Author: theophyle

Bună dimineata intr-o zi de luni. În ţară, vremea se va menţine rece, luni, în est şi nord-est, local geroasă dimineaţa şi noaptea. Cerul va avea înnorări temporare. Va ninge slab, ziua local în sudul şi sud-estul ţării şi pe arii restrânse în centru, iar noaptea izolat în vest şi nord-vest. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse în general între -7 şi 3 grade, iar cele minime se vor încadra între -13 şi -3 grade, mai scăzute în nordul Moldovei şi în depresiuni până în jur de -18 grade, dar şi uşor mai ridicate în Banat. În zonele joase va fi ceaţă.

În Bucureşti,Cerul va fi temporar noros luni şi va ninge slab, mai ales în prima parte a zilei. Vântul va sufla în general slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de -1 grad, iar cea minimă va fi de -8…-6 grade. Noaptea vor fi condiţii de ceaţă.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3606    RON; 1 USD = 3. 2482     RON; 1 EURO = 1. 3425   USD; Francul elvetian 3. 5162  RON. Gramul de aur 174.3194 RON

Vacanţa prelungită de Crăciun şi Revelion a lovit în plin în încasările Finanţelor. Deficitul bugetar a făcut în decembrie un salt de circa 4 mld. lei din cauza blocării fondurilor UE, dar şi a nerealizării veniturilor ca urmare a slabei activităţi economice. Finanţele nu îşi îndeplinesc ţinta convenită cu FMI pentru prima oară din 2009 încoace. Deficitul bugetar a derapat surprinzător în decembrie 2012, ajungând la 14,8 mld. lei, adică 2,5% din PIB, depăşind ţinta agreată de autorităţile române cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, dar şi aşteptările Finanţelor şi ale analiştilor. Este pentru prima dată în patru ani când se ratează ţinta de deficit bugetar. Alarmant este faptul că încasările din impozitul pe profit au scăzut cu 20% faţă de decembrie 2011, cele din TVA cu 11%, cele din impozitul pe venit (salarii) cu 6% şi contribuţiile sociale s-au redus cu 8%. O explicaţie poate fi şi vacanţa de iarnă prelungită de anul trecut, cu Crăciunul şi Anul Nou la mijlocul săptămânii, “legate” în multe întreprinderi într-o perioadă mai lungă de vacanţă. Datele privind retailul din decembrie care vor apărea în februarie vor fi relevante. Instituţiile internaţionale îşi încheie mâine misiunea de evaluare în România, iar acordul preventiv, care trebuia finalizat în primăvară, va intra “în prelungiri” câteva luni, din cauza ratării unor ţinte stabilite pentru 2012 şi a restanţelor legate de privatizări şi reforme structurale. În anul 2012 – măcinat de conflicte politice, care au culminat cu suspendarea preşedintelui şi schimbarea a trei guverne – economia a lâncezit, insolvenţele au continuat, iar privatiză­rile au eşuat sau au fost amânate. Deficitul bugetar a făcut în decembrie un salt de circa 4 mld. lei (aproape 1 mld. euro), după ce în primele 11 luni a fost ţinut oarecum sub control, repetându-se astfel istoria creşterii spec­taculoase a dezechilibrului bugetar în ultima lună a fiecărui an.[…] “Procesul de consolidare fiscală a continuat în anul 2012, deficitul bugetar diminuându-se cu peste 40% faţă de 2011, de la 4,3% din PIB la 2,5%. Au fost înregistrate influenţe negative suplimentare asupra deficitului bugetar din cauza blocării temporare a rambursărilor fondurilor europene ca urmare a deficienţelor constatate în anii anteriori (0,2% din PIB) şi din cauza revizuirii descres­cătoare a PIB-ului nominal (0,1% din PIB)”, a explicat Ministerul Finanţelor. Integral in Ziarul Financiar.

Crin îl execută pe Călin prin „locotenenţii“ Ruşanu şi Stroe. Dan Radu Ruşanu şi Radu Stroe au cerut excluderea lui Călin Popescu Tăriceanu din PNL, după ce acesta a contestat candidatura lui Crin Antonescu la prezidenţiale. Antonescu susţine că nu este de acord. Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a declanşat o adevărată furtună în PNL după ce a propus organizarea de alegeri interne pentru stabilirea candidatului la prezidenţiale. Propunerea vine în contextul în care Crin Antonescu a fost desemnat candidatul USL la prezidenţiale, anul trecut, de congresele PSD şi PNL. „Aceste alegeri interne pentru stabilirea candidatului la Preşedinţie trebuie organizate nu mai devreme de 2014, nu există niciun fel de raţiune pentru a le organiza mai devreme“, a explicat Tăriceanu. Într-o emisiune la RTV, duminică seară, Tăriceanu nu a exclus posibilitatea de a candida la un eventual scrutin intern pentru desemnarea candidatului la Preşedinţie. Tăriceanu a adăugat că nu va candida nici pentru funcţia de preşedinte al PNL la congresul care va fi organizat în luna februarie. Fostul premier crede că social-democraţii ar trebui să respecte decizia PNL privind candidatul la Preşedinţie, atât timp cât acest post revine liberalilor.  Întrebat dacă partidul va putea da un vot de blam actualului preşedinte Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu a răspuns că „nu întotdeauna persoana care este preşedintele partidului are calităţile necesare pentru a deveni preşedintele ţării“.Replica preşedintelui PNL nu s-a lăsat aşteptată. Crin Antonescu l-a acuzat pe fostul premier că face declaraţii care afectează imaginea PNL. Integral in Adevarul.

Dan Voiculescu, la Realitatea TV: ”Mi-e teamă că pactul de coabitare cu Băsescu să nu se transforme în fraternitate”. Președintele fondator al PC, Dan Voiculescu, se teme ca pactul de coabitare cu Traian Băsescu ”să nu se transforme în fraternitate”. El a făcut această declarație în cadrul emisiunii ”Vocile străzii”, de la Realitatea TV. ”Nu cred că Băsescu poate coabita cu cineva. Este opinia mea. Dacă alticineva din USL crede altceva este problema lui. Eu sunt atent ca această coabitare să nu se transforme în fraternitate. În opt ani de regim Băsescu s-au făcut multe nelegiuiri. Mi-e teamă să nu fie un pact de iertare a păcatelor, prin care unii lideri din USL să încerce să-și rezolve diverse probleme. Mi-e teamă de proverbul românesc «O mână spală pe alta, iar amândouă spală obrazul»”, a declarat Dan Voiculescu. El a precizat că nu poate preciza ce lideri ai USL, care ar putea să colaboreze cu Traian Băsescu. Voiculescu a subliniat că Victor Ponta și Crin Antonescu nu pot fi bănuiți că ar putea ”fraterniza” cu șeful statului. ”Voi fi atent la ceea ce se întâmplă. Când voi vedea că anumiți lideri importanți au relații privilegiate cu clanul Băsescu va fi un semnal de alarmă pentru mine. Niciodată nu voi fraterniza cu Băsescu”, a adăugat Voiculescu. Integral in  EVZ

Bătălie dură pentru controlul celei mai importante filiale a PSD: cei trei care vor şefia organizaţiei Bucureşti. Fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, primarul Sectorului 5, Marian Vanghelie, şi edilul Sectorului 3, Robert Negoiţă, sunt principalii candidaţi pentru şefia organizaţiei PSD Bucureşti, susţin surse din partid. Toate filialele din ţară au obligaţia ca înaintea Congresului din 20 aprilie să îşi aleagă noua conducere. În PSD Bucureşti alegerile vor fi programate pentru luna martie. “Un cuvânt greu de spus în stabilirea câştigătorului alegerilor din Bucureşti îl va avea Victor Ponta”, au declarat pentru gândul social-democraţii bucureşteni. Andronescu îndeplineşte în acest moment funcţia de preşedinte interimar la PSD Bucureşti, ea ocupând scaunul de pe care a fost debarcat Marian Vanghelie. Cu aprobare de la conducerea centrală, Andronescu a fost preşedinta filialei la alegerile locale şi parlamentare. Mişcarea a fost gândită de Victor Ponta pentru a avea acces la deciziile luate de pesediştii din Capitală, în special la stabilirea candidaţilor pentru locale şi parlamentare. În timpul mandatului lui Mircea Geoană, filiala PSD Bucureşti devenise un stat în stat, Marian Vanghelie fiind cel care dicta numele candidaţilor pentru Consiliul General, primăriile de Sector, dar şi candidaţii la parlamentare. Surse din anturajul fostului ministru susţin că aceasta nu a luat încă decizia de a candida pentru funcţia de preşedinte al PSD Bucureşti, fiind mai atrasă de o funcţie la nivel naţional. “Doar dacă i se garantează că se va contura o echipă la nivelul Bucureştiului va candida, nu doreşte să intre într-o luptă deschisă împotriva lui Vanghelie şi Negoiţă”, susţin surse din PSD Bucureşti. Ecaterina Andronescu a candidat la alegerile parlamentare într-un colegiu de senator din Sectorul 3, condus de Robert Negoiţă. Integral in Gandul.

De ce s-a răzgândit Ponta în privinţa gazelor de şist. Declaraţiile lui Victor Ponta de vineri privind susţinerea explorării gazelor de şist în România au surprins, cu atât mai mult cu cât Ponta a impus, în luna mai anul trecut, un moratoriu asupra explorării gazelor de şist şi a făcut din concesiunile acordate Chevron unul dintre motivele pentru demiterea Guvernului Ungureanu. Printre posibilele explicaţii ale voltei spectaculoase a lui Ponta s-ar putea număra un contract semnat cu o zi înainte la Davos, precum şi rapoartele despre starea precară a Gazprom. Compania naţională ucraineană de gaz, Naftogaz, a semnat joia trecută un contract în valoare de 10 miliarde dolari cu Royal Dutch Shel pentru exploatarea gazelor de sist din Ucraina. Ceremonia de semnare s-a desfăşurat la Davos, în marja Forumului Economic Mondial, şi a avut loc sub patronajul preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici. Obiectivul contractului este, desigur, ca pe termen mediu şi lung Ucraina să uşureze dependenţa de gazul rusesc şi de Gazprom, ceea ce nu a fost de natură să-i facă pe ruşi fericiţi. Drept pentru care, două zile mai târziu, sâmbătă, Gazprom a trimis Ucrainei o factură pentru gazul consumat în 2012 de nu mai puţin de 7 miliarde dolari. Integral in Romania Libeara

Jaf de milioane de euro cu Insula Mare a Brailei. Statul roman pierde zeci de milioane de euro din cauza modului pagubos in care Agentia Domeniului Statului a incheiat noul contract de concesiune a terenului agricol. Redeventa anuala pentru unul dintre cele mai fertile trenuri din Romania este, in momentul de fata, de doar 607 kilograme de grau la hectar. Noul contract de concesiune a celor peste 56.000 de hectare de teren agricol din Insula Mare a Brailei, care a fost incheiat in august 2012, contine clauze prin care statul roman este pagubit cu zeci de milioane de euro. Cea mai defavorabila clauza contractuala se refera la redeventa pe care firma care a primit terenul urmeaza s-o plateasca. Aceasta este cu 40% mai mica decat cea de pe piata libera. 15,8 milioane de euro n-au mai fost incasati la bugetul statului pentru ca parafarea contractului de concesiune s-a amanat cu doi ani, perioada in care Administratia Domeniului Statului (ADS) n-a incasat redeventa, care este mai mica decat in privat. La toate acestea se adaugă modul suspect în care firma care a primit acum terenul în concesiune a intrat, pe 7 ianuarie 2004, în posesia activelor societăţii care administrează Insula. Şi acum nouă ani, şi în prezent, conducerea ADS a administrat în defavoarea statului unul dintre cele mai bune terenuri agricole din ţară. Integral in EVZ

Lista celor 10 procurori pe care Traian Basescu i-ar accepta in fruntea DNA si a Parchetului General. Ministrul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) si presedintele trebuie sa aleaga din nou doi procurori care ca conduca Parchetul General si DNA. Presedintele Traian Basescu a realizat portretul robot al viitorului sef al Parchetului General si DNA: “sa fi anchetat dosare grele si sa fie respectat in sistem”. Mona Pivniceru are insa o alta descriere pentru procuror: “summum de calitati morale si atitudinale”. Pana acum, niciun procuror nu si-a anuntat intentia de a candida pentru cele doua functii-cheie din Justitie. gandul va prezinta o scurta lista cu procurorii care au investigat “dosarele grele” din ultimii ani. Ministerul Justitiei a anuntat ca va relua procedura de selectie pentru sefia Parchetului General si a DNA. Presedintele Basescu a respins nominalizarile lui Ioan Irimie si Tiberiu Nitu pentru functiile de procuror-sef DNA si procuror general. Presedintele a cerut ca procedura sa fie modificata. Ministerul Justitiei nu a precizat cum exact va proceda in selectarea celor doi procurori. În ultima conferinţă de presă, preşedintele Traian Băsescu a descris şi portretul procurorului care ar trebui să ocupe funcţia de procuror general sau procuror-şef al DNA. În opinia preşedintelui, viitorii şefi ai parchetelor trebuie să fie acei procurori “care au anchetat dosare grele, fără mamă, fără tată”. Preşedintele a mai adăugat că ei trebuie să fie apreciaţi în sistem şi să fi dovedit că sunt performanţi. Integral in Gandul

Ponta îl ia peste picior pe Vosganian. Războiul dintre premier şi liberal continuă. Duelul declarativ dintre premierul Victor Ponta şi ministrul Economiei, Varujan Vosganian, şi-a mai consumat un episod. Ponta a ironizat, vineri, într-un interviu pentru hotnews.ro, o afirmaţie a lui Vosganian, care spusese că exploatarea gazelor de şist ar însemna compromiterea imaginii litoralului. „Eu ştiu că principalele licenţe de explorare sunt în Vaslui. Şi mi se pare că nu e nici un litoral în Vaslui… sau poate-o fi?“, s-a intrebat, ironic, premierul Victor Ponta. Dupa ce i s-a reamintit că în Dobrogea există trei licenţe de explorare a gazelor de şist, Ponta a spus: „Dar chiar sunt pe litoral, pe plajă, lângă hoteluri? Mă îndoiesc“, a adăugat prim-ministrul. Aceste afirmaţii vin la numai o săptămână de când Ponta i-a aplicat o altă corecţie ministrului liberal. După ce Varujan Vosganian declarase că posturile de ministru delegat au fost făcute pentru a restrânge din atribuţiile miniştrilor liberali, Ponta a reacţionat prompt: „Eu ştiu că am discutat în cadrul USL structura Guvernului şi o structură bună şi sper să funcţioneze. Dacă cineva e nemulţumit de structura Guvernului, nu-l ţine nimeni cu forţa. Poate să plece. Dacă e vreun ministru nemulţumit de ceea ce face, am spus că nu-l ţine nimeni cu forţa”.Integral in Adevarul.

Va urez o zi buna!

La 7 octombrie, 1826, Imperiul Otoman, dorind să împiedice intervenția Rusiei în războiul grec de independență, a renegociat cu aceasta statutul regiunii Cetății Albe, acceptând mai multe cereri ale locuitorilor: Convenția de la Cetatea Albă a fost primul document oficial care anula principiul domniilor fanariote, instituind termene de domnie de șapte ani pentru principii aleși de Divane și totodată, dădea celor două state dreptul de a efectua , în mod liber, comerț internațional (spre deosebire de tradiția limitărilor definite de protectoratul otoman, Istanbulul avea unicul drept de a stabili priorități în privința comerțului cu grâu).

Dupa izbucnirea războiului ruso-turc, din 1828-1829, prezența militară rusă pe pământul Principatelor a început deja în primele zile ale războiului: la sfârșitul lunii aprilie 1828, armata rusă condusă de Peter Wittgenstein a atins Dunărea (în mai a pătruns în actuala Bulgarie). Campania, prelungită în cursul anului următor și coincizând cu epidemii devastatoare de ciumă bubonică și holeră (care, împreună, au ucis aproxiamtiv 1,6% din populația celor două Principate, devenind o povară pentru economiile locale . Trupele ruse au confiscat practic toate animalele pentru nevoile lor și că ofițerii ruși au insultat clasa politică, afirmând în mod public că în cazul în care furnizarea de boi s-ar dovedi insuficientă, boierii vor fi înjugați la care în locul acestora; această acuzație a fost reluată de Ion Ghica în amintirile sale. El a amintit și despre insatisfacția crescândă față de noua stăpânire și că țăranii erau în mod special supărați din cauza manevrelor continue de pe teritoriul Principatelor. Per total, rusofilia din cele două Principate pare să fi suferit o lovitură majoră.

Tratatul de la Adrianopol, semnat la 14 septembrie 1829, a confirmat atât victoria rusă cât și prevederile Convenției de la Cetatea Albă (Akkerman), amendate în parte, pentru a reflecta ascendența politică a Rusiei în regiune. Mai mult, sudul Valahiei a fost stabilit pe talvegul Dunării, Valahia obținând astfel controlul asupra fostelor raiale turcești Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele. Libertatea comerțului (care consta în principal în exporturi de cereale) și libertatea de navigație pe Dunăre și Marea Neagră au fost recunoscute din punct de vedere juridic, permițând crearea unei flote navale în ambele Principate, precum și un contact mai facil cu negustorii europeni, cu confirmarea privilegiilor comerciale ale Moldovei și Valahiei stipulate pentru prima dată la Cetatea Albă (Akkerman), odată cu legăturile strânse stabilite rapid cu negustori austrieci și piemontezi, primele corăbii franceze au vizitat Valahia în 1830.

Ocupația rusă asupra Moldovei și Valahiei, (precum și asupra orașului bulgar Silistra) a fost prelungită până la plata reparațiilor de război de către otomani. Împăratul Nicolae I l-a numit pe Feodor Pahlen ca guvernator al celor două țări înaintea încheierii păcii, el fiind primul într-o succesiune de trei „președinți plenipotențiari ai Divanelor din Moldova și Valahia”, și supervizor oficial al celor două comisii însărcinate cu redactarea „Legilor”. Aceste corpuri, având drept secretari pe Gheorghe Asachi în Moldova și Barbu Dimitrie Știrbei în Valahia și-au reluat lucrările în timp ce epidemia de holeră făcea încă ravagii și au continuat după ce Pahlen a fost înlocuit cu Piotr Jeltuhin în februarie 1829.

Situația de după Adrianopol a fost percepută în Valahia și Moldova ca abuzivă, întrucât Rusia practic confiscase ambele principate, trezprerii, iar Jeltuhin își folosise poziția pentru a manipula procedurile comisiei, numise proprii săi membri și redusese la tăcere toată opoziția exilând toți boierii anti-ruși din principate (incluzând chiar și pe Iancu Văcărescu, membru al Divanului Valahiei care a combătut metodele sale de guvernare). Istoricul Ghica consemna: “Generalul Jeltuhin și subordonații săi au apărat toate abuzurile și nedreptățile rusești. Sistemul lor de a nu asculta nici o plângere, ci de a acuza imediat, pentru a inspira teamă și a face reclamantul să se retragă de teamă să nu pățească ceva și mai rău decât ceea ce pățise inițial”. Tot el indica faptul că acest comportament ascundea o situație mai complexă: “Cei care nu îl cunoscuseră pe Jeltuhin mai bine […] spuneau că este o persoană cinstită, onestă și corectă, iar ordinele dure le dădea cu durere de inimă. Mulți dădeau asigurări că el trimisese mai multe raporturi Rusiei, în care înfățișa starea deplorabilă în care se aflau principatele“

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov, cunoscut in versiunea franceza a numelui, Pavel Kiseleff a fost al treilea si  ultimul guvernator rus ale Principatelor Romanesti. Pavel Kiseleff, a venit la 19 octombrie 1829. In perioada dintre 1829 – 1834 a condus administrația militară rusească a Țării Românești. Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse. A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, care de fapt au fost primele Constituții din istoria Moldovei și Valahiei. Ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856-1862, a sprijinit unirea Principatelor Române.

Kiseleff s-a confruntat de la început cu epidemii de ciumă și holeră, pe care le-a rezolvat impunând carantina și importând grâu din Odessa. Administrația sa a durat până la 1 aprilie,1834 și a efectuat cele mai importante reforme ale perioadei. Totodată a numit noul Divan în noiembrie 1829, asigurând pe toată lumea că nu vor mai exista măsuri de represiune.

Regulamentul Organic a fost adoptat în două versiuni similare (diferențele erau legate doar de buget și restricțiile privind forțele militare) la 13 iulie 1831 în Valahia și 13 ianuarie 1832 în Moldova. Ratificarea de către sultanul Mahmud al II-lea nu a fost cerută de către Kiseleff.

Bibliografie, note si citate:

Dan Berindei, “Precursorii României moderne”, in Magazin Istoric, August 2001
Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas, Bucharest, 1995
Stevan K. Pavlowitch, Istoria Balcanilor, Polirom, Iași, 2002
Stella Ghervas, Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l’Europe de la Sainte-Alliance, Paris, Honoré Champion, 2008.
Wikicommons

Revista Presei de la RFI

Die Welt. Probleme cu Latinas. La summitul UE-America Latină, cei mai puternici politicieni sunt femei. Dar și cei mai dificili. Pe Angela Merkel o știm bine. Șefa statului brazilian are probleme cu banii ieftini, cea din Argentina nu vrea comerț liber. În Europa, mulți mai au impresia că America Latină e un continent al sărăciei unde o hoardă de machos dă tonul peste favellas. Realitatea e că regiunea crește neîncetat datorită rezervelor sale uriașe de bogății naturale. Vremurile ideologice au trecut demult, din revoluționari au rămas numai un Hugo Chavez grav bolnav, iar la summit au fost prezenți numai Daniel Ortega (Nicaragua) și Raul Castro (Cuba). Atât de departe a ajuns America Latină încât țara gazdă a summitului, Chile, nici nu mai primește ajutor internațional de dezvoltare. În 2020 chiar vrea să ajungă stat industrializat.

Cele mai puternice state sunt Brazilia și Argentina. Brazilia are niște ani impresionanți de creștere în spate, iar gigantul Argentina e ocupat acum cu niște probleme interne. Dincolo de atitudinea nu tocmai ECO, cele două țări mai au ceva în comun. Ambele sunt conduse de femei. Dilma Roussef este o fostă luptătoate împotriva dictaturii militare din Brazilia. Nu numai că vede cu ochi critici intervenția franceză din Mali, dar are ceva și împotriva rețetei de combatere a crizei din Europa și SUA. Așa că Brazilia e pe cel mai protecționist curs al recentei sale istorii. Cel mai bine s-a înțeles Merkel cu țări mai mici precum Chile și Peru care mizează pe comerțul internațional. Nu e cazul Argentinei cu Cristina Fernandez de Kirchner în frunte. Doamna elegantă a ținut cel mai ascultat discurs de la summit. A fost lung și în mai toate părțile sale, doamna Kirchner a distrus orice speranță a europenilor de a avea un acord de liber schimb cu țara sa.

BBC News. Soros: Nici astăzi nu înțelegem piețele financiare. Cel puțin aceasta este părerea investitorului american pe care a exprimat-o la Forumul Economic Mondial de la Davos. Cel care a făcut miliarde de dolari pariind la bursă crede că teoria clasică a piețelor nu mai e valabilă. În plus, George Soros mai crede că Germania e în contratimp cu restul lumii atunci când vine vorba de rezolvarea crizei Euro. Conform opiniilor sale, lumea ar fi în pericol din cauza unei iminente bule a creditării. Acesta ar fi marea problemă nerezolvată. Mai exact ar fi vorba despre sumele uriașe de bani aruncate de state în economie pentru a impulsiona creditarea. Acești bani ar trebui să fie retrași gradual, altfel inflația galopantă ar fi greu de stăvilit. Pericolul cel mai mare e în Germania, crede miliardarul american.

Cât despre piețele financiare, Soros a spus că am introdus instrumente sintetice, am inventat derivate, dar nu știm exact ce efect au aceastea. Prioritatea guvernelor ar trebui să fie orientarea către creștere economică. Prima fază a operațiunii ar fi finalizată, numai că a doua fază nu a început.

Le Point. Berlusconi și Mussolini.  Silvio Berlusconi spunea zilele trecute la televizor, la un post de-al său bineînțeles, că în acea dimineață fugărise o secretară prin biroul său pentru că nu se poate abține de la aceste plăceri. Cu astfel de afirmații mai că ne-am obișnuit, dar cu cele în care Mussolini ar fi făcut și lucruri bune nu ne-am împrietenit așa bine. Chiar și aliații săi sunt indignați de asemenea declarații.

Parcă Berlusconi nu mai știe ce să facă pentru a se vorbi despre el. Culmea e că declarația, conform căreia Mussolini ar fi făcut multe lucruri bune în afara legilor rasiste, a fost livrată la Milano chiar la un eveniment organizat cu ocazia zilei internaționale a comemorării Holocaustului. Un asemenea gest nu poate fi justificat nici măcar de campania electorală din Italia.

Sâmbătă, cancelarul german Angela Merkel spunea că Germania are o responsabilitate permanentă pentru crimele regimului nazist. Silvio Berlusconi s-a gândit să facă o comparație și să creadă că Italia nu are aceeași responsabilitate. Sigur, stânga italiană a reacționat vehement și a condamnat gestul lui Berlusconi. Dar până și populiștii din Liga Nordului s-au simțit stânjeniți de aliatul lor. RFI

Violenţele se extind în Egipt. La aniversarea a doi ani de la revoluţia care a dus la căderea regimului Mubarak, un nou val de violenţe a cuprins Egiptul, ţară guvernată în prezent de forţele islamiste. Violenţele au izbucnit după ce justiţia egipteană a anunţat condamnări la moarte pentru 21 de inculpaţi în cazul confruntărilor sângeroase de la un meci de fotbal de anul trecut, în care 74 de persoane şi-au pierdut viaţa. Rudele şi apropiaţii celor condamnaţi au luat cu asalt închisoarea din Port Said în care se află aceştia, încercând să-i elibereze. Incidentele s-au soldat până sâmbătă după-amiază cu peste 20 de morţi, printre care doi poliţişti. Peste 200 de persoane au fost rănite. Verdictul i-a vizat pe fanii echipei Al Masri, care ar fi provocat incidentele sângeroase de la meciul cu echipa Al Ahly din Cairo. Fanii acesteia din urmă ameninţaseră la rândul lor cu violenţe, dacă sentinţele ar fi fost considerate prea blânde. La începutul lui martie, tribunalul egiptean va pronunţa noi sentinţe, pentru alţi peste 50 de inculpaţi.

Violenţe au loc însă nu doar la Port Said, ci în numeroase oraşe din Egipt. Opoziţia protestează faţă de politica preşedintelui islamist Mohamed Mursi şi cea a Frăţiilor Musulmane, care controlează guvernul de la Cairo. La demonstraţiile de vineri, cel puţin şapte persoane au fost ucise. Cele mai aprige confruntări între manifestanţi şi forţele de ordine au avut loc la Suez, unde 500.000 de oameni au ieşit pe străzi. Ei au cerut demisia guvernului islamist, nemulţumiţi de noua constituţie şi de starea economică a ţării.

Susţinătorii opoziţiei au luat cu asalt la Suez birourile Frăţiilor Musulmane. Guvernul i-a acuzat pe demonstranţi că ar fi simpatizanţi ai fostului dictator Mubarak, acuzaţie respinsă însă de protestatari. Aceştia se declară dezamăgiţi total de evoluţiile de după revoluţia din urmă cu doi ani.

La Berlin, ministrul german de externe Guido Westerwelle s-a declarat îngrijorat de situaţia din Egipt. El a condamnat orice formă de violenţă, indiferent din ce parte a spectrului politic, şi a constatat că Egiptul nu reuşeşte să găsească modalităţi paşnice de a-şi construi viitorul post-Mubarak. Germania a asigurat din nou sprijinul său pentru această ţară, în “lungul şi dificilul proces de transformare” prin care trece. Deutsche Welle]

Pierde Siria sprijinul Rusiei? Medvedev: Bashar al-Assad a făcut o “eroare gravă, chiar fatală”. Preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, a făcut o “eroare gravă, poate chiar fatală”, afirmă premierul Rusiei, Dmitri Medvedev.”Bashar al-Assad ar fi trebuit să acţioneze mai rapid şi să invite opoziţia paşnică la masa negocierilor. Este o eroare gravă din partea lui, poate chiar fatală”, a spus Medvedev, citat de agenţiile de presă ruse. “Mi se pare că şansele de menţinere a puterii se diminuează pe zi ce trece”, a adăugat Medvedev, conform unui interviu acordat CNN la summitul de la Davos.

Rusia este unul dintre susţinătorii regimului din Siria, ţară care se confruntă de aproape doi ani cu revolte reprimate violent şi confruntări armate între forţele opoziţiei şi serviciile de securitate. Conflictul s-a soldat cu aproximativ 60.000 de morţi, potrivit unei estimări a Naţiunilor Unite.

Medvedev a reiterat că poporul sirian este singurul în măsură să decidă soarta preşedintelui ţării. “Spun încă o dată: poporul sirian este singurul care trebuie să decidă. Nu Rusia, nici Statele Unite sau oricare altă ţară”, a încheiat Medvedev. Adevarul

Concluzia Forumului Economic Mondial de la Davos: Criza din Europa este departe de a se fi terminat şi nici măcar nu a ajuns la apogeu. În pofida optimismului de pe pieţele financiare, care se bucură din nou de lichiditate, şi al celui afişat de unii lideri europeni, Europa nu a ieşit încă din criză şi vor trece ani buni până când economia se va vindeca, iar problema şomajului, ajuns la niveluri istorice, va fi depăşită. Până atunci însă, unul dintre cele mai mari riscuri pentru Europa este cel ca liderii şi politicienii să se com­pla­că în actuala situaţie. Acestea sunt concluziile care se desprind din dis­cu­ţiile de la Forumul Economic Mondial de la Davos, prilej anual de întâlnire dintre elita poli­tică şi cea a oamenilor de afaceri.

“Este o diferenţă clară între pieţele finan­cia­re, care cred că multe probleme au fost re­zol­va­te, şi personajele din economia reală, în special gu­ver­nele. Este foarte periculos să anunţi sfârşitul cri­zei pen­tru că astfel s-ar com­pro­mite ima­gi­nea pe care companiile, popu­laţia şi sin­dicatele tre­buie s-o aibă despre criză pentru a trece de aceasta”, a declarat Anders Borg, ministrul sue­dez de fi­nan­­­ţe. Afirmaţiile au fost făcute după o întâlnire cu uşile închise între şefii unora din­tre celei mai mari bănci ale lumii, ofi­ciali guver­namentali, gu­ver­­­natori de bănci cen­trale şi re­pre­zen­tanţi ai uniu­­­nilor sin­di­cale, scri­e agenţia Thomson Reuters. Suedia nu este stat membru al zonei euro, cen­trul crizei euro­pe­ne, dar Borg este unul din­tre cei mai înver­şu­naţi critici ai modului în care li­derii uniunii mone­ta­re gestionează criza izbucnită în 2009.

Criza se va reîntoarce

Precaut este şi economistul Barry Eichen­green, care a studiat în detaliu cauzele Marii Depresiuni economice din perioada 1919-1939. El a avertizat că turbulenţele din zona euro ar putea erupe din nou cu uşurinţă anul acesta dacă liderii europeni nu acţionează mai rapid.

“Nimic nu a fost rezolvat în zona euro, unde pieţele au trecut de la pesimism exagerat la optimism nefondat”, a spus Eichengreen, citat de AP.

Draghi a prognozat săptămâna trecută că eco­nomia zonei euro îşi va reveni începând cu a doua jumătate a acestui an şi a vorbit despre “o contaminare pozitivă pe pieţele financiare”.

“Niciuna din marile probleme nu a fost re­zol­vată. Nu există creştere economică în Euro­pa. Chiar Germania este în pragul recesiunii. Uniu­nea bancară nu există. Există la fel de mul­tă în­ţe­legere pentru finalizarea acesteia cât a fost şi anul trecut şi de aceea pieţele îşi vor pier­de răb­da­­rea şi criza se va reîntoarce”, a subli­niat Ei­chen­­green, menţionând că europenii vor fi scoşi violent destul de curând din starea în ca­re se complac, iar pe pieţe se va reveni la vo­la­ti­li­ta­tea accentuată din prima jumătate a anului trecut.

Eichengreen, profesor la Universitatea din California, a studiat posibilitatea destrămării zonei euro cu mult înainte de izbucnirea crizei. Concluzia lui a fost că ieşirea din uniunea monetară ar fi dezastruos de costisitoare şi ar provoca haos pentru orice stat care trece printr-o astfel de experienţă. Integral in Ziarul Financiar

Ne-au calcat in picioare! Ai sa auzi aceste cuvinte de la toti – jucatori, chibiti si galerie. La inceput a fost speranta, schimbata in nedumerire, dupa aceea am simtit furie, deziluzie, resemnare. Acum suntem numai amarati.

Una dupa alta trec sansele noastre de a explica, noua si altora ce nu este bine si de ce nu este bine – mai presus de toate: ce trebuie de facut si CE FACEM ca sa fie mai putin rau!

Am pierdut alegerile si am plecat obositi la o bine meritata odihna,  asa cum sade bine celor care au mancat o bataie electorala sora cu moartea.  Ne-am intors dupa sarbatori si concedii reinvigorati si am facut analize “de ce si cum” si am ajuns la concluziile x sau y pe care le vom implementa atunci cand stapanirea ne va da voie sa le implementam. Din nefericire, stapanirea nu suntem noi si ea nu ne da voie sa implementam nimic.

Invingatorii stiu exact ce au de facut in 2014 si in 2016, Ponta vrea in 2019 sa treaca de la Palatul Victoria la Cotroceni. Noi, ce stim noi? Cu 16-17% din electorat ‘nspe candidati vor sa devina presedinti. Fiecare dintre ei se uita in stanga si dreapta ca celalalt sa nu fure startul. Care start si unde? Vasile “Lucky” Bleaga  se reformeaza pana moare magarul sau imparatul sau poate magarul invata sa vorbeasca. Dna Udrea il vrea pe Basescu sef la PDL, Basescu zice ca e batran si ca sunt suficienti tineri. Care tineri – nu zice! Videanu “bordura”, ca la comunisti, hotarat nevoie mare sa candideze daca partidul o doreste! Ceva intre Brejnev si Andropov, bineinteles mai tanar, grizonat si proaspat bronzat la Monte Carlo .

Deocamdata:

Ponta a dat pe şest drumul la şist! La Barlad nimeni nu a iesit in strada de asta data, condusi de un popa nebun, care ii inspaimanta de cutremurile apocaliptice care ii asteapta pe locuitorii urbei.  De ce nu a iesit nimeni – simplu pentru ca atunci lucrurile au fost aranjate intr-un fel si astazi intr-un alt fel. Cine stie, pai sunt unii care stiu pentru ca au fost in situatia sa stie, de ce nu ne povestesc ceea ce ne-au povestit deja francezii:

Oamenii de presă francezi atrag atenţia asupra unui alt element despre care nu s-a vorbit îndeajuns: gazul de şist. „Wikileaks a început să publice dosarele Stratfor în Februarie 2012. Printre documente se aflau câteva care dezvăluiau negocieri asupra exploatării de gaz de şist în România. Preşedintele suspendat Traian Băsescu a luat partea corporaţiei Chevron în ceea ce priveşte exploatarea gazului de şist. Între timp, din cauza protestelor, Chevron şi-a suspendat exploatarea depozitelor de gaz din România la începutul lunii aprilie. În mai 2012, Victor Ponta a devenit prim-ministru, iar guvernul Ponta a instituit un moratoriu privind gazele de şist până în decembrie 2012, după alegerile parlamentare”, explică jurnaliştii francezi ai Mediapart.

Se subliniază faptul că la data de 17 august Victor Ponta a declarat că, cel mai probabil, România va extinde moratoriul privind exploatarea  gazelor de şist pentru încă doi ani, până în 2014. Mai clar, moratoriul împiedică extragerea gazelor de şist. Jurnaliştii mai spun că miza este uriaşă, nu doar pentru corporaţia Chevron. Exploatarea rezervelor de gaz din România ar putea convinge alte ţări din Uniunea Europeană să procedeze în acest fel, iar acest lucru ar putea însemna finalul perioadei de presiune exercitată de Gazprom. „Moratoriul privind gazul de şist, care are susţinerea necondiţionată a socialiştilor români, înseamnă mai degrabă suţinerea Gazpromului, şi nu construirea unei Europe socialiste”, adaugă jurnaliştii Mediapart. Aveti aici toata povestea. Am publicat o data va dam sansa sa o recititi. Materialul integral.

Moratoriu, my foot!

La data 30 ianuarie va ajunge la cunostinta opiniei publice “Raportul MCV”, important, da! Nu mai putin important decat Raportul OSCE, pe care l-am publicat ieri, raport devastator, care scria ca:

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare (OSCE), care a avut observatori la alegerile parlamentare din România, a făcut public raportul pe această temă. Astfel, raportul menţionează că bătălia electorală „nu a fost competitivă“. Mulţi dintre interlocutorii OSCE au observat o înţelegere mutuală între partidele importante unde să îşi nominalizeze candidaţii.

Raportul menţionează faptul că, la 27 noiembrie, Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă privind legea CNA. Ordonanţa suspendă sancţiunile în cazul unui apel ceea ce, în timpul campaniei electorale, i-ar fi putut împiedica pe cei vătămaţi să obţină câştig de cauză.

Mai scria in acest raport:

“Mass media romaneasca prefera sa fie un instrument la dispozitia partidelor politice, in loc sa joace un rol analitic si critic in fata oficialilor. Din cauza situatiei financiare din ultimii ani, mass media este vulnerabila in fata intereselor politice. Nivelul increderii romanilor in mass media a scazut, in ultimul timp“.

Reprezentantii OSCE dau drept exemplu grupul media Intact, care “controleaza cele mai populare canale TV, inclusiv Antena 3, al carui proprietar este Dan Voiculescu, fondator al Partidului Conservator, parte a coalitiei USL.

Alte canale, cum ar fi B1 sau OTV sunt afiliate unor entitati politice diferite. Digi 24 a incercat sa urmeze o linie editoriala independenta si a fost dat de multi drept exemplu pozitiv”, se mai afirma in document.”

Despre TVR, postul national de televiziune, in document se afirma ca “si-a pastrat impartialitatea, dar uneori a aratat o precautie exagerata, neabordand subiecte controversate”.

Ce sansa enorma s-a pierdut ca sa explicam romanilor cine este OSCE, de ce este important si de ce Romania paseste cu pasi siguri spre locul din care a iesit – “lumea a treia”!

Ce sa faci, stam prost cu comunicarea – Sfantul Weekend bate totul, in special opozitia natanga, lenesa si proasta.

Ca sa-mi fie bine in acest weekend, primesc de ieri cateva zeci de mailuri la modul “privat” cu texte care variau de la mirare pana la un “misto” zeflemitor. Subiectul ar fi cand si daca Partidul Forta Civica a devenit un partid monarhist.

Dupa cum se stie, Politeia (in traducere Republica)  + monarhie = not love! Chiar nu! Am avut sansa sa scriem de ce si sa aratam si argumentele noastre, cu riscul tonelor de laturi care s-au varsat asupra noastra (aveti linkul la “Jocul de-a istoria” si aici justificarea “O poveste cu multe epitete”)

Despre ce este vorba:

Ieri a aparut un text pe Pagina FB a filialei din Roman a Partidului Forta Civica, preluat de Filialele din Brasov si Sibiu.  Aveti textul:

Partidul Forta Civică promovează încă de la înfiintare schimbarea fundamentală a manierei de a face politică, prin redarea dimensiunii etice demersurilor noastre si a prerogativelor morale în conduita fiecărui membru al său. Revenirea la aceste valori, trebuie înfaptuită brusc, integral si decisiv, deoarece populatia asteaptă de mult prea multă vreme normalizarea relatiei dintre clasa politică si electorat, între politician si omul obisnuit !

Vectorul schimbării de atitudine se naste din initiative si obiective ce pot fi catalogate drept radicale, însă eficacitatea lor este cu atât mai mare cu cât elementul surpriză este mai putin previzibil. A debita aceleasi fraze demagogice despre oameni deosebiti si proiecte mitologice ne omogenizează în aceeasi masă amorfă si mediocră a vietii politice de până acum împreună cu celelalte partide contaminate de autosuficientă, ipocrizie, impostură sau resemnare. Avem nevoie de proiecte clare, de idei, planuri si strategii autentice, nepiratate printr-o imitatie jalnică de la ceilalti. “Oamenii politici, au, în majoritatea cazurilor, comportament de parlagii. Gigi Becali a ajuns voce a naţiunii. Bunul-simţ, buna-creştere, măsura si discernămîntul sunt în comă.”

Este extrem de grea schimbarea in corpore a mentalitătilor sau elevarea simtului civic al unei populatii în general prostite si înfometate, cu atât mai mult cu cât nu ne propunem a deveni un partid demagogico-populist de masă. Nu avem resursele să oferim stimulente constante cetătenilor obisnuiti si nici insolenta de a-i minti asa cum au facut-o mamutii politici pe care i-a tolerat scena publică în toti acesti ani. “Publicul nu e imbecil, decît dacă te ocupi asiduu, si pe termen lung, de imbecilizarea lui. Dacă îl hrăneşti, ani întregi, cu deşeuri, începe să facă indigestie la cozonac.” Putem , în schimb, propune o agendă diferită care să ne aducă deopotrivă nouă, ca si militanti ai Fortei Civice cât si tarii, beneficii indiscutabile.

Filiala Roman a Fortei Civice doreste si sustine cu tărie reinstaurarea monarhiei în România, ca unica modalitate de a ne individualiza în arena publică, aceasta fiind o certă masură reparatorie, în spiritul traditiei politice romanesti. Nu avem cum primeni prestatia civică fără a restitui “autenticitatea”, fără a repune în drepturi ce s-a uzurpat si fără a îndigui energiile natiunii în cursul firesc al istoriei.

Suntem constienti de probabila opozitie pe care demersul nostru o poate declansa la nivelul partidului, în egală măsură cum suntem convinsi de lipsa oricărei sanse pe care oricare, repet, oricare candidat al Fortei Civice o poate avea în alegerile prezidentiale. Invităm la o reflectare matură a premiselor si oportunitătilor pe care alăturarea regalitătii o poate induce.

Filiala Forta Civică Roman

Continua cu alta postare

Este de remarcat si de apreciat faptul ca multi dintre colegii nostri de partid nu vad nici o contradictie in a sustine revenirea Monarhiei ca si forma de organizare a statului , sub forma ei constitutionala, si aprecierea integrala pe care o acordam domnului Mihai Razvan Ungureanu, un viitor prim ministru ce va face istorie in devenirea istorica a tarii noastre. Nu suntem, din nefericire, Republica Ceha, ca sa consideram realizabil idealul unui intelectual de calibrul lui Vaclav Havel in fruntea statului; rudimentarea cronica si handicaparea sistematica a societatii romanesti s facut ca acesta sa-si doreasca un lider cu rafinamentul unui lider sindical, instinctual si grobian, nicidecum un universitar rasat, charismatic si tolerant.

Asa stand lucrurile si dorind sincer vindecarea ranilor trecutului, alaturi de infaptuirea uneii noi maniere de a face politica, optiunea monarhica devine axiomatica, iar negarea evidentei si blamarea noastra ca eretici sau dizidenti de catre unii camarazi panicati de radicalismul opticii noastre sociale ne desteapta o reactie indulgenta a compasiunii in fata neputintei agitate, alaturi de intarirea convingerii in justetea galileica a drumului initiat la Roman.

Dorim sa vedem mai mult decat o conformare oarba la niste statute pripit postulate ! Vrem o emulatie altruista, o renuntare la pofta de a rontai acelasi rumegus o data la 4 ani, o calatorie cu faza lunga aprinsa, un dialog obiectiv si obiectivizant ! Inainte de a ridica piatra infama, sa reflectam la consecintele uniformizarii, contingentizarii si , finalmente, marginalizarii prin indolenta agresiva ce se infiripa in cea mai hienista forma !…

Florin Pavelescu
Loredana Calian Neagu
Gheorghe Catalin Vizitiu

Forta Civica Roman

Politeia nu va renunta la principiile fundamentale pe care le-am stabilit acum patru ani pentru nimic si pentru nimeni. Ne-am saturat de jocuri internetice si enuntari fara fond care contin vorbe goale. Dorim sa  sustinem un partid doctrinar cu intentii clare. Suntem o comunitate de dreapta, democratica, si republicana care sustine un singur om la Presedintia Romaniei,  Mihai-Razvan Ungureanu.  Credem ca a venit timpul ca lucrurile sa fie spuse cu subiect si predicat. Cine le va accepta va ramane. Cei care nu le vor accepta vor trebui sa plece, chiar daca aceia care vor trebui sa plece suntem noi!

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Revista 22. Crin si Spiritul lumii. Andrei Cornea

Antonescu și-a dat seama că, limitând drastic puterile președintelui, o viitoare Constituție nu pe vechiul inamic, Traian Băsescu, îl va lovi, ci pe el, pe Crin însuși: devenit președinte, după promisiunea partenerului de USL, el nu va mai avea alt rol decât să agațe decorații și să țină discursuri înflăcărate de ziua națională.

În mod surprinzător s-a trezit! Cine? „Cel care doarme“, adică Crin, m-ați înțeles. După un somn lung, nu știm dacă și înviorător, s-a în­tâmplat minunea: Crin s-a trezit, ba chiar a și grăit, după ce s-a frecat la ochi! Ce a zis? Cică nu-i mai place o Constituție parlamentară, așa cum susținuseră și el, și partidul lui de multă vreme și în mod constant; de asemenea, a zis că președintele ar trebui să-și păstreze principalele prerogative pe care le are și azi în domeniul po­liticii externe, al serviciilor secrete și al nu­mi­ri­lor din sistemul juridic; că, desigur, în asemenea condiții, el trebuie ales de popor; mai ales, a su­bliniat cel brusc deșteptat, puterea executivă tre­buie să rămână divizată între președinte și pre­mier, că, vedeți dumneavostră, e riscantă acu­mularea de putere la un singur om și care nici măcar nu e ales în mod direct în funcție, pre­cum primul ministru. Bună dimineața, Crin!

Va să zică, șeful național al liberalilor naționali a înțeles – greu dar, sperăm, sigur – că, dacă lu­crurile merg după voia lui Ponta, acesta va de­ți­ne în curând, și anume în mod constituțional și practic, toată puterea executivă. De asemenea, prin intermediul majorității parlamentare, va avea și foarte multă putere legislativă. Cât despre ser­viciile secrete și procuratură, și pe acestea le va obține – tot constituțional și practic. Și Crin s-a speriat! „Cum adică, și-o fi spus buimac încă, să mă duc degeaba la Cotroceni? Nici măcar, vai, nu se doarme comod în paturile de acolo – o știu prea bine de astă-vară!“ Integral in Revista 22

EVZ.Vocile Dreptei: Popo’ul suve’an. Florin Toma

Asta ne mai lipsea! După ce că le avem pe toate cele ce sunt şi, pe deasupra, altele câte nici măcar nu le-am visat, iată că au mai apărut un pic de deranj şi o leacă de gâlceavă taman acolo unde ne-am fi aşteptat mai puţin: pe piaţa sufletului naţional, acela ce palpită hohotind printre faldurile tricolore. De ce?

Fiindcă s-au necăjit rău de tot o mână de intelectuali fercheşi, firi sensibile şi caractere nevricoase, pe profesorul Lucian Boia.

Cum că nici vorbă! e o gravă ofensă, patria română nu este mai altminteri decâ alte ţări din preajma europeană, ea n-are nimic deosebit (în rău, fireşte!). Iar poporul (iarăşi fireşte, pe veci suveran, aici nu se mai pune problema!) e, şi el, unul obişnuit. Chiar banal. La fel de harnic, la fel de iscoditor, la fel de plin de har, la fel de descurcăreţ şi de vânjos ca şi celelalte.

Însă aceşti patrioţi (bată-vă stenahoria să vă bată de gingaşi!…) au uitat să mai efectueze o ultimă cădere în genuin, unde să constate încă o dată şi a nu ştiu câta oară că poporul român rămâne un miracol. Stabil şi semeţ, ca o piedică în calea uitării.

Prima constatare este că, din păcate (sau din fericire?!), pe lângă o sumedenie de multe alte îndeletniciri nesuferite şi, mai ales, istovitoare, românul are şi una plăcută: pune rămăşag pe amnezie. Cu mize mici, însă. Astfel că, invers ca-n alte părţi (adică, ştiţi dvs., viţăvercea!), marile interogaţii sunt înţelese ca fleacuri, iar, la rândul lor, bagatelele devin obeze semantic. Dacă vreţi, cumva, o simfonie la solz de peşte sau un oratoriu de taraf. Integral in EVZ.

Dilema Veche. Despre chefuri în anii glorioşi. Anton Popescu

Chefuri se mai făceau şi în vremea Epocii de Aur, dar erau, ca şi azi, ocazionale. Nu aveau, poate, anvergura lipsită de oprelişti a celor de acum, dar nu se poate spune că nu se puneau la cale. Şi chiar se executau. Cele de acasă, la prieteni, se numeau „ceaiuri“. Se făceau invitaţii, fiecare venea cu ceva, cu haleală, cu pileală, cu muzică. Ne distram şi noi mai cu perdea, mai fără balamuc, mai discret. Mi-aduc aminte că se mai şi dansa, dar, în mare parte, cu o berică în faţă sau cu un rom, anunţam politicos vecinii că va fi puţin deranj. Mai mult stăteam la palavre, eram cam nevorbiţi pe la serviciile noastre şi simţeam nevoia să ne descărcăm. Ştiam de „omul nou“, de „educaţia socialistă“, dar noi ne adunam să ne refulăm de inhibiţiile sistemului, să ne mai dăm drumul, să mai bîrfim, să mai spunem bancuri cu Bălălău (alias Ceauşescu) sau cu Bulă.

Odată, într-o noapte, era după ora 2, am plecat cu nevastă-mea de la un astfel de „priveghi“ ce avusese loc pe undeva pe la Gara de Nord. Cînd am ajuns la Coloane, am auzit în spatele nostru un „pssst!“ care s-a repetat imediat. Am întors capul şi am zărit prin noapte doi miliţieni care ne luaseră urma. S-au apropiat de noi şi, cînd au ajuns chiar în spatele nostru, au cerut să ne legitimăm. Cît eram de binedispuşi, ne-a luat un pic tremuriciul. Pe vremea aceea nu prea umblam cu buletinul la mine, iar treburi cu miliţia era nasol să ai. Am încercat să-i conving că, uite, tovarăşe, sînt cu soţia, uite, avem aceleaşi verighete. Pînă la urmă ne-au lăsat în pace, dar greu, cu multe argumente. Cînd i-am întrebat de ce ne-au oprit, ne-au explicat că pe la ora aceea cam ieşeau „fetiţele“ la agăţat (erau şi pe atunci, dar mai discrete). Am rămas uluiţi că am putut fi confundaţi cu aşa ceva şi ne-am grăbit cît am putut să ajungem acasă.

La cîrciumi ne vedeam seara, pe la Intim sau la Cina, la cîteva berici cu alune, iar duminica dimineaţa la Athénée Palace la un Dubonnet. Dacă stau acum să realizez ceea ce făceam, îmi dau seama că, prin prisma a ceea ce se face acum, era ceva cumplit de trist. Integral in Dilema Veche.

Deutsche Welle. Este exilatul o victimă? Rodica Binder

Este exilatul o victimă? Cine a fost în exil nu trece nici pînă azi în Germania drept victimă – rezultă dintr-un eseu publicat în DER SPIEGEL sub semnătura Hertei Müller, laureata Nobelului pentru Literatură.

Ajunsă în 1987 în Republica Federală, în condiţii mai mult decît dramatice şi traumatizante, Herta Müller avea să simtă pe propria ei piele cum Germania, care a trimis în pribegie în timpul nazismului sute de mii de persoane, nu voia să aibă de-a face nici cu vocabula „exil” şi nici cu experienţa celor încercaţi de acest destin. Dar scriitoarea ştie că impasul în care a intrat la sosirea ei în Germania, în comparaţie cu soarta celor alungaţi în exil de naţional-socialişti, era doar un necaz ceva mai mic.

Despre acest necaz, despre felul în care a părăsit România, despre „primirea” mai mult decît rece şi circumspectă care i-a fost făcută de autorităţile din Republica Federală, la Nürnberg, despre funcţionarii care au confundat-o pe scriitoare cu o persoană fictivă, înscenată prin calomnii şi defăimări, despre soarta exilaţilor germani, despre manipulările semantice din raţiuni ideologice ale seriei de sinonime exilaţi, emigranţi, pribegi, strămutaţi şi despre încă multe alte întîmplări, episoade ale istoriei postbelice şi dezvăluiri tardive ale unor culpe prea îndelung trecute sub tăcere, află cititorul din cuprinsul eseului publicat în revista DER SPIEGEL.

Textul este de fapt un discurs, rostit de Herta Müller cu prilejul inaugurării unei expoziţii consacrate exilului german, la împlinirea a 100 de ani de existenţă a Bibliotecii Naţionale Germane. Sunt vizualizate, cu documente de arhivă, nu destinul şi istoria unor exilaţi celebri, precum Thomas Mann şi familia sa, ci biografiile, poveştile de viaţă a 16 personalităţi germane mai puţin cunoscute, artişti, oameni de ştiinţă, jurişti, meseriaşi.

Sub patronajul scriitoarei germane născută în România, într-un sat şvăbesc din Banat, această expoziţie consacrată exilului din anii 1933-1945, intitulată „Fremd bin ich den Menschen dort” (Pentru cei de-acolo sunt un străin) a poposit acum la Lübeck , în casa Muzeu Buddenbrock, după ce fusese inaugurată în 2012 la Frankfurt pe Main.

Este o expoziţie inedită, itinerantă, oferindu-i scriitoarei ocazia de a pleda pentru un muzeu al exilului german. Temeiuri există. Sunt şi multe la număr şi foarte grave. Integral in Deutsche Welle.

Adevarul-Bloguri.  Apăsările d-lui Valer Dorneanu. Liviu Avram

Dacă tot a fost numit un nou Avocat al Poporului, poate e cazul să facem bilanţul celui care l-a precedat. Un bilanţ interesant: Valer Dorneanu s-a purtat mai degrabă ca un avocat al infractorilor decât al restului de popor. Numirea precipitată a noului Avocat al Poporului, în persoana domnului Crişu Anastasiu, a fost întâmpinată cu o asurzitoare tăcere dinspre Opoziţie, deşi aceasta avea motive temeinice să facă măcar nişte vocalize, pentru impresia artistică. Astă-vară, angajamentul european al domnului Ponta suna altfel: numirea unui Avocat al Poporului se va face prin consensul tuturor forţelor politice.

Acum, cred că merită să creionăm portretul robot al celui pe care USL îl doreşte ca să ocupe această funcţie. Dar ca să nu facem un proces de intenţie domnului Crişu Anastasiu, ne îndreptăm asupra celui care l-a precedat: Valer Dorneanu, cel căruia USL i-a încredinţat astă-vară interimatul după revocarea lui Gheorghe Iancu. Şi îi facem bilanţul folosind drept criteriu excepţiile ridicate în faţa Curţii Constituţionale.

În primele şase luni ale anului trecut, Gheorghe Iancu a ridicat zece excepţii de neconstituţionalitate, acestea vizând acte normative ale tuturor celor trei guverne care s-au succedat la Palatul Victoria: Boc, Ungureanu, Ponta. În următoarele şase luni, Valer Dorneanu a ridicat una singură. Explicaţia poate fi citită în raportul Comsiei de la Veneţia dedicat crizei constituţionale de astă vară. Raportorii au constatat cu surprindere că, deşi legea nu impune, Valer Dorneanu şi-a impus el însuşi restricţii în atacarea actelor Guvernului la Curtea Constituţională. În opinia sa, deloc împărtăşită de raportori, treaba Avocatului Poporului e să atace doar ordonanţele de urgenţă care afectează drepturile omului. Raportorii sesizează corect că această conduită lasă fără nici un control constituţioanl celelalte ordonanţe, dar asta nu pare să-l apese foarte tare pe domnul Dorneanu. Dar ce-l apasă? Integral in  Adevarul-Bloguri.

Capital. Raport Google: Dominaţia guvernelor asupra internetului continuă să crească. Andreea Pandelea

Cel mai recent raport semi-anual de transparenţă emis de Google arată că puterea guvernelor asupra internetului continuă să crească. Multe dintre cererile formulate către Google pentru furnizarea de date confidenţiale vin din partea autorităţilor americane.

În ultimele şase luni, guvernele din toată lumea au formulat 21.000 de cereri de date confidenţiale, privind 33.000 de utilizatori. Numărul solicitărilor a crescut cu 70% faţă de valorile din primul raport de transparenţă, emis de Google în 2010.

Guvernul american a făcut aproape 40% dintre solicitări, respectiv 8.438, cu privire la 14.791 de utilizatori. Numărul de astfel de solicitări a crescut cu 33% faţă de aceeaşi perioadă din 2011, în cazul Statelor Unite. Google a acceptat să furnizeze datele solicitate în 88% dintre cazuri, deşi cele mai multe dintre ele încalcă legislaţia americană priving confidenţialitatea informaţiilor de pe e-mail (ECPA). Google nu s-a ferit să critice procedura prin care sunt făcute solicitările, mai ales că adeseori autorităţile nu au nevoie de un ordin judecătoresc pentru a accesa informaţiile disponibile pe e-mail.

Dominaţia guvernelor asupra internetului a crescut şi în afara Statelor Unite, potrivit site-ului eff.org. Din 2010, de când Google a început să monitorizeze atent şi să cuantifice solicitările de această natură, numărul cererilor formulate de guvernele din toată lumea a crescut cu 70%. În Europa de pildă, numărul cererilor făcute de guverne pentru eliberarea de date confidenţiale privind anumiţi utilizatori a crescut cu aproape 100%, în regiunea Asia-Pacific cu peste 200%, iar în Africa de Nord cu peste 100%.

Numărul solicitărilor formulate de guverne către Google a scăzut, în schimb, în America de Sud cu 60% din 2009 până în prezent. Capital.

PoliticStand. Amintiri imaginare ale celei de-a 95-a aniversare a tovarăşului Ceauşescu. Angela Tocilă

Azi Ceaușescu ar fi împlinit 95 de ani… Presupunând că ar mai fi trăit în ciuda dorinței colective de a-l vedea mort, încerc să-mi imaginez cum ar fi arătat aniversarea…

Ne-am fi trezit în frig, scoțând aburi în dormitoarele reci. Reflexul de a mai pune mâna pe calorifer a dispărut demult, un gest absolut inutil, la fel ca și cel de a mai trage apa la baie. Cada e plină cu apa adunată în acest scop, la fel ca bidoanele, carafele și sticlele din bucătărie. Nechezolul nu se poate pregăti în expresso că explodează, trebuie fiert în ibric. Mirosul amăgitor al firicelelor de cafea rămase după ce gestionarii își puseseră deoparte cafeaua care trebuia amestecată cu năut, animă oarecum spiritul amorțit. E sâmbătă și e liniște, poate și pentru că nu este curent. S-a luat de-aseară și nu l-au mai dat, noroc că s-a luminat afară. Din robinetul deschis se aude o bolboroseală, semn că se dă drumul la apă. Începi să faci planuri: baia înainte de toate, mașina de spălat care geme de haine murdare, apoi un spălat linoleumul. Horcăitul se oprește, iar planurile se risipesc. Îți sorbi mai departe nechezolul și nici să înjuri nu-ți mai arde. Înjuraseși o viață și nu se-ntâmplase nimic, doar te otrăviseși zi de zi…

Azi n-ai chef să mergi la coadă la pâine și nici la lapte, cu toate că poate măcar de ziua lui ”se bagă” și altceva, poate chiar carne, ulei sau zahăr fără cartelă, dar ești prea amorțit pentru că toată noaptea ai stat nemișcat sub plapuma, 3 pături și șuba ruptă la umăr moștenită de la tata. Pornește frigiderul iar robinetul bolborosește iar. Vine apa. Țâșnește scuipând în chiuveta uscată și lasă stropi și dâre de rugină. Dai fuga la baie să pornești robinetul la cadă, să se curețe apa. Cu speranță, deși știi că țeava robinetului se-ncălzește doar de la mâna ta, stai și aștepți răbdător. Integral in PoliticStand.

Alchimia este o formă de cunoastere sincretica, perceptia populara ar fi ca aceasta pseudo-stiinta s-ar ocupa cu posibilitatatea transformarii metalelor ordinare in metale pretioase, adica luam sa zicem plumb si-l transformam in aur. Adevarat si nu prea, pentru ca achimia se ocupa de multe transformari, unul fiind si de acest gen. Alchimia este in primul rand teoretica si contine o perspectiva filozofica prin care sunt urmarite doua concepte de baza; primul este gasirea unui adevar ultimativ asupra lumii si existentei umane si al doilea posibilitatea imortalitatii speciei umane sau cel putin a unor “exemplare” din aceasta specie. Daca academicii de tot soiul nu cad la pace in legatura cu locul nasterii acestei proto-stiinte /filozofii (ca sa ma exprim galant), ei bine nici macar nu exista o singura explicatie etimologica a acestui termen. Un singur lucru este clar: el a intrat in limbile europene din franceza medievala (alkemie), fiind importat din limba araba – al-himma sau ebraica al-himia.

Un alchimist persan sustine ca totusi alchimia, fiind o “stiinta” de sorginte chineza, numele poate fi cautat intr-o versiune europenizata a unui termen chinez. Deoarece stiu ca medicina traditionala chineza se ocupa cu transformari de substante în corp si în afara lui, se prea poate. Deoarece cunostintele mele in limba chineza sunt limitate, ca sa nu spun rudimentare, prefer sa ma ocup de etimologia orientala. Din informatiile pe care le detin eu, originea ar fi egipteana si poate fi trasata in dialectul boharic al limbii copte.

Alchimia este sustinuta de diferite traditii, cateva cu o vechime de 3-4 mii de ani si raspandite pe 3 continente. Nu putem sustine un argument care poate localiza exact locul de origine, in primul rand din cauza simbolismului si criptica profunda a acestor fenomene. Din nefericire nu am expertiza si nici sursele necesare unei analize “globale”, asa ca, exact ca deobicei, ma voi limita la teritoriul cunoscut mie, adica India-Iberia.  Postarile mele se vor ocupa in special de ceea ce numim noi astazi “traditiile occidentale”, care isi au sursele in orientul apropiat si mijlociu si s-au cristalizat in giganticul creuzet egiptean in perioada elenistica.

Primele inregistrari scrise ale acestui subiect le gasim in acest “New York” al lumii antice numit Alexandria. In lumea antica alchimia era considerata si un fel de medicina neconventionala, asemanatoare cu medicina naturista din zilele noastre si medicii lumii antice erau la fel de inversunati ca si cei ai lumii moderne in unele cazuri de medicina naturista.

Sunt cunoscute cateva “sfaturi” date de unul din parintii medicinii antice, Galen (Aelius Galenus – 129 – 217 d.Hr) in care acesta infiera cu tarie acest fel de tratament. Primele scrieri (descoperite) care trateaza alchimia sunt cele ale unuia din marii alchimisti din toate timpurile, pe numele lui Zosimos din Panopolis. Scrierile descoperite si atribuite lui (fara nici un fel de dubiu) sunt de fapt copii persane ale unui alt mare alchimist pe nume Ibn Ali Al-Tughra’i care redau un fel de rezumat sau daca doriti un fel de recenzie a cartii lui Zosimus, pe numele ei “Cheile pacii si secretele intelepciunii“. Acest rezumat a fost descoperit in 1995, si din nefericire inca nu a fost publicat. Indexul arab se ocupa cu inregistrarea scrierilor ezoterice si alchimiste (Kitab al-Fihrist) pe care Ibn Al-Nadim (sec 10 d.Hr) le redacta. Dupa cate apreciez eu, Zosimus care a trait pe la sfarsitul secolului al doilea si inceputul celui de al treilea d.Hr, a fost un egiptean grec, gnostic (probabil setian), care reda o poveste depre “ingerii decazuti” amintiti in Cartea lui Enoch si in apocrifa gnostica a lui Ioan, care au detinut stiinta alchimiei.

Zosimus sustine ca alchimia apartine castei preotesti egiptene si ca acolo trebuie cautata sursa. Prelucrarea metalelor si misticismul erau doua activitati strans conectate in lumea antica. Focul care prelucra metalul, apa si lichidele care purificau minereurile, oxigenul (aerul) necesar in procesul de intretinere a focului si pamantul din care au extras minereul, necesita un al cincelea element,  care trebuia sa faciliteze acest proces. Cautarea acestui element, al cincelea, adica Chintesenţă (Quintessence) a fost obiectul principal al cautarilor alchimiste, daca l-au gasit sau nu este o chestie de interpretare stiintifica,  religioasa, culturala sau sociala. Unii dintre noi spera ca l-am gasit, alti il mai cauta si altii, ca mine il inregistreaza.

Majoritatea scrierilor referitoare la inceputurile alchimiei egiptene sunt originare din perioada elenistica egipteana (dinastia ptolomeica), este clar astazi ca acestea sunt de fapt compilatii si ele extrem de partiale ale unor surse pierdute sau inca nedescoperite. Multe din aceste compilatii contin referinte la alte compilatii probabil distruse de Dioclitian in Alexandria anului 292 d.Hr.

Doua surse egiptene au fost insa descoperite.  Prima este,  Papyrus Graecus Holmiensis sau papirusul Stockholm, si a doua sursa este Leyden X papyrus, papirusul X din Leyden. Aveti mai sus imginile acestor doua surse. (primul articol din serial)

Piatra filozofală (latina: Lapis philosophorum, greaca: Chrysopoeia), este o substanţă legendară, elixir ( arabă: el iksir) cu ajutorul căreia alchimiştii pretindeau că pot transmuta metalele “ieftine” în “preţioase”. De asemenea, era considerată şi panaceu: licoare, care avea puterea (potrivit concepţiei alchimiste) de a vindeca toate bolile şi de a dărui tinereţe veşnică. Mult timp teologii, savantii si intemeietorii stiintei moderne s-au ocupat de posibilitatea existentei acestui “exilir”; putem enumera intre acestia pe Albert cel Mare (Albertus Magnus), marele teolog crestin, profesorul lui Toma de Aquino, pe musulmanul  Avicenna (Ibn Sina), pe intemeietorul fizicei moderne Sir Isaac Newton si al chimiei moderne Nicolas Flamel.

In cartea lui “Trecere în revistă a ocultului”  (A Survey of the Occult), Julian Franklyn produce dovezi destul de clare asupra faptului ca Albertus Magnus s-ar fi ocupat cu acest subiect si ar fi transmis si elevului sau Toma de Aquino, invataturi relevante despre acest subiect.

Primele scrieri despre aceasta “Piatra Filozofala” le intalnim la alchimistul arab Jabir ibn Hayyan (cunoscut in ocident pe numele Geber 721- ca. 815 d.Hr.) Jabir ibn Hayyan a adus o contribuţie substanţială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină. Geber a fost alchimistul  califului Harun al-Raşid.

Influenţat de religie, urmărea şi latura mistică a alchimiei: susţinea că procesul alchimic este posibil numai cu voinţa lui Allah.  Concepţia sa alchimistă se menţine pe linia “trasată” de Hermes Trismegistul, in cartea care ii este atribuita “Tablei de smarald”, cartea care a stat la baza ermetismului alchimic. În experimentele sale încearcă (bineînţeles fără succes) să descopere piatra filozofală, acel el Iksir, care devine obiectiv pricipal al alchimiei de mai târziu. Geber este considerat descoperitorul acidului clorhidric, acidului azotic, si acidului citric.

O carte interesanta care se ocupa de aceasta mitologica Piatra filozofală este renumitul “Mutus Liber”,  text alchimistic aparut in Franta in anul 1677, sub redactia lui Pierre Savouret (cunoscut carturar si mistic). Probabil ca autorul cartii a fost Isaac Baulot un farmacist si medic hughenot (reformat) din orasul Rochelle. In traducere (aproximativa) in limba romana cartea se poate denumi “Cartea Muta”. Un exemplar de exceptie (ms. 0215-2110), singurul de felul sau, pictat manual, se afla in posesia Bibliotecii Congresului american. Cartea contine 15 ilustratii, care descriu procesul de sintetizare al exilirului “Lapis philosophorum”. Interesant de mentionat – existenta unei editii romanesti prezentata mai jos de un autor complet necunoscut (mie), daca cineva cunoaste autorul sau editura voi fi indatorat pentru o informatie relevanta. Reproduc coperta mai sus.

Ce  este OSCE

OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa ) a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, “Carta Albastră“, au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie 1995, numele organizației a fost schimbat în OSCE.

Astazi OSCE se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formata din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice “de la Vancouver la Vladivostok“.

Raportul Final  – Alegerile Parlamentare din 9 decembrie din Romania

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare (OSCE), care a avut observatori la alegerile parlamentare din România, a făcut public raportul pe această temă. Astfel, raportul menţionează că bătălia electorală „nu a fost competitivă“. Mulţi dintre interlocutorii OSCE au observat o înţelegere mutuală între partidele importante unde să îşi nominalizeze candidaţii.

Raportul menţionează faptul că, pe 27 noiembrie, Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă privind legea CNA. Ordonanţa suspendă sancţiunile în cazul unui apel ceea ce, în timpul campaniei electorale, i-ar fi putut împiedica pe cei vătămaţi să obţină câştig de cauză. (aici)

Despre mass-media mentioneaza raportul:

“Mass media romaneasca prefera sa fie un instrument la dispozitia partidelor politice, in loc sa joace un rol analitic si critic in fata oficialilor. Din cauza situatiei financiare din ultimii ani, mass media este vulnerabila in fata intereselor politice. Nivelul increderii romanilor in mass media a scazut, in ultimul timp“.

Reprezentantii OSCE dau drept exemplu grupul media Intact, care “controleaza cele mai populare canale TV, inclusiv Antena 3, al carui proprietar este Dan Voiculescu, fondator al Partidului Conservator, parte a coalitiei USL.

Alte canale, cum ar fi B1 sau OTV sunt afiliate unor entitati politice diferite. Digi 24 a incercat sa urmeze o linie editoriala independenta si a fost dat de multi drept exemplu pozitiv”, se mai afirma in document.”

Despre TVR, postul national de televiziune, in document se afirma ca “si-a pastrat impartialitatea, dar uneori a aratat o precautie exagerata, neabordand subiecte controversate”.(aici)

Doritorii pot citi intreg documentul:  Rap_OSCE-2012

Un om poate prefera sa traiasca in solitudine, desi din insasi firea noastra suntem “animale” sociabile, asta fiind o chestie de preferinta individuala. Un stat nu-si poate permite un asemenea lux. Intr-o lume interconectata economic, dar dezbinata material si politic, singuratatea poate fi platita foarte scump.

Militar vorbind, Romania de astazi nu mai este o putere regionala, desi nu prea stiu cand ar fi  fost, totusi capacitatile ei militare o faceau importanta in nordul Balcanilor, cel putin pe hartie. Aproape fara dubiu, puterea militara cea mai importanta din vechiul lagar comunist este Polonia. Din  toate punctele de vedere, Polonia devanseaza celelalte membre ale fostului lagar socialist. Polonia este insa constienta ca singuratatea ei in fata unor posibile pericole  geopolitice nu este permisa.

Romania a constientizat la nivelul elitelor conducatoare, pana acum, ca din punct de vedere militar siguranta statului necesita  participarea la NATO, dupa esuarea noastra de a ne afilia la  V4 (Grupul de la Visegrád). Pentru cititorii care nu sunt acomodati cu acest termen, cateva cuvinte dintr-o analiza a acestui grup si mentionarea cauzelor care au determinat eliminarea candidaturii Romaniei.

Dupa caderea comunismului, incercarea lui Piłsudski a fost reinnoita prin infiintarea V4. Grupul de la Visegrád, sau V4, este o organizaţie de cooperare, formată din patru state central-europene: Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria, asociere similară uniunii economice vest-europene Benelux. La 15 februarie 1991, în cetatea medievală Visegrád din Ungaria, Václav Havel – presedintele Cehoslovaciei, Lech Wałęsa – presedintele Poloniei şi József Antall – primul ministru al Ungariei au semnat o declaraţie comună prin care îşi asigurau sprijin reciproc în vederea integrării politice şi economice în Uniunea Europeană. De asemenea, prin aceelaşi document, au fost puse bazele unei strânse cooperări regionale între statele semnatare. România a ratat aderarea la acest grup, datorită evenimentelor din 1990 (mineriadele şi conflictul din Târgu Mureş), refuzul fiind comunicat direct lui Ion Iliescu. Deci avem inca o mare binefacere geopolitica, marca Iliescu, cu sau fara ajutorul fesenismului dezlantuit si al sloganurilor vremii. ( o analiza integrala puteti citi aici).

Nici un analist independent nu ar putea sustine o teza care sa dovedeasca faptul ca Romania s-ar descurca singura intr-o lume cu provocarile existente la nivel politic, social si in special economic si militar. Imi permit sa aduc inca un fragment dintr-o analiza Stratfor pe care am tradus-o acum doi ani, perioada in care situatia noastra era mult mai buna decat astazi:

Romania de astazi nu poate fi inteleasa fara sa-l intelegi pe Nicolae Ceausescu.  Stalin si-a numit la putere in toate statele comuniste oameni scoliti la Moscova – cu exceptia Romaniei –Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dupa moartea lui, a venit la putere alt comunist roman – N. Ceausescu. Acest lucru a asemanat Romania cu Jugoslavia lui Josip Broz Tito in politica externa, dar a fost un cosmar in politica interna. Ceausescu a decis sa plateasca datoria externa nedorind sa-i fie dictata politica din cauza datoriei si a platit-o prin exportul tuturor produselor romanesti. Acest lucru a dus Romania la saracie lucie. Electricitatea si caldura erau lucruri rare, mancare nu se gasea intr-o tara care producea destula.

Securitatea, cu eficienta si brutalitate, a oprit orice revolta. Nimic nu lucra mai bine in Romania ca Securitatea. Un exemplu de eficienta se gaseste in cartea Hertei Muller, de origine romana, care a castigat Premiul Nobel in 2009, – The Appointment. Am citit cartea ca sa ma pregatesc pentru calatoria in Romania si am constatat ca nimic nu reusea sa rupa sufletul unui om mai bine ca Securitatea. Pretul pe care l-a platit Romania pentru autonomie a fost sa-si administreze pumni in fata mereu. Chiar si caderea regimului in 1989 a fost originala fata de celelalte tari vecine. Nu a fost nici o Revolutie de catifea, ci una sangeroasa, iar in final familia Ceausescu a fost executata, iar Securitatea s-a imixtat in societatea civila, fiind confundata cu o liberalizare de catre academicii din Vest si de catre reporterii acelui timp.

Romania a iesit din 70 de ani de catastrofe continue visand lucruri simple si neavand iluzii ca acestea vor fi usor de obtinut sau ca le vor putea controla. Ca toti vecinii lor, dar poate cu o intensitate marita, romanii au crezut ca salvarea lor sta in organizatiile Vestului. Daca li s-ar permite sa acceada in NATO si mai ales In UE, acestea vor avea grija de securitatea lor nationala, ca si de nevoile economice. Romanii au dorit sa devina Europeni pentru ca a fi  numai roman era periculos.

Cand ma gandesc la Romania imi vine in minte termenul „prizonier institutionalizat”. In SUA cand cineva sta in inchisoare prea mult devine „institutionalizat”, adica nu mai poate sa se imagineze traind independent, fara ca cineva sa-i spuna intotdeauna ce sa faca. […]

[…] Fiind parte din UE si NATO romanii tin departe demonii. Si asta reprezinta un punct de tranzitie in istoria Romaniei si afirmarea tarii ca apartinand unor institutii democratice. Presupun ca o balanta nefavorabila a comertului exterior si absenta unor garantii de securitate reale reprezinta un pret mic de platit. Nu sunt roman, asa ca nu pot simti increderea romanilor in aceste institutii de aici, din Brussels.

Romania, ca si celelalte state, au luat cunostinta de reintoarcerea Rusiei ca putere si asta ii ingrijoreaza, mai ales din cauza Moldovei, care a fost teritoriu romanesc, luat de Sovietici prin tratatul cu Hitler precum si alte parti de tara dupa al doilea razboi mondial. Daca la viitoarele alegeri din Moldova castiga comunistii, trupele rusesti vor fi la granita Romaniei. Oficialii romani poarta discutii cu NATO despre asta, dar Germania doreste o implicare activa a Rusiei in NATO si nu tensiuni intre NATO si Rusia. Europenii de Vest nu vor sa fie tarati intr-o paranoie hranita de strategii americani care doresc sa retraiasca Razboiul Rece.

Am aratat doua alternative oficialilor romani. Una este Intermarium – o alianta, poate in cadrul NATO, poate nu – cu Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria. Dar planificarea militara este un lucru, iar executia planurilor militare – altul. Romania este prinsa intr-o criza de achizitionare a avioanelor militare, cu trei alternative. Alta alternativa este cumpararea de nave pentru blocarea Marii Negre. Dar, pentru ambele alternative nu sunt bani.

Marea Neagra este o parte critica a realitatii romanesti, iar Turcia este a patra tinta de export pentru Romania si unul din partenerii majori care importa mai mult decat exporta din Romania. Turcia este o forta militara serioasa si chiar daca nu cauta o confruntare cu Rusia, nu este obedienta fata de aceasta. Si Turcia este membra NATO, ca si celelalte state pe care le-am mentionat, nu este nici o incompatibilitate intr-o strategie duala prin Intermarium si Marea Neagra.

In aceasta regiune frica de trecut domina inca, iar planificarea strategica si militara de tip american este indepartata. Romanii au iesit dintr-o lume a terorii, o parte construita de ei insisi. Pentru ei, a deveni european este o terapie si ceva care va pastra demonii afara din tara si din suflet. Dar cand traiesti cu memorii rele, traiesti cu umbrele realitatii.

Indiferent de pozitionarile ideologice si de preferintele electorale, nu poate exista un cetatean rational care sa nu inteleaga doua lucruri:

1. Din punct de vedere al pozitionarilor strategice ale Romaniei, Presedintele Basescu si-a facut treaba cu brio;
2. Fostul interimar al Romaniei,  Crin Antonescu, cu mentalul, viziunea strategica, care o fi ea, insotite  de ragetele felixiene si injectivele aduse la adresa aliatilor principali ai Romaniei nu poate fi prin definitie Presedintele Romaniei. O asemenea optiune a electoratului romanesc se va dovedi devastatoare.

Restul depinde cei care traiesc si mai doresc sa traiasca in Romania. Lucrurile sunt vizibie pentru oricine stie sa citeasca si are o minima intelegere a ceea ce se intampla in lume.