezultă motivele pentru care a-ţi (SIC!) convocat şi votat revocarea.” După un astfel de demers al preşedintelui Mitea, potrivit legilor, ar trebui ca Inspecţia Judiciară să se autosesiseze. La fel şi Parchetul. Integral in Romania Libera.

Se intampla in Romania. Un politist de la Rutiera si-a oprit seful in trafic. A fost trimis la psiholog! In urma cu mai bine de un an, Evenimentul Zilei prezenta cazul dramatic al unui agent de la Politia Rutiera Cluj care l-a oprit in trafic pe adjunctul inspectorului sef al IPJ Cluj, comisarul sef Cristian Pintea, care nu acordase prioritate unui pieton ce traversa regulamentar pe zebra. La scurt timp, agentul Sergiu Todea a fost sanctionat disciplinar cu mustrare scrisa si a fost trimis la psiholog. Motivul: tulburari de comportament. Timp de sase luni i-a fost retras armamentul si a fost pus sa faca munca de birou. EVZ a obtinut, prin intermediul unei instante de judecata, filmul inregistrat de echipajul Politiei Rutiere, in care se poate observa un BMW seria 6, negru, care nu opreste la o trecere, desi un pieton se afla in traversarea strazii. Acum, agentul Sergiu Todea se lupta in justitie sa anuleze sanctiunile disciplinare despre care spune ca i se trag de la oprirea comisarului sef Pintea. “Pe banda a doua, cu viteza excesiva, s-a apropiat un autoturism marca BMW Seria 6 de culoare neagra, al carui sofer nu a schitat nici macar un gest de franare pentru a observa daca pe trecerea de pietoni se afla cineva. Asta, in conditiile in care o autoutilitara era oprita pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton”, descrie agentul Todea scena de la fata locului. Echipajul de Politie a plecat in urmarirea BMW-ului, fara ca politistii sa stie cu cine au de a face. Integral in  EVZ.

Moment de sinceritate a lui Victor Ponta la Focşani: „După nişte ani de guvernare s-ar putea să nu mai fim nici noi bine primiţi în mulţime” Prim-ministrul a încercat, prin această remarcă, să-i motiveze absenţa preşedintelui Traian Băsescu de la manifestările dedicate Unirii Principatelor Române. Premierul Victor Ponta a venit astăzi şi la Focşani pentru  a asista la manifestările dedicate împlinirii a 154 de ani de la mica unire de la 1859. Şeful executivului a avut parte de o primire călduroasă din partea celor prezenţi în Piaţa Unirii, în special oameni aduşi cu microbuzele din comunele judeţului. Acesta a remarcat că este pentru prima dată după multă vreme când la 24 ianuarie nu s-a mai huiduit.  „Oamenii nu au mai fost aşa de supăraţi, este prima dată după mult timp când nu s-au mai întâmplat lucruri rele şi este o stare de normalitate pe care ni-o dorim cu toţi. După nişte ani de guvernare s-ar putea să nu mai fim nici noi bine primiţi în mulţime. Cu cât stai mai mult la putere încep nemulţumirile”, a spus Victor Ponta la finalul manifestărilor. El a dat de înţeles că absenţa preşedintelui Traian Băsescu de la manifestări a fost benefică. De cealaltă parte, liderul PSD Vrancea, Marian Oprişan, nu a prididit cu laudele la adresa premierului. Integral in Adevarul.

“Grija” statului pentru bolnavii incurabili: 94% dintre ei se sting in suferinta. Una dintre ramurile medicinei care se dezvolta cu viteza melcului in Romania este ingrijirea paliativa. Tara noastra nu numai ca inregistreaza cele mai multe cazuri de deces din Uniunea Europeana pentru unele boli cronice, dar isi lasa si o buna parte din cetateni sa moara in suferinta. Ingrijirea paliativa sau terapia impotriva durerii este o ramura a medicinei care s-a dezvoltat relativ recent in Europa, cu cativa zeci de ani in urma, iar scopul ei este sa amelioreze calitatea vietii pacientilor si familiilor acestora, care se confrunta cu o boala grea, de cele mai multe ori incurabila, printr-un tratament adecvat impotriva durerii si inlaturarea suferintei. De cele mai multe ori, aceasta ramura a medicinei intervine in momentul in care medicul oncolog se arata invins in fata pronosticului bolii. “In momentul in care miza nu mai este vindecarea pacientului, iar oncologul se retrage din viata pacientului, acesta ar trebui sa fie inlocuit discret de o echipa specializata in paliatie, al carui focus este calitatea vietii acestuia”, explica dr. oncolog Oana Donea, specializata in ingrijiri paliative. n general, echipa este formată din trei cadre medicale, mai exact un medic, un asistent medical şi un psiholog, care intervin în funcţie de specificitatea fiecărui caz. Sunt pacienţi care au nevoie mai multă de medic, pentru că au dureri crâncene, sunt alţi pacienţi la care nu simptomul fizic este dominant, ci încărcătura emoţională, iar acolo psihologul este persoana cea mai indicată să intervină, sunt alţii care au leziuni, iar asistentul medical devine cadrul medical indispensabil, cu care pacientul să poată dezvolta o relaţie mai apropiată. Integral in  Romania Libera.

Va urez o zi buna!

Bolnavii de tuberculoză din estul Europei invadează spitalele franceze. Spitalele pariziene sunt copleşite de un număr foarte mare de bolnavi de tuberculoză, veniţi din estul Europei. O afirmă ziarul conservator Le Figaro care publică o amplă anchetă pe această temă. De câteva luni, zeci de ruşi, georgieni şi ceceni atinşi de o formă extrem de agresivă de tuberculoză, au venit în Franţa pentru a se îngriji. În afară de costul foarte ridicat al tratamentului, plătit de statul francez, aceşti pacienţi reprezintă şi un pericol de contagiune pentru cei din jur. Primul caz de tuberculoză ultrarezistentă a apărut exact acum un an. Un cecen venit direct la spitalul Pitié Salpêtrière ca să se trateze. Nu întâmplător. Această instituţie dispune de cel mai competent serviciu de tratare a bolilor infecţioase din Franţa. Bolnavii sunt trataţi toţi în camere “cu presiune negativă”, încăpere în care pot sta şi luni de zile ca să scape de bacilul lui Koch, responsabilul tuberculozei. Cecenul din ianuarie anul trecut a fost urmat de-a lungul anului 2012 şi până acum, în ianuarie 2013, de zeci de alţi tuberculoşi pe cale să moară. Punctul lor comun: toţi sunt ruşi, georgieni sau ceceni şi toţi au venit aici pe cont propriu: unii cu avionul, alţii cu maşina ba chiar cu autostopul. Cum spune şeful serviciului de la Pitié citat de Figaro, aceşti bolnavi, pe lângă faptul că sunt niste “bombe ambulante”, sunt şi extrem de puţin comunicativi. Niciunul nu vorbeşte franceză şi toţi sunt nedisciplinaţi, nu respectă regulile spitaliceşti. În loc să stea închişi în camerele cu presiune negativă, ies pe culoare fără măşti pe faţă, ba chiar şi în curte la fumat dacă nu chiar afară din spital ca să-şi întâlnească prietenii. Riscul de a contamina anturajul este enorm. Ministerul francez al sănătăţii recunoaşte existenţa acestei probleme şi precizează că în prezent există 54 de cazuri de tuberculoşi cu virus ultrarezistent pe teritoriul naţional dintre care 16 sunt georgieni. Ca termen de comparaţie, între 1992 şi 2006 s-au înregistrat doar 14 cazuri de XDR, adică unul pe an! În 2013, tuberculoza de acest tip devine aşadar o problemă de sănătate publică, zeci de persoane putând fi contaminate. E şi motivul pentru care ministerul sănătăţii i-a mobilizat pe cel de externe şi de interne. Un soi de celulă de criză a fost creată pentru a determina dacă nu  avem de a face cu o nouă formă de migraţie, cu o migraţie de tip mafiot. Ipoteza unor călăuze care contra cost îi ajută pe bolnavi să ajungă în Franţa nu este exclusă. Integral la RFI

Davos: Italia şi FMI acuză că interesele egoiste ale băncilor au dus la apariţia şi persistenţa crizei, iar băncile se plâng că „sunt atacate“.Directorul general al FMI Christine Lagarde şi premierul italian Mario Monti au redeschis la Forumul Economic Mondial de la Davos o rană mai veche care macină imaginea politicului şi a businessului mondial, în special pe cea a lumii financiare, acuzând interesele egosite care au declanşat crizele şi impiedică reformele. Pentru a-şi spăla imaginea în faţa publicului, o bancă bri­ta­nică, Barclays, recu­noaş­te: “Am fost prea agresivi şi prea egoişti. Industria a gre­şit, câteodată”. Altele se plâng că sunt “atacate”.  “Câteodată rezistenţa intereselor com­paniilor este camuflată în spatele ide­i­lor obişnuite. Interese corporatiste ego­iste pot fi găsite peste tot în UE”, a de­clarat Monti, acuzând că pentru a-şi pro­mova interesele, companiile blo­chea­ză reformele într-o Europă mă­cinată de criză. Tehnocrat şi fost comisar UE, Monti a preluat conducerea guvernului italian în 2011 pentru a scoate Italia din turbulenţele în care a intrat pe pieţele financiare din cauza politicilor ezitante şi ambigue ale fostului premier Silvio Berlusconi, condamnat pentru fraudă, scrie EUobserver. Reformele dureroase de peste tot în Europa pot fi acceptate de populaţie dacă aceasta vede justiţie şi corectitu­di­ne în locul indulgenţei arătate faţă de cei bogaţi şi cei privilegiaţi. Mai înţelegătoare cu problemele societăţii, în ton cu noua atitudine a instituţiei pe care o conduce, Lagarde a criticat în faţa elitei mondiale a lumii politice şi businessului interesele egoiste şi reţelele corupte din sectorul financiar spunând că acestea au stat la baza crizei financiare din 2008. “Prea multă activitate a fost ascunsă în colţurile întunecate. Lucrurile s-au schimbat, dar avem nevoie în continua­re de schimbări, în 2013, pentru a desă­vâr­şi reforma sectorului financiar”, a spus Lagarde. UE încearcă să introdu­că re­guli mai severe pentru sectorul fi­nanciar, dar criticii spun că noile legi au fost “înmuiate” prin lobby-ul făcut de bănci şi fondurile de investiţii. În faţa valului de “represiune” venit din partea publicului şi autori­tăţilor, CEO-ul băncii britanice Standard Chartered, Peter Sands, s-a plâns la Davos că băncile “sunt atacate din toate părţile”. “Biata bancă” a fost obligată în de­cembrie de autorităţile americane să plă­tească 327 milioane de dolari pentru a nu fi trasă la răspundere pentru faptul că timp de mai mulţi ani a spălat bani pen­tru state “interzise” precum Iran, Li­bia şi Siria, aminteşte Huffington Post. Tot la Davos, Jamie Dimon, CEO-ul colosului bancar american JPMorgan Chase, s-a plâns că autorităţile de regle­men­tare din sectorul financiar încearcă să facă “prea multe prea repede” şi că unele reglementări complică prea mult afacerile. Văicărelile vin după ce remu­neraţia lui Dimon a fost redusă la jumă­tate, la “doar” 11,5 milioane de dolari, deoarece nu a reuşit să prevină pierderi de peste 6,2 miliarde dolari provocate băncii prin tranzacţii neinspirate cu deri­vate. La începutul acestui an, JPMorgan a convenit să plătească o amendă de 2 mld. dolari pentru a încheia mai multe anchete derulate în SUA privind abuzuri pe piaţa creditelor ipotecare. Integral aduce ZF

Davos. Ucraina a semnat un contract de 10 miliarde de dolari în domeniul gazelor de şist cu Royal Dutch Shell. Ucraina a semnat un contract de exploatare a gazelor de şist în valoare de 10 miliarde de dolari. Înţelegerea a fost încheiată, la Davos, între preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici, şi directorul executiv al Royal Dutch Shell, Peter Voser. Acesta este cel mai mare contract de acest gen de până acum şi reprezintă cea mai importantă investiţie străină în fosta ţară sovietică. Ucraina încearcă, astfel, să-şi reducă dependenţa de importurile de gaze din Rusia, în condiţiile în care autorităţile ruse au cerut consolidarea legăturilor politice şi economice dintre cele doua ţări, în schimbul reducerii preţurilor. Disputele dintre Moscova şi Kiev s-au agravat după ce, în 2006 şi în 2009, Rusia a sistat livrarea de gaze către Ucraina. […]  Conform estimărilor specialiştilor, citataţi de FT, Ucraina ar putea să deţină a treia cea mai mare rezervă de gaze. Ţara intenţionează să devină lider în Europa, urmând exemplul Americii de Nord din perioada de vârf a gazelor de şist care a transformat Statele Unite ale Americii în ultimul deceniu de la importator la unul dintre cei mai importanţi exportatori. „În cazul în care analiza geologică se dovedeşte aşa cum noi am estimat, ne aşteptăm la o investiţie de cel puţin 10 miliarde de dolari”, a declarat Eduard Stavitski, ministrul ucrainean al Energiei care conduce negocierile cu grupul energetic Shell. Adevarul

Cameron a retrogradat Marea Britanie în cadrul UE, susţine un ministru polonez. Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a apreciat joi că David Cameron, care a promis să organizeze un referendum privind menţinerea Marii Britanii în cadrul UE, a retrogradat ţara sa la rangul de stat care “necesită îngrijiri speciale”. “Cu acest discurs, David Cameron a deplasat ţara sa în ierarhia Uniunii Europene. El a făcut-o să treacă de la rangul de membru natural al unui triumvirat care poate conduce UE, alături de Germania şi Franţa, la rangul de ţară care necesită îngrijiri speciale”, a declarat ministrul pentru postul privat de radio TOK FM. Marea Britanie va fi de acum o ţară “asupra căreia trebuie să îţi îndrepţi atenţia, ca să nu facă ceva iresponsabil, să nu îşi facă rău singură şi să nu iasă din Uniunea Europeană”, a adăugat el. Acest lucru are drept consecinţă schimbări în cadrul grupului aflat la conducerea UE, apreciază el. În opinia lui Sikorski, Marea Britanie vrea în principal să extindă regulile pieţii libere în cadrul UE şi nu vrea să participe la construirea unei uniuni politice. Ministrul polonez s-a declarat, de asemenea, convins că Marea Britanie nu va părăsi Uniunea Europeană. “Acest plan politic (al lui David Cameron) nu va avea drept rezultat ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană”, a declarat el. David Cameron a promis miercuri la Londra, la presiunea euroscepticilor, să organizeze până la sfârşitul lui 2017 un referendum privind rămânerea Marii Britanii în UE reformată în prealabil. Mediafax

Antiamericanism turcesc. Ce se ascunde îndărătul atacului asupra unui grup de militari germani dislocaţi în Turcia pentru a o apăra de rachete siriene?  La mijloc e ura antioccidentală, ostilitatea faţă de NATO, SUA şi faţă de societăţile deschise de tip apusean manifestate de o parte a populaţiei turceşti. Unii dintre militarii germani trimişi în Turcia la cererea guvernului de la Ankara, care solicitase alianţei NATO ajutor anti-balistic şi primise un sistem de rachete anti-rachetă de tip Patriot, cu tot cu specialiştii necesari, s-ar putea să fie foarte derutaţi.  Nedumerirea lor e de înţeles. E cu atât mai comprehensibilă perplexitatea lor, cu cât, la urma urmei, înainte ca nişte civili să-i atace, fuseseră chemaţi în ajutor de guvernul ales al acestor civili, misiunea lor fiind să-i apere pe aceşti oameni de tirurile de rachetă ale trupelor dictatorului sirian Hafez el Assad. Turcii care i-au agresat şi protestează, practic, din prima zi a prezenţei soldaţilor germani la Iskenderun, împotriva lor şi a staţionării de rachete de tip Patriot în Turcia, fac parte dintr-un grup heteroclit alcătuit din naţionalişti, comunişti şi islamişti. „Vom lupta până la alungarea din ţară a soldaţilor NATO”, a declarat Cagdas Cengiz, şeful adjunct al unei grupări de extremă dreapta a tineretului turc, după atacurile fizice îndreptate, la 22 ianuarie, contra militarilor germani. „V-am avertizat, dar n-aţi vrut să ne-ascultaţi”, a mai afirmat el. Oamenii grupării sale, „Uniunea Tineretului Turc”, condusă de Ilker Yücel, îi luaseră prin surprindere pe doi soldaţi germani şi le puseseră saci în cap. Extremiştii făceau astfel aluzie la o acţiune similară a unei unităţi americane după declanşarea campaniei militare din Irak, în 2003, când combatanţii de peste ocean luaseră prizonieri câţiva soldaţi turci, aflaţi în nordul ţării, şi le puseseră de asemenea saci în cap, ca şi cum ar fi fost delincvenţi de drept comun. Extremiştii nu le-au iertat americanilor nici până azi ceea ce au considerat a fi “dezonorarea” militarilor turci. Forma protestului de la Iskenderun relevă că militarii germani au căzut în zonă în capcana unui antiamericanism virulent şi agresiv. Potrivit experţilor, antiamericanismul e extrem de răspândit în societatea turcă. Ura împotriva Americii a cuprins vaste segmente ale acestei societăţi, a reliefat şi cercetătoarea Füsun Türkmen, politolog la Istanbul. Într-adevăr, un sondaj privind simpatia europenilor şi ruşilor faţă de americani, efectuat de German Marshall Fund acum câteva luni, relevă că, printre turci, antipatia faţă de americani e cea mai extinsă. America e populară doar în rândul unei treimi a turcilor. Doar 34 la sută au o atitudine cât de cât pozitivă faţă de SUA, doar unul din patru consideră că e bine ca America să deţină un rol conducător în lume. Cam aceiaşi e şi atitudinea turcilor faţă de alianţa nord-atlantică. Doar 38 la sută cred că Turcia ar avea nevoie de NATO. Spre comparaţie, în SUA şi Europa 58 la sută consideră că pactul defensiv apusean continuă să fie necesar. Pentru premierul islamist al Turciei, Tayyip Recep Erdogan, toate acestea n-au constituit vreodată o mare problemă. Integral la Deutsche Welle

Imperiul rus si inceputurile Rusiei sovietice

Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus în 1812 după Tratatul de la Bucureşti. A urmat o scurtă perioadă de autonomie, după care presa şi toate instituţiile şi şcolile moldoveneşti au fost închise şi înlocuite cu altele ruseşti. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, Basarabia a fost supusă unui intens proces de rusificare. Şcoala, Biserica şi Serviciul militar au devenit principalele instrumente de rusificare. Procesul de rusificare al acestui teritoriu a fost purtat şi prin colonizarea unor reprezentanţi ai altor etnii din Imperiul Rus, din spaţiul germanic sau din Imperiul Otoman : Ruşi şi ucrainieni desigur, dar şi germani, evrei, bulgari şi găgăuzi. Simultan, s-a implementat la populaţia moldoveană băştinaşă ideia că, spre deosebirea populaţiilor din Moldova apuseană, din Ardeal, din Ţara Românească sau din Dobrogea, ea nu poate fi românească iar limba ei nu poate fi numită română, fiindcă încă din acea perioadă, Imperiul Rus nu îi recunoştea altă identitate, decât cea moldovenească. Prin această politică, procentul populaţiei locale în recensăminte a scăzut continuu :

Recensământ rusesc din 1817: 86% români
Recensământ rusesc din 1856: 74% români
Recensământ rusesc din 1897: 56% români.

Deşi Imperiul Rus recunoştea măcar identitatea moldovenească, nu a făcut nimic pentru a o ocroti, a lăsat bisericile moştenite de la Principatul Moldovei în paragină, a preferat să clădească altele noi de stil rusesc, în domeniul toponimiei a rusificat nenumărate denumiri, iar când avea de ales între o denumire moldovenească şi alta tătară sau turcă, a preferat-o sistematic pe aceasta din urmă (Cahul, Ismail, Bender şi Akkerman, nu Frumoasa, Obluciţa, Tighina şi Cetatea Albă).

După prăbuşirea Imperiului Rus din 1917, în Basarabia a fost creat un “sfat al ţării”. Moldova a devenit o republică independentă pe 2 decembrie 1917. Dată fiind situaţia militară, care punea în pericol noul stat (în acel moment, guvernul bolşevic ducea tratative cu Germanii pentru a le preda toată partea vestică a fostului Imperiu Rus, iar armata rusă înfometată se debandase, transformându-se în cete de jefuitori), “Sfatul Ţării” a apelat la Regatul României pentru a trimite trupe care să asigure pacea. Trupele romanesti au intrat în Basarabia pe 13 decembrie. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat pentru unirea cu România. Ulterior Uniunea Sovietică a refuzat să recunoască unirea şi a pornit un amplu program de propagandă a ideii că România ar fi un stat imperialist multi-etnic. Basarabia a rămas parte a României până în 1940 când URSS a anexat din nou teritoriul, împreună cu nordul Bucovinei.

Convenţia din 28 octombrie 1920, prin care Imperiul Britanic, Franţa, Italia şi Japonia recunoşteau suveranitatea română în Basarabia, nu a fost recunoscută de URSS. Moscova nu a recunoscut nici măcar porţiunea care stipula că la cererea Rusiei Consiliul Ligii Naţiunilor avea dreptul de a arbitra o eventuală dispută ruso-română asupra Basarabiei. Pe scurt, Kremlinul insista că România a ocupat ilegal Basarabia. Moscova a susţinut, de asemenea, activităţi revoluţionare în Basarabia, conduse de bolşevici infiltraţi.

Conform documentelor oficiale NKVD, peste 15.000 de români din Bucovina au fost deportaţi în Siberia doar în 1940 . Acţiunile sovietice au culminat cu o serie de masacre, cel mai cunoscut fiind Masacrul de la Fântâna-Albă, când un număr de app. 3.000 de români care încercau să se refugieze în România au fost blocaţi de trupe ale NKVD şi un număr estimat la 200 dintre ei au fost ucişi la “Fântâna Albă”.

Teritoriul RSS Moldovenească a fost compus din Basarabia (cu excepţia Basarabiei de Sud, atribuită Ucrainei) şi o parte din teritoriul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenească (Transnistria), fondată în 1924 pe teritoriul Ucrainei. În documentul de creare al RSSA Moldovenească din 12 octombrie 1924 frontiera de vest a republicii nu a fost trasată de-a lungul râului Nistru, ci de-a lungul Prutului. În RSSA Moldovenească s-a implementat ideologia unei identitate moldovenească separată, inclusiv definirea unei limbii moldoveneşti, distinctă de cea română. A fost introdus alfabetul cirilic şi multe expresii ruseşti.

În Basarabia, guvernarea sovietică a iniţiat o politică de asimilare a etnicilor români. Mai întâi regiunea a fost divizată în două Republici Socialiste Moldoveneşti, iar o regiune sudică – Bugeacul, a fost redenumit Oblastul Izmail şi ataşat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. Elita populaţiei româneşti a fost deportată în Siberia, la fel ca în Bucovina. Au fost aduşi colonişti ruşi şi ucrainieni în zonele golite de populaţia română deportată. Cei care se declarau români, iar nu moldoveni erau persecutaţi drastic de regimul comunist.

În perioada 1946-1947, ca rezultat a foametei organizate în RSS Moldovenească se estimează că au murit peste 300.000 de persoane, fiind înregistrate totodată multe cazuri de canibalism. În plus, populaţia fostei RSSAM, ca parte a RSS Ucraineană, a suferit de asemenea de foamete în anii 1930 când mai multe milioane de persoane au murit în Ucraina.

Teritoriul Transnistriei a fost mult mai puternic industrializat faţă de restul Republicii, iar procesul de industrializare a fost însoţit de o colonizare a zonei cu populaţie rusă adusă în special din Federaţia Rusă. Deşi Republica Moldova avea cea mai mare densitate de populaţie din URSS, Moscova a stimulat în continuare aducerea de forţă de muncă din afară, inclusiv a celei cu o slabă calificare. Chiar şi Igor Smirnov, fostul lider al Transnistriei, a fost trimis în 1987 din Rusia la Tighina pentru a ocupa poziţia de conducere a unei întreprinderi. Acest proces a fost amplificat şi printr-o excesivă militarizare a zonei.